Argument

Satisfacerea nevoilor materiale crescande ale societatii

determina cresterea cantitatii de energie consumata si prin
aceasta ,dezvlotarea impetuoasa a cosntructiei de masini si
aparate.
Utilizarea unor noi forme de energie necesita eforturi
stiintifice si tehnico-industriale din care ar rezulta nu numai
perfectionarea masinilor si a aparatelor construite pe principii
cunoscute,si si crearea unor tipuri de noi masini si mecanisme.
Actuala perioada a revolutiei tehnico-stiintifice asigura
industriei constructoare de maini din tara noastra o noua
etapa de dezvoltare.Volumul considerabil de calcule
premergatoare constructiei noilor tipuri de masini si aparare
va fi efectuat intr-o perioada de timp redusa,datorita tehnicii
rapide de calcul.
Creatie tehnica a anului,masina este realizata dintr-un
ansamblu de elemente mecanice componente(organe),inlatuite
cinematic,cu miscari strict determinate,in scopul
transformarii energiei in lucru mecanic util sau al lucrului
mecanic in energie utila.
Organele de masini sunt piese(eventual ansambluri de piese)
care in forme sau cu functiuni similare intra in compunerea
organica a oricarei masini agregate,mecanisme si dispozitive.
 Fiecare organ de masina are rol functional determinat,poate
fi analizat,poiectat si executat in mod independent.
Performantele functionale si tehnice ale oircarei masini
depind de doi factori:
 conceptia proiectantului care elaboreaza schema de
principiu a viitoarei masini;
 insusirile calitative ale fiecarui element strucutral
component.
Rezistenta propriu-zisa,rigiditatea,rezistenta la
uzura,rezistenta la temperatura,caracteristica materialelor
organelor de a-si mentine o anumita capacitate de a rezista si
de a functiona in diferite conditii.
Interschimbabilitatea defineste insusirea pieselor dintr-o
multime de a putea fi schimbate cu oricare dintre piesele altei
multimi identice,prin respectarea conditiilor functionale ale
sistemului tehnic din care face parte.
Conditia de interschimbabilitatea permite inlocuirea rapida
a pieselor uzate,deci restabilirea performantelor initiale alea
oraganului de masina inlocuit.De exemplu rulmentul uzat dintr-
un lagar poate fi inlocuit cu orice rulment nou,de acelasi tip si
dimensiunea nominala.
Marea diversitate de forme si dimensiuni permite gruparea
organelor de masini dupa o serie de criterii dintre care mai
importante sunt cele constructive si cele functionale.
Constructiv,organele de masini se grupeaza in:
  organe simple(pene,nituri,suruburi,arcuri,osii si
arbori,etc.);
 organe complexe(lagare,rulmenti,ambreiaje,etc.) .
Organul complex reprezinta un ansamblu de piese
elementare care numai in totalitatea lor pot indeplini un rol
functional unitar.
Dupa rol functional,organele de masini se grupeaza astfel:
 organe
pasive(nituri,stifturi,pene,arcuri,suruburi,etc.) care nu
contribuie in mod direct la transimeterea la realizarea
sau la transformarea miscarii,ci la ansamblarea
elementelor.
 organe active(suruburi de
miscare,rulmenti,cabluri,pistoane,manivele,biele,etc.) care
in functionare au rolul de transmitere sau transformare a
miscarii.
Fortele care solicita organele de masini pot fi grupate in:
 forte exterioare(presiunea unui fluid,forta elastica a
unui arc,greutatea proprie);
 forte interioare(fortele de frecare din lagare si din
ghidajele masinilor.).
Dimensionarea unei piese se poate face numai dupa ce se
cunosc sau se determina fortele care actioneaza asuprea sa in
perioada functionarii de regim a masinii.
In scopul proiectarii unui organ de masina sunt cunoscute
sau se determina in prealabil fortele exterioare cu efect
motor (de exemplu presiunea gazelor din cilindrul motorului la
automobil) si cele cu efect rezistent,datorate procesului
tehnologic pentru care se construieste masina cum ar fi,de
exemplu,rezistenta materialului supus prelucrarii la o masina
de gaurit.

CAPITOLUL.I.

NOTIUNI GENERALE

Asamblarea mecanismului surub-piulita

Mecanismul surub-piulita este utilizat in mod obisnuit la

transformarea miscarii de rotatie – a surubului in miscare
rectilinie – a piulitei – ca de exmeplu, la actionarea
carucioarelor sau a saniilor masinilor unelte, a menghinelor cu
surub etc.
 Foarte frecvent se utilizeaza mecanisme surub-piulite la
care una din piese executa simultan miscari, cealalta fiind fixa.

Spre a se deosebi de suruburile utilizate la fixarea

pieselor, suruburile la transformarea miscarii se numesc
suruburi conducatoare.
Aceste suruburi, datorita lungimii lor mari, sunt piese
costisitoare, deci se vor manevra, monta si exploata cu mare
atentie.
Piulitele au lungime mica si sunt confectionate din material
mai putin dure decat suruburile (fonta, bronz). Acest lucru
permite ca la repararea mecanismului surub-piulita sa se
inlocuiasca piesa mai ieftina – piulita – care s-a uzat mai mult
in timpul exploatarii.

De obicei, mecanimsul surub-piulita este completat si cu

unele dispozitive auxiliare, ca:

 dispozitive pentru cuplare si decuplare (cu roti

dintate baladoare, cu cuplaje de gheare etc.), utilizate
atunci cand piulita este dintr-o singura bucata;

 dispozitive de compensare, folosite la eliminarea

jocului din imbinarea filetata, creat de uzura piulitei si a
 surubului.
Asamblarea mecanismului surub-piulita difera dupa felul
piulitei utilizate, astfel:

 cand piulita este dintr-o singura bucata, asamblarea

se face prin insurubarea piulitei pe surub, ambele piese
montandu-se impreuna in locul prevazut. La inceput se
monteaza surubul in locasul sau, apoi se fixeaza piulita de
elementul caruia ii imprima miscarea (de exemplu, o
sanie).

 cand piulita este alcatuita din doua bucati,

asamblarea se incepe cu prinderea surubului in locasul sau
(de exemplu, in lagarele fixate pe batiul unui strung),
dupa care se continua cu prinderea piulitei pe surub si
fixarea ei in subansamblul caruia ii imprima miscarea (de
exemplu, in caruciorul strungului).

In general, la asamblarea mecanismului surub-piulita trebuie

sa se respecte o serie de conditii, si anume:

 filetul surubului si cel al piulitei trebuie sa fie

identice. Pentru aceasta, la executia celor doua piese se
vor respecta, cu strictete, conditiile geometrice impuse
 filetelor (pasul, profilul, tolerantele etc.);

 la montarea piulitei, axa sa trebuie sa coincida cu

axa surubului. Daca aceasta conditie nu este realizata, se
ajusteaza suprafata de sprijin a piulitei sau se interpun
adaose inclinate intre talpa piulitei si placa de care se
fixeaza;

 surubul conducator trebuie astfel montat incat axa

lui sa fie paralela cu ghidajele batiului. Nerespectarea
acestei conditii duce la uzarea prematura a mecanismului
ca urmare a frecarilor mari produse pe flancurile
filetelor.

Abaterile de la paralelism se pun in evidenta cu ajutorul

dispozitivelor cu ceas comparator;
 dupa montare, la punerea in functiune a
mecanismului, deplasarile trebuie sa se execute lin, fara
alternari de franari si mers usor. Existenta unor
asemenea variatii de miscare indica un montaj gresit,
ceea ce necesita remedierile necesare: verificarea
reglarii piulitei sectionate, a paralelismului, a ungerii etc.

In cazul in care pe suruburile conducatoare, folosite la

mecanismele de avans ale saniilor unro masini-unelte, se
monteaza si tambure gradate pentru masurarea curselor, este
necesar sa se verifice precizia masurarii pe tambur. Acest
lucru se realizeaza prin deplasarea saniei cu o anumita cursa si
compararea indicatiilor tamburului cu cele ale unui ceas
comparator, actionat de sanie, ce masoara cursa reala.
Produsul (strung, tractor, autocamion, pod rulant etc.) este
obiectul productiei si reprezinta rezultatul final al procesului
de fabricatie.

Orice produs se compune dintr-o serie de piese (organe de

masini) si unitati de asamblare, dispuse intr-un anumit mod, cu
functii bine determinate si imbinate intre ele prin intermediul
unei piese comune, numita piesa de baza.

Piesa este elementul cel mai simplu al asamblarii (elementul

primar), executata dintr-o singura bucata si din acelasi
material;
Piesa de baza este organul de masina de la care se incepe
operatia de asamblare a unui produs, avand rolul de a reuni
toate piesele si subansamblurile intre ele si de a fixa pozitia
lor reciproca. De exemplu, la un strung, piesa de baza este
batiul, la un motor cu ardere interna – blocul motor etc.
Unitatea de asamblare reprezinta o reuniune de mai multe
piese, asamblate independent, de un muncitor sau de o echipa
de muncitori.
In cadrul unitatii de asamblare, piesele sunt reunite intre
ele prin intermediul unei piese de baza.

Completul este cea mai simpla unitate de asamblare,

compusa din doua sau mai multe piese, asamblate prin
intermediul unei piese de baza.
Subansamblul este unitatea de asamblare compusa din mai
multe piese si una sau mai multe complete, reunite intre ele
printr-o piesa de baza.
In cazul in care montarea subansamblului incepe de la un
complet, acesta preia functia piesei de baza si se numeste
complet de baza.

Ansamblul este unitatea de asamblare superioara, cu rol

functional bine determinat, constituit din mai multe piese,
complete si cel putin un subansamblu, reunit prin intermediul
unei piese de baza.
Ansamblul general reprezinta insusi produsul, constituit din
piese, complete, subansambluri si ansambluri, reunite prin
intermediul unei piese de baza sau al unei unitati de asamblare
(complet, subansamblu, ansamblu) de baza.
Mecanismul este unitatea de asamblare care intra in
componenta unei masini, avand rolul de a transmite sau de a
transforma miscarea. De exemplu, mecanismul biela-manivela,
mecanismul de inversare a sensului de miscare de la raboteza
etc.
Impartirea masinilor in unitati de asamblare da posibilitatea
organizarii operatiilor de asamblare.

In functie de gradul de mobilitate si de posibilitatile de

demontare a mecanismelor, a subansamblurilor si a pieselor ce
compun o masina, asamblarile se pot imparti astfel:

1. Asamblarile fixe

La asamblarile fixe, in timpul functionarii, piesele nu se pot

deplasa una in raport cu alta.

Asamblarile fixe demontabile permit montarea si

demontarea repetata a pieselor, fara deteriorarea acestora.

Din categoria asamblarilor fixe demontabile fac parte

asamblarile realizate cu ajutorul unor organe de asamblare ca:
suruburi, prezoane, pene, cuie cilindrice sau conice si cele
realizate fara organe de asamblare, prin ajustaje intermediare
(aderent, fortat, blocat).

Asamblarile fixe nedemontabile nu pot fi demontate fara

distrugerea partiala sau totyala a uneia sau mai multor piese
componente.

Din aceasta categorie fac parte asamblarile realizate prin

sudare, nituire, presare la cald, lipire etc.

2. Asamblarile mobile
La asamblarile, in timpul functionarii, piesele se pot deplasa
una in raport cu alta.
Asamblarile mobile demontabile pot fi demontate complet,
fara deteriorarea pieselor imbinate sau a celor de fixare.
Ca exemplu se pot da ajustaje libere ale suprafetelor
cilindrice, conice, sferice, elicoidale, si anume: cuplurile
cinematice cilindrice si sferice (articulatiile), arborii cu lagare
cu alunecare, pistoanele plonjoare, angrenajele cilindrice,
elicoidale etc.

Asamblarile mobile nedemontabile nu pot fi demontabile cu

usurinta. In aceasta categorie intra rulmentii cu bile sau cu
role, supapele de inchidere etc.

Asamblarile demontabile sunt asamblarile care permit

montarea si demontarea repetata a imbinarii fara distrugerea
partilor componente. Aceste asamblari prezinta dezavantajul
autodesfacerii sub actiunea socurilor sau a vibratiilor, cu
efect negativ asupra functionarii mecanismelor. De aceea, se
concep metode si mijloace pentru asigurarea impotriva
desfacerii ansamblului.

Clasificarea facuta prezinta o serie de inconveniente,

deoarece grupeaza piesele numai din punct de vedere
cinematic, reunind in aceeasi grupa piese ce nu se aseamana din
punctul de vedere al tehnologiei de asamblare. Caracterul
operatiilor de asamblare fiind dictat insa de forma, de
precizie si de calitatea suprafetelor in contact, rezulta ca
este necesar ca imbinarile sa se clasifice nu numai din punct de
vedere cinematic, ci si tehnologie.
 In constructia de masini,formele de organizare a asamblării
sunt condiţionate de caracterul producţiei şi de
particularităţile constructive ale produsului respectiv.Astfel
se pot distinge urmatoarele forme de organizare a asamblarii:

1.1. Asamblarea staţionară : se caracterizează prin aceea

că produsul sau unitatea de asamblare rămâne la acelaşi loc de
muncă tot timpul procesului de asamblare.
În acest caz, asamblarea este considerată că are loc dintr-o
singură operaţie, care se execută de obicei de către unul sau
mai mulţi muncitori organizaţi pe echipe.

1.2. Asamblarea staţionară cu ritm liber, este

caracterizată în principal de faptul că timpii de operaţie nu
sunt fixaţi rigid, ci variază în funcţie de necesarul de faze de
asamblare , ajustare şi de numărul de muncitori.
Asamblarea staţionară cu ritm liber se utilizează de obicei, în
cazul producţiei de unicate, la asamblarea prototipurilor.
Produsul se asamblează într-un loc fix . unde echipa de
muncitori este dotată cu tot necesarul de scule şi dispozitive
universale.

2.1 Asamblarea mobilă

Asamblarea mobilă se recomandă în cazul producţiei de serie
mijlocie a produselor cu masă mică sau medie ( maxim 500
daN) şi cu gabarit redus.
În cadrul acestui procedeu de asamblare, unitatea de
asamblare este deplasată de la un loc de muncă la altul.
Locurile de muncă sunt aşezate în succesiunea procesului
tehnologic de asamblare şi dotate cu sculele şi dispozitivele
necesare.

2.2 Asamblarea mobilă cu ritm liber. Acest sistem de

asamblare este superior asamblării staţionare cu ritm liber,
fiind indicat în cazul producţiei de serie mică şi mijlocie.
Deplasarea produsului de la un loc de muncă la altul, se face cu
utilaje cu funcţionare intermitentă( la comandă).
Asamblarea se execută pe toată lungimea liniei ; muncitorul
după ce a terminat operaţia de asamblare care i s-a
repartizat, împinge produsul pe calea cu role sau pe cărucior la
postul de asamblare următor. Ritmul de asamblare nu este
constant ci variabil, funcţie de fazele de ajustare sau reglare
care apar în timpul asamblării.
Această metodă se utilizează în industria constructoare de
maşini-unelte, motoare grele, etc.
 CAPITOLUL.II.

NOTIUNI TEORETICE

1.1. Filetul. Definitie si terminologie

Asamblari prin filet sunt asamblari demontabile si permit
montarea si demontarea cu usurinta si prezinta avantajul
dezvoltarii unor forte de strangere mari aplicand forte relativ
mici.

Filetarea

In vederea asamblarii se utilizeaza, in mod curent, filetarea

gaurilor cu un set de trei tarozi actionati cu ajutorul unor
leviere: primul pentru degresare, al doilea pentru finisare si al
treilea pentru calibrare.

Calitatea filetelor realizate prin acest procedeu este

redusa si corespunde numai unor scopuri secundare (filete de
strangere).
O asamblare filetata este formata din:
. surub - piesa cuprinsa, filetata la exterior;
. piulita - piesa cuprinzatoare, filetata la interior.
 Elementul principal al piesei filetate este filetul. El este o
nervura elicoidala pe o suprafata de revolutie la exterior,
pentru surub, sau la interior, pentru piulita.

1.2. Clasificarea suruburilor

Dupa rolul functional, suruburile pot fi:
 suruburi de fixare sau de strangere;
 suruburi de etansare;
 suruburi pentru transmiterea miscarii;
 suruburi de reglare;
 suruburi de masurare.

Din punct de vedere constructiv, suruburile pot fi:-surub cu

cap preformat si piulita (fig. 1);

Fig.1. Surub cu cap preformat si piulita

 surub la care piulita este inlocuita cu piesa de strans

prezon simplu (fig. 2)
 Fig. 2. Surub la care piulita este inlocuita cu piesa de strans

 surub la care capul surubului este inlocuit cu piulita,

iar piulita cu piesa de strans - prezon simplu (fig.3);

Fig.3. Prezon simplu

 surub la care capul surubului este inlocuit cu piulita -

prezon cu doua piulite (fig. 4);
 Fig.4. Prezon cu doua piulite

Un caz deosebit il reprezinta surubul de miscare. El poate fi

construit in patru variante (fig. 5): piulita este fixa, iar la
miscarea de rotatie a surubului are loc o deplasare axiala;

a) piulita este fixa, iar la miscarea de rotatie a

surubului are loc o deplasare axiala;

b) surubul este fix, iar piulita se deplaseaza odata

cu rotirea ei;
 c)piulita se roteste, avand loc in acelasi timp o deplasare a
surubului;

d) surubul executa numai o miscare de rotatie fara o

deplasare axiala, si atunci piulita va avea o miscare de
translatie;

Fig. 5. Suruburi de miscare

In practica, surubul este folosit ca element de transmitere

a miscarii la urmatoarele mecanisme:
 cricul de ridicat;
 presa cu surub;
 menghina;
  mecanisme de deplasare la masini unelte si de
masurare.

1.3. Elementele filetului

Filetul este caracteristica principala a suruburilor,
reprezentand si o baza de clasificare a acestora. Geometric,
desfasurata unei elice directoare este ipotenuza unui triunghi
dreptunghic, iar cateta este (pi)d(fig. 6):

Fig.6. Desfasurarea filetului

Filetul poate fi:

 filet pe dreapta - daca surubul sau piulita sunt rotite

in sensul acelor de ceasornic, surubul are o miscare de
avans;
 filet pe stanga - daca rotind surubul sau piulita in
sensul acelor de ceasornic surubul se retrage.
Filetul poate fi prelucrat cu unul sau mai multe filete
suprapuse, din acest punct de vedere suruburile clasificandu-
se astfel:
 filete cu un inceput - avand un singur filet; acestea
sunt folosite in general la suruburile de fixare si de
forta;
  filete cu mai multe inceputuri - avand mai multe
filete juxtapuse, identice si echidistante. Acestea sunt
folosite in general la suruburile de miscare.

1.4. Tipuri de filete

Sistemele de filetare reprezinta totalitatea tipurilor de

filete cu dimensiuni si forma cunoscute ale elementelor
sale.Sistemele de filetare vor fi prezentate in continuare.

Filetul triunghiular - este folosit ca surub de fixare, pentru

instrumente de masurare si de reglare. Se construieste in
variantele filet metric si filet Whitworth.
a) Filetul triunghiular metric are profilul de forma unui
triunghi echilateral.

b) Filetul triunghiular Whitworth - are profilul sub forma de

triunghi isoscel cu unghiul la varf de 55°. La acest filet, pasul
se exprima in numarul de spire pe 1 tol; 1 tol = 25,4 mm. Este
folosit pentru asamblarea tevilor in scopul fixarii si etansarii.

1.5.Asamblari prin filet

Asamblarile prin filet reprezinta cele mai raspandite
imbinari demontabile, datorita numeroaselor avantaje pe care
le prezinta: montare si demontare usoara, posibilitatea
transmiterii unor eforturi mari, siguranta in functionare,
posibilitatea realizarii filetului pe organe de asamblare
separate (suruburi, prezoane, piulite), dar si pe piesele care se
asambleaza.

Marea majoritate a organelor de asamblare cu filet sunt

standardizate; in afara acestora exista si altele, mai putin
raspandite, nestandardizate. Aceste organe de asamblare,
elementele lor ca si imbinarile realizate au fost in cadrul
disciplinei Organe de masini.

2.1. Forme constructive de suruburi

Dupa scopul in care sunt folosite, suruburile se impart in:
 suruburi destinate fixarii;
 suruburi pentru etansare;
 suruburi de transmitere a miscarii;
 suruburi de reglare;
 suruburi pentru masurare.
Dupa forma capului, suruburile pot fi (fig. 10):
 Clasificarea suruburilor dupa forma capului:
a - cu cap hexagonal;
b - patratic;
c - dreptunghiular;
d - triunghiular;
e - hexagon interior;
f- semirotund;
g - patrat interior;
h - semirotund;
i - striat;
j - inel;
k - cap rasucit;
I - cap crestat.
 2.3. Mijloace de protectie impotriva desurubarii

Saiba este un disc metalic cu gaura putin mai mare decat

diametrul exterior al surubului, care se asaza intre piulita si
piesa. Ea se foloseste atunci cand suprafata piesei nu este
bine ajustata, ceea ce ar provoca o asezare imperfecta a
piulitei. Se deosebesc patru tipuri de saibe:

 tip A - cu gaura rotunda pentru metale;


 tip B - cu gaura rotunda pentru lemn;

 tip C - cu gaura patrata pentru lemn;

 tip D - cu gaura rotunda pentru lemn.
Asigurarea impotriva desurubarii
a) Asigurarea elastica realizeaza disparitia jocului intre
piulita si piesa stransa cu o forta elastica care impinge in
permanenta piulita. Acest sistem se realizeaza prin:
 rondela elastica din cauciuc;

 rondela elastica rotunda;

 rondela elastica spintecata, denumita si saiba

 Grover.

Diverse metode de asigurare impotriva desurubarii:

b - prin cheie de imobilizare;

c - prin con si cuj spintecat;

d - prin puncte de sudura.

CAPITOLUL.III.

TEHNOLOGIA MONTARII
 Montarea si demontarea pieselor asamblate cu suruburi
si piulite

Pentru obtinerea unei imbinari corecte, este necesar sa se

foloseasca elemente filetate fara defecte. De aceea, piesele
se asambleaza, impreuna cu organele de asamblare, vor fi
supuse unui control amanuntit privind:

 executia corecta a filetelor (forma, dimensiuni,

netezimea suprafetelor);

 lipsa defectelor care pot impiedica montajul sau pot

provoca ruperea organelor de asamblare (bavuri,
crapaturi, deformatii);

 executia corecta a gaurilor de trecere, atat in ceea

ce priveste dimensiunile cat si coincidenta lor cu gaurile
filetate;

 curatenia desavarsita a tuturor elementelor care

participa la realizarea imbinarii.
Asamblarea prorpiu-zisa se realizeaza astfel:

 se centreaza piesele asamblate astfel incat sa ocupe

pozitia reciproca corecta. Acest lucru se obtine prin
insasi forma pieselor asamblate, daca ele nu permit decat
o singura pozitie de montaj, sau prin urmarirea unor
repere care marcheaza pozitia reciproca corecta, in cazul
in care sunt posibile mai multe pozitii;

 se introduc, pe rand, toate suruburile si se

insurubeaza cu mana in gaurile filetate sau se prind usor
piulitele;

 se strang definitiv imbinarile, actionandu-se asupra

suruburilor sau a piulitelor. In cazul in care asamblarea se
realizeaza cu mai multe suruburi (cazul flanselor, al
chiulaselor etc.), trebuie sa se urmareasca cu atentie
obtinerea unei strangeri uniforme, actionarea suruburilor
facandu-se in cruce si progresiv. Pentru aceasta, dupa ce
piulitele sau capetele suruburilor au luat contact cu
suprafata piesei, se strang in doua etape, realizandu-se
strangeri de circa 30-40% in prima etapa si strangerea
definitiva, urmata de un control in cea de-a doua.
 Demontarea pieselor imbinate prin filet nu ridica probleme
deosebite. Totusi, in cazul in care ansamblul a functionat timp
indelungat in conditii grele, intr-un mediu corosiv sau cu multa
murdarie sau praf desfacerea imbinarii devine greoaie, din
cauza blocarii elementelor ei, ca urmare a aparitiei
deformatiilor, ruginii, murdariei etc. In aceasta situatie se va
curata ingrijit imbinarea, dupa care se spala elementele
filetate cu petrol lampant, lasandu-se umezit un timp necesar
patrunderii lichidului in lungul filetului. Pentru desurubare se
va aplica un efort mai mare decat cel necesar strangerii.

Adeseori, in urma demontarii, se constata distrugerea

filetului unuia din elementele imbinarii. Daca defectiunea
priveste suruburile si piulitele, acestea se inlocuiesc cu altele
noi. In cazul cand filetul unei gauri, executata in una din
piesele asamblate este distrus, se pot utiliza doua solutii: daca
dimensiunile pieselor permit, se indeparteaza filetul defect
prin gaurire, filetandu-se din nou la un diametru mai mare,
schimbandu-se deci si celelalte elemente ale imbinarii (gauri
de trecere, suruburi, piulite); daca aceasta solutie nu este
posibila, se incarca gaura respectiva cu metal prin sudare, dupa
care se gaureste si se fileteaza din nou.

Scule folosite la montarea si demontarea suruburilor

si a piulitelor
 Pentru realizarea unei imbinari filetate este necesar sa se
aplice un cuplu asupra unuia din cele doua elemente prevazute
cu filet. Pentru aplicarea acestui cuplu se folosesc unelte
construite in functie de configuratia partii de actionare a
organelor filetate. Aceste scule pot fi impartite, pe baza
formei partii de prindere, in:

 Chei fixe, utilizate la montarea suruburilor, a

piulitelor sau a pieselor filetate, avand parti de prindere
poligonale (hexagonale, patrate) sau rotunde (cu caneluri,
cu gauri); ele sunt destinate strangerii unui anumit organ
de asamblare (surub, piulita), caracterizat de o
dimensiune precisa – deschidere de cheie -, marcata pe
corpul cheii in propierea partii de prindere;
 chei reglabile, utilizate la montarea si demontarea
suruburilor, a piulitelor si a pieselor. Prin deplasarea
partii mobile de cea fixa, deschiderea cheii se poate
modifica dupa necesitati;
 chei speciale, destinate montarii si demontarii
suruburilor si a piulitelor obisnuite sau a celor speciale;
 chei dinamometrice si chei limitatoare, folosite
pentru strangerea suruburilor sau a piulitelor si
masurarea momentului de rasucire la primele, respectiv
limitarea fortei de strangere la ultimele;
 surubelnite, destinate montarii si demontarii
 suruburilor cu crestatura sau cu locas cruciform. Ele se
prezinta in numeroase variante constructive, ca, de
exemplu, surubelnite metalice, cu maner de lemn, cu
maner de material plastic etc. Pentru scurtarea duratei
de insurubare se folosesc surubelnite cu coarda, cu tija in
elice, care, la apasarea pe maner, prin comprimarea unui
arc, capata o miscare de rotatie strangand surubul;
 surubelnite cu decuplare automata, asemanatoare
cheilor limitatoare, construite dupa aceleasi principii cu
acestea si utilizate in acelasi scop, insa pentru suruburi
cu cap crestat.

Datorita absentei capului de stringere, montarea unui prezon

constituie o operatie mai dificila decit cea a suruburilor.

Pentru a se asigura o buna functionare a prezoanelor, se va

acorda o atentie deosebita operatiilor de gaurire si filetare a
gaurilor, astfel incit sa se asigure perpendicularitatea dintre
axa prezonului si suprafata piesei in care el este prins. Pozitia
corecta a prezonului se poate verifica cu ajutorul echerului
(fig. 16).
 Fig.16. Verificarea pozitiei prezonului

Prezoanele se pot monta cel mai simplu cu ajutorul a doua

piulite (fig.17.a) rotindu-se cu cheia piulita superioara,
care serveste drept contrapiulita.

Acest procedeu prezinta, insa, dezavantajul ca la

demontarea piulitelor slabeste si stringerea prezonului in
corpul piesei. Mai indicata este folosirea unei piulite
hexagonale inalte 7 (fig. 17, b) care se insurubeaza liber pe
capatul prezonului si se blocheaza cu un surub de fixare 2.
Prezonul se insurubeaza prin rotirea piulitei cu cheia. Pentru
scoaterea piulitei se slabeste mai intii surubul de fixare, dupa
care piulita se poate desuruba usor.

Pentru insurubarea rapida a prezoaneior se folosesc

chei speciale, ca, de exemplu, cea din figura 17,c. La
insurubarea bucsei 7 pe prezon, surubul 2 se afla insurubat
liber in bucsa, iar stiftul 3 se reazema in partea superioara a
taieturii inclinate, practicata in bucsa.

Fig.17. Montarea prezoanelor

Prezonul intra in bucsa pina cind capatul lui se reazema,

pe stiftul calit 4 al surubului 2. Prin insurubarea in continuare,
surubul 2 se roteste cu ajutorul manivelei cu un unghi
oarecare, limitat de lungimea taieturii bucsei, si in felul acesta
creeaza o stringere a filetuiui prezonului necesara pentru
montarea lui. Pentru scoaterea cheii, surubul 2 se roteste in
sens invers, astfel incit stiftul 3, alunecind in taietura, ajunge
pina la capatul ei de sus si antreneaza cu el bucsa.

Pentru demontarea prezoanelor se poate folosi o cheie

asemanatoare, insa la care taietura din bucsa este inclinata
invers decit in cazul precedent,

Daca in cursul montarii sau al demontarii un prezon se rupe

in interiorul piesei, scoaterea lui poate reprezenta o problema
destul de dificila. Daca deasupra suprafetei piesei ramine o
parte din prezon, se incearca prinderea lui cu o scula oarecare,
in vederea desurubarii, sau sudarea pe el a unui miner.
Daca ruperea s-a produs sub nivelul suprafetei piesei,
atunci se practica o gaura in prezon si se incearca desurubarea
lui cu ajutorul unui dorn conic, cu muchii ascutite, introdus in
nate, practicata in bucsa. Prezonul intra in bucsa pina cind
capatul lui se reazema, ps stiftul calit 4 al surubului 2. Prin
insurubarea in continuare, surubul 2 se roteste cu ajutorul
manivelei cu un unghi oarecare, limitat de lungimea taieturii
bucsei, si in felul acesta creeaza o stringere a filetuiui
prezonului necesara pentru montarea lui. Pentru scoaterea
cheii, surubul 2 se roteste in sens invers, astfel incit stiftul 3,
alunecind in taietura, ajunge pina la capatul ei de sus si
antreneaza cu el bucsa.

Pentru demontarea prezoanelor se poate folosi o cheie

asemanatoare, insa la care taietura din bucsa este inclinata
invers decit in cazul precedent,

Daca in cursul montarii sau al demontarii un prezon se rupe

in interiorul piesei, scoaterea lui poate reprezenta o problema
destul de dificila. Daca deasupra suprafetei piesei ramine o
parte din prezon, se incearca prinderea Iui cu o scula
oarecare, in vederea desurubarii, sau sudarea pe el a unui
miner. Daca ruperea s-a produs sub nivelul suprafetei piesei,
atunci se practica o gaura in prezon si se incearca desurubarea
lui cu ajutorul unui dorn conic, cu muchii ascutite, introdus in
aceasta gaura. Daca acest lucru nu da rezultate, se poate
distruge prezonul prin prelucrarea cu scintei electrice sau prin
gaurire, cu burghiul, urmind sa se fileteze ulterior gaura la un
diametru mai mare.
 CAPITOLUL.IV.

INTRETINEREA

Avantaje si dezavantaje ale mecanismului surub -piulita

Mecanismele surub-piulita sunt folosite pentru

transformarea miscarii de rotatie in miscare de translatie.

Avantajele utilizarii acestui mecanism sunt:

 are o constructie simpla;

 poate realiza o deplasare precisa;

 transforma viteze unghiulare mari in deplasari mici

sau la viteze convenabile;

 fortele transmise au valori relativ mari;

 functionarea este lina si silentioasa.

Dezavantajele acestui tip de mecanism sunt:
  randament scazut din cauza frecarilor mari;

 uzura neuniforma pe flancuri, deoarece sarcinile

sunt distribuite neuniform;

 existenta curselor moarte, ceea ce face necesara

folosirea dispozitivelor pentru eliminarea lor.

Elementele de baza pentru transmiterea miscarii si a

fortelor sunt surubul si piulita. Ele intra in constructia
cricurilor, preselor cu surub, aparatelor de masurare si a
aparatelor optice.

Suruburile se executa din oteluri rezistente la uzura:

OLC45, OLC50, OSC10, 40MoCll.
Piulita este realizata din bronzuri sau fonte antifrictiune.
Din punct de vedere constructiv, piulitele pot fi realizate in
doua variante:
a) piulita fixa (cricurile);

b)piulita de translatie (dispozitivele de depla

sare a carucioarelor la strungurile paralele).
 CAPITOLUL.VI.

NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

Pentru imbunatatirea conditiilor de munca si inlaturarea

cauzelor care pot provoca accidente de munca si imbolnaviri
profesionale trebuie luate o serie de masuri, sarcini ce revin
atat conducatorului locului de munca dar si lucratorilor.

Acestea sunt:

 asigurarea iluminatului, incalzirii si ventilatiei in

atelier;

 masinile si instalatiile sa fie echipate cu instructiuni

de folosire;

 sa fie asigurata legarea la pamant si la nul a tuturor

masinilor actionate electric;

 masinile sa fie echipate cu ecrane de protectie

conform normelor de protectie a muncii;

 atelierele sa fie echipate in locuri vizibile cu

mijloace de combatere a incendiilor;

 atelierul sa fie dotat cu mijloace de ridicat pentru

manipularea pieselor mai mari de 20 kg;

 muncitorii sa poarte echipament bine ajustat pe

corp cu manecile incheiate iar parul sa fie acoperit sau
legat;

 inainte de inceperea lucrului va fi controlata starea

masinilor, a dispozitivelor de pornire-oprire si inversare a
sensului de miscare;

 se va verifica inaintea lucrului daca atmosfera nu

este incarcata cu vapori de benzina sau alte gaze
inflamabile sau toxice;
  la terminarea lucrului se deconecteaza legaturile
electrice de la prize, masinile vor fi oprite, sculele se vor
aseza la locul lor iar materialele si
piesele vor fi stivuite in locuri indicate;

 muncitorii nu se vor spala pe maini cu emulsie de

racire si nu se vor sterge pe maini cu bumbacul utilizat la
curatirea masinii. Daca pentru spalarea mai
nilor a fost necesara utilizarea produselor usor inflamabile se
va folosi imediat apa si sapun;

 ciocanele trebuie sa aiba cozi din lemn de esenta

tare, fara noduri sau crapaturi; este interzis lucrul cu
ciocane, nicovale care au fisuri, stirbituri,
sparturi sau deformari in forma de floare;

 la folosirea trasatoarelor se cere atentie pentru a

nu produce intepaturi iar dupa utilizare vor fi asezate in
truse speciale;

 daca in timpul realizarii unei operatii mecanice sar

aschii vor fi purtati ochelari de protectie;

 in cazul polizarii cu ajutorul masinii vor fi verificate

cu atentie pietrele de polizat sa nu prezinte fisuri sau
sparturi precum si prinderea piesei pe masina. Polizorul
trebuie sa aiba prevazut ecran de protectie.