ANALIZA CONCURENŢEI

Concurenţa comercială reprezintă confruntarea deschisă/liberă, cu mijloace oneste,

desfăşurată între agenţii economici ofertanţi pentru a atrage în favoarea lor consumatorii. Altfel
spus, concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă, în care firmele sau vânzătorii se luptă în mod
independent pentru a câştiga clientela, în scopul de a atinge un obiectiv economic (profituri,
vânzări şi/sau împărţirea pieţei).
Concurenţa loială este competiţia desfăşurată legal, având la bază perfecţionarea propriei
activităţi.
În practică există însă şi numeroase situaţii de concurenţă neloială, cu practici
(sancţionate în majoritatea ţărilor prin legi special concepute în acest sens) foarte diferite:
 denigrarea concurenţilor,
 concurenţă parazitară (prin confuzia de mărci),
 concurenţă ilicită (fraude fiscale),
 preţuri de dumping (preţuri foarte joase, chiar sub nivelul costurilor de producţie).

Gradele diferite de intensitate ale concurenţei variază în funcţie de:

- raportul cerere-ofertă;
- raportul de forţe în care se află agenţii de piaţă.
Conceptul de concurenţă poate fi abordat din doua puncte de vedere:
- concurenţa directă (din punct de vedere al producătorului / industriei)
- concurenţa indirectă (din punct de vedere al pieţei).
Forme ale concurenţei bazate pe gradul de substituire a produsului/serviciului, respectiv:
1. Concurenţă directă: firmele se adresează aceleaşi nevoi cu produse/servicii similare sau
identice.
- Concurenţă de marcă: produse identice adresate aceleiaşi categorii de consumatori,
diferenţiate prin marcă.
- Concurenţă la nivel de întreprindere/industrie: produse similare, substituibile între
ele, diferenţiate prin calitate.
2. Concurenţă indirectă: firmele se adresează aceloraşi nevoi sau unor nevoi diferite cu
produse/servicii diferite.

1
 - Concurenţă formală: produse diferite care satisfac aceeaşi nevoie.
- Concurenţă generică: produse diferite adresate unor nevoi diferite (lupta se dă pentru
aceleaşi venituri ale consumatorilor).

Analiza concurenţei presupune desfăşurarea următoarelor etape:

1. identificarea concurenţilor firmei
2. determinarea obiectivelor concurenţei
3. identificarea stategiilor concurenţei
4. aprecierea atuurilor şi a punctelor slabe ale concurenţei
5. anticiparea reacţiilor concurenţei
6. alegerea concurenţilor ce trebuie combătuţi sau evitaţi.
Formele pieţei cu concurenţă imperfectă (în funcţie de numărul de vânzători şi
cumpărători prezenţi la un moment dat pe piaţă):

OFERTĂ
Număr mare Număr mic Unicitate

Număr mare Concurenţă Oligopol Monopol

perfectă
Număr mic Oligopson Oligopol bilateral Monopol contracarat
CERERE
Monopson
Unicitate Monopson contracarat Monopol bilateral

În general cu cât numărul firmelor este mai mare cu atât gradul de concurenţă este mai
ridicat, şi invers. Astfel, în condiţiile existenţei unui număr mare de firme, de dimensiuni şi
puteri similare, orice acţiune întreprinsă de o parte dintre ele va avea un impact nesemnificativ
asupra ansamblului economic. Şi cu cât acest număr este mai ridicat, cu atât va fi mai dificil de
realizat anumite înţelegeri între un număr semnificativ de agenţi economici pentru a se putea
ajunge în situaţia de a controla echilibrul, datorită multitudinii cu atât mai mari a unor interese
individuale divergente.