Você está na página 1de 7

Universitatea Politehica Bucureşti – Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor

ASAMBLĂRI
NEDEMONTABILE

Student: FILIP GHEORGHE

Grupa: 1541 E

1
Universitatea Politehica Bucureşti – Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor

Cuprins
1. Generalităţi........................................................................................................................ 3
2. Tipuri de asamblări nedemontabile ................................................................................ 3
2.1. Asamblarea prin nituire ............................................................................................... 3
2.2. Asamblarea prin sudare ............................................................................................... 4
2.2.1. Sudare prin topire cu arc electric ............................................................................ 4
2.2.2. Sudarea manuală cu electrozi metalici înveliţi ....................................................... 4
2.2.3. Sudare cu arc electric în mediu protector de gaze ................................................. 4
2.2.4. Sudarea electrică prin rezistenţă prin puncte ........................................................ 5
2.2.5. Sudarea în linie .......................................................................................................... 5
2.3. Asamblarea prin lipire ................................................................................................. 5
2.3.1. Lipirea moale ............................................................................................................. 5
2.3.2. Lipirea tare ................................................................................................................ 6
2.3.3. Lipirea cu adeziv ....................................................................................................... 6
3. Bibliografie ........................................................................................................................ 7

2
Universitatea Politehica Bucureşti – Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor

1. Generalităţi

Asamblările nedemontabile sunt acele asamblări la care,pentru desfacerea pieselor


este necesar să se distrugă partial sau total organul de asamblare sau piesele ce
alcătuiesc asamblarea.
Procedeele de obţinere a asamblărilor fixe nedemontabile se pot împărţi în două
grupe:
- procedee la care asamblarea se realizează fără un organ de asamblare ;
- procedee la care asamblarea se realizează cu ajutorul unui organ de asamblare.
Din prima grupă fac parte procedeele de asamblare prin presare,iar din a doua, cele
prin nituire,sudare,lipire.
În general una din piesele care se asamblează prin presare are un alezaj sau face parte
din categoria inelelor,iar cealaltă este un arbore plin sau gol la interior.
Presarea poate fi:
1. Presarea transversală,care se poate obţine prin :
- presare cu încalzirea piesei exterioare;
- presare prin răcirea piesei interioare;
- presare prin deformare plastică;
- presarea unei piese elastice.
2. Presarea longitudinală, care se realizează prin introducerea forţată a piesei
interioare în piesa exterioară.Această metodă constituie una din cele mai simple
metode de asamblare. Pentru micşorarea forţei de presare se poate apela la una din
următoarele soluţii :
- ungerea suprafeţelor care vin în contact;
- amplasarea pe piesele asamblate a unor ţesituri sau a unor porţiuni cu ajustaj
liber.

2. Tipuri de asamblări nedemontabile

2.1. Asamblarea prin nituire

O îmbinare nituită se realizează prin introdocerea niturilor în găuri practicate în


piesele suprapuse. Prin deformarea plastică a capătului liber al tijei nitului se formează
capul de închidere ,strângându-se puternic piesele asamblate .Îmbinările nituite se pot
caracteriza prin modul de aşezare a pieselor şi prin numărul şi modul de dispunere a
niturilor.Astfel, îmbinarile pot fi:
- prin suprapunere;
- cu eclise;
- cu un singur rând de nituri;
- cu mai multe rânduri de nituri.

3
Universitatea Politehica Bucureşti – Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor

2.2. Asamblarea prin sudare

Sudarea constituie unul din cele mai sigure şi expeditive procedee de asamblare, fiind
aplicată pe larg la realizarea ansablurilor din tablă groasă sau subţire, profile, bare,
sârmă.
Sudarea reprezintă procedeul tehnologic de asamblare nedemontabilă a două sau mai
multe piese, cu aceeaşi compoziţie sau compoziţii apropiate realizată prin topire sau
presare. Materialul suplimentar introdus în zona de îmbinare se numeşte material de
adaos sau metal de adaos.
Procedeul de sudare se poate grupa în două mari categorii:
- procedee de sudare prin topire;
- procedee prin sudare prin presiune.
Energia primară de la care provine în final energia termică necesară încălzirii locale
poate fi:
- energie mecanică;
- energie termochimică;
- energie electrică;
- energie radiantă.

2.2.1. Sudare prin topire cu arc electric

Definește toate procedeele de sudare electrică prin topire (temperatură ridicată,


presiune redusă), la care cordonul sudat se formează prin solidificarea comună a
materialelor de bază și a materialului de adaos. Ea se poate aplica pieselor cu grosime
foarte mică 1mm sau foarte mare peste 100mm, din cele mai diferite materiale
metalice.

2.2.2. Sudarea manuală cu electrozi metalici înveliţi

Acest procedeu de sudare prezintă un interes deosebit pentru lucrările de ansamblare,


deoarece este simplu, foloseşte utilaje comune şi se poate aplica în atelier sau pe
şantier.

2.2.3. Sudare cu arc electric în mediu protector de gaze

În principiu, sudarea în mediul protector de gaze constă în utilizarea unui arc electric
care arde înconjurat de un gaz ce împiedică pătrunderea oxigenului la baia de sudura.
În funcţie de natura gazului sudarea se poate face :
- în gaze inerte;
- în gaze active;
- în amestec de gaze active şi inerte .

4
Universitatea Politehica Bucureşti – Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor

2.2.4. Sudarea electrică prin rezistenţă prin puncte

Acest procedeu de sudare, constituie unul dintre cele mai răspândite metode de sudare.
Este folosit pe scară largă în lucrări de asamblare ale pieselor din tablă subţire, benzi,
profile îndoite, în industria automobilelor, la construcţia aeronavelor.

2.2.5. Sudarea în linie

Acest procedeu este asemănător sudării prin puncte cu deosebirea ca în locul


electrozilor se folosesc role apăsate pe piesele care se sudează.

2.3. Asamblarea prin lipire

Lipirea este procedeul tehnologic de îmbinare nedemontabilă a 2 sau mai multe piese
metalice aflate în stare solidă, cu ajutorul unui material de adaos aflat în stare lichidă.
Acest procedeu se poate realiza fie cu material de adaos metalic (lipire moale sau
lipire tare), fie cu material de adaos nemetalic.
Lipirea cu material de adaos metalic se face prin difuziunea reciprocă din metalul de
bază şi aliazul de lipit.
Lipirea cu material metalic poate fi :
- moale (sunt utilizate aliaje moi de lipit, cu o temperatura de topire mai mica de
400-450°C, pe baza de staniu, plumb, cupru, argint, zinc, indiu, cadmiu);
- tare (sunt utilizate aliaje de lipit cu temperatura de topire mai mare de 450-
500°C, pe baza de cupru, argint, aluminiu, zinc, aur, platina).

2.3.1. Lipirea moale

Principalele materiale utilizate sunt : -aliajele de lipit;


-fluxurile.
Aliajele de lipit sunt foarte diferite în privinta compoziţiei chimice ce depinde, în
special, de natura materialului metalic din care sunt confectionate piesele ce urmează
a se îmbina.
Principalele operatii realizate la lipirea moale sunt :
- pregătirea pieselor;
- curăţenia pieselor lipite;
- încalzirea pieselor;
- întinderea aliajilui de lipit.

5
Universitatea Politehica Bucureşti – Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor

2.3.2. Lipirea tare

Principalele operaţii utilizate la lipirea tare sunt asemănătoare celor de la lipirea


moale:
- pregătirea pieselor;
- încălzirea pieselor şi depunerea aliajului de lipit.
Lipirea cu flacară oxigaz constă în aşezarea pieselor în poziţia de lipire, acoperirea
locului de lipit cu flux şi încălzirea pieselor cu ajutorul unui arzător.
Lipirea în cuptor, folosită frecvent în producţia de serie, constă în introducerea în
cuptor a pieselor pregătite pentru lipire.
Lipirea cu încalzirea prin inducţie este asemănătoare celei deschise la lipire moale,
însă temperaturile atinse sunt mai mari.

2.3.3. Lipirea cu adeziv

Un adeziv ideal, utilizat pentru orice material, ar trebui să îndeplinească urmatoarele


condiţii:
- să îmbine cele mai variate materiale;
- să nu se contracte la întărire;
- să aibă rezistentă mecanică mare;
- să aibă stabilitate chimică mare;
- să reziste bine la îmbătrânire;
- să aibe dilataţie termică mică;
- să fie izolator electric;
- să nu fie inflamabil;
- să aibă un cost cât mai scăzut.
Principalele operaţii ce alcătuiesc procesul tehnologic de lipire cu adeziv sunt:
- tratarea prealabilă a suprafeţelor de lipit;
- aplicarea adezivului;
- controlul îmbinării.

6
Universitatea Politehica Bucureşti – Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor

3. Bibliografie

- https://www.scribd.com/document/185449875/Www-referat-ro-Asamblari-
Nedemontabile
- http://cristisorin.blogspot.ro/2012/09/asamblari-nedemontabile.html
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipire
- http://www.qreferat.com/referate/constructii/Asamblarea-prin-lipire321.php
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Sudare

Você também pode gostar