Amintiri din copilarie

Caracterizarea personajelor principale

personajele sunt caracterizate succint, prin trasaturi definitorii;

- dupa G. Calinescu, pot fi identificate mai multe tipologii de personaje:
tipul batranului intelept (David Creanga, Parintele Duhu), batranul hataru (cel
care da drumul pupezei), gurmandul (Oslobanu), zgarcitul (Mogorogea);
- Creanga genereaza portrete ilustrative, ca de exemplu portretul preotului,
realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori, care contureaza pozitia sociala
a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da, si havelele nu
faceti; la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte, iar la
urma va plateste si dintaritul, - vorba ceea: picioare de cal, gura de lup, obraz de
scoarta si pantece de iapa se cer unui popa;
- personajele sunt conturate sumar, prin caracterizare directa, prin actiune sau
prin limbaj;
- prin tehnica detaliului, Creanga reuseste sa schiteze o individualitate, sa
nuanteze caracterele;
- multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari, pe care
le face autorul insusi: Smarandita este o "zgatie de fata", badita Vasile - "harnic
si rusinos ca o fata mare", dascalul Iordache "clampanea de batran si avea darul
suptului", Traznea e "bucher de frunte si tamp in felul sau", etc.

Caracterizarea Smarandei Creanga

- mama lui Nica;
- ilustreaza portretul general al mamei;
- intruchipeaza toate ipostazele maternitatii;
- reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea;
- se induioseaza la suferintele copiilor, la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea
lui Nica preot);
- este autoritara, dar totodata iertatoare, isi cearta cu asprime barbatul si copii dar
la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete;
- are un dezvoltat simt al umorului, isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte, cand
pleaca la scaldat fara voia ei;
- Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din
cauza optimismuluimamei sale;
- este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot.
 Caracterizarea lui Nica
- imaginea copilului universal;
- copilaria este varsta de aur, cand copii sunt lipsiti de griji: "Ce-i pasa copilului
cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii..."
- seninatatea si neastamparul, specifice copilariei, sunt prezentate prin
comparatii cu elemente concrete din natura: "Si eu eram vesel ca vremea cea buna
si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa";
- este fericit;
- traieste intr-o lume imaginara, despre care crede ca este aievea (se crede un
Fat-Frumos incalecat pe bat, ca pe un cal nazdravan, care "...alearga cu voie buna,
si-l bate cu biciul, si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima
de-ti ie auzul..")
- aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei;
- dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc, caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba
mamei "se codesc, se dramboiesc, se sclifosesc"), seara la culcare "ne luam la
harjojoana si nu puteam adormi de incuri";
- nu este un insingurat, el apare in permanenta fie in sanul familiei, fie in
comunitatea satului;
- scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de
oricand, cum insusi declara: "asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au
fost toti copii de cand lumea asta si pamantul";
- intamplarile prin care trece sunt toate "evenimente de cunoastere", deoarece prin
ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere, se complica sufleteste, se
formeaza ca om.
La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un "autoportret" miscator, dar in
acelasi timp ingaduitor: "Ia, am fost si eu in lumea asta, un boţ cu ochi, o bucata
de huma insufletita din Humulesti, care nici frumos pana la douazaci de ani, nici
cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut."