Viata si sanatatea noastra depind de aportul respirator, de calitatea aerului respirat cat si

de prevenirea actiunii factorilor de risc si a efectelor acestora.

Problemele respiratorii, orice forma ar lua, sunt greu de ignorat. Indiferent ca apar in
contextul unei viroze sau dupa o simpla alergare, sunt neplacute si uneori au cauze deloc
banale. De aceea trebuie luate in serios intrucat pot ascunde probleme severe de sanatate.
Orice minut de amanare este un pericol, deoarece in cazurile grave evolutia bolii este
rapida si cu consecinte ce nu pot fi prevazute in gravitatea lor.
Normala functionare a cailor respiratorii superioare este obligatorie pentru buna
dezvoltare fizica si psihica a copilului, imbolnavirea acestor organe constituie un
permanent pericol pentru sanatatea lui.
Lucrarea de fata isi propune sa scoata in evidenta modul in care se manifesta bolile
respiratorii, simptomele si tratamentul acestora, cat si complicatiile care pot aparea in
cazul aplicarii incorecte a tratamentelor.
Astfel in Capitolul 1 al acestei lucrari sunt prezente consideratii generale cu privire la
infectiile respiratorii, cauzele si modul de prevenire al acestora.
Capitolul II intitulat "Boli ale aparatului respirator" reprezinta substanta principala a
lucrarii, unde am dezbatut unele dintre cele mai grave boli ale sistemului respirator si
anume: pneumonia, faringita, amigdalita acuta, brinsita, rinita alergica,
bronhopneumonia, pleurezia, laringita si astmul bronsic.
Generalitati privind bolile aparatului respirator

Notiuni generale

Infectiile respiratorii sunt cele mai frecvente afectiuni ale sezonului rece. Odata cu
venirea temperaturilor reci, apar si cazurile de raceala, gripa sau mai grav, pneumonie.
Respiratia este functia prin care se asigura continuu raportul de oxigen din aerul
atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza. Astfel, plamanii si caile aeriene sunt
expuse puternic agentilor externi: bacterii, virusuri, praf, fum de tigara. In mod normal
corpul se apara de agentii infectiosi prin intermediul sistemului imunitar si cel al
mucoaselor.
Sistemul imunitar capteaza si elimina bacteriile, fungii si virusrile. Mucoasele, care au rol
de tapetare a cailor respiratorii, capteaza cele mai mici particule si le transporta prin
intermediul cililot, eliminandu-le din corp prin tuse si expectorantie.
Atunci cand sistemul imunitar este slabit, organismul nu se mai poate apara atat de
eficace impotriva agentilor infectiosi, prin urmare infectiile apar mult mai usor.

Cele mai frecvente infectii respiratorii - Infectiile respiratorii afecteaza cel mai frecvent
caile aeriene superioare: nasul, sinusurile, faringele si laringele.
Caile aeriene inferioare, traheea si bronhiile, sunt mai putin expuse bolii, insa in cazul
unei infectii, evolutia simptomelor este mai grava.

Cauzele infectiilor respiratorii - Principala cauza a infectiilor respiratorii este contactul

direct cu agentul patogen.
De asemenea un sistem imunitar slabit, in urma unor infectii recente sau diverse
tratamente (chimioterapie, radioterapie, antibioterapie) poate favortiza instalarea
infectiilor.
Capacitatea de a depasi aceste infectii depind de factori precum varsta, cu cat varsta este
mai inaintata (peste 60 de ani) sau mai frageda ( 0-3 ani) cu atat organismul se apara mai
putin; prezenta sau absenta altori boli de fond (SIDA, tuberculoza) si daca esti fumator
sau nu.
Bolile cronice obstructive au multiple cauze. Inflamatia cronica a tesutului pulmonar,
caracteristica astmului, poate fi generata de polen, substante iritante sau efortul fizic.
Distrugerea tesutului pulmonar, care este rezultatul emfizemului, este provocata de
fumatul excesiv sau de deficit enzimatic ereditar.
Bolile pulmonare profesionale sunt generate de hipersensibilitatea unui individ la unele
substante de la locul de munca sau de inhalarea de corpi straini sub forma de particule,
precum fibrele de azbest, praful de carbune si praful de piatra.

Preventia infectiilor respiratorii

Pentru a preveni aparitia infectiilor respiratorii este indicata evitarea spatiilor aglomerate
si a fumatului. De asemenea, o alimentatie sanatoasa si echilibrata, bogata in vitamina C
si minerale ajuta la fortifierea organismului.
Extrem de importanta este efectuarea vaccinului antigripal, care poate reduce
considerabil riscul infectiilor respiratorii.

FARINGITA

Este o infectie virala ce cuprinde ansamblul cailor aeriene superioare, de la fosele nazale
la laringe, de aceea denumirea corecta ar fi cea de rinofaringita acuta.
Aceatsa afectiune este frecventa in special la copii cu varsta intre 6 luni si 4-5 ani, adica
la varsta imaturitatii fiziologice a sistemului imunitar fiind o boala de adaptare.
Perioada de imaturitate imatura debuteaza abia la varsta de 6 luni de viata deoarece
anterior acestei varste sugarul este protejat de anticorpii materni prezenti in circulatie.
Rinofaringitele se afla la originea unor complicatii infectioase de vecinatate frecvente-
virale sau bacteriene (otite, sinuzite, laringite, adenite) ce pot fi suspectate fie in cazul in
care apar noi semne clinice, fie in absenta vindecarii infectiei in intervalul obisnuit de
timp.

Forme de faringita:

1. Faringita eritematoasa - este de natura virala, avand urmatoarele simptome: aparitia

durerii la inghitire, raguseala si tuse iritativa.
Examenul obiectiv arata congestia difuza, uniforma a mucoasei faringiene ce poate fi
acoperita de mucozitati.

2. Faringita pultacee - este de natura bacteriana. Examenul clinic indica o mucoasa

faringiana relativ normala dar cu mugurii limfoizi tumefiati, congestivi si acoperiti de un
depozit pultaceu de unde si durerea faringiana in punct fix.

3. Faringita mucopurulenta- este forma clinica in care secretia devine mucopurulenta, iar
simptomatologia generala scade in intensitate.

Simptome de faringita acuta

Debutul afectiunii este cu febra, stranut, tuse iritativa, obstructie nazala urmata de secretii
seroase, dureri faringiene pe care adultul le descrie drept senzatie de arsura sau uscaciune
a faringelui si in special inapoia foselor nazale.

La adult febra nu este intotdeauna prezenta, iar starea generala este buna atat timp cat nu
apar complicatii. Examenul clinic evidentiaza o inflamatie nazala si faringiana difuza,
precum si o secretie nazala seromucoasa sau purulenta.

Tratamentul in faringita acuta

Nu exista un tratament etiologic al rinofaringitelor, ele fiind cauzate de o multitudine de

germeni diferiti. Tratamentul este simptomatic, constand din antipiretice. Foarte
important este lavajul cantitatilor nazale de mai mult ori pe zi cu ser fiziologic sau apa de
mare izo sau hipertona. In faringitele necomplicate nu se administreaza antibiotice
deoarece in aceste cazuri ele nici nu amelioreaza simptomele, nici nu previn
complicatiile. Daca faringita este de natura bacteriana atunci se prescriu antibiotice..

Evolutia faringitei acute - In cursul rinofaringitelor, simptomele ating cea mai mare
intenstitate dupa 2-3 zile de evolutie, apoi se atenueaza. Vindecarea spontana se produce
in a 7-a, a 10-a zi. Febra dureaza rareori mai mult de 5 zile.

Complicatii in faringita acuta - Pot fi generale si locale.

Complicatiile generale sunt generate de febra si anume convulsiile febrile si
deshidratarea.

Complicatiile locale cuprind otita medie acuta, rinosinuzitele (in care febra persista mai
mult de 3 zile de evolutie, rinoreea, obstructia nazala si tusea persistand mai mult de 10
zile), conjunctivitele, adenitele, astmul.

Profilaxie in faringita acuta

Principalii factori de risc in rinofaringitele recidivante sunt absenta alimentatiei naturale,

fumatul - pasiv si activ, frecventarea colectivitatilor de copii, poluarea atmosferica,
conditiile socio-economice si familiale, folosirea tetineor, carenta in vitamine si minerale,
refluxul gastro-esofagian.
Depistarea si corectarea din timp a acestor factori pot conduce la rarirea episoadelor de
rinofaringita acuta.