Anatomia plamanilor

Generalitati
Sus

Plamanii, in numar de doi, sunt organe esentiale pentru

respiratie, plasati fiecare pe cate o parte a toracelui si separati
prin inima si alte organe ale mediastinului. Textura plamanilor
este usoara, poroasa, spongioasa; plamanul pluteste in apa;
cand este manipulat la degete se simt crepitatii, datorita
prezentei aerului in alveole. De asemeni, este foarte elastic; de
aici apare starea de retractie a acestor organe atunci cand
sunt indepartate din cavitatea toracica inchisa. Suprafata sa
este neteda, stralucitoare impartita in numeroase zone
poliedrice, care indica lobulii organului: fiecare dintre aceste
arii sunt strabatute de numeroase striuri fine.

La nastere plamanii au o culoare alb-roz; la adult culoarea lor este mai inchisa, cu
numeroase pete gri; pe masura ce persoana inainteaza in varsta, aceste pete devin negre.
Coloratia inchisa se datoreaza unor granule de carbon care se depoziteaza in tesutul
alveolar, la suprafata organului. Aceasta cantitate creste odata cu inaintarea in varsta si
este mai abundenta la barbati decat la femei. Ca regula, marginea posterioara a plamanilor
este mai inchisa la culoare decat marginea anterioara.

De obicei, plamanul drept cantareste aproximativ 625 g, iar cel stang 567 g; dar exista mari
variatii de greutate, care se datoreaza cantitatii de sange sau lichid seros pe care il contin.
Plamanii barbatilor sunt mai grei decat cei ai femeilor, iar proportia comparativ cu greutatea
corporala fiind de 1/37 la inceput si ajungand, in cele din urma, la 1/43.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Caracteristicile plamanilor
3. Santurile si lobii plamanilor
4. Radacina pulmonara
5. Diviziunile bronhiilor
6. Structura plamanilor
7. Vasele de sange si nervii
8. Articole similare
Caracteristicile plamanilor
Sus

Fiecare plaman are o forma conica, iar la examinare prezinta un apex, o baza, trei marginii
si doua suprafete.

Apexul

Are forma rotunjita si se intinde pana la baza gatului, ajungand pana la 2,5 si 4 cm
deasupra nivelului capatului sternului si a primei coaste. Artera subclavie formeaza un sant
la trecerea sa in fata pleurei, sant care se intinde deasupra si lateral de apex.

Baza plamanului

Este larga, concava si se afla deasupra suprafetei concave a diafragmului, care separa
plamanul drept de lobul drept al ficatului si plamanul stang de lobul stang al
ficatului, stomac si splina. Intrucat diafragmul se intinde mai sus pe partea dreapta decat pe
partea stanga, concavitatea de la baza plamanului drept este mai profunda decat cea de pe
partea stanga. Lateral si in spate, baza plamanului este limitata de o margine subtire si
ascutita care se proiecteaza pe o oarecare distanta in sinusul frenico-costal al pleurei, intre
coastele inferioare si insertiile costale ale diafragmului. Baza plamanului coboara in inspir si
urca in expir.

Suprafetele

Suprafata costala este neteda, convexa si corespunde formei cavitatii toracice, fiind mai
adanca in fata decat in spate. Se afla in contact cu pleura costala si prezinta santuri abia
detectabile corespunzatoare coastelor.

Suprafata mediastinala se afla in contact cu pleura mediastinala. Prezinta o concavitate

adanca - impresiunea cardiaca determinata de inima si pericard; deasupra si in spatele
acestei concavitati exista o depresiune triunghiulara numita hil, unde structurile care
formeaza radacina plamanilor intra si ies din acesta. Aceste structuri sunt invelite in pleura,
care, sub hil si in spatele impresiunii cardiace, formeaza ligamentul pulmonar. La plamanul
drept imediat deasupra hilului exista o structura sub forma de arc care contine vena azigos;
in timp ce se indreapta catre sus si apoi se arcuieste lateral la mica distanta de apex, se
formeaza un sant mai larg pentru vena cava superioara si vena dreapta brahiocefalica. In
spate, aproape de apex, exista o structura care contine artera brahiocefalica.

In spatele hilului si a insertiei ligamentului pulmonar exista un sant vertical pentru esofag;
acest sant devine mai putin evident in portiunea inferioara, datorita inclinatiei partii
inferioare a esofagului spre stanga liniei mediane. In fata si in dreapta partii inferioare a
santului esofagian, se afla o concavitate adanca, pentru portiunea extrapericardica a partii
toracice a venei cave inferioare. La plamanul drept, imediat deasupra hilului, exista o zona
curba produsa de arcul aortic, care se intinde in sus spre apex, unde se gaseste un sant
pentru artera subclavie. In spatele hilului si a ligamentului pulmonar exista un sant vertical
produs de aorta descendenta, si in fata acestuia, aproape de baza plamanilor, partea
inferioara a esofagului determina o impresie de umbra.

Marginile

Marginea inferioara este subtire si ascutita acolo unde separa baza de suprafata costala si
se extinde in sinusul frenico-costal; in zona mediala unde se separa baza de suprafata
mediastinala marginea este mai groasa si rotunjita.

Marginea posterioara este larga si rotunjita si se afla in profunzimea concavitatii pe ambele

parti ale coloanei vertebrale. Este mult mai lunga decat marginea anterioara si se proiecteaza
mai jos in sinusul costo-frenic.

Marginea anterioara este subtire si ascutita si acopera fata anterioara a pericadului.

Marginea anterioara a plamanului drept este aproape verticala si se proiecteaza in sinusul
costomediastinal; cea a plamanului stang prezinta, mai jos, o scobitura in care este expus
pericardul - scobitura cardiaca. Pe partea opusa scobiturii, marginea anterioara a
plamanului stang se afla la o mica distanta laterala de linia de reflexie a partii
corespunzatoare a pleurei.
Santurile si lobii plamanilor
Sus

Plamanul stang este impartit in doi lobi, unul superior si altul inferior, de o fisura
interlobulara, care se intinde de la suprafata costala la cea mediastinala a
plamanului, atat desupra cat si sub hil.
Asa cum se vede la suprafata, fisura incepe la suprafata mediastinala a plamanului pana in
partea superioara si posterioara a hilului si se indreapta posterior si superioar pana la
marginea posterioara pe care o intalneste intr-un punct aflat la aproximativ 6 cm sub apex.
Se extinde anterior si posterior deasupra suprafetei costale si ajunge la marginea inferioara
putin in spatele extremitatii anterioare, iar traseul sau ulterior poate fi urmarit antero-
posterior de-a lungul suprafetei mediastinale pana la portiunea inferioara a hilului.

Lobul superior se gaseste deasupra si in fata acestei fisuri si include apexul, marginea
anterioara si o portiune considerabila a suprafetei costale si cea mai mare parte a
suprafetei mediastinale a plamanului. Lobul inferior, cel mai mare dintre cele doua, este
situat sub si in spatele fisurii, si cuprinde aproape intreaga baza, o portiune larga a
suprafetei costale si cea mai mare parte a marginii posterioare.

Plamanul drept este impartit in trei lobi, superior, mijlociu si inferior de catre doua
fisuri interlobulare.
Una dintre acestea separa lobul inferior de cel mijlociu si superior, si corespunde aproape in
totalitate fisurii plamanului stang. Directia sa este, totusi, mai verticala, si intalneste
marginea inferioara la aproximativ 7,5 cm in spatele extremitatii anterioare. Cealalta fisura
separa lobul superior de cel mijlociu. Isi are originea in fisura anterioara, langa marginea
posterioara a plamanului si , avand un traseu orizontal anterior, intretaie marginea
anterioara la acelasi nivel cu capatul sternal al cartilajului costal patru; la nivelul suprafetei
mediastinale poate fi urmarita posterior, pana la hil. Lobul mijlociu, cel mai mic lob al
plamanului drept, are forma de pana si include partea inferiora a marginii anterioare si
partea anterioara a bazei plamanului.

Plamanul drept, desi este mai scurt cu 2,5 cm decat cel stang, ca o consecinta a ridicarii
diafragmului datorita prezentei ficatului, este mai larg, datorita inclinarii spre stanga a inimii;
capacitatea sa totala este mai mare si cantareste mai mult decat plamanul stang.
Radacina pulmonara
Sus

Putin deasupra centrului suprafetei mediastinale a fiecarul plaman si mai aproape de

marginea posterioara decat de cea anterioara, se gaseste radacina, prin care plamanul este
conectat cu inima si traheea. Radacina este formata din bronhia principala, artera
pulmonara, venele pulmonare, arterele si venele bronsice, plexurile nervoase
pulmonare, vasele limfatice si tesutul conjunctiv, toate acestea fiind incluse intr-o reflectie a
pleurei.

Radacina plamanului drept se afla in spatele venei cave superioare si o parte a atriului
drept si sub vena azigos. Radacina plamanului stang trece pe sub arcul aortic si in fata
aortei descendente; nervul frenic, artera si vena pericardo-frenica, si plexul pulmonar
anterior se afla in portiunea anterioara, iar nervul vag si plexul pulmonar posterior in spate;
inferior fata de acestea se gaseste ligamentul pulmonar.

Structurile principale care formeaza radacina pulmonara a fiecarui plaman sunt aranjate
intr-o maniera similara anteroposterior pe ambele parti: portiunile superioare ale celor doua
vene pulmonare in fata, artera pulmonara la mijloc, iar bronhiile impreuna cu vasele
bronsice in spate.
De sus in jos, pe ambele parti, aranjarea lor difera astfel:
- Pe partea dreapta pozitionarea lor este: bronhia superioara, artera pulmonara, bronhia
inferioara, vena pulmonara.
- Pe partea stanga pozitionarea lor este: artera pulmonara, bronhia, venele pulmonare.
Venele pulmonare situate mai inferior se afla sub bronhii, in portiunea cea mai inferioara a
hilului.
Diviziunile bronhiilor
Sus

Asa cum plamanii difera unul de altul in ce priveste numarul lobilor, in acelasi mod difera si
prin subdiviziunile bronhiilor.

La aproximativ 2,5 cm dupa emergenta din trahee, din bronhia principala dreapta apare o
ramura pentru lobul superior. Aceasta ramura urca deasupra nivelului arterei pulmonare si
de aceea se numeste bronhie supraarteriala. Toate celelalte diviziuni are bronhiei principale
isi au originea sub artera pulmonara si in consecinta poarta numele de bronhii subarteriale.
Prima dintre acestea se distribuie lobului mijlociu, iar ramura principala coboara posterior
spre lobul inferior, dand nastere mai multor bronhii dorsale mai mici si ventrale mai mari.
Ramurile bronsice ventrale si dorsale emerg alternativ si sunt de obicei opt la numar, cate
patru de fiecare parte. Ramura care merge spre lobul mijlociu este considerata ca prima
dintre bronhiile ventrale.

Bronhia principala stanga trece pe sub artera pulmonara inainte de divizarea sa, astfel ca
toate ramurile sale sunt subarteriale; pot fi privite ca fiind echivalentul acelei portiuni a
bronhiilor drepte care se afla in portiunea distala a ramurii supraarteriale.
Prima ramura a bronhiei stangi isi are originea la aproximativ 5 cm de la bifurcatia traheei si
se distribuie lobului superior. Ramura principala intra in lobul inferior, unde se divide in
ramuri ventrale si dorsale, care sunt similare cu cele din plamanul drept. Bronhia lobului
superior a plamanului stang este considerata ca prima din seria ventrala.
Structura plamanilor
Sus

Plamanii sunt formati dintr-o membrana externa seroasa, un tesut areolar subseros
si substanta pulmonara sau parenchim.
Membrana seroasa este pleura pulmonara; este subtire, transparenta si imbraca organul
pana la radacina.
Tesutul areolar subseros contine o proportie importanta de fibre elastice; se gaseste pe
intreaga suprafata a plamanului, patrunzand si intre lobi.

Parenchimul este compus din lobuli secundari, care, desi sunt in legatura stransa
intre ei prin tesut areolar interlobular, acestia sunt distincti unul de altul.
Lobulii secundari variaza in marime, cei de la suprafata sunt mari, au forma piramidala, cu
baza intoarsa spre suprafata; cei din interior sunt mai mici si au forme variate. Fiecare lobul
secundar este format din mai multi lobuli primari, care reprezinta unitatile anatomice ale
plamanilor. Lobulii primari sunt formati din canalul alveolar, spatiile aeriene conectate cu
acestea si vasele de sange, limfaticele si nervii care le deservesc.

Bronhiile intrapulmonare se divid si subdivid in intregul organ, cea mai mica

subdiviziune fiind bronhiola lobulara.
Cea mai mare diviziune (bronhia principala) are peretele structurat din:
- un invelis exterior format din tesut fibros, in interiorul caruia se afla placi neregulate de
cartilaj hialin, mult mai dezvoltate in zonele unde se ramifica.
- la interior fata de invelisul fibros, exista un strat circular de fibre musculare netede, muschii
bronsici.
- la interior se gaseste membrana mucoasa, formata din epiteliu ciliar columnar asezat pe o
membrana bazala. Corionul membranei mucoase contine numeroase fibre elastice asezate
longitudinal si o anumita cantitate de tesut limfatic; de asemeni contine si ductele glandelor
mucoase si acinii care se gasesc in stratul fibros.

Bronhiolele lobulare difera de bronhiile mai mari, prin faptul ca nu au cartilaj si

celulele epiteliului ciliat sunt de forma cubica. Bronhiolele lobulare au un diametru de
aproximativ 0,2 mm.

Fiecare bronhiola lobulara se divide in doua sau mai multe bronhiole respiratorii, iar fiecare
dintre acestea se divide in mai multe ducte alveolare, care se conecteaza cu un numar
mare de alveole. Fiecare duct alveolar este conectat cu un numar variabil de spatii sferice
neregulate, care de asemeni, poseda alveole si poarta numele de atrii. Cu fiecare atriu se
conecteaza un numar variabil de saci alveolari (intre 2 si 5), care poarta pe toata
circumferinta lor, alveolele sau sacii aerieni.

Alveolele sunt acoperite de un strat delicat de epiteliu scuamos simplu, celule care
sunt unite intre ele de o substanta numita cement.
Intre celulele scuamoase se gasesc din loc in loc celule mai mici, poligonale, cu nucleu. In
afara stratului epitelial exista o cantitate mica de tesut conjunctiv care contine numeroase
fibre elastice si o retea densa de vase capilare, care formeaza un perete comun cu
alveolele adiacente.

Plamanul fetal seamana cu o glanda in care alveolele au un lumen mic si sunt acoperite cu
epiteliu cubic. Dupa prima respiratie alveolele devin destinse, iar epiteliul capata
caracteristicile descrise mai sus.
Vasele de sange si nervii
Sus

Artera pulmonara transporta sangele fara oxigen pana la plamani; se divide in mai multe
ramuri care insotesc fiecare ramificatie bronsica si care se termina intr-o retea densa de
capilare in peretele alveolelor. In plaman ramurile arterei pulmonare se gasesc, de obicei,
deasupra si in fata bronhiei, iar vena dedesubt. Capilarele pulmonare formeaza plexuri care
se afla in imediata apropiere a epiteliului, in peretele septal al alveolelor. In septul dintre
alveole reteaua capilara formeaza un singur strat. Capilarele formeaza o retea foarte fina,
peretele lor fiind foarte subtire. Arterele lobulilor din zona sunt independente una de alta,
dar venele formeaza anastomoze.

Venele pulmonare isi au originea in capilarele pulmonare, se unesc apoi in ramuri

mai mari care strabat parenchimul pulmonar, independent de arterele pulmonare si
bronhii. Dupa ce comunica liber cu alte ramuri, formeaza vase largi, care vor avea legaturi
cu arterele si bronhiile si pe care le insotesc pana la hilul organului. In final se varsa in atriul
drept al inimii, sangele oxigenat fiind apoi distribuit in tot organismul prin aorta.

Arterele bronhice transporta sange pentru nutritia plamanului; ele deriva din aorta
toracica sau din arterele intercostale superioare si, insotind bronhiile, sunt distribuite
glandelor bronsice si peretilor bronhiilor mari si a vaselor pulmonare. Cele care deservesc
bronhiile formeaza un plex capilar in stratul muscular, din care ramurile pornesc pentru a
forma un plex secundar in stratul mucos; aceste plexuri comunica cu mici trunchiuri
venoase care se varsa in venele pulmonare. Altele se distribuie in tesutul alveolar
interlobular si se termina in venele bronsice profunde sau superficiale. Altele se ramifica
spre suprafata plamanului, sub pleura, unde formeaza o retea capilara.

Vena bronsica se formeaza la radacina plamanului, primind venele superficiale si

profunde corespunzatoare bronhiilor si arterelor bronsice.
Aceasta nu primeste, totusi, tot sangele distribuit de artera, o parte din acesta trecand in
venele pulmonare. Vena bronsica se varsa in vena azigos si in partea stanga a primei vene
intercostale sau in vena hemiazigos accesorie.

Nervii - plamanii sunt deserviti de plexurile pulmonare anterior si posterior, formate

din ramuri ale simpaticului si vagului. Fibrele nervoase din aceste plexuri insotesc
bronhiile, furnizand fibre eferente muschiului bronsic si fibre aferente membranei mucoasei
bronsice si probabil alveolelor pulmonare. De-a lungul acestor nervi se gasesc
microganglioni.