ANALIZA FUNCTIONALA A UNUI

COMPORTAMENT NEGATIV

“COPILLUL HIPERACTIV
–
ANALIZA FUNCTIONALA”

EDUCATOARE : POP MARIOARA

GRADINITA CU PROGRAM NORMAL
LOCALITATEA LAPUS
JUDETUL MARAMURES
 Prin hiperactiv se intelege o persoana care este in general mai active decat media,
intr-un mod lipsit de finalitate, comparative cu alte personae de aceeasi varsta la masa
joaca, in timpul activitatii desfasurate la grupa sau alte actiuni.
Hiperactivitatea a devenit un fenomen ce se manifesta tot mai des in randul
prescolarilor, iar multi parinti, bunici se plang in privinta dificultatilor pe care le
intampina acasa alaturi de copii lor.

Voi prezenta cazul unui copil hiperactiv, care intampina dificultati de adaptare la
mediul social.

Dimensiunile Comportamentului
Pasca Ionut este un baiatel de 5 ani, venit in grupa noastra in semestrul II. Este un
copil agresiv, greu de stapanit, avand o reactie dinamica, neechilibrata, face crize de
furie la orice contrazicere, nu stie ce este frica, trece foarte usor de la o manifestare
afectiva la extrema cealalta, cu reactii violente in vorbire (injura de doua, trei ori pe zi)
aversiune si repulsie fata de cei jur (arunca cu jucarii , creioane, cuburi, etc)la interval
de 5, 6 minute.
Este incapabil sa isi concentreze atentia asupra detaliilor, facand erori prin
neglijenta in efectuarea lucrarilor proprii(ex: desen, ex. Grafice, activitati practice),
recurand 1-2 pe saptamana la distrugerea lucrarilor corecte si frumoase ale colegilor sai.
Activitatea sa este adesea dezordonata, efectuata neglijent si fara un plan gandit
dinainte – manifesta dificultati in mentinerea atentiei asupra sarcinilor sau activitatii de
joc.Ionut considera ca este greu sa persiste in efectuarea sarcinilor pana la realizarea lor,
desi poseda cunostitele necesare
rzolvarii lor .
Poseda o puternica aversiune fata de activitatiile care necesita autoexigenta si
efort mental pe o durata mai indelungata sau activitati care implica o concentrare
sustinuta, ex: rezolvarea fiselor matematice,dezvoltarea vorbirii; refuzand sa le execute
prin scris preferand de multe ori rezolvarea lor orala.
Poseda deprinderi de lucru relativ corecte la activitatiile practice: arta, constructii,
dar se plictiseste repede, materialele necesare sunt imprastiate , pierdute sau manuite
neglijent, deteriorate.
Este usor distras de stimuli irelevanti, intrerupand aproape frecvent sarcinile in
curs de efectuare a colegilor de grupa, ocupandu-se cu zgomote
sau evenimente banale.
Hiper activitatea si-o manifesta frecvent prin foit sau rasucit, pe scaun
“bate din palme, isi penduleaza picioarele in mod excesiv”, ex: picture, modelaj, arta;se
ridica de la masa de lucru o data sau de doua ori.
Impulsivitatea manifestata ca impacienta, dificultate in formarea raspunsurilor
“trantirea raspunsurilor “, inainte ca intrebarea sa fii fost complet formulata din partea
mea, intampina dificultati de asemenea in asteptarea randului, dorind mereu sa intrerupa
raspunsurilor altori copii
pentru a fi in centrul atentiei.
Comportamnetul hiper active al copilului prin manifestarea lui in cadrul
activitaitlor obligatorii sau de joc a dus la refuzul colegilor de a se juca cu el sau a
comuncia cu el, ajungandu-se chiar la solutia extrema exprimata de copii “va rugam sa
nu il mai primiti in grupa”.

Stabilirea antecendentelor
Dupa analiza comportamentului la grupa, disuctii cu parintii, prietenii sau vecini,
vizite la domicilul bunicilor, am ajuns la concluzia ca si acasa ionut recurge la orice
metoda pentru a fii in centrul atentiei, satsifacandu-si toate placerile personale.
Copil unic in familie, parintii plecati in starinatate, situatie materiala foarte buna,
crescut si alintat foarte mlt de bunici, fiind laudat indiferet de ceea ce a facut, i s-a
satisfacut orice dorinta , neintelegand notiunea de “nu am, nu pot, nu-i voie”, fire
egocentrica a ajuns la concluzia ca totul ii apartine lui si trebuie sa faca ceea ce vrea

Consecinte
Acest mod de comportare negativa determinata de lipsa unui program organizat
in familie, unor jocuri comune cu parintii, nejustificare unor masuri luate de bunici
pentru diferite actiuni ale lui(este bine,nu este bine),lipsa de responsabilitati in cadrul
familie, gelozia pot da nastere starilor tensionale din gradintia, impiedicand copilul sa
participle la activitatiile obligatorii,la izolarea de colegi, iar impulsivitatea poate duce
uneori la accidente, lipsa respectului de sine.

Interventia educatoarei
Am inceput consilierea familiei prin discutii repetate , vizite la domiciliu,
invitarea bunicilor la activitatile desfasurate in gradinta pt a observa modul de
comportare a copilului in cadrul activitatilor organizate, este un copil cu are trebuie sa
aiba rabdare, apreciindu-i fiecare progres pozitiv oricant de mic ar fii el, utilizand
mesaje clare si scurte de incurajare sau de directionare spre rezolvarea unor sarcini
concrete.
Copilul nu trebuie etichetat ci ajutat sa isi stapanesca iesirile, agresivitatea,
deoarece acest lucru ar avea consecinte grave asupra sanatatii lui mentale si
emotionale.Alimentatia sa fie bazata naturala, evitarea dulciurilor, a alimentelor cu
continut de coloroanti si aditivi.

Pornind de la considerentul ca la varsta prescolara limbajul capata noi

valente, permitandu-I copilului sa realizeze realtii complexe cu adultii, colegii de grupa,
sa-si organizeze activitatea psihica, sa-si exprime ideile si starile interioare,
constientizarea lui ca in fiecare grupa exista un set de reguli si un anumit gen de
comportare , interventia mea prin creearea unui climat pshioafectiv benefic pentru
incurajarea manifestarilor pozitive, corectarea celor negative, au fost primele masuri de
inlaturare a stresului provocat de adaptarea la noul mediu social.
Fiind pusa intr-o situatie delicata, fara sa-l cunosc bine profilul psihologic, fiind
in grupa mea de o scurta perioada de timp, pentru inceput am folosit limbajul
nonverbal, atat cat era Ionut dispus s ail accepte, printr-o atingere pe umar plina de
tandrete , privirea, calda din ochi, zambet dulce, expresia fetei binevoitoare, deschisa
pentru al apropria de sufletul meu demonstrand-ui ca si eu pot s ail iubesc la fel de mult
ca parintii lui, san e jucam , invatam sau sa radem impreuna.
Mai tarziu am observat ca Ionut a inteles gesturile mele, s-a apropiat mai mult de
mine si cu mult calm rabdare am incercat sa-l ajut sa inteleag consecintele
comportamentului sau agresiv: isi supara colegii, ii deranjeaza de la activitate, distruge
munca altuia, riscand in final sa fie izolat de ei, sa ramana in urma cu acumularea e de
cunostinte, avand nevoie de dobandirea autonomiei in activitatea zilnica, sa manifeste
sinceritate, curaj in raport cu sine si ceilalti, sa isi respecte promisiunile facute,
manifestandu-si dezacordul fata de atitudinile negative de distrugere, dezordine,
neglijenta, acceptand diversitatea de opinii si atitudini.
In timpul activitatilor, pentru a preveni starile conflictuale, inlaturarea
agresivitatii, stresului de adaptare la noul mediu social, irascibilitatea, am incercat sa-l
ajut pe copil, directionandu-i impulsurile agresive, in lucrari constructive, jocuri active,
facandu-l sa-si elibereze tensiunea negativa acumulata.
In cadrul activitatilor desfasurate la grupa am recurs la luarea unor masuri
 adaptarea mediului grupei(asezarea pe scaunel cat mai aproape de
mine)
 adaptarea instrumentelor si sarcinilor de lucru in functie de
posibilitatile lui
 Pornind de la considerentul ca la varsta prescolara limbajul capata noi valente,
permitandu-i copilului sa realizeze relatii complexe cu adultii, colegii de grupa, sa-si
organizeze activitatea psihica sa-si exprime ideiile si starile interioare, sa inteleaga si sa
acumuleze informatii noi, interventia mea asupra modului de acomodare la noul mediu
social, a relatiionarii cu cei din jur, s-au facut in functie de particularitatile lui de varsta
si individuale, accentuand dezvoltarea increderii de sine, curajul, toleranta, armonia,
concomitant cu invatarea autocontrolului, adapatrea comportamentului propiu la
cerintele de grup in care traieste si actioneaza, inlaturarea blocajului in comunicare cu
cei din jur, cunoasterea profilului psihologic au fost obiectivele principale de la intratrea
lui Ionut in grupa mea.
In urma vizitelor la domiciliu a discutiilor purtate cu mebrii familie, observatii
curente in cadrul activitatilor si actiunilor desfasurate la grupa am incercat sa-mi
conturez o imagine mai clara asupra personalitatii copilului in vederea integrarii in
colectivitate a eliminarii stresului de adaptare ala noul mediu social, a agresivitatii,
intolerantei
Folosirea teatrului de papusi, vizionarea unor diafilme, a dat posibilitatea lui
Ionut de a se identifica cu personajele pozitive, de a le imita verbalizand mai apoi
actiunile lor,negand pe cele ale personajelor negative.
Povestirile bazate pe imagini, convorbirile purtate cu copilul in cadrul
plimbarilor, excursiilor prin care si-a exprimat emotiile si sentimentele fata de ceea ce l-
a impresionat sau a simtit in fata variatelor aspecte percepute de el, a dus la ntrenarea
lui in procesul comunicarii sau a socializarii cu copiii din grupul care face parte.
Antrenarea lui Ionut activitati de tipul; Activitate matematica: “Cine stie mai
bine?”-joc didactic; Activitatea practica:”Maini dibace ”; Educatie pentru societate
“Cand e bines a fii primul ”-dezbatere de caz; Convorbire:”Eu si prietenii mei”;
sectoare de actvivitae, jocuri de miscare, folosirea unor intariri sociale: cuvinte de
lauda, aplauze, etc; simbolice: buline, stelute, cartonase colorate, obiectuale, diplome,
jucaria preferata etc. a dus la integrarea totala a copilului, traind emotii pozitive ca
urmare a indeplinirii unor sarcini, manifestand atitudinii de cooperare, spirit de echipa
fair-play.
Copilul nu trebuie etichetat ci ajutat sa isi stapanesca iesirile, agresivitatea
,deoarece acest lucru ar avea consecinte grave asupra sanatatii lui mentale si
emotionale.

Limba vesnicilor adevaruri, “fagurele de miere filtrat prin razele de suflet”, cum
spunea Blaga, folosita cu mult tact pedagogic prin imbinarea tipurilor de activitati,
jocuri in aer liber, excursii, vizite, intaririle , consilierea bunicilor au avut rezultate
uimitoare in schimbarea coportamentala a copilului, integrandu-se in colectivitate prin
stapanirea reactiilor comportamentale, intarindu-si emotiile positive spre satisfactia
mea, a parintilor si colegiilor de grupa.