Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Bubulac
- Laboratorul
fotoamatorului
Dotare şi amen ajare 3
. . · 1 :! :
lng. Artaxerxe Bubulac
Laboratorul
fotoamatorului
Dotare amenajare
Colecţia foto-film
Editura tehnică
Bu c u r eşti -1968
Lucrarea c:uprincle modul ele or"anizare al u:-iui laborator
fotografic şi indicaţiile ele ordin practic pentru amenajarea
laboratorului în condiţiile unui fotoamator.
In prima parte a lucrării se prezintă materialul fotose;isibil
cu care se lucr�ază, condipile de pâstra1·e şi manipulare cum
şi procedeul de lucru negativ-pozitiv.
A doua parte a lucrării cuprinde descrierea substanţelor
chimice (caracteristici, toxicitate) şi utilajul neces;:ir.
Jn parte:i finală se descrie telmologia de )ucru prop'.·iu
zisă şi se dau o serie ele sfaturi practice pentru ame;1ajarea labo
ratorului în diferite situaţii caracteristice .-:oncliţiilor ele lucru
ale fotoamatorului.
Lucrarea este însoţită de un bogat material ilustrativ �i
se adresează unei mase largi de cititori cu pregătire tehnico
ştiinţifică de nivel mediu.
Introducere
3
fotocompoziţie şi estetică fotografică. La fel, pentru etapa
a doua - prelucrarea materialului fotosensibil - este
nevoie de : un utilaj adecvat scopului, un cadru de lucru
numit „laborator fotografic" şi un minimum de cuno
ştinţe în special din domeniul chimiei fotografice.
Un fotograf complet trebuie să cunoască mînuirea <;>i
întreţinerea corectă a utilajului fotografic, pentru ca
investiţia făcută prin procurarea lui, :>ă fie compen
sată prin rezultatele obţinute. Se precizează de la început
că între cele două etape ale procesului fotografic este o
mare deosebire şi anume : în timp ce pentru înregistra
rea imaginii latente este nevoie de un utilaj relativ redus
-- în principiu aparatul fotografic - iar cadrul în care
se lucrează nu este necesar să fie organizat de fotograf
decît în cazuri cu totul speciale, cum ar Îi în cazul
portretului de atelier, sau natura moartă, pentru pre
lucrarea materialului fotosensibil este necesar un utilaj
mult mai numeros şi mai variat, dar car"' în multe cazuri
se poate realiza prin mijloace simple şi puţin costi
sitoare, iar cadrul în care se lucrează trebuie organizat
după anumite principii, astfel încit operaţiile să se des
făşoare în cele mai bune condiţii şi cu rezultate cît mai
bune. Lucrarea de faţă urmăreşte să arate fotoamatorului
utilajele necesare unui laborator fotografic, modul de ma
nevrare şi întreţinere a acestui utilaj, materialul consu
mabil (filme, hirtie, chimicale), păstrarea şi mînuirea lui.
precum şi modul cum se organizează un laborator foto
grafic în diferite situaţii şi în special în cele care sînt
mai frecvente pentru fotoamatorul care în general nu
dispune de un spaţiu anumit rezervat pentru acest scop.
In cele ce urmează ne vom mărgini numai la tratarea
acestui subiect în legătură cu fotografia alb-negru, care
pretinde condiţii mai uşor de realizat de către un foto
amator ; cazul fotografiei color. care necesită condiţii
de lucru speciale, mai greu de respectat de un fotoamator,
mai ales începător, este rezervat unC'i alte lucrări. Deo
camdată, fotoamatorul însuşindu-şi cunoştinţele expuse în
prezenta lucrare şi punîndu-le în practică. va face primul
pas -· şi de altfel cel mai important -- care-i va permite
4
să execute integral orice lucrare fotografică în alb-negru
şi îi va da siguranţa necesară atacării fotografiei color,
care este ceva mai pretenţioasă. Lucrările executate în
laborator fiind hotărîtoare în ce priveşte calitatea tehnică
şi artistică a unei fotografii, este absolut necesar ca foto
amatorul să ştie în primul rînd cum să-şi organizeze şi
�ă-şi doteze laboratorul.
C a pi t o l u l
Materialul fotosensibil
I. Generalităţi
7
fotografice diferă după fabrica producătoare. astfel că
această subdivizare este mai mult sau mai puţin rigu
roasă.
8
grafic. Rolfilmul este ambalat într-o cutie de carton,
după ce în prealabil a fost înfăşurat într-o hîrtie meta
lizată.
În ultimul timp a apărut un nou tip de rolfilm care
are bandă de hîrtie proteCtoare numai la capete, pentru
ra în aceeaşi grosime de înfăşurare să intre o bandă
ele film mai lungă. Acesta însă nu se poate folosi în
aparatele fotografice cu fereastră la spate.
Filmul Leica, numit astfel după numele primului apa
rat construit de Oskar Barnack tehnician al firmei Leitz
Wetzlar în anul 1912, este de fapt filmul normal cinema
tografic de 35 mm lăţime. El este folosit în aparatele
fotografice care produc clişee la dimensiunile de 24/36 mm
(imagine format Leica), 18/24 mm (imagine normală cine
matografică) şi 24/24 mm. Acest tip de film nu are bandă
de hîrtie protectoare, astfel că pentru a nu fi impre
sionat de lumină, el este introdus în casete spf�ciale care
se introduc în aparatul fotografie. In timpul fotografierii,
filmul se înfăşoară pe o bobin3. receptoare, iar la sfîrşit,
cînd filmul este complet expus, se trage înapoi în casetă
putîndu-se astfel scoate din aparat, la lumină. Filmul
Leica se găseşte în comerţ, ambalat în casete încărcate
cu porţiuni ele film pentru 20 sau 36 c'lb;;ee, sub formă
el� rezerve pentru încărcat casete sau cutii cu role de
film în lungimi diferite, în general 1 7 m, mai rar 50 m,
din care se taie cît este necesar şi se încarcă în casete.
Bineînţeles că toate aceste operaţii nu se pot executa
decît în condiţii speciale de lucru - după cum se va
vedea mai departe - pentru ca filmul să nu fie distrus
prin acţiunea luminii.
Planfilmul este o porţiune de film fotografic în dimen
siunile de 6/9 sau 9/12 cm perfect plană. Planfilmul se
introduce într-o ramă subţire confecţionată din tablă ştan
ţată, şi împreună cu aceasta într-o casetă pPntru aparat
fotografic cu plăci. Pentru a se putea manevra la întu
neric fără riscul de a se introduce invers în casetă, plan
filmul are lîngă unul din colţuri o tăietură în formă de
V, astfel că prin pipăit, se poate şti pe care faţă a plan
filmului se află stratul fotosensibil. Astăzi plat1filmul nu
se mai foloseşte în fotografia de amator, ci numai rareori
în fotografia profesională.
9
FUmpackul sau pachetul de filme, este de fapt un
sistem foarte ingenios de împachetare a unor bucăţi de
filme plane tăiate la dimensiunile de 6/9 sau 9/12 cm.
El este alcătuit din 12 bucăţi de film lipite la unul din
capete cu nişte benzi de hîrtie protectoare. Fiecare bandă
de hîrtie se termină cu o porţiune rotunjită, pe care
este tipărit numărul imaginii. Prin tragerea şi rupe
rea benzii de hîrtie marcată cu numărul zero, clişeul
numărului 1 este gata pentru a fi expus.
Filmpackul are o serie de caracteristici şi anume :
- într-un singur pachet sînt la dispoziţie 12 clişe2;
- clişeele expuse se pot scoate şi prelucra separat
de restul clişeelor neexpuse, astfel că nu mai sîntem
nevoiţi să aşteptăm un timp îndelungat pînă ce se ter
mină tot pachetul ; aceasta este foarte important şi în
cazul subiectelor fotografice foarte diferite şi care pr2-
tind prelucrări de laborator diferenţiate, acest lucru ne
fiind posibil în cazul filmelor unde toate clişeele se pre
lucrează în a<.:eleasi condiţii.
In schimb ne�esită un timp de preluc:rare în labo
rator, mult mai lung decît în cazul filmelor şi nu pot
fi folosite decît în aparate cu plăci, deci volum şi greu
tate mare la transport.
Plăcile şi filmele fotografice constituie aşa numitul
,.material negativ", pentru că pe ele se obţin imaginile
negative ale subiectelor fotografiate. Denumirea de ma
terial negativ nu este întru-totul riguroasă, pentru că în
anumite cazuri, pe plăci şi filme fotografice se pot obţine
şi imagini pozitive, aşa numitele „diapozitive", obţinute
fie prin copii de contact, fie direct pe materiale rever
sibile, care dau imagini pozitive. Totuşi, datorită. faptului
că în marea majoritate a cazurilor plăcile şi filmele ser
vesc la obţinerea imaginilor negative, se va păstra pentru
ele denumirea de material negativ.
Considerînd modul de prezentare al materialelor ne
gative, se pune în evidenţă avantajele şi dezavantajele
lor pentru ca fotoamatorul să se poată orienta just atunci
cînd trebuie să le procure.
Plăcile fotografice necesită o aparatură greoaie, sint
voluminoase şi grele, prelucrarea lor în laborator este
dificilă şi necesită un timp mai lung, dar dau posibilitatea
10
unor lucrări de calitate excepţională. Astăzi fotografia
de amator nu mai foloseşte acest material, de altfel nu
se mai fabrică aparate cu plăci pentru uzul amat::irilor,
ci pentru profesionişti.
Planfilmul şi filmpackul, deşi au greutăţi mult mai
reduse - în special filmpack:ul, sînt aproape complet
părăsite de fotoamatori, datorită aparaturii (cu plăci)
greoaie şi foarte puţin d inamică precum şi faptului că
necesită un timp mai lung de prelucrare în laborator,
pentru acelaşi număr de cli17ee.
Rolfilmele şi filmele Leica, au marele avantaj al
unui număr mare de clişPe, la un volum şi greutate mult
mai mici ; pn:·\ul de cost al unui clişeu este cu mult mai
redus decît al unui clişeu de sticlă, planfilm sau film
pack. Aceste avantaje ies în evidrnţă în mod cu totul
deosebit în cazul filmului Leica, la care dacă se ţine
seama şi de faptul că acest film foloseşte o aparatură
fotografică cu cele mai multe posibilităţi de lucru şi ex
trem de dinamică, se înţelege de ce orientarea generală
a fotografilor 1:>ste către imaginea de formar Leica.
Jn afară de f;ceste cimsiderente, trebuie să se atragă
atenţia asupra unei diferenţe esenţiale între placa şi fil
mul fotografic, şi anume : un film fotografic scăpat din
mină, se poate murdări, ceea ce nu este prea grav de
oarece se poate spăla şi usca Clin nou, sau în cel mai rău
caz se poate remedia prin retuş ; în orice caz clişeul nu
este pierdut. O placă fotografică însă, scăpată din mînă
se sparge, recuperarea imaginii fiind în acest caz în mod
practic imposibilă.
11
microcristale de halogenură de argint, într-o masă de
gelatină. Acest amestec este cunoscut în limbajul foto
grafic sub denumirea improprie de „emulsie fotografică"
care se va păstra numai pentru că ea este foarte răs
pîndită, folosită de la începuturile fotografiei şi devenită
astfel tradiţională. Emulsiile fotografice negative, avînd
nevoie de o sensibilitate mai mare la lumină, sînt al.��1-
tuite din amestecuri de bromură de argint şi iodură de
argint, bromura fiind în cea mai mare cantitate ; ele au
pe lîngă o mai mare sensibilitate la lumină, şi un dome
niu. mai larg din spectrul solar vizibil in care sînt sensi
bile. Emulsiile fotografice pozitive sînt alcătuite din bro
mură de argint, clorură de argint sau amestecuri de
bromură şi clorură de argint. Ele au o sensibilitate mai
redusă la lumină şi reacţionează la un spectru de radiaţii
mai redus.
In ceea ce priveşte domeniul şi gradul de sensibilitate
la acţiunea luminii, fotoamatorul trebuie să reţină urmă
toarele puncte esenţiale, care-l vor ajuta să înţeleagă cum
trebuie să-şi amenajeze laboratorul fotografic, pentru ca
mînuirea şi păstrarea materialelur fotosensibile să se facă
în cele mai bune condiţii.
Lumina albă este alcătuită dintr-o infinitate de ra
diaţii de diferite lungimi de undă, din care ochiul ome
nesc nu distinge decît o mică parte, constituind conven
ţional ceh' 7 culori ale spectrului solar şi anume : roşu
(cu lungimea de undă cea mai mare), portocaliu, galben.
verde, albastru, indigo şi violet (cu lungimea de undă
cea mai mică). In afara acestui spectru vizibil ochiului
omenesc, se găsesc domeniile ultravioletului şi infraroşu
lui, invizibile pentru ochiul omenesc. Spectrul, atît cel
vizibil cît şi cel invizibil, se ÎII!parte !n trei regiuni
- fără a putea trasa o graniţă preciJsă între ele -, după
trei feluri de decte pe care le are şi anume :
a) regiunea care cuprinde radiaţiile infraroşii şi roşii,
cu efect caloric :
b) regiunea care cuprinde părţile superioare ale porto
caliului, galbenul şi verdele şi ceva din porţiunea infe
rioară a albastrului cu efect pronunţat luminos ;
c) regiunea care se întinde de la albastru la ultra
violet cu un pronunţat efect c-himic sau cum se numeşte
12
în fizică, regiunea radiaţiilor actinice ; aceste radiaţii
provoacă decolorarea ţesăturilor vopsite cu coloranţi de
calitate inferioară, tot ele au cea mai puternică acţiune
asupra emulsiilor fotografice.
Lumea pe care o vedem cu ochii, este o lume colo
rată într-o varietate de nuanţe şi intensităţi extraordinar
de mare, dar care în fotografia alb-negru este redată
în nuanţe cenuşii mergînd de la alb pînă la negru. Astfel
fotografia alb-negru, nu redă decît formele proiectate
pe planul fotografiei, în timp ce aspectul coloristic al
lumii înconjurătoare nu-l poate reda ci cel mult îl suge
rează. Pentru ca această sugerare a realităţii să se apro
pie cît mai mult de realitate, emulsiile fotografice au în
interim-ul lor anumite substanţe chimice numite sensi
bilizatori care fac ca emulsia să fie sensibilă la o serie
întreagă de radiaţii, sau numai la unele anumite. Astfel
există emulsii speciale sensibilizate pentru razele infra
roşii sau pentru ultraviolete. In felul acesta, omul poate
vedea cu ajutorul ochiului aparatului fotografic, o lume
pentru care ochii lui sînt orbi. Aceste emulsii folosite
in fotografia ştiinţifică, nu intră deocamdată în cadrul
preocupărilor noastre. Pentru fotoamator, importante sînt
emulsiile insensibile la roşu rubiniu -- aşa numitele
emulsii ortocromatice - şi cele sensibile la toate radia
ţiile spectrului vizibil, dar cu un minim de sensibilitate
la o anumită radiaţie verde închis, - aşa numitele
emulsii pancromatice - ambele caracteristice materiale
lor negative. Emulsiile ortocromatice vor fi mînuite nu
mai în lumină roşie rubinie, iar cele pancromatice în
lumină verde închis, afară de unele emulsii pancromatice
foarte sensibile, care vor fi mînuite numai în întuneric
complet. Filmele pozitive cît şi cele pentru reproduceri,
avînd emuLc;ii ortocromatice de mică sensibilitate pot fi
manevrate la lumină roşie deschis. In ceea ce priveşte
hîrtia fotografică, ea fiind mai puţin sensibilă la lumină,
şi ortocromatică, se va mînui după cum urmează : hîrtia
cu bromură în lumină roşie, cea cu clorobromură în lu
mină portocalie sau roşu deschis, iar cea cu clorură de
argint în lumină galbenă. Pentru că lumina roşie accen
tuează negrul şi astfel înşeală ochiul care urmăreşte
apariţia imaginei, de altfel este şi foarte obositoare pen-
13
tru ochi, ea se înlocuieşte cu o lumină de o culoare
foarte greu de definit, un fel de amestec de galben şi
verde de o anumită intensitate, astfel ca hîrtia să nu fie
impresiontă sau „voalată", şi care nu accentuează con-
trastul imaginii.
În afară dE' sensibilitatea la culori şi la intensitatea
luminii, emulsiile fotografice se mai caracterizează şi
prin „granulaţia" lor. Denumirea este în anumite privinţe
improprie şi provine de la faptul că la începuturile foto
grafiei, se credea că sărurile de argint se găseau în
emulsiile fotografice sub formă de grăunţi amorfi ; astăzi
se ştie că ele se găsesc sub formă de cristale microsco
pice cu dimensiuni variind de la 0,8 la 3-4 microni.
In cursul procesului de prelucrare însă, aceste micro
cristale se pot aglomera dacă nu se respectă anumite
condiţii de lucru în special temperatura, dînd aglomerări
care s-ar putea numi „granule" sau „grăunţi" şi care
strică claritatea imaginii, prin estomparea contururilor.
Uneori însă, o granulaţie chiar foarte mare, est� căutată
pentru anumite efecte artistice. Granulaţia unei emulsii
nu interesează decît în cazul materialelor negative care
trebuie mărite mult, în care caz granulele devin vizibile.
Ir.i privinţa granulaţiei filmelor, trebuie să se reţină
următoarele :
- Cu cît emulsia este mai sensibilă, cu atît are
cristale mai mari şi invers, emulsiile cu cristale foarte
fine, sînt mai puţin sensibile. Există totuşi şi emulsii
sensibile cu cristale fine, obţinute printr-o tehnologie
specială.
- In timpul procesului de prelucrare în laborator,
granulaţia creşte odată cu creşterea temperaturii de lucru
peste temFJeratura standard de 20°C şi invers, granulaţia
este mai fină, cu cît temperatura de luc."'1.l scade.
- Există substanţe chimice care favorizează apariţia
unor granule mari, şi substanţe care favorizează apariţia
unei granulaţii fine şi foarte fine.
In ceea ce priveşte condiţiile de amenajare a unui
laborator fotografic, importantă este numai dependenţa
granulaţiei de temperatura de lucru.
O altă caracteristică a emulsiilor fotografice este aşa
numită „îmbătrînire" a emulsiilor. Emulsiile fotografice
14
îşi păstrează caracteristicile iniţiale (sensibilitate, con
trast, strălucire a imaginei etc.), un anumit timp, după
care ele se degradează. Fabricantul garantează caracte
risticile unei emulsii, intr-un anumit termen de garanţie
indicat pe ambalaj, după care odată cu trecerea timpului,
se constată că sensibilitatea scade, contrastul se reduce
şi imaginea devine chiar cenuşie. S-a constatat că pro
cesul de îmbătrinire este accelerat de umiditat:�a şi tem
peratura excesivă, pentru aceasta va trebui să se ţină
seama ca depozitarea filmelor şi hîrtiilor fotografice să
se facă în condiţii corespunzătoare.
Emulsiile fotografice pot fi atacate de anumite ema
naţii ale unor substanţe chimice, de aceea ele vor fi păs
trate în încăperi şi dulapuri în care să nu existe astfel
de substanţe, iar în caz de forţă majoră, se vor lua
măsuri speciale de protecţie prin închidere ermetică atît
a materialelor fotografice, cît şi a substanţelor volatile.
Emanaţiile răşinilor din cherestea de răşinoase pot ataca
E.'mulsiile fotografice ; de aceea este bim• să se evite de
pozitarea lor in dulapuri confecţionate din lemn de răşi
noase (brad, molid) mai ales dacă lemnul este de curind
tăiat. Este indicat de asemenea, ca fotoamatorul să nu
depoziteze o cantitate prea mare de filme şi hîrtie, de
oarece el avînd un volum de lucru mult mai redus decit
un profesionist, materialul ar sta depozitat un timp care
ar depăşi cu mult termenul de garanţie, pierzîndu-şi
astfel calităţile iniţiale.
Pentru a completa descrierea materialelor fotosensi
bile, se vor aminti cîteva date care de altfol nu sînt
esenţiale pentru problema dotării şi amen::1jării unui
laborator fotografic, dar care este necesar să fie cu
noscute.
Materialele negative - filme şi plăci - sînt alcătuite
în afară de sui:ort şi strat fotosensibil, şi dintr-un strat
antihalo, numit astfel, pentru că el împiedecă formarea
halourilor lurrî.inoase, datorită razelor de lumină care
pătrund prin stratul fotosensibil, se pot reflecta pe feţele
suportului, şi intrînd din nou în stratul sensibil, dau
irizaţii la contururile luminate, asemănătoare cu halou
rile ; sînt aşa numitele halouri de reflexie. Spre deo
sc•bire de haloul de reflexie, există şi un halou de difuzie,
15
datorită difuziei luminii în masa stratului fotosensibil.
Stratul antihalo este aplicat pe faţa suportului, opusă
feţei pe care se găseşte stratul fotosensibil �i are rolul
de a retine razele de iumină astfel încît ele nu se mai
întorc î� emulsie. rn cursul procesului de prelucrare al
filmelor de laborator, stratul antihalo care este opac,
se dizolvă, cJ işeul devenind transparent în părţile lui
clare.
Planşa 1. Flori de gutui
cFwto. ing. A. Bulmlac)
Capitolul
11
18
ar fi lumina roşie pentru un clişeu ortocrmnatic, nu
se observă nici o urmă de imagine, deşi ea există în
stare potenţială în masa gelatinei. Această imagine
„ascunsă" poartă numele de imagine latentă. Prelucra
rea de laborator care face ca imaginea latentă invizibilă,
să se transforme într-o imagine vizibilă, se numeşte de
\·elopare (adică dezvoltarea imaginei latente). Develo
parea se exe�·ută în două etape, şi anume : revelarea
(adică dezvelirea sau dcsc:operirea) imaginii latente şi
fixarea imaginii astfel obţinute.
Aceste etape, sînt fiecare, urmate de o spălare a
materialului fotografic - de preferinţă în apă curg�1-
toare -, pentru a împiedeca amestecul dr: substanţe
reducătoare şi fixatoare, care dau loc la defecte pe ima
ginea fotografică sau provoacă degradarea prea rapidă
a substanţelor.
Atît r evelarea cit şi fixarea, se execută prin intro
ducerea clişeului în soluţii apoase, în care se găsesc
dizolvate substanţele revelatoare, respectiv fixatoare.
După uscarea clişeului, se obţine „imaginea negativă"
a subiectului fotografiat, sau „negativul'', numit astfel,
pentru că părţile luminate ale subiectului apar pe clişeu
înnegrite din C'auza argintului metalic depus, în timp
ce părţile întunecate, · apar luminoase (clişeul este în acest
loc mai transparent) deoarece în aceste loc.uri, energia
luminoasă ajunsă pe film, fiind mai slabă, o mai mică
cantitate de bromură de argint a putut fi redusă de
substanţele reducătoare, în argint metalic.
Negativul se pi'ezintă ca o imagine a sub>iectului re
dată în tente cenuşii, de la transparentul complet, pînă
la negrul cel mai intens. Deoarece suportul cli"!eului este
transparent, aceste tente cenuşii se traduc prin regiuni
mai mult sau mai puţin permiabile razelor de lumină.
Dacă se suprapune acest clişeu peste o hîrtie foto
grafică, astfel ca straturile de gelatină să fie în contact,
sau cum se spune „gelatină contra gelatină" şi se expune
hîrtia la lumină, se va petrece acelaşi fenomen arătat
schematic mai sus. Astfel, prin părţile transparente ale
clişeului va trece o cantitate de energie luminoasă mai
mare decît prin părţile întunecate, se va produce şi pe
hîrtie o imagine latentă care va fi însă negativă faţă de cea
19
de pe clişeu, adică analoagă cu cea din realitate. Această
imagine latentă pozitivă va fi şi ea n.:velată şi fixată,
şi după spălarea finală şi uscare va constitui fotografia
propriu-zisă.
Dacă imaginea fotografică pozitivă este de aceeaşi
dimensiune cu clişeul şi s-a obţinut prin suprapunerea
(prin contact) clişeului şi a hîrtiei fotografice, atunci
fotografia astfel obţinută, se numeşte „copi� prin con
tact".
De cele mai multe ori, copia prin contact nu este
suficient de mare pentru ca fotografia să fi.e văzută în
·condiţii bune, din această cauză mai ales in cazul clişeelor
de fomrnt mic, ele trebuie să fie mărite, obţinbdu-se
aşa numitele „măriri fotografice" care ajung pînă la
formate dreptunghiulare cu laturi de mai mulţi metri,
în care caz se numeşte „gigantografie". Pentru posibili
tăţile de care dispune un fotoamator, măririle maxime
ajung pînă la formatul 30 '40 cm, eventual 40/LJO cm
şi numai în situaţii excepţional de favorabile 50/60 cm.
Pentru completarea celor spuse cu această ocazie, se pre
cizează că negativele pot să fie nu numai mărite dar şi
micşorate, însă aceasta se întîmplă în cazuri foarte rare,
cu ocazia unor lucrări mai speciale, operaţia făcîndu-se
cu acelaşi aparat cu care se execută şi mărirea.
Pentru a fixa noţiunile fundamentale privind meca
nismul obţinerii unei fotografii pornind de la clişeul
expus, se sintetizează cele expuse în schemele din fig. 1
şi 2 care arată mersul operaţiilor în procesul negativ,
respeC'.tiv procesul pozitiv, astfel : filmul expus, se in
troduce într-un vas în care se toarnă soluţia revelatoare,
se supune filmul ş.cţiunii revelatorului un timp anumit,
după care revelatorul se toarnă înapoi în sticla lui, iar
filmul se spală în apă curentă, timp de cîteva minute ;
se opreşte spălarea, se varsă apa din vas şi se toarnă
soluţia fixatoare ; după completa fixare a filmului se
retoarnă fixatorul în sticla lui, filmul trecînd la spălarea
finală, după care se usucă. In continuare, hîrtia foto
grafică expusă, indiferent dacă este copie de contact
sau mărire, se introduce în vasul cu revelator, după
revelare se spală în apă curentă sau într-un vas în care
din cînd în cînd se schimbă apa, trece în vasul cu fixa-
20
tor, iar după spălarea finală se usucă eventual se lus
truieşte cu anumite procedee şi utilaje.
Din cele arătate sumar pînă aici, se pot reţine urmă
toarele idei fundamentale :
21
2) Prelucrarea materialelor fotografice necesită o serie
de substanţe chimice. In legătură cu aceste substanţe, fo
toamatorul trE:buie să cu noasc ă proprietăţi!,� lor fizico
chimice, pentru a şti să le deosebească şi să le păstreze
���"
UJcore
22
3) Pentru executarea operaţiilor de copic>re, manre,
developare, uscare şi finisare a materialului fotografic
finit, este nevoie de anumite utilaje, în legătură cu care,
trebuie să se cunoască caracteristicile ior tehnice, avan
tajele şi dezavantajele lor, precum şi modul de folosire
şi întreţinere corectă a lor. De asemenea, tot aici se vor
arăta o serie de obiecte şi ustensile, care nefiind propriu
zis utilaje, nu pot fi încadrate nici în categoria mate
rialelor consumabile - cum ar fi chimicalele. Este cazul,
de exemplu, al sticlăriei de laborator şi al ustensilelor
necesare preparării soluţiilor fotografice pentru revelare
şi fixare.
In cele ce urmează se vor analiza toate aceste puncte,
care prin cunoaşterea lor, ne va ajuta să înţelegem cum
trebuie dotat şi amenajat un laborator fotografic 111
condiţiile unui fotoamator.
'i
'/
' ,:�'$/
:.;1j:
Capitolul
III
1. Iluminarea
25
bec de 40 \V), apoi dintr-o lumină roşie rubinie pentru
filme ortocromatice, o lumină verde închis pentru filme
pancromatice de sensibilitate medie - 17° DIN - şi
o lumină roşie deschisă sau o ·lumină galben-verzuie
specială, pentru prelucrarea hîrtiilor fotografice. Pentru
mînuirea materialelor foarte sensibile, se va prefera însă,
intuneric:ul complet.
Instalaţia de i1uminare va trebui făcută aşa fel încît
toate aceste lumini să fie aprinse şi stinse după necesităţi.
în cazul unei lumini care nu este complet inactinică,
clişeul sau hîrtia fotografică pot căpăta prin developare,
o uşoară tentă generală cenuşie. Cu această ocazie, se
face precizarea că emulsia fotografică nu poate fi influ
enţată de lumină, decît dacă intensitatea ei depăşeşte o
anumită limită inferioară şi dacă acţionează asupra stra
tului fotosensibil, un anumit timp. Astfel chiar dacă în
laborator există o lumină albă difuză foarte slabă
sau chiar dacă filtrele lămpilor de laborator nu sînt
criginale şi lumina lor nu este cea mai potrivită, totuşi
materialul nu va fi voalat sau grizat (adică nu va căpăta
acea tentă cenuşie) dacă este expus la lumină un timp
limitat şi anume strictul necesar. De altfel trebuie să se
ştie că. dacă hîrtia fotografică este expusă timp înde
lungat la acţiunea luminii roşii, atunci se constată prin
developare că începe să se voaleze. Aceasta va determina
fotoamatorul să-şi asigure în laborator atît întunericul
strict necesar, cit şi lumina de lucru potrivită, evitîncl
astfel o cheltuială inutilă cu procurarea unor lămpi şi
filtre speciale, pe care uneori poate că nici nu le găseşte
atunci cînd îi trebuie.
26
se precizează că factorul de contrast al unei imagini
negative sau pozitiv e, slrălucirea ei, precum şi granula
ţia filmelor, depind foarte mult de natura substanţelor
care intră în compoziţia soluţiei revelatoare şi de pro
porţia dintre ele.
Există substanţ e revelatoare foarte energ i ce , care dau
imagini foarte contrastante şi granulaţii foarte mari, după
cum există şi altele, care lucrează mai lent şi dau ima
g ini cu un contrast mai puţin accentuat şi gra nulaţi i
mai mici. Cu substanţe de aceeaşi natur ă, dar di zolv at e
în diferite proporţii, se pot obţine revelatoare cu cali
tăţi total diferite. Există pe piaţă revelatoare gata pre
parate fie în soluţii concentrate care se diluează la în
trebuinţare după instru cţi uni, fie sub formă de amestecuri
de săruri în proporţii anumile, care se diz o lvă în apă,
conform i ndi caţii l or din instrucţiunile car e îr:soţesc am
balajele. De cele mai multe ori însă fotoamalorul îşi pre
pară singur aceste soluţii. Deoarece în soluţie un ele sub
stanţe intră în canti tă ţi mici, de ordinul gramului, va
trebui să se di spună de balanţe de cîntărire chiar a cen
t igrame lor , pentru că o e roare de cîntărire de numai
citeva centigrame face ca revelatorul să nu mai aibe
p ropri etăţ i le dorite. Acest l ucr u este foarte important
în special pentru fotoamator, care datorită unui volum
mai redus de lucru şi a necesităţilor de ordin economic,
este obligat să-şi prepare soluţii în cantitate foarLe mică,
uneori cel mult 250-300 cm3•
De asemenea va trebui să dispună în an umite împre
jurări, de dispozitive de picurare (s ti c le cu p icurător)
care să permită picurarea unor cantităţi mici de soluţii
de o anumită concentraţie, cum este cazul c ontr olării
soluţiilor fixatoare, prin picur area unei soluţii de iodură
ele p ot asiu 100/o.
27
mari cum este cazul regiunilor tropicale. In generat
însă, în condiţiile climatice ale ţării noastre, cu excepţia
unor perioade foarte scurte de căldură excesivă, se poat('
menţine temperatura de 20°. Va trebui deci ca să existe
un termometru de control. Temperatura de lucru, atît
a mediului ambiant, cît şi a soluţiilor, are o foarte
mare influenţă asupra procesului de developare şi sche
matic se poate prezenta in felul următor : o tempe
ratură uşor inferioară celei standardizate, dă o granu
laţie mai finft şi o imagine cu o strălucire ceva mai
mare, dacă temperatura soluţiei este exagerat de scă
zută, developarea poate chiar să nu se mai producă, sau
în orice caz se produce incomplet. Dacă temperatura
creşte peste normal, atunci granulaţia creşte, imaginea
devine mai viguroasă, apoi odată cu creşterea temperatu
rii, imaginea începe să se grizeze, apar marmorări în
gelatină făcînd clişeele inutilizabile, şi în final se poate
topi gelatina.
Trebuie precizat că, nu numai temperatura soluţiei
influenţează mersul operaţiilor de developare, dar chiar
şi temperatura din camera în care se lucrează.
4. Timpul de lucru
28
pentru determinarea şi respectarea timpilor necesari exe
cutării fiecărei operaţii în parte.
Nu se va intra în amănunt.e privind determinarea
timpilor, pree:um şi a modalităţilor de lucru, acestea
făcînd parte mai mult din tehnologia lucrărilor de labo
rator. Important este să se reţină dependenţa dintre
calitatea prelucrării materialului fotosensibil şi timpul
de execuţie a fiecărei operaţii în parte.
Respectarea timpului de lucru prescris pentru fiecare
operaţie în parte este importantă mai ales în cazul de
velopării filmelor în tancuri de developare, în care ope
raţiile executîndu-se în plină lumină, nu există posibi
litate de control al operaţiilor pe parcurs, ci numai la
sfîrşit cînd se scoate filmul din tanc, deci cînd rezultatul
nu se mai poate schimba. Trebuie precizat că în această
metodă de lucru, calitatea soluţiilor trebuie să fie con
stantă în timp sau să se ţină seama de degradarea lor
normală, modificîndu-se timpii de lucru conform cerin
ţelor tehnologice de laborator.
Planşa 3. Grădină japoneză.
(Fvto. log, A . Bu'Julac)
Capitolul
IV
Camuflarea
31
avînd libertatea să găsească soluţii potrivite cu situaţia
locală.
Vopsirea geamurilor este o metodă potrivită numai
pentru încăperi rezervate exclusiv pentru amenajarea la
boratorului fotografic, ceea ce de altfel se întîmplă des
tul de rar. Vopsirea geamurilor se execută cu vopsea
neagră de ulei în mai multe straturi, astfel ca lumina să
nu mai pătrundă. Această metodă oferă o camuflare
foarte bună, dar fereastra este defintiv condamnată, însă
este destul de i eftină, şi acolo unde situaţia permite, ea
poate fi folosită cu cele mai bune rezultate.
Perdelele sînt confecţionate din pînză neagră deasă,
de cele mai multe ori pusă in două ca să oprească
lumina cît mai bine. Perdelele se caută a se aplica cît
mai bine pe rama ferestrei, pentru a nu scăpa lumină
pe delături. Perdelele se conf(-'cţionează în felul următor ;
se procură pînza în dimensiuni potrivite cu mărimea fe
restrei dar în orice caz ceva m ai mare şi se dă la apă ca
să intre. Operaţia se execută în apă caldă cît suportă
mîna şi se freacă pînza ca la un spălat obişnuit, după
care se usucă şi se calcă. Se coase pînza în două şi se
tiveşte, după care se fixează prin coasere în cele patru
colţuri, cîte un inel, metalic cu diametrul de circa 6-
7 mm, provenit de la belciugele de tablouri după ce
în prealabil cu ajutorul unui cleşte s�a îndepărtat şurubul
belciugului. Perdeaua gata confecţionată trebuie să aibe
dimensiunile cu circa 2-4 cm mai mari decit dimensiu
nile interioare ale ramei de lemn în care este fixat
g eamul. Fixarea perdelei pe rama ferestrei se face în
felul următor : s2 fixează l ocul unde se va prinde unul
din inele, de exemplu cel de sus stînga, şi se bate un
cui mic care trebuie să rămînă afară circa 5-6 mm. Se
întinde perdeaua p€ntru a se fix a colţul de sus-dreapta,
trăgîndu-se ceva mai mult astfel ca distanţa dintre cele
două cuie să fie ceva mai mare decît distanţa dintre
inele. In felul acesta pînza fiind continuu tensionată, va
sta lipită de rama geamului, nelăsînd să treacă lumina
în cantintate prea mare. Pentru fixarea colţurilor de
jos, se apucă cu ambele mîini cele două inele inferioare,
ale perdelei şi se trag în j os şi în afară, însemnîndu-se
locurile unde urmează să se bată cuiele. Poziţia primu-
32
lui cui trebuie aleasă cu grije, pentru ca prin întinderea
pînzei, celelalte inele să nu iasă din cadrul exterior
al ramei geamului.
Perdelele de pînză chiar dacă sînt ceva mai scumpe
şi necesită mai multă muncă pentru confecţionare, au
însă două mari avantaje şi anume : în primul rînd nu
condamnă fereastra fiind foarte i ndicate în încăperi care
sînt folosite şi în alte scopuri decît cele fotografice (bucă
tării, băi etc.) ; în afară de aceasta prin împăturire ocupă
un spaţiu foarte redus, putînd fi păstrate în orice dulap
de rufărie. Dacă o singură perdea nu este suficientă
pentru asigu rar ea camuflajului, atunci două perdele du
ble puse de o parte şi de alta a geamului, va oferi o
camuflare suficient de bună.
Draperiile de pînză n u se folosesc la feresttc deoarece
nefiind lipite de fereastră, lasă să pătrundă lumina în
interior. Ele se folosesc la uşile de acces, pentru a per
mite circulaţia în timp ce se lucrează, făcînd funcţia
unor uşi duble. Pentru un laborator de fotoamator nu
sînt absolut indispensabile.
Ecranele de mucava sau placaj sînt confecţionate din
foi de placaj sau mucava fixate pe rame de lemn, care
se fixează la fereastră cu ajutorul unor cîrlige. Ele asi
gură o camuflare foarte bună, dar sînt foarte cosi.isitoare
- mai ales cele din placaj -, se confecţionează mai
greu, şi necesită un spaţiu de depozitare mai mare (de
obicei în spatele dulapului de h aine). Dacă ecranul este
mare, el este şi destul de greu de mînuit. Din aceste
motive, ecranele sînt mai puţin recomandabile.
Hîrtia neagră, eventual albastră, este mijlocul cel
m ai simplu şi ieftin de camuflare, pentru care nu e
nevoie decît de hîrtie şi pioneze. Are însă dezavantajul
că se degradează repede, mai ales că prin acţiunea lumi
nii, hirtia - î n special cea albastră ·- se decolorează,
pentru care motiv hîrtira trebuie folosită în mai multe
straturi, după necesităţi. Camuflajul cu hîrtie se poate
combina cu perdelele de pînză.
Sînt cazuri în care problema camuflajului nu se
mai pune, încăperea fiind lipsită de fereas tră. Este cazul
amenajării laboratorului în camere - debara, sau in
boxe amenajate sub scări ; dar aceste încăperi prezintă
33
deficienţe care le fac uneori improprii, sau creează con
diţii de lucru mai grele.
In ceea ce priveşte camuflarea, nu este absolut n e
cesar să se realizeze un întuneric complet, o lumină e x
trem de slabă, difuză, neputînd impresiona emulsiile fo
tografice. In orice caz, trebuie reţinut că filmele care
sînt mai sensibile şi mai pretenţioase la lucru, vor fi
developate de preferinţă noaptea, în timp ce copiile sau
măririle fotografice pot fi executate şi ziua, hîrtia fiind
mai puţin sensibilă decît filmul.
34
3. Reţeaua d� apă-canalizare
35
care prin căldura corpului şi prin respiraţie produce o
atmosferă înăbuşitoare, mai ales vara. Dar �ea mai im
portantă sursă de căldură, este aparatul de mărit care
fiind în general echipat cu becuri de 100 W şi funcţio
nînd ore întregi, se încălzeşte ca o sobă. încăzind astfel
aerul din încăpere.
Pentru a asigura condiţii bune de lucru, laboratorul
trebuie să aibe asigurată posibilitatea de aerisire, mai
ales în cazul încăperilor foarte mici (boxe). ln încăperile
mari, vicierea şi mai ales încălzirea aerului se resimte
mai puţin datorită volumului mai mare al camerei.
In condiţiile de lucru ale unui fotoamator, aerisirea
laboratorului in timpul lucrului rămîne o problemă des
chisă, care de obicei se rezolvă parţial, acceptîndu-se de
voie de nevoie, condiţii de lucru mai puţin comode. D e
obicei i n asemenea cazuri, s e preferă drept soluţie, opri
rea temp<:>rară a lucrului şi deschiderea uşii sau ferestrei,
pentru un anumit timp.
Dacă posibilităţile locale permit am�najarea unor ori
ficii de ventilaţie, se va avea grije ca ele să fie amenajate
astfel ca să nu pătrundă lumina. Bucătăriile şi băile în
locuinţele de construcţie recentă, au practicate grile de
ventilaţie, care într-o oarecare măsură răspund scopului.
36
copii. Toate substanţele chimice, precum şi soluţiile pre
parate, trebuie să fie păstrate în ambalaje cu etichete
care să arate conţinutul şi să avertizeze pericolul ; depozi
tarea lor se va face în dulapuri închise cu c!1eia.
Unele persoane pot fi sensibile la acţiunea directă
a soluţiilor de developare asupra pielei ; astfel metolul
poate provoca unor persoane cu pielea mai sensibilă, iri
taţii la mîini. In general, manevrarea hîrtiei fotografice
şi a filmelor, se poate face astfel ca în timpul developării,
mîinile să nu fie în contact cu soluţiile ; însă în cazul
developi'irii hîrtiilor cu format mai mare de 1 8/24 cm,
evitarea contactului cu soluţiile este imposibilă ; o foto
grafie 30/40 cm nu mai poate fi manevrată cu cleştele.
In astfel de situaţii, persoanele care au irit:iţii din cauza
soluţiilor de developare, trebuie. să lucreze cu mănuşi
de cauciuc.
O altă sursă de pericole. m ct i ales în laboratoarele
fotografice improvizate - caz foarte frecvimt Ia foto
amatori - este curentul electric. Aceasta poate provoca
electrocutări foarte periculoase, dacă instalaţia electrică
nu este bine executată, şi mai ales izolată. !n general
fotograful are mîinile umede - mai ales dacă lucrează
hîrtie la format mare - umilditatea scade rezistenţa elec
trică a pielii, la trecerea curentului electric. Dacă urr,:
ditatea este provocată de soluţiile de developare care
conţin săruri, acestea sînt adevăraţi electroliţi. Pentru
evitarea accidentelor provocate de curentul electric, se
vor lua următoarele ·măsuri :
- pe cît posibil se vor folosi prize de curent cu
legătura la pămînt ;
- în primul rînd se va observa ca izolarea cordoane
lor de alimentare, care leagă la reţeaua electrică dife
ritele lămpi şi aparate, să fie în perfectă stare, fără
rupturi sau rosături ;
- legătura dintre cordoanele de alimentare şi ştekere
trebuie făcută astfel încît să nu rămînă în afară por
ţiuni neizolate de conductori, sau să existe contacte ne
izolate care să provoace scurtcircuit ;
- ştekerele trebuie să fie de bună calitate ; cele de
fecte sau cu crăpături, vor fi înlocuite ;
37
- cordoanele de alimentare izolate în cauciuc, vor
fi aşezate cit mai departe de băile de developare, iar în
timpul lucrului se va avea grije ca să nu fie stropite
cu apă, sau cu soluţii ;
- cînd se pune mîna pe părţi ale instalaţiei electrice
- de exemplu oînd se manevrează î ntrerupătoarele elec-
trice de la lămpi sau aparatul de mărit - aceasta tre
buie să fie perfect uscată.
Se mai atrage atenţia ·asupra unor accidecite mărunte,
fără urmări prea grave, dar care provoacă pierderi ma
teriale nedori:e. Ele se datoresc acţiunii soluţiilor de
developare asupra hainelor. Petele provocate de stropi
rea hainelor cu soluţii de revelator sau fixator, provoacă
degradarea lor ; de aceea este bine ca în laborator să se
lucreze folosind un halat, iar în lipsa lui, o îmbrăcăminte
uzată care nu mai are altă în trebuinţare.
38
bilirea timpului de expunere, o developează. f;i după fixare,
aprinde lumina albă pentru a vedea rezultntul, uitînd
că hîrtia fotografică este împrăştiată pe mac;ă. Rezulta
tul este că zeci de coli de hîrtie se voalează. Astfel de
accidente sînt destul de frecvente la începători şi nici
autorul cărţii nu a fost scutit de asemenea necazuri.
Un alt caz în care consecinţele sînt mai grave este urmă
torul : dacă sticlele cu soluţii nu se etichetează vizibil
şi nu se iau măsuri ca prin simplu pipăit să se ştie
dintr-o dată chiar în întuneric total pe ce sticlă s-a pu�
mîna, atunci se poate turna peste filmul care urmează
să fi developat, în loc de soluţia revelatoare, cea fixa
toare consecinţa fiind distrugerea totală şi definitivă a
imaginilo r.
Manevrarea clişeelor sau a hîrtiilor fotografice cu
miinile murdare sau umede de substanţe chimice, Iasă
amprente pe clişeu care apar amplificate la mărit, sau
provoacă pete pe fotografii . Manevrarea neatentă a cli
şeelor poate provoca zgîrieturi r:are le degradează.
Din cele ce s-a arătat, rezultă că munca în laboratorul
fotografic cere din partea fotografului în primul rînd cu
răţenie, apoi spirit de ordine, disciplină în lucru şi sta
bilirea de la început. a cîtorva n orme d� lucru, pe care
să nu le părăsească niciodată. Cu această ocazie, se dau
cîteva indicaţii practice, esenţiale şi indispensabile, ele
fiind completate în cursul capitolelor următoare :
1 ) Hîrtia fotografică se va scoate din plicuri sau
cutii, în cantitatea limitată de strictul necesar. Nu se
vor lăsa afară foi de hîrtie care nu sînt imediat necesare.
Protejarea hirtiei nefolosite trebuie să se facă în cele
mai bune condiţii, pentru a împiedica voalarea.
2) Sticla cu revelator, se va deosebi prin forma ei
de sticla cu fixator. De exemplu, una va fi rotundă, iar
alta pătrată ; pentru ca în momentul în care s-a pus
mîna pe sticlă, să se ştie despre eare sticlă este vorba.
3) Sticlele cu revelator şi fixator pentru hîrtie, vor
fi mai mari decît cele cu revelator şi �ixator pentru film,
şi de asemenea vor fi de forme diferite.
4) Sticlele cu revelator vor fi ac;tupate cu dopuri de
cauciuc, în timp ce sticlele pentru fi..-xatori vor fi astu
pate cu dopuri de plută, sau cu dopurl de sticlă rodate.
39
5) Sticlele vor fi etichetate indicîndu-se : conţinutul,
concentraţia soluţiei dacă este cazul, data dizolvării. De
asemenea borcanele vor fi şi ele etichetate.
6) Nu se pennite păstrarea sărurilor fotografice, în
pungi de hîriie.
7) Tăvile pentru developarea hîrtiilor, vor avea fie
care o anumită destinaţie ; este bine ca destinaţia lor să
nu fie schimbată.
8) Aranjarea utilajelor şi a ustensilelor necesare de
velopării, se va face aşa fel încît să respecte pe cît po
sibil fluxul tehnologic şi să evite executarea unor miş
cări sau deplasări inutile care provoacă pierderi de timp
şi de energie.
40
dînd defecte pe hîrtia fotografică, cu atît mai mari, cu
cît raportul de mărire este mai mare. Praful textil este
cu atit mai periculos, cu cit prin electrizarea clişeului
sau a sticlelor cu ocazia ştergerii lor de prc.f, aceste8
atrag şi mai m �1 l t scamele care circulă prin aer.
Pentru a se dun i nua pe cît posibil defectele oro
vocate de praf, s-au imaginat num€roase procedee de
lucru, care fac parte din teh nica de laborator prop� iu
zisă ; in ceea ce priveşte condiţiile care se impun la ::1me
n ajarea laboratorului fotografic, se precizează că ·:a t:·,�
bui să se elimine din încăpere materialele textile inu
tile, precum !;ii draperiile şi perdPlele care sînt adevărate
colectoare de praf. Este de preforat ca podeaua labora
torului să fie din mozaic sau acoperită cu un covor din
policlorură de vinil, linoleum, eventual parchet fără co
v or. In general covorul Pste un bun g�nerator de praf.
Imbrăcămintea folosită, halatele, vor fi confecţionate din
materiale care nu se scămoşează uşor.
Aceste precauţii, care la prima vedere pot părea exa
gerate, vor evita multe neajunsuri, mai ales celor care
lucrează clişee de format Leica, în care caz tehnica de
laborator trebuie să fie ireproşabilă, altfel cde mai mici
firişoare de praf, - la măririle puternice necesare for
matului 30/40 cm, apar pe fotografie sub formă de de
kcte destul ele greu de retuşat.
41
tru a ieşi musca, hîrti:3. fotografică trebuie inlocuită cu
alta şi lucrul luat de la început.
Cel mai grav accident provocat de muscă, este mîn
carea gelatinei filmelor puse ia uscat. Se pare că gela
tina filmelor este un aliment foeirte apreci::i.t de muşte
care se aşează pe filmul pus la uscat şi provoacă în
gelatină giiuri de circa 1 mm .
Trebuie spus cu această ocazie că musca nu sesizează
pericolele cind se află în lumină roşie ; astfel se observă
că nu zboară, chiar la agitarea mîinii î n imedh tă apro
piere, uneori este atît de insensibilă, încît poat1• li prinsă
cu mina. Numeroase observaţii personale făcute în la
boratorul fotografic asupra comportării muştelor în lu
mină roşie-rubinie, îndreptăţesc să bănuim, că musca
nu percepe lumina roşie.
Din cele ce s-a arătat, rezultă că este bine să se
ia măsuri pentru îndepărtarea muştelor, atunci cînd se
procedează la amenajarea sau improvizarea unui labo
rator fotografic, în camere a căror destinaţie principală
constituie puncte de atracţie pentru muşte, cum este de
exemplu, cazul bucătăriilor.
Planşa 4. Gabriel.
:Foto. lng. A. Bubuie.o)
Capitolul
44
pot obţine mai multe lwnini, după filtrul care se ata
şează ; dacă filtrul se sparge, se poate repara provizoriu
prin lipirea cu benzi de hîrtie şi se mai poate folosi pînă
la procurarea altui filtru ; dacă becul se arde, el se în
locuieşte cu alt bec care se găseşte oricînd pe piaţă,
fiind bec obişnuit pentru lumină albă.
In principiu , o lampă de laborator constă dintr-o cu
tie din tablă, care are fixat un bec cu întrerupător, pe
unul din pereţii laterali. Peretele din faţă are o ramă în
care se introduc filtrele colorate. Lampa se construieşte
în două variante şi anwne : pentru agăţarea pe perete
sau pentru aşezarea pe masă (fig. 3 şi 4).
45
u probă a lămpii pentru a se vedea dacă nu voalează.
Proba lămpii de laborator de exemplu pentru liîrtie
se face în felul următor (pentru film se face în mod ana
log) : se ia o bucată de hîrtie fotografică de sensibilitate
maximă -- de exemplu bromură normală la mărimea -·
46
renţă de tonalitate între porţiunea liberă şi cea acope
rită a hîrtiei, atunci se consideră că filtrul nu voalează.
Filtrele necesare unui laborator fotografic sînt ur
mătoarele : roşu-rubiniu, pentru filmele izocrome ; verde-
Bec f5W li
li
li
li
li
li
funddublu li
,,
• 'titru inler6chim6a6i/
b
Fig. G . Lamp'.i de l a b orator confecţionată din tr-o cutie
de conserve.
47
închis pentru filmele pancromatice de 1 8 ° DIN eventual
22° DIN ; galben-verzui )tip Agfa 1 1 3 D) pentru hirtia fo
tografică. Aceste filtre pot fi improvizate de fotoamatori
cu ajutorul celofanului colorat şi foilor de calc vopsite cu
coloranţi obişnuiţi pentru textile.
Filtrul se obţine prin suprapunerea mai multor foi
pînă se obţine intensitatea şi culoarea care nu provoacă
voalarea, făcîndu-se in prealabil proba cum s-a arătat
anterior. In fig. 5 se arată o lampă de laborator cu două
becuri, care foloseşte şi ca lampă de reproduceri, în care
caz sînt necesare două lămpi de acelaş tip. Deoarece
rama lămpii este mai mare ca filtrul, porţiunea liberă se
acoperă cu un ecran opac improvizat din car!:on. în
fig. 6, a se arată schiţa unei lămpi de laborator realizată
dintr-o cutie de conserve, cu filtru improvizat ciin hîrtie
rle calc vopsit, iar în fig. 6, b imaginea ei, lampa fiind
folosită cu bec de 15 W la developarea filmelor de 1 8 °
DIN ş i c u anumite precauţii ş i la cele d e 2 2 ° DIN.
48
- elimină în mare măsură posibilităţile de sgmere
a filmului, d eoarece stratul fotosensibil nu vine în atin
:{ere cu mîna sau cu obiecte care l-ar putea de t eri o ra ;
- permite la nevoie controlul operaţiilor de develo
pare, deoarece după stingerea lum i nii albe şi a prind erea
celei corespunzătoare filmului, acesta se poate scoa te din
tanc şi o bser v a la capătul lui liber ;
- tancurile cu bandă tLp Co rex, p ermit d evel op are a
a două filme deodată, aceasta însă, numai în cazul fil
melor de 35 mm lăţime (filme Leica).
In principiu, un tanc de developare este .constituit din
tr-un vas cilindric, prevăzut cu un capac amenajat ast
fel ca să nu p ermită pătrunderea luminii în interior. In
vas se i ntroduce o piesă care poartă filmul aşezat în
formă de spirală. Această piesă port-film , are un ax care
iese din tanc, printr-un ori f iciu central al capacului.
Axul piesei port-mm este tubular, iar piesa po rt-·f ilm
se reazemă. pe un suport de pe fundul vasului, care per
mite circulaţia lichidului introdus prin interiorul axului.
Vasul are un cioc prin care l i ch i du l poate curge afară,
chiar dacă este acoperit cu capacul.
D upă cum este construită piesa port-film , tancurile
se îm part în două categorii : cu spirală şi cu bandă Corex.
Tancurile cu spirală -- simplă sau dublă -- au piesa
port-film alcătuită dintr-un ax cu două discuri spiralate
fie amîndouă, fie numai unul din ele. Intre at:este discuri
se introdu ce filmul care este forţat de spirale să stea
în spirală, cu spirele d i sta nţa te cu circa 2 mm pentru
a permite lichidului să circule în vo ie . Unele tancuri cu
spirală au discurile mobile , permiţînd rotirea sub un
anumit ungh i şi un sis tem de bile asemănător sistC:'mu
lui de frînă torpedo. Prin mişcarea alternativă a discu
rilor, filmul se introduce în spirală. Există discuri s pi rale
din material incolor transparent, care permit sol ar i zare a
filmelor color sub apă.
Tancurile cu spirală, au următorul desavantaj ; după
developarea unui film, trebuie uscat perfect, al tfel nu
se p oate introduce filmul următor, ori uscarea spiralelor
nu se poate face decît cu mare greutate, datorit:'.1 sp<lţiilor
foarte î nguste în care se adună apa şi unde nu se poate
şterge cu cîrpa. Datorită acestui n eaju ns, ele sînt mai
49
puţin căutate ; de altfel nu permit developarea a două
filme în acelaş timp.
Tancul cu bandă Corex tip Triplex este cel mai bun,
deoarece prezintă următoarele avantaje :
- permite developarea a trei tipuri de filme cu ur
mătoarele lăţimi : 35 mm (Leica) ; 45 mm (4,5/6 cm) şi
60 mm (6/9) ;
- în cazul filmelor de 35 mm, se pot developa două
filme în acelaşi timp.
- se poate şterge foarte uşor astfel că se poate refo
losi în foarte scurt timp.
Tancul cu bandă Corex tip Triplex, are piesa port
film alcătuită din două discuri găurite, dintre care unul
t>ste solidar cu axul tubular, iar celălalt iiber pe ax dar
avînd posibilitatea să se fixeze în trei poziţii - de unde
derivă numdE: Triplex - con::spunzătoare celor trei lă
ţimi de film amintite. Între discuri
se poate prinde de ax, prin in
termediul unei lame care presea
ză pe ax, o bandă de material
plastic, care are pe margini mici
umflături care se alternează pe o
faţă şi pe cealaltă. Aceste umflă
turi ţin spirele filmului distanţate
de spirele benzii şi permit circu
laţia lichid ului. Există trei lăţimi
d2 benzi, după filmul care se lu
crează. Capătul liber al benzi·i, are
un sistem de fixare format din
tr-o lamă din material plastic în
doită la capete, care prinde banda
de cele două discuri s i se fixează
prin arcuire, as tfel � ă împiedică
derularea filmului.
In fig. 7 se arată tancul Tri
Fig. 7. Păr\ilc componente
ale tancului Triplex cu plex, cu toate pieselr;� demontate.
bandă Corcx. Indiferent de tipul lor, toate tancu
rile au piesele confecţionate din
ebonită sau materiale plastice, astfel că nu sint atacate
de substanţele chimice cu care se lucrează. Se recomandă
50
ca imediat după folosire, să fie şterse bine de apă, iar
banda rlupă ce a fost ştearsă, să fie pusă la uscat pe o
sfoară întinsă, întrucît prin ştergere cu cîrpa nu se poate
lua apa care se află în concavităţile umflăturilor.
b. CJeme pentru agăţarea fi!melor sau clişeelor. După
spălarea finală, filmele sau clişeele individuale trebuie
să fie puse la uscat ; pentru aceasta ele se suspendă pe
sfori întinse prin intermediul unor cleme confecţionate·
din metal inoxidabil, sau material plastic. P2ntrn ca fil
mul să nu se răsucească în timpul uscării, se obişnuieşte-
b
Fig. 8. Cleme :
a -- pentru o.�;\.ţarc a filmelor I& uscat {sus clema ce.re sustine
f i l m u l . j o ; clema ce.re î n t i nde filmul prin greutatea. protirie) ;
b - pentru agil.;at bucMI de filme.
51
ca la capătul lui inferior să se agaţe o altă clemă care
are funcţia de greutate.
In fig. 8 se arată două tipuri de cleme şi anume :
clemă pentru filme şi clemă pentru agăţat clişee indi
viduale (bucăţi de filme, filmpack sau planfilm). In fig. 9
52
Dulapul de uscare fiind un utilaj costisitor şi care
ocupă mult spaţiu, nu este accesibil fotoamatorului, el
fiind foarte util numai pentru laboratoarele fotografice
profesionale, din cadrul în
treprinderilor sau instituţii
lor cu ateliere fotografice.
De multe ori fotoamato
rul este pus în situaţia de a
developa nu filme întregi, ci
bucăţi de filme (în număr
mic) sau bucăţi de filmpack
sau planfilm. In acest caz
devefoparea, care nu se mai
poate executa în tancuri, se
face in tăvi de developare de
o mărime potrivită cu mă
rimea clişeului care se lu
crează. Vor fi necesare patru
tăvi şi anume pe11tru : reve
lator, spălarea intermediară,
fixator şi spălarea finală. De
oarece tăvile de developare :
sînt caracteristice procesului
pozitiv, vor fi tratate mai pe
l arg la acei capitol : iar in !
ceea ce priveşte folosirea �
lor in procesul negativ, se �
precizează numai, că ele nu ·
sint absolut necesare, putînd
fi înlocuite foarte bine cu �
farfurii adînci sau castroane
Fig. 1 0. Dulap p �n lru uscat filme.
de porţelan.
53
laboratoarele profesionale. Rama de copiat este un
utilaj extrem de simplu şi prin aceasta foarte ieftin
care poate fi folosit cu succes de fotoamatori.
Executarea copiilor fotografice este caract\�ristică cli
şeelor de format mare, cel puţin 6/9 cm, sub această mă
rime de clişeu, copiile încep să fie greu de vizionat
imaginea fiind prea mică.
Aparatul de copiat (fig. 1 1 ) este alcătuit în principiu,
dintr-o cutJ.e în care se găsesc două becuri : unul cu
lumină albă pentru ex
punerea h îrtici fotogra
fice şi unul cu lumină
roşie deschis, pentru lu
mina inactinică n ece
sară în timpul potri·vi
rii în aparat a hîrtiei şi
a clişeului. Legăturile
electrice sînt astfel rea
lizat€ încît prin aprin
derea luminii albe, se
stinge cea roşie şi in
vers. Peretele superior
al cutiei este format din
două plăci de sticlă, a
şezate la ciţiva centi-
Fig. 1 1 . Schiţa unui aparat de copiat. metri distanţă. Placa de
sticlă inferioară este din
sticlă mată sau opală şi serveşte la uniformizarea lu
minii ; placa superioară este făcută din sticlă clară şi
serveşte drept suport pentru hîrtie şi clişeu, aşezate
astfel încît să stea cu gelatinele faţă în faţă, iar clişeul
să fie sub hîrtie. Deasupra se aşează o placă de pre
siune, care are pe faţa inferioară, un strat de pîslă.
Rolul acestei plăci este să ţină hîrtia strîns presată d e
clişeu, pentru a nu apare neclarităţ i p e fotografie. Pre
sarea plăcii de presiune se face cu un sistem de arcuri.
Locaşul in care se aşează clişeul şi hîrtia, au dimensiu
nile astfel alese, încît să formeze margini alb2 la foto
grafie. Unele aparate perfecţiona te au un sistem de
cursori metalici, care prin reglare dau fotografiei atît
formatul dorit, cît şi marginile albe. Există diferit� ti-
54
puri de aparate de copiat, care merg de la formate mai
mici şi mai simple pentru uzul fotoamatorilor, pînă la
aparate mari destul de complicate, pentru uzul labora
toarelor profesionale. ln fig. 12 şi 1 3 se pot vedea două
tipuri perfecţionate de aparate de copiat.
55
placa. Lamele sînt prinse de cele două laturi lungi ale
ramei prin intermediul unor şuruburi de lemn sau cuie,
în j urul cărora pot să se rotească. I n fig. 14, se arată
o astfel de ramă de copiat, pentru clişee d 2 format
9/1 2 cm. Pentru fiecare format de clişeu, există o ramă
anumită ; unele rame de format mare au măşti de dife
rite formate pentru clişee de alte dimensiuni (mai mici).
Marele dezavantaj al aparatelor de copiat - în afară
de preţul lor ridicat şi de spaţiul mare pe care-l ocupă
- este faptul că necesită un bec roşu care în caz de
ardere, face aparatul inutilizabil. Din această cauză sînt
necesare cîteva becuri de rezervă.
56
Rama de copiat permite lucrul la lumina lămpii de
laborator, expunerea se face la orice bec obLşnuit cu lu
mină albă ; ea este simplă, ieftină şi ocupă un spaţiu redus,
de aceea este foarte potrivită pentru fotoamator.
57
- un obiectiv fotografic, montat astfel încît să se
poată varia distanţa de la el la clişeu, pentru punerea
la punct a imaginii ; aceasta se realizează cu dispozitive
cu cilindri telescopici cu m işcare helicoidală, sau cu
burdufe cum este cazul în
C E d mai mare parte a apa
ratelor de mărit ;
- un suport care sus
ţine întreg complexul for
mat din cutia de lumină,
rama port-clişeu, obiectiv
fotografic şi care permite
variaţia distanţei de la
I
obiectiv la o planşetă pe
care se fixează hîrtia fo
tografică, pentru proiec
tarea im aginii clişeului la
scara aleasă. Aparatul de
mărit permite ca prin va
rierea celor două distan- ·
ţe (de la clişeu la obiectiv
şi de la obiectiv la hîrtie)
să se obţirLă imagini clare,
la diferite scări, dacă a
ceste distanţe sînt astfel
alese, încît să satisfacă re
laţiile metrice fundamen-·
Fig. 1 5 . Schiţa unui aparat ele mărit,
tale din optica geometrică.
ln poziţia ele lucru verticală cu lumină Operaţia prin care se ob
dirijată : ţine o imagine clară a cli
1 - bec clar : 2 - condensor dublu.
şeului proiectată pe hîr-
Ue, se numeşte „punere
la punct". În fig. 15 este arătată schiţa unui aparat de
mărit. Aparatele de mărit se construiesc în foarte multe
tipuri, avînd fiecare avantajele şi desavantajele lor.
Clasificarea aparatelor de mărit, se face după nume
roase criterii, dintre care se vor arăta cele mai impor
tante.
După poziţia de lucru, aparatele de mărit pot fi ori
zontale sau verticale, avînd următoarele caracteristici :
aparatele orizontale permit măr.fri mult mai mari ca cele
58
verticale (se folosesc la aşa numita „gigantografie" adică
fotografii d� dimensiuni foarte mari) dar ocupă un spa
ţiu mult mai mare ; de asemenea sînt mai adecvate ne
gativelor de format mare (peste 9/1 2) decît cele verti-
____- ·
59
filamentului becului să se formeze aproximativ în drep
tul obiectivului. Rolul condensorului este ca pe de o
parte să real izeze uniformitatea iluminării pe întreaga
suprafaţă a clişeului, i ar pe de altă parte, să realizeze
o concentrare a fluxului luminos pe clişeu.
Caracteristicile luminii dirijate sînt următoarele : în
primul rind o intensitate luminoasă foarte mare, apoi o
lumină foarte dură care permite imagini fotografice foarte
clare.
Aparatele ele mărit cu lumină dirij ată au următoarele
avantaje :
- datorită intensităţii luminoase foarte mari, nece
sită timpi de expunere foarte scurţi ;
- datorită luminii dirijate, imaginile obţinute au ma
ximum de claritate ; imaginile au contrastul maxim.
Aceste aparate au însă şi următoarele dezavantaje :
- scot in evidenţă cele mai neînsemn a te defecte ale
clişeului ca : zgîrieturi pe dosul filmului, fire <le praf,
amprente etc., din care cauză pretind o tehnică de la
borator perfectă şi totodată retuşul pe pozitiv ;
- dau imagini prea dure, cu contrast prea puternic,
care mai ales în fotografia artistică reprezintă mai mult
un defect decît o calitate.
2) Aparatele de mărit cu lumină diiuză (fig. 1 7) au
sursa de lumină formată dintr-un bec clar eventual mat
şi o placă de sticlă opală sau opalină aşezată deasupra
şi în imediata apropiere a ramei port-clişeu. Rolul gea
mului opal este să uniformizeze lumina pe clişeu, ceea
ce este destul de greu de realizat, mai ales în cazul cli
şeelor mari, unde uneori este necesară o cutie de lumină
cu mai multe becuri.
Caracteristica principală a luminii difuze, este că ea
are o duritate minimă ; este o lumină „moale".
Aparatele de mărit cu lumină diiuză, au următoarele
avantaje :
- datorită difuziei luminii prin geamul opal, defec
tele clişeului chiar dacă sînt numeroase, la mărire nu
mai :ipar ;
- dau imagini cu tonuri foarte numeroase, contras
tul imaginii fiind foarte mic, imagini „moi".
60
Aceste aparate au însă şi următoarele dezavantaje :
- datorită absorbţiei foarte puternice a luminii de
către geamul opal, intensitatea luminoasă este foarte sla
bă, ceea cc conduce la timpi de
expunere foarte lungi, mai ales
la măriri mari ;
- imaginile obţinute sînt foar
te moi, ceea ce nu este de dorit
totdeauna.
3) Aparatele de mărit cu lu- 2
mină combinată realizează un
compromis în ceea ce priveşte ca
lităţ.ile şi defectele primelor două
tipuri.
Aparatul de mărit cu lumină 3
combinată, este de fapt un aparat
cu lumină dirijată, la care se a
daugă un geam mat pe condensor.
Există două variante pe ntru obţi
nerea luminii combinate şi anume :
sau se foloseşte un bec opal şi un
condensor dublu, sau un bec clar
şi un geam mat pe condensor. Deşi Fig. 1 7 . Schiţa unui aparat
d e mărit, ln poziţie de lu-
există unele mici de os ebiri cali -
cru verticală, cu luminii.
tative între aceste două variante difuză :
totuşi ele sînt prea mici pentru 1 bec ; 2 - geam opal ; 3 ramii.
- -
61
jată prin eliminarea geamului mat sau în aparat cu lu
mină difuză, prin scoaterea condensorului (fig. 1 9).
După sistemuL de punere La punct a imaginei, apara
tele de mărit se clasifică în următoarele tipuri :
1 ) A p aratele cu punere la punct
manuală reaiizează pun�rea la punct
I în felul următor : se ridică sau cu
boară întreg aparatul pe coloana
2 care-l susţine, pentru a se obţine mă
rire a la dimensiunea necesară, după
care se variază distanţa dintre obiec
tiv şi clişeu, astfel ca imaginea
să dev ină clară. De fapt aceste
operaţii se execută concomitent prin
tatonare, man.evrarea făcîndu-se ma
nual.
r)peraţia de pun erE' la punct ma
nuală, este greoaie mai ales la apa
G ratele de format mare, unde trebuie
susţinută cu mîna, toată greutatea
aparatului. Pentru uşurarea opera
ţiei, unele aparate de format mai
mare - de exemplu 6/9 sau 9/1 2
- au u n sistem d e arcuri care pre
iau o pa rt e din greutatea aparatu
lui ; altele au contragreutăţi legate
de aparat p ri ntr un cablu care trece
-
62
Acelaşi sistem de roată dinţată şi cremalieră, sau
roată cu fricţiune, este adoptat şi la manevrarea obiecti
vului, pentru punerea la punct a imaginei. Aparatele de
mărit pentru formatul Letca, fiind uşoare, au un sistem
63
date şi marcate cu numere. La o anumită mărire ccres
punde un anumit număr pe coloana de susţinere ş: unul
corespunzător, pe tija piesei port-obiectiv. Aşezînd apa
ratul pe coloană şi obiectivul pe tija lui la aceste numere,
64
poziţionale, marea majoritate a măririlor sî nt executate
la alte rapoarte de mărire - intermediare - în care
caz aparatul trebuie folosit ca unul cu punere la punct
manuală. Din această cauză, aparatele semiautomate sînt
destul de puţin răspîndite.
3) Aparatele cu punere la punct automată realizează
automat punerea la punct a imaginei, în funcţie de mă
rirea aleasă. Există două variante constructive pentru
realizarea automatizării punerii la punct, şi anume : cu
paralelogram deformabil sistem Leica-Focomat şi cu
camă, sistem adoptat la cele mai multe aparate. În fig. 20
se arată aparatul Focomat al firmei Leitz, cu paralelogram
deformabil. Un sistem mecanic comandă mişcarea obiec
tivului, în funcţi e de deformarea paralelogramului. Pen
tru rigidizarea construcţiei sînt două paralelograme pa
ralel€, iar între ele se află un arc care ia o parte din
gr€utatea aparatului, uşurînd astfel manevrarea.
în fig. 21 se arată aparatul cu punere la punct auto
mată, realizată prin intermediul unei came. intre coloana
de susţinere şi aparatul propriu-zis, se obsen'ă o lamă
metalică, aşezată în lungul coloanei şi prinsă de ea la
cele două extremităţi. AC€astă lamă este tăiat-1 după un
anumit profil, făcînd funcţia de camă. O pîrghie care
comandă mişcarea pe verticală a obiectivului, este silită
să urmărească profilul camei, astfel det·�rminat, încît
în orice poziţie a aparatului, pe coloana verticală, ima
ginea proiectată pe planşeta aparatului, să fie clară. în
fig. 22 este prezentat un alt aparat de mărit cu punere la
punct automată.
Aparatele de mări t cu punere la punct automată, au
următoarele avantaj e :
- sînt foarte rapide la lucru, eliminînd pierderile de
timp cauzate de punerea l a punct a imaginei :
- sînt foarte comode la lucru, mai ales pentru per
soanelP. care avîncl o vedere mai slabă, au dificultăţi la
punerea la punct a imc.ginei.
Aceste avantaj e, fac ca aparatele cu punere la punct
automată să fie foarte folositoare în laboratoarele foto
grafice cu un volum dP. lucrări foarte mare. Prezintă
însă şi două dezavantaj e, care fac ca acest tip de aparat
să fie mai puţin apreciat de fotoamatori. în primul rînd,
costul unui aparat cu punere la punct automată este mult
65
mai ridicat dec:ît al unuia neautomat şi cel mai mare dez
avantaj al aparatului cu punere la punct automată, este
faptul că nu poate fi folosit decît pînă la un anumit ra
port de mărire maxim . Deoarece de multe ori - dato
rită decupajelor - clişeele trebuie să fie mărite mult
mai mult decît permite lungimea coloanei şi a camei,
aceste aparate nu se pot folosi în astfel de cazuri.
66
n eajunsur i ,
uzinele Meopta (R.S.C.) au realizat un sistem
optic de punere la punct adaptînd sist2mul penelor tele
m etrice folosite la aparatele fotografice cu oglindă reflec
tantă.
67
ce s-a e�cutat încadrarea, manrea necesară şi o punere
la punct aproximativă cu ochiul liber, se trage afară
rama port-clişeu, pînă cînd ansamblul fantă şi pen e
telemetrice v i n e î n dreptul obiectivului. în această si-
fl'
1I ·
68
raţia de punere la punct este foarte rapidă, observarea
fantelor făcîndu-se cu foarte mare uşurinţă chiar de
persoan e cu vederea mai slabă, datorită contrastului lu
minos. După realizarea coincidenţei fantelor, se împinge
rama port-clişeu şi se execută expunerea. Acest dispo
zitiv de punere la punct este foarte ingenios, practic,
uşurează foarte mult munca operatorului, dar are două
n eajunsuri : în primul rînd reglajul penelor telemetrice
trebuie să asigure ca planul de simetrie al penelor te
lemetrice să coincidă cu planul emulsiei filmului foto
grafic aşezat în ramă şi dacă sticlele între care stă cli
şeul în ramă se sparg, ele trebuie să fie înl ocuite cu
sticle de aceeaş i grosime, altfel dispozitivul nu mai func
ţionează corect.
Deoarece sistemul de pene telemetrice este indepen
dent de clişeu, aparatul poate fi folosit şi ca aparat cu
punere la punct obişnuită. De asemenea se poate folosi
la orice raport de mărire, fiind prin areasta mult supe
rior sistemului de punere la punct automată.
In încheierea acestor clasificări ale aparatelor de mărit
şi, ţinînd seama de avantajele şi dezavantajele arătate
la fiecare tip de aparat în parte, se poate trage urmă
toarea concluzie : pentru uzul fotoamatorului, cel mai
indicat t Lp de aparat de mărit, este cel care-i oferă cele
mai multe posibilităţi de lucru, cu minimum de efort şi
la un preţ de cumpărare cît mai redus. Din marea mul
ţime a variantelor constructive, cel mai indkat tip este
aparatul de mărit cu lumină combinată, cu punere la
punct cu pene telemetrice (eventual punere la punct
manuală), lucrînd în poziţie verticală. Pentru fotoama
torii care lucrează pe mai multe formate (2 i/36 mm la
6/9 cm) , sînt indicate aparatele de mărit care pe lîngă
caracteristicile arătate mai dispun şi de o trusă de
obiective interschimbabHe, adecvate formatului de cli
şeu. In general, aparatele de mărit pentru mai multe
formate au un obiectiv cu distanţa focală de 5,5 cm
pentru formatul Leica şi 4/4 cm, unul de 7 , 5 cm pentru
clişeu 6/6 cm şi unul de 1 0 , 5 cm pentru clişeu 6/9 c m .
69
veşte formatul variat al clişeelor, cît şi al felului de
lumină folosit. Aparatul descris se poate folosi pentru
clişee de la formatul de 24/36 mm pînă la formatul de
tf9 cm avind posibilitatea de a avea lumină di fuză, diri
j ată sau combinată. In fig. 24 se arată ansamblul apara
tului de mărit. în care 1 este coloana de susţinere for-
70
tual lentilă suplimentară. Cînd se măreşte un clişeu
6/9 cm se foloseşte numai condensorul dublu, dacă se
măreşte un c l i ş e u mai mic de 6/9, (de la 6/6 la 24/36 cm)
atunci se adaogă lentila suplimentară pentru scurtarea
distanţei focale a condensorului. Teoretic, condensorul
iuncţionează în cele mai bune cond iţii, atunci cînd -
71
clişeu, două table îndoite în semicerc, aşezate de o parte
şi de alta a aparatului, pentru susţinerea porţiunilor
de film car� ies din ramă. Măştile care se ata.5ează la
apa:rat, au rolul de a acoperi părţile libere din jurul cli
şeului astfel ca să nu iasă din aparat lumină albă para-
Fig. 2:i. Aparalul de m i"1 ril, i11 Lors pcn lru a pro
i e c t a imagini de mari dimensiuni p c podea.
72
poate roti slăbind o piuliţă de prindere. In fig. 26 se
arată aparatul de mărit, transfcnnat în aparat de repro
ducere, folosindu-se un aparat cu plăci 6/9 cu dublu
ti:vaj . Pentru a se asigura distanţa necesară între axa op-
73
mai ales dacă - pentru scurtarea timpului de expunere
- se folosesc becuri prea puternice. Pentru a se evita
încălzirea excesivă a clişeelor şi a ramei port-clişeu, s-a
realizat construcţia arătată schematic în fig. 27, în care
pe lingă o aşezare a becului
astfel încît să nu lumineze
direct clişeul, se obţine şi o
bună ventilaţie, a cutiei de
lumină, care contribuie la ră
cirea aparatului.
rl. Fotoredrcsatorul. Foto
redresatorul este un aparat
de m�irit de o construcţie
specială, care permite redre
sar ea imagini i , prin elimina
rea li n i ilor de fugă ale con
s truc:tiil o r care se dezvoltă
mult pe verticală şi care pen
tr u a putea fi cuprinse în în
tregime în imagine, au fost
fotografiate ţinî ndu-se apara
tul cu axa ele fo tografiere în
Fig. 27. Schema u nu i aparat de clinată. De cele mai multe ori
mări t care evită incălzi rea exce
- mai ales în oraşe, unde
sivă a cliş e u l u i .
spaţiul este redus - chiar
dacă se foloseşte un obiectiv
de unghi mare, clădirile î nalte nu sînt cuprinse în între
gime în imagine, deoarece punctul de s tati e al apara
tului este faţă de clădire foarte jos (înălţimea normală
a unui om). Pentru a se putea cuprinde în imagine toată
clădirea, se poate recurge la două soluţii şi anume : sau
se menţine axa de fotografiere perpendiculară pe planul
clădirii şi S€ ridică punctul de staţie, ceea ce numai în
situaţii speciale este posibil, s:rn se menţine punctu!
de staţie, dar se înclină în sus axa de fotografiere, ceea
ce este oricînd realizabil. Pri n înclinarea axei de foto
grafiere însă, rezultă porţiuni de la baza clădirii care sînt
mai m ari pe clişeu, şi porţiuni către vîrful clădirii, care
cu cît sînt mai departe, cu atît apar mai mici pe clişeu.
Astfel fotografia unui bloc turn care are muchiile late-
74
rale verticale şi paralele, apare in final cu a�eleaşi
muchii abătute de la verticală şi apropiindu-se
pe măsură ce se înalţă în imagine, avînd aspectul unor
linii de fugă pe verticală. Acest efect de perspectivă este
cu atît mai accentuat, cu cît la o aceeaşi distanţă focală,
înclinarea axei de fotografiere este mai mare sau cu cît
la o aceeaşi înclinare a axei de fotografiere, distanţa fo
cală a obiectivului fotografic este mai s.::urtă decît cea
normală (egală cu diagonala clişeului). Uneori, în foto
grafia artistică arhitecturală, acest efect de perspectivă
este căutat ; de cele mai multe ori însă, imaginile tre
buie să fie îndreptate sau redresate. Tehnica de Laborator,
cunoaşte diferite m etode de lucru care realizeaz{t într-o
oarecare măsură redresarea imagin ei. în cele ce urmează,
se vor arăta pe scurt condiţiile unei fotoredresări corecte,
şi în ce măsură sînt realizate la aparate le de mărit.
Intr-un aparat de mărit, există trei plane importante
şi anume : planul cliişeului, planul princip3.l al obiecti
vului şi planul planşetei pe care se aşează hîPtia de
mărit. Aceste trei plane, trebuie să fie paralele pentru
ca imaginea de pe clişeu presupusă normală, (3.dică ob
ţ inută prin ţinerea aparatului de fotografiat cu axa de
fotografiere orizontală) să n u apară deformată pe hîrtie.
Dacă imaginea de pe clişeu este deformată datorită li
niilor de fugă, va trebui ca prin mărire să fie deformată
în sens invers, astfel ca liniile convergente tle pe clişeu
să redevină paralele p€ hîrtie. Această deformare se ob
ţine · prin nerespectarea condiţiilor de paralelism d i n tre
planul clişeului. planul principal al obiectivului şi planul
planşetei. Pentru ca redresarea să fie corectă, trebuie să
se respecte următoarele d ouă condiţii : mijlocul clişeului
(intersecţia diagonalelor) trebuie să se găs�ască în axa
optică a aparatu lui de mărit : apoi planul clişeului, planul
principal al obiectivului şi planul planşetei, trebuie să
se intersecteze după o dreaptă comună, înclinîndu -le con
venabil. Această ultimă condiţie, se poate realiza teuretic
astfel : rotind toate aceste trei plane sau ţinind fix unul
din ele şi rotindu-le pe celelalte două. Rezultă astfel patru
posibilităţi tr:oretice. Practic, datorită necesităţilor de ordin
constructiv, se preferă să se menţină fix planul principal
75
al obiectivului, rotiri.du-se planul clişeului şi planul plan
şetei. In fig. 28 se arată schematic cele patru posibilităţi
cle acţionare asupra planelor.
Aparatele construite special pentru fotoredresare au
de cele mai muHe ori punere la punct automată ; alteori,
76
principal al obiectivului. Aceste aparate nu sînt de fapt
fotoredresatoare şi nu pot fi folosite decît pentru r€'dre
sări de mică amplitudine şi cu o diafragmare pute.mică,
pentru eliminarea neclarităţilor marginale.
e. Rama încadratoare. Rama încadratoare, este un ac
cesoriu important al aparatului de mărit. Ea are scopul
să asigure un anumit format al fotografiei, cu anumite
dimensiuni dinainte stabilite, să asigure planeitatea hîr
tiei pe planşeta aparatului de mărit, să realizeze margini
albe după developare şi să dea posibilitatea unei de
plasări uşoare a hîrtiei pe planşeta aparatului, pentru a
realiza decuplajul şi încadrarea dorită.
Ramele încadratoare sînt de două tipuri şi anume 1
rame de format fix şi rame de format variabil.
Rama încadratoare de format fix este alcătmtă dintr-o
ramă metalică avînd dimensiunile interioare la forma
tul standardizat al hîrtiei fotografice. De această ramă,
este prinsă printr-o balama, o altă ramă avînd dimen
siunile interioare cu circa 3--4 mm mai mici. Hirtia
fotografică se aşează în rama cea mare aşezată pe plan
şeta aparatului de mărit, rama cea mică fiind ridicată.
După ce se asigură că hîrtia este bine aşezată, se lasă
jos rama interioară care prin greutatea ei ţine marginile
hîrtiei lipite de planşeta aparatului. In fig. 29 se arată
un model de ramă încadl'atoare fixă, confecţionată din
tablă de oţel de 1 mm grosime, ştanţată.
Rama încadratoare fixă, are următoarele avantaje :
este simplă, uşor de construit şi deci ieftină, o�upă un
spaţiu redus. Dintre dezavantaje se enumeră : are un for
mat fix care nu totdeauna satisface cerintel'2 estetice de
încadrare sau compoziţie pentru fiecare format, în gene
ral se construiesc numai pentru formate mici de la G,19 cm
la 13/18 cm. Din aceste motive, ramele încadratoare fixe
sînt foarte puţin răspîndite.
Rama încadratoare de format variabil este cea mai fo
losită şi constituie de fapt accesoriul cel mai important
al unui aparat de mărit. Deşi este mai voluminoasă şi
mai scumpă, totuşi este preferată pentru că permite rea
lizarea oricărui format în limitele dimensiunilor ei ma
xime. Aceste rame se fabrică în trei dimensiuni maxime
şi anume, pentru formatele 1 8/24 cm ; 24/30 cm sau
77
3 0/40 cm care este de fapt cea mai mare ramă. Peste acest
format, rama este greu de m anevrat şi î n general se poate
renunţa la ea.
Ac eastă ramă este formată dintr-o planşetă de lemn
(panel ) care are pe faţa inferioară o foaie de pîslă s u b
ţire, lipită. Rostul aces
tei pîsle, este să asigure
o anumită aderenţă în
tre planşeta ramei ş i
planşeta aparatului, ast
fel ca î n timpul lucru
lui să nu al unece la o
even �uală atingere in
voluntară şi astfel să se
strice încadrarea aleasă.
I 'aţa superioară a ra
mei este lustruită şi a
coperi tă uneori cu o hîr
Fig. 29. Ramă incadratoarc de format fix. t1e albă, pentru a se pu-
tea observa imaginea
mărită şi a se uşura punerea ei la punct. Ramell? de calitate
superioară au planşeta a coperită cu o foaie de tablă plană,
vopsită cu Duco alb. Deasupra planşetei se găseşte fixat
prin intermediul unor balamale un cadru metalic format
pe două laturi , dintr-un colţar din tablă ştanţată, avînd
pe fiecare latură cîte o bandă metalică divizată în centi
metri şi milimetri. Pe celelalte două laturi ale cadrului se
găseşte o bară îndoită î n unghi drept pe care l unecă două
lame cursoare ele circa 3-4 cm lăţime. La extremitatea
fi ecărei lame se .găseşte cîte un indice care alunecă pe
benzile metalice divizate. Prin mam:�vrarea acestor lame
cursoare astfel ca indicii să stea ele exemplu în dreptul
diviziunilor 1 8 cm respectiv 24 cm, s-a realizat form a
tul 1 8 ' � 4 . Pen i r u a s e asigura margini albe fotogra
fiei, sub cadrul metalic al ramei, se găseşte la unul
clin colţuri un colţar metalic cu pozi ţie reglabilă, care
fixeazc"'t p o z i ţ i a h î rtiei sub cadru. Dacă acest colţar este
astfel reglat încît hîrtia să intre sub cadru cu 3 mm,
atunci lam ele cursoare n u vor mai fi aşezate în exemplul
arătat la d i v iziunile 1 8 cm respEctiv 24 cm, ci la 1 7,4 cm
respectiv '.2 3 , 4 cm. În fig. 30 se arată u n model de ramă
78
î ncadratoare de format variabil, pentru form atul maxim
d e 3 0/ 4 0 cm.
f. Intreţincrca aparatului de mărit. Aparatul de mărit
constituie utilajul cel mai i mportant şi cel mai co�tisi
tor din dotarea unui laborator fotografic. Pentru ca el
. 79
tarea la locul de lucru. Atît rama port-clişeu cît şi con
denso rul vor fi ţinute învelite în celofan sau în pungi
de material plastic. Toate piesele optice ca : lentile, gea
muri la rame, vor fi ferite de praf, zgîrieturi şi de atin
gerea cu mîna, pentru a nu lăsa amprente.
înd epărtarea prafului de pe piesele aparatului de mă
rit se va face cu o cîrpă moale, de exemplu din finet.
In locuri mai greu accesibile, cum sîni pliurile burdu
fwlui - mai ales în interior -, sau locaşul ramei port
clişeu, praful se va îndepărta cu ajutoI"ldl unei pensule
de mărime potrivită, confecţionată din păr de porc.
Piesele din sticlă (geamuri, lentile) vor fi curăţate de
praf cu ajutorul unei pensule cu păr foarte moale (coadă
de veveriţă).
Se va evita pe cît posibil, ştergerea lentilc�lor cu tîrpa,
pentru a nu Ii zgîriate cu firele de praf prinse în ţesătură.
Ev,entualele amprente sau mici urme de grăsime. se vor
şterge cu o bucată de piPl e de căprioară după ce în prea
labil s-a aburit lentila. Dacă petele sînt prea mari, atunci
se va curăţa sticla cu un tampon de vată îmbiiba.tă în
eter. Se va avea grije ca să nu pătrundă et'L'rul în mon
tw:a lentilelor, pentru a nu se provoca deslipirea lor ;
pentru aceasta vata va trebui să nu fie îmbibată prea
mult în eter, ci atît cit este necesar. Pielea de c:ăprioară
folosită la ştergerea lentilel0r, va fi spălată din timp în
timp cu apă şi săpun şi va fi ţinută într-o pungă de plas
hc sau o cutie curată, pentru a fi ferită de praf.
Rama încadratoare de f orm at variali>il, va fi manevrată
cu grije, pentru a nu se strîmba lamele cursoare, în care
caz, fotografia nu va mai avea un format rectangular.
Suprafaţa pe care se proiectează clişeul şi se pune la punct
imaginea, va fi ţinută cît mai curată, altfel observavea
şi mai ales punerea la punct a imaginii este foarte obo
sitoare pentru ochi. Este bine ca şi rama încadratoare
să fie păstrată într-o c01tei de carton, pungă sau măcar
să fie ae:operită cu o pînză pentru a fi ferită de praf sau
murdărire. Dacă suprafaţa planşetei ramei s-a murdărit,
ea va trebui curăţată. Dacă suprafaţa este din tablă
vopsită în alb se va curăţa prin frecare cu un tampon
de vată îmbibată în apă cu săpun. Dacă suprafaţa este o
foaie de hîrtic allilă, attrnci se va încerca curăţirea cu o
gumă moale sau cu miez de pîine. Dacă nu se curăţă,
so
atunci se va desface foaia de hîrtie murdară şi s e va
l ipi o altă hîrtie curată din hîrtie albă de desen.
g. Vizorul pentru controlul darităţii. Reuşita unei
măriri fotografice, depinde in primul rînd de pune
rea la punct corectă a imaginei clişeului, operaţie
Oglindă
81
vin de la obiectivul a para t u lu i de m ă ri t tr<:c prin placa
d e sticlă din c ap acu l cutiei, se r eflectă pe ogl i n dă şi
formează i m aginea pe suprafaţa plană m ă. tuită a lentile i .
Astfel imagin ea fiind m ă rit ă odată şi jumătate, observarea
ei se face în cw ndiţii mult mai b u ne şi dintr-o poziţie
mult mai comodă. Pentru ca '•izorul să p o ată fi folosit
în b u n e condiţii, trebuie ca pa rcurs ul razelor lum!noase
de la suprafaţa de reflexie a oglinzii la suprafaţa m ată
a lentilei să Le eg al cu pa rc urs ul razelor de la s upr af a ţ a
de r 2flex i€ la s u prafaţ a de spr i j i n a cutiei vizorului,
pre sup u n înd că nu ar e x ista ogl ia d a.
Acest dispozitiv de punere la punct ş i l�o ntro l al cla
rităţii este foarte util tnai ales in cazul măriri l 0 r foarte
puternice cînrl apa ratul de mărit este ridicat foarte sus.
h. Film-test-ul. Film- Lest-ul (fig. 3 2 ) , es te un aux ili ar
foarte pre ţ io s al apa ratu l u i ele mă ri t care uşurează pu
,
82
fund, fiind u n eori greu de d esprins. Tă \· i le d i n material
plastic sînt mai uşoare, rezistă foarte bine la acţiunea
substanţelor chimice cu care se lucrează, sînt mai ief
tine decît cele din tablă smălţuită, iar pe fund au în
lung u l lor c!teva benzi uşor deni\'elate, care fac ca hîrtia
83
sînt necesare patru tăvi şi anume cîte una pentru. : re
velare, spălare intermediară, fixare şi spălare fin.ală ; dar
la nevoi e se poate lucra şi numai cu trei tăvi, folosind
tava pentru spălarea intermediară, la terminarea lu�rului,
84
partiment, de unde, prin orificiile tablei perforate despăr
ţitoare, trece în compartimentul mare al tăvii, unde se
găsesc fotografiile puse la spălat ; iar de aici printr-o
ţ eavă de prea-plin şi un tub de cauduc, curge la canal.
Pentru golire se foloseşte un alt orificiu de fund cu
ţeavă şi robinet. Î n fi�. 34 se arată schiţa unei astfel
85
c:u ajutorul unor cleşti speciali. Manevrarea cu mîna este
mai incomodă, cere o atenţie deosebită la spălarea con
tinuă a mîinilor pentru a nu impurifica revelatorul sau
fixatorul şi favorizează pătarea m eselor şi a hainelor cu
soluţii. In afară de aceasta mîna umedă poate lăsa am
prente pe hîrtii stricînd imagini:le ; de aceea trebuie să
se usuce bine mîinile după spălare .
Formatele mai mari ca 1 8/24 cm sînt mai greu de
minuit cu ajutorul cleştilor, în schimb la formate mai
mici, folosirea cleştilor este foarte avantajoasă uşurînd
mult munca de laborator. In ceea ce priveşte ma
terialul, cleştii se confecţionează fie din m aterial plastic,
fie d in metal rezistent la acţiunea soluţiilor. Este bine ca
să se lucreze cu doi cleşti şi anume unul folosit numai
pentru revelator şi altul folosit numai pentru fixator.
Pentru a se deosebi uşor unul de altul şi pentru a avea
o siguranţă mai mare că nu vor fi atacaţi de soluţii, se
recomandă ca cleştele folosit pentru revelator să fi.e
din meital, iar cel pentru fixator să fie din material
plastic.
In ceea ce priveşte construcţia lor, cleştii pot fi de
două feluri şi anume : cleşti care acţionează prin strîn'
gerea fălcilor şi cleşti care lucrează avîn d tendinţa să
slăbească fălcile în timpul lucrului. Cei din prima cate
gorie sînt mai avantajoşi, pentru că îiind apucaţi cu
mina, strînsoarea mîinii acţi0nează în sensul strîngerii
fălcilor, hîrtia fiind bine ţinută î n cleşte ; cei din a doua
categorie au dezavantajul că fiind ţinuţi în mină, efor
tul mîinii lucrează în sensul desfacerii fălcilor, astfel că
uneori cînd se lucrează hîrtii de format mare -- care
sînt mai grele - se poate întîmpla ca hîrti::l să alunece
din cleşte. Pentru a se preîntîmpina acest neajuns, tre
buie ca la procurarea lor, să se încerce arcul care ţine
strînse fălcile ; dacă acest arc nu este suficient de tare,
cleştele nu va ţine bine hirtia.
Î n fig. 35 se arată cel mai simplu model de deşte,
confecţionat din material plastic. El funcţionează pe prin
cipiul pîrghiilor de ordinul III, forţa acţionind între
punctul de sprijin - porţiunea îndoită - şi punctul de
rezistenţă, unde este prinsă hîrtia. In poziţia de repaus,
86
fălcile sînt deschise. Pentru a se uşma prinderea hîrtiei,
capetele fălcilor sînt teşite.
In fig. 36 se arată un model de cleşte cu arc. El este
alcătuit din două piese articulate printr-o balama. Un
arc spiral aşezat în partea di napoi unde se prinde în
�::::-==-====::::� -
Fig. 35. Cleşte din material plastic.
87
tografice cu suprafaţă lucioasă. El este alcătuit dintr-o
cutie din tablă, cu suprafaţa feţei superioare, curbată. In
interiorul cutiei se află o rezistenţă electricii care încăl
zeşte cutia prin intermediul unei piese de şamotă şi care
uniformizează t emperatura. Deasupra cutiei se găseşte
u n cadru metalic mobil, articulat printr-o balama, prin
care este prins de cutie. Cadrul metalic poartă o bucată
de pînză de doc, prinsă cu arcuri spirale pentru a fi ţi
nută î n tinsă cînd cadrul cu pînză este presat pe cutie şi
prins într-un sistem de prindere. Intre cutia u scătorului
şi pînza ramei mobile, se a.<?ează o placă de oţel polizată
oglindă şi cromată. Pe această pl acă se aşazJ. fotogra
fiile care urmează să fie uscate şi lustruite. Placa cro
mată este piesa cea mai importantă a usc:J.torului deoa
rece, calitatea luciului fotografiei depinde de gradul de
polizare şi de calitatea cromaj ului. Placa cromată trebu-ie
să fie netedă, fără îndoituri, fără zgîrieturile cele mai
fine care s-ar putea observa prin reflexie, cromajul tre
buie să fie uniform şi de bună calitate pentru ca prin
wlosire, stratul de crom să nu se desprindă.
Pentru presarea fotografiilor pe placa cromată se fo
loseşte un rulou de cauciuc cu un mîner de lemn. Ru
loul trebuie să fie confecţionat dintr-un cauciuc de bună
calitate cu o elasticitate anumită, trebuie să fie perfect
cilindric, cu su prafaţa n etedă, lipsită de asperităţi şi tre
buie să se învîrtească uşor în mor:.tură.
In fig. 37 se arată un Yscător electric cu placa cro
mată deasupra, i'8r în fig. 38, rulouri de cauciuc pentru
presarea fotografiil-0r pe placa cromată.
Alături Ele aparatul de mărit, uscătorul electric este
unul din ce�e mai necesare utilaje, într-un laborator fo
tografic, el reduce timpul de uscare al fotografiilor de
la 5-6 ore la mai puţin de 4·-5 min ; fotografia uscată
este totodată şi dreaptă ne mai fiind necesară operaţia de
1 ndreptare, care pe lîngă că cere timp trebuie făcută cu
atenţie pentru a nu strica fot-0grafia. Dacă placa cromată
este de bună calitate şi dacă se lucrează cu atenţie, lu.ciul
obţinut va satisface pe deplin.
1. Foarfece. Pentru tăierea fotografiilor executate sau
a hîrtiilor fotografice la un format mai mic, se poate
folosi o foarfecă obişnuită, o riglă şi lamă sau bisturiu
88
ascuţit. Folosirea lor cere un oarecare timp, o deosebită
atenţie şi o anumită îndemînare pentru ca tăietura să
fie dreaptă, iiar marginile hîrtiei să fie în unghi drept.
In afara acestor utilaje improvizate, există foarfeci
speciale pentru tăiat hîrtia fotografică. Aceste foarfeci se
deosebesc după felul tăişului cuţitului şi după felul cum
acţionează cuţitul. După felul tăişului, foarfecele sînt cu
89
cuţit cu m argi n e dreaptă, sau cu margine zimţată care
dă tăieturi cu marg ini pro filat e după anumi te d esene.
Foarfecele cu margini zimţate se fabrică pentru form ate
mici m axim um 13/18 cm, deoarece peste acest e dimen
siuni, fotografiile cu m argini zimţate au un aspect mai
90
Dacă cuţitul are marginea dreaptă, marginea acestei la
t 71ri v1:. fi şi ea. dreapţă ; iar &că cuţitul este cu marginea
zimţata, atunci margmea platformei va fi şi ea zimţată
cu acelaşi profil, însă în negativ faţă de - cuţit. Pentru
ca în timpul tăierii, hîrtia să stea lipită de platformă, pe
marginea laturii unde acţionează cuţitul se găseşte fixată
o bandă de circa 2 cm lăţime dir. celuloid sau plexiglas, -
pe sub care se trece hîrti.a.
Acest tip de foarfecă este cel mai răspindit şi se fa- '
brică în dimensiuni variate, de la 9/14 C'.m pînă la
30/40 cm .
In fig. 40 se arată un model de foarfecă tip ghilotină.
Ea este alcătuită dintr-o placă de bază, care are arti-
92
telor. Dacă timpul de expunere necesar depăşeşte capa
citatea ceasului, atunci se execută mai multe expnneri,
cu timpi care totalizaţi, să dea timpul necE'sar. In fig. 4 1
se arată diferite modele de ceasuri de expunere.
93
Capi tolul
VI
p ă st rar e .
95
rului, cel puţin să o întîrzie cît mai mult. Aceste sub
stanţe se numesc conservante. Pentru a accel�ra procesul
de developare, se adaugă in soluţii unele substanţe al
caline care înmoaie gelatiJn.a făcînd-o mai permeabilă,
astfel că substanţele reducătoare pot acţiona cu mai multă
energie ; astfel de substanţe poartă numele de accele
ratori.
Printre substanţele folosite ca reducătoare, unele au
o acţiune prea energică şi uneori dau - mai ales pe
film - un voal cenuşiu. Pentru ca să se frîneze acţiunea
aceasta energică a reducătorilor, care s-ar putea extinde
şi asupra halogenurii de argint neatacată de lumină, se
adaugă în revelator substanţe numite inhibitoare. Astfel,
un revelator este compus din următoarele categorii de
substanţe : reducător, conservant, alcalin a(!celerant, in
hibitor. In unele cazuri poate lipsi una din aceste cate
gorii de substanţe, alteori - cum e cazul substanţelor
reducătoare - se pot asocia mai mult& substanţe din ca
drul aceleiaşi categorii.
Există o foarte mare varietate de revelatoare care au
fiecare caracteristici şi proprietăţi specifice, folusirea lor
fiind dictată de efectele sau rezultatele fotografice dorite.
Pentru orientarea fotoamatorului care doreşte să-şi
amenajeze un laborator fotografic propriu, se vor pre
zenta principalele substanţe chimice care sînt întrebuin
ţate curent şi care în general se g&sesc pe piaţă.
Metolul (sulfat de parametil-amino-fenol) este denu
mirea comercială a unuia din cei mai folosiţi agenţi re
ducători. Face parte din categoria reducătorilor organici
şi a fost lansat p::> piaţă de firma Agfa. Aceeaşi sub
stanţă este cunoscută în comerţ şi sub denumirea Metatil
Orwo M 143, produs de uzinele Orwo din R.D.G.
Metolul este un revelator puternic, care lucrează în
mediu alcalin dînd negative ru un contrast mai puţin
accentuat şi cu granulaţie mai fină. Se prezintă sub forma
unei pulberi de culoare alb-roz sau alb-cenuşiu în cnzul
cînd nu este bine purificat. Este o substanţă uşor solu
bilă în apă, trebuie păstrată în borcane de sti clă bine astu
pate, pentru a fi ferită de umt:'.zeală. Metolul poate fi
folosit şi singur în alcătuirea revelatorilor, dar de obi-
cei, se asociază cu un alt reducător organic şi anume cu
hidrochinona.
96
Hidrochinona este un reducător organic din grupa
polifenolilor - paradlifenol - care se prezintă sub formă
de cristale aciculare în formă de prismă ortorombică, de
culoare albă-cenuşie sau foarte slab roz-cenuşie. Se di
zolvă uşor în apă, mai ales dacă este caldă ; în prezenţa
sulfitului de sodiu, hidrochinona se dizolvă în apă cu
mare uşurinţă. Se păstrează în borcane de sticlă, la adă
post de umezeală.
Hidrochinona este un reductor foarte energic care dă
imagini contrastante ; nu se intrebuinţează singură ci în
asociaţie cu metolul. Este substanţa caracteristică reve
latoarelor pentru hîrtie ; în revelatoarele pentru filme
nu se foloseşte decît la formate mari de clişee, deoarece
dă o granulaţie foarte mare. Datorită energiei foarte mari
cu care acţionează în revelatori, hidrochinona produr.e,
în spedal pe clişee un voal cenuşiu ; din această cauză
revelatoarele cu hidrochinonă au substanţe inhibitoare cum
este bromura de potasiu care frînează acţiunea hidrochi
nonei.
Glicina este un reducător organic - acid paraoxi
fenilaminoacetic - care se găseşte m ai puţin răspîndit
în comerţ, deşi are calităţi remarcabile, care-l fac să fie
foarte preţuit. Se prezintă sub forma unei pulberi albe
sau cristalizat sub formă de lamele mici. Este un reve
lator cu acţiune mai lentă, care dă negative foarte clare,
cu granulaţie fină, nu produce voal, are o mare capaci
tate de reducere şi o mare rezistenţă la acţiunea de oxi
dare a aerului. Se întrebuinţează numai î n revelatoare
pentru filme. Trebuie păstrat în borcane foarte bine în
chise, pentru a fi ferit de acţiunea aerului şi a umidi
tăţii.
Pirocatehina este un ortodifenol, deci iz0mer de po
ziţie al hidrochinonei. Se prezintă sub formă de cristale
mici albe, care cu timpul devin cenuşii, fără ca prin
aceasta să-şi altereze calitatea. Are o acţiune r educă
toare lentă, dînd negative cu o granulaţie mijlocie. Ca
ractedstica cea mai importantă a pirocatehinei este marea
ei capacitate de compensare a negativelor luate în con
diţii de lumină foarte contrastată. Cu ajutorul unor re
velatoare speciale, cu pirocatehină s-au putut obţine foto-
97
grafii perfecte ale coroanei solare, în timpul eclipselor
totale de soare. Pirocatehina se păstrează în borcane bine
astupate şi la adăpost de lumină.
Alţi agenţi reducători mai importanţi, dar care sînt
mai puţin accesibili pentru un fotoam ator, sînt :
A mi do 1u1 denumire comercială a clorhidratului
de diamin ofen ol, care se prezintă ca o pulbere slab ce
nuşie sau cristale aciculare incolore sau uşor roz. Se oxi
d ează foarte uşor la aer, iar n�velatorul după întrebuin
ţare se aruncă.
A t o m a 1 (Agfa), denumire comercială a orto-oxi
etilaminofenol-ului, este o substanţă r,educătoare ex
trem de importantă, deoarece dă o granulaţie foarte fină,
fiind indispensabil developării filmelor Leica. Intră în
compoziţia unui revelator gata preparat cun oscut sub
numele de „ Atomal" avind toate substanţele necesare î n
cantităţi dozate pentru a fi dizolvate în 600 cm3 apă.
O r t o-f e n i 1 e n-d i a m i n a şi p a r a-f e n i 1 e n-
d i am i n a sînt reducători specifici revelatorilor de
granulaţie fină. Nu sînt accesibi li fotoamatorilor decît
în revelatoare gata preparate cum este cazul para-fenilen
diaminei, care se găseşte în compunerea seturilor de de
v elopare color, fiind folosit la developarea cromogenă.
Are marele desavantaj că atacă pielea, dînd iritaţii.
R o d i n a 1 u 1 este un revelator gata preparat în
soluţie concentrată. Se intrebuinţează diluat în anumite
proporţii.
F e n i d o n a ( 1 -fenil-3-pirazolona) deşi c:e cunoaşte de
mult, este cea mai recentă substanţă folosită în foto
grafie, fiind propusă ca revelator în anul 1 940. J<�ste un
reducător puternic, fiind folosit m a i ales în amestec cu
hi:drochinona, procentul optim de fenidonă fiind de cir
ca 70/o.
Sulfitul de sodiu este prin excelenţă o substanţă con
servantă a revelatoarelor. Se prezintă sub formă amorfă
sau cristalizată cu 7 molecule de apă. Sub formă amorfă,
sulfitul de sodiu se conservă mai bine decît sub formă
cristalină. In contact cu aerul şi mai ales în mediu umed,
cristalele s e oxidează la suprafaţă, sulfitul trecînd în
sulfat de sodiu, care n u mai are proprietăţi conservante.
Pentru a fi conservat cît mai bine, sulfitul de sodiu amorf
98
va fi păstrat în borcane foarte bine închise, iar substanţa
va fi foarte bine presată în borcan, pentru a avea cit mai
puţin aer înglobat între particule. Sulfitul anhidru, se
dizolvă mult mai usor decît cel cristalizat.
In afară de pr�prieta.tea lui de a conserva soluţiile
revelatoare prin absorbirea oxigenului, care astfel nu
mai oxidează substanţa reducătoare, sulfitul de sodiu în
cantitate mare împiedecă aglom erarea cristalelor de bro
mură de argint, astfel că în final conduce la negative cu
o granulaţie mai fină. Astfel în revelatoarele de granu
laţie fină cu borax, sulfitul de sodiu anhidru ajunge pînă
la 100 g la litru.
Carbonatul de sodiu este substanţa cea mai folosită
pentru alcalinizarea soluţiilor n"velat0are . Se prezintă
sub formă cristalizată sau anhidră. Cel mai adesea, car
bonatul de sodiu se găseşte pe piaţă 3Ub forma unei
pulberi albe anhidre. Nu se alterează, şi nu pune pro
bleme în ceea ce priveşte păstrarea şi conservarea, pu
tîndu-se păstra într-un borcan cu capac obişnu�t, fiind
b ine totuşi să fie ferit de umezeală. Es·te un alacalin pu
ternic folosit în revelatoare pentru hîrtie sau pentru ne
gative de format mare. Este o substanţă toxic3..
Carbonatul de potasiu este un alcalin mai puternic
decît carbonatul de sodiu, se foloseşte la revelatoarele
pentru hîrtie, sau la revelatoarele speciale pentru repro
ducerea desenelor unde se cere un contrast m axim. Este
o substanţă higroscopică - absoarbe apa din atmosferă -
de aceea trebuie păstrată în borcane foarte bine închise.
Din cauza absorbţiei apei din atmosferă, dacă s e păstrează
în borcane cu dop rodat şi gîtul borcanului are pe el
urme de carbonat, se poate în tîmpla ca dopul să se înţe
penească şi să nu se mai poată scoate. Pentru a se evita
astfel de accidente. trebuie ca gîtul borcanului c;; i dopul
să nu aibe urme de carbonat de potasiu, sau să se între
buinţeze borcane cu capace cu rondelă de cauciuc. Este
o substanţă toxică.
99
care cauză trebuie păstrată în borcane foarte bine în
chise. Prin absorbirea apei din aer, granulele se înmoaie
şi se lipesc între ele fiind greu de scos din borcan. Este
o substanţă extrem de toxică şi caustică . Trebuie ma
nevrată cu multă atenţie pentru a nu atinge pielea. Dacă
prin accident au căzut pe piele granul2 de h idroxid de
sodiu, ele vor fi îndepărtate imediat, iar locul atins va
fi ţinut imediat sub un curent de apă curgătoare. Dacă
aceste măsuri se iau imediat, atunci accidentul va rămîne
fără urmări importante. Nu se va intPoduce mina în so
luţie de sodă caustică, deoarece acţiunea soluţiei asupra
piel,ei este imediată, m ai ales dacă aceasta este uscată.
Se vor lua măsuri speciale la depozitare, pentru a nu fi
la îndemîna persoanelor neiniţiate în minuirea substan
ţelor toxice -- in special copii - de asemenea pe bor
cane se va pune vizibil o etichetă cu cap de mori, sau
cu cuvîntul „Otravă" .
100
astfel că substanţa propriu-zisă va fi în cantitate mai
rrucă <lecit este indicată în reţeta I'evelatorului.
Revelatori gata preparaţi . In încheierea acestei pre
zentări sumare a principalelor substanţe folosite în alcă
tuirea revelatoarelor. se vor arăta că pe piaţă există şi
revelatori gata preparaţi sub formă de soluţii concen
trate, care la întrebuinţare se diluează conform instruc
ţiunilor anexate la ambalajul :flacoanelor. Astfel pentru
filme există revelatorul Rodinal Agfa (R 9 ORWO) iar
pentru hîrtii revelatoarele Neutol Agfa (N 1 03 ORWO)
şi Blautol Agfa (B 1 04 ORV·/O). De asemenea există
amestecuri de substanţe gata preparate care dizo!Yate în
apă conform instrucţiunilor, dau revelatoare gata pentru
a fi întrebuinţate. Astfel pentru filme 6/9 cm, eventual
6/6 cm, există revelatorul Final Agfa (F 43 ORWO),
iar pentru filmul Leica, revelatorul Atomal F Agfa (A
49 ORWO) pentru granulaţie foarte fină. Pen tru hîrtie
există revelator Metol-Hidrochinon (M--H 28 ORWO) i:n
tuburi de sticlă sau pungi de material plastic.
Avantajul folosiTii de către fotoamator, a revelatoa
relor gaia preparate, sînt următoarele : în primul rînd
există garanţia purităţii substanţelor chimice folosite ; în
al doilea rind, se elimină operaţia de cîntărire care tre
buie executată cu o balanţă de o anumită preciz�e, pe
care nu totdeauna o avem la dispoziţie ; în afară de
aceasta, prepararea revelatorului se face într-un timp
foarte scurt şi este o operaţie foarte uşoară, putînd fi
executată de orice începător.
Reţetă tip de revelator. Pentru a se vcde.'.l proporţia
substantelor care intră în compoziţia unui revelator obiş
nuit cu metol-hidrochinonă, se dă o reţetă tip, de exem
plu Agfa J 00 (ORWO l OOJ :
101
fie aprovizionat laboratorul, precum şi mărimea borca
nelor în care urmează să fie păstrate.
102
de greu în apă. Pentru accelerarea dizolvării se poate
acţiona în două moduri : sau se sîărîmă cristalele într-o
piuliţă sau mojar de porţelan, transformîndu-se substanţa
intr-o pulbere măruntă, sau se încălzeşte apa de dizol
vare, însă nu prea mult. cel mult 40°C pentru a nu se
descompune metabisulfitul. Soluţia de m e tabisulfit de
potasiu degaje un miros înţepător asemănător cu miro
sul bioxidului de sulf.
Se păstrează în borcane astupate de preferinţă cu dop
de plută sau capac de materiai plastic.
Bisulfitul de sodin serveşte la acidularea băilor de
fixare şi se găseşte sub formă de solutie apoasă concen
trată de bisulfit acid, care dega}e un puternic miros de
sulf în combustie. Nu se dizolvă în apă caldă, dE:oarece
se poate descompune, ci numai în apă rece. Se păstrează
J:n borcane cu dop de plută sau capac din material plastic.
Este mai puţin folosit decît metabisulfitul de potasiu.
Alaunul de potasiu ca şi alaunul de crom se foloseşte
ca adaos la băile fixatoare, pentru întărirea gelatinei.
Fixatorii cu alauni, numiţi fixatori tropicali , se folosesc
în perioadele de vară cu căldură excesivă, pentm întă
rirea gelaliw·i filmului, care alt.fel s�ar putea înmuia din
cauza temperaturii, provocînd deteriorarea imaginii. Se
prezintă sub formă de cristale albe, sau colorate în cazul
alaunului de crom. Se dizolvă uşor, se păsti·2ază în bor
cane de sticlă bine închise.
Reţetă tip de fixator. Autorii indică reţete cu canti
tăţi variabile, în general se observă că m etabisulfitul ele
potasiu oare este cel mai folosit, reprezintă a zecea parte
în greutate, din cantitatea de tiosulfat de sodiu. Astfel
de exemplu la 1 000 cm3 de soluţine finală, se dizolvă
250 g tiosulfat şi 25 g m e tabisulfit.
In comerţ există amestecuri fixatoare gata preparate,
care prin dizolvarea lor în apă conform instrucţiunilor
anexate la ambalaj, dau soluţii fixatoare gata de între
buinţare. Ca si în cazul revelatoarelor, folosirea ameste
curilor gata preparate de fabricile producătoare, are avan
tajul garantării purităţii substanţelor şi elimină opera
ţiiJe de cîntărire.
103
3. Diverse substanţe chimice folosite în laborator
104
Acidul acetir este o soluţie 1ncoloră cu u n puternic
miros de oţet. Serveşte în soluţii diluate ca baie de
oprire între revelare şi fixare. Acidul acetk glacial (de
concentraţie maximă) este toxic şi caustk. Se poate în
locui cu esenţă de oţet alimentar.
Acidul clorhidric serveşte la curăţirea negativelor de
resturile de argint metalic. Se întrebuinţează în soluţii
diluate. în soluţii concentrate emană vapori care atacă
căile respiratorii. Se păstrează numai în sticle cu dop
rodat.
Planşa 6. Primăvară. (Foto, ing. A. Bubulacl '.
Capitolul
VII
107
O deosebită importanţă o are m odul de închidere al
borcanelor şi sticlelor. Borcanele pot fi în< hise cu dop
rodat, dop de plută, sau dop de cauciuc. Cea maii bună
închidere este asigurată de dopul de cauciuc, dar el nu
este practic şi economic decît la borcane şi flacoane mici
pină la maximum 1 0 0 cm3 capacitate şi dacă gîtul
borcanului este strîmt. Borcanele cu gîtul larg se în
chid cu dopuri de plută sau dop rodat, i ar în ultimul
timp au apărut pentru produsele fotografice, borcane cu
capac filetat din ebonită sau alte materiale similare. Do
pul rodat este eficace n uma i dacă rodajul s-a executat
în bune condiţi i şi numai dacă se potriveşte la gîtul bor
canului sau al sticlei, altfel joacă şi nu asigură o în
chidere perfectă sau se înţepeneşte şi este greu de des
făcut. Capacele metalice pot fi folosite numai la substanţe
alcaline sau la cele care nu atacă metalul, în general uti
lizarea lor trebui1e evitată pe cît posibil.
In cele ce urmează, se va arăta sticlăria mai impor
tantă folosită într-un l aboratoT fotografic, indicînd în
mod orientativ, număn1l şi capacitatea necesară volmnu
lui de lucru normal pE:·ntru un fotoamator, precum şi
alte utilaje anexe l aboratorului.
108
- Pentru metol, un borcan de maximum 1 00 cm3
capacitate.
- Pentru hidrochinonă, fie un borcan de 300-400 cm3
capacitate, fie 3-4 borcane a 1 00 cm3 cum se găsesc
în comerţ. ,
- Pentru sulfitul de sodiu, 1 sau 2 borcane de 1 1
fiecare ; în comerţ există cutii cu substanţă în greutate
de 100 g, acestea trebuie procurate în cantitate care să
totalizeze circa 1 kg substanţă.
- Pentru carbonatul de sodiu este necesar un borcan
de un litru capacitate.
·- Pentru bromura de potasiu este suficient un fla
con care să poată înmagazina circa 20-30 g de sub
stanţă ; se v· a prefera închiderea cu capac filetat, iar
capacul să aibe pe fund, o rondelă d e carton gros pentru
închiderea ermetică. Mai bună este rondela de cauciuc care
se poate tăia pe măsura gîtului borcanului dintr-o ca
meră de minge de fotbal, sau altceva similar.
- Pentru tiosulfatul de sodiu care se consumă în
cea mai mare cantitate, este necesar un volum de în
magazinare de cel puţin 2 kg ; va fi ne ce sar deci fie un
boDcan de 2 kg, fie două a 1 kg ; în cazul unui volum
de lucru mai mic, La nevoie un singur borcan de 1 kg
este suficient. In comerţ, tiosulfatul de sodiu se găseşte
ambalat în cutii de carton, care nu-l asigură împotriva
umidităţii, existînd pericolul aglomerării şi alterării, de
aceea imediat după procurare, trebuie pus î n borcan,
sfărîmîndu-se eventualele aglomerări. Borcanul va avea
capac filetat, iar pe fundul capacului se va pune o ron
delă de c arton sau de cauciuc, pentru închiderea erme
tică.
- Metabisulfitul de potasiu se va păstra într-un bor
can de 200-300 g cu închidere ennetică.
In cazul procurării revelatoarelor gata preparate,
fotoamatorul trebuie să-şi procure substanţele, astfel ca
în funcţie de volumul de lucru pe care îl are în vedere,
să-şi asigure aprovizionarea pentru cel puţin 1 an înainte.
2. Sticle
109
care are capacitatea necesară, totuşi este de preferat
sticla farmaceutică (fig. 42) care este fabricată în capa
cităţi mai potrivite pentru necesităţile fotografice. Aceste
sticle au capacităţi mai mari decît cele nominale : astfel,
de exemplu, sticla de 500 cm3 are
- _,__
în realitate o capacitate de 600 cm3
iar cea de 1 OOO cm:1, are în realitate
1 200 cm1.
După cum s-a mai spus anterior,
este bine să se adopte următoarea
regulă : sticla cu revelator se va
astupa cu dop de cauciuc, iar cea
de fixator cu dop de plută sau dop
rodat dacă sticla este farmaceutică.
De asemenea forma trebuie să fie
diferită, pentru a se deosebi uşor
chiar pe întuneric, sticla de reve
lator de cea de fixator. Deoarece ne
cesarul de soluţie diferă mult de la
prelucrarea filmului la prelucrarea
hîrtiei, sticlele vor avea capacităţile
Fig. 42. S ticlă
farmaccu tică diferite ; de altfel atit re\•elatorul
cu dop rodat. cît şi fixatorul trebuie să aibe desti
naţie anumită, nu este bine să se
developeze film şi h îrtie în aceleaşi substanţe.
Pentru developarea filmelor sînt necesare cel puţin
o sticlă de 500 cm3 pentru revelator şi una de 500 cm3
pentru fixator. Dacă este nevoie de un alt revelator cu
destinaţie specială, de exemplu un revelator de mare
contrast pentru reproduceri, atunci se va mai procura
o sticlă de 500 cm3 de rezervă.
Pentru developarea hîrtiei fotografice sînt necesare
sticle de capacitate mai mare, în funcţie de formatul
hîrtiei. In general, pentru hîrtii 1 8/24 cm se vor procura
sticle atît pentru revelator cit şi pentru fixator de cîte
1 OOO cm3 fiecare ; pentru hîrtie de format 30/40 cm sînt
necesare sticle de cel puţin 2 1, în acest caz sînt de pre
ferat sticle farmaceutice, care de fapt au capacitate mult
mai mare.
110
Etichetarea sticlelor este o problemă greu de rezolvat
şi aceasta pentru următorul motiv : de multe ori, vara
mai ales, este necesară răcirea soluţiilor, care de obicei
se face Jn apă curentă sau apă cu ghiaţă cind nu se
dispune de un frigideT electric sau răcitor cu ghiaţă.
I n contact cu apa însă, eticheta se deslipeşte. Pen tru eli
minarea acestui neajuns, s-a inventat o cerneală specială
cu care se scrie pe stidă şi ca.re nu se dizolvă in apă,
dar care nu se găseşte în comerţ deocamdată. O metodă
practică şi puţin costisitoare încercată de autor cu unele
rezultate bune, este următoa
rea : se lipeşte pe sticlă o bandă
de leucoplast de lăţime şi lun·
gime potrivite, pentru a putea
cuprinde însemnările necesare.
La farmacii se găseşte leuco
plast în rulouri de 1 m . lungime
şi lăţimi de 1 , 2, 3 şi f> cm. Pe
banda de leucoplast lipită pe
sticlă, se scrie însemnarea ne
cesară cu un creion chimic bine
ascuţit, după ce în prealabil, s-a
umezit uşor pîn za leucoplastu
lui. Eticheta aceasta nu se des
lipeşte în apă, dar poate fi des
lipită prin simplă tracţiune şi
lipită la loc. Experienţa a arătat
că contactul cu apa, nu strică
leucoplastul, şi nu provoacă
ştergerea sau întinderea scrisu
lui cu creion chimic.
De foarte multe ori este ne-
cesar să se introducă în solu- Fig. 43. Sticlă cu picător.
111
mată dintr-o sticlă obişnuită cu gîtul de o fonnă spe
cială şi anume : gîtul c eva mai lung ca la o sticlă obiş
nuită, este rodat şi are pe două generatoare diametral
opuse, două umflături longitudinale dintre care una
merge de la baza gîtului pină la j umătatea lut ; iar
cealaltă de la jumătatea gîtului pînă la capătul lui, ter
minîndu-se cu un cioc de scurgere. Dopul din sticlă
are o fonnă uşor tronconică după forma gîtului sticlei
şi are pe două generatoare diametral opu.se, două şan
ţuri longitudinale de circa 1 mm lăţime şi 1 mm adîn
cime. Aceste două şanţuri nu sînt trasate pe toată lun
gimea dopului, ci una din ele merge de la baza dopului
pînă la jumătatea lui ; iar c ealaltă de la jumătatea, pînă
la capul superior al dopului. Pentru manevrare, dopul
este prevăzut cu un fluture cu ajutorul căruia se poate
roti sau fixa în gîtul sticlei. Funcţionar2s sticlei cu
picător este foarte simplă, ea se bazează pe faptul că
cele două şanţuri ale dopului, permit fie stabilirea kgă
turii cu umflăturile gîtului sticlei, fie tăierea acestei le
gături , după cum se aşează dopul în gîtul sticlei . Dacă
se aşează dopul astfel ca şanţul de la baza dopului să
fie în prelungirea umflăturii din capul gîtului sticlei -
care se termină cu ciocul de scurgere - atunci în partea
opusă a dopului, şanţul de la partea superioară a do
pului, este în prelungirea umflăturii de la baza gîtului
sticlei. In felul acesta se CI'eează două canale de legătură
între interiorul sticlei şi exterior. Prin înclinarea sticlei
în partea ciocului de 8Curgere, printr-un canal picură
soluţia din sticlă, iar prin celălalt, intră aer în sticlă,
ceea ce permite ieşirea lichidului din sticlă . Prin rotirea
dopului într-o altă poziţie, legătura dintre aceste două
canale este întreruptă, astfel că aerul nu m::i.i poate intra
în sticlă şi nici lichidul nu mai poate curge. P entru ca
sticla cu picător să funcţioneze bine, trebuie ca rodajul
gîtului şi al dopului să fie d� bună calitate şi dopul să
se potrivească perfect în gîtul sticlei. L::i. procunrea
sticlei, se va î ncerca dopul care nu trebuie să joace î n
gîtul sticlei, î n orice poziţie ar fi aşezat.
Sticla cu picător se poate improviza dintr-o sticlă
obişnuită şi un dop de pe care se ta.i e cu
cauciuc,
lama, două şanţuri avînd în secţiune forma l itere� V.
112
Şanţurile se taie pe toată lungimea a două generatoare
diametral opuse. In fig. 44 se arată schiţa dopului cu
cele două canale. Acest dop improvizat are avantajul
de a fi foarte practic, ieftin şi
uşor de realizat, are însă desa
vantajul că nu asigură închide
rea sticlei, interiorul ei fiind tot
timpul î n contact cu exteriorul ;
din această cauză, după folo
sire, acest dop se va înlocui
cu un dop obişnuit, care să asi
gure î nchiderea.
3. Cilindri gradaţi
113
Cînd nu sînt folosiţi, cilindrii gradaţi trebuie să fie
;acoperiţi, pent ru ia nu pătrunde praful înăuntru.
Cilindrul gradat poate fi înlocuit la nevoie cu un
flacon gradat (biberon) oare se poate procura de la
magazinele cu articole tehniico-sanitare, capacitatea lui
114
4. Baloane Erknmeyer
115
prin care trece ţeava pîlniei, se găseşte o ţeavă laterală,
la care se ataşează o pompă de vid sau o trombă de apă,
care creează în balon, depresiunea necesară. Deoarece
aceste dispozitive de absorbire a aerului din balon sînt
complicate, foart e costisitoare şi nu se găsesc în comerţ,
ele fiind specifice unui
laborator de chimie,
ne putem dispensa de
ele în felul următor :
Ia ţeava laterală a
balonului, se ataşează o
bucată de tub de cau
ciuc, lungă de circa
1 0-15 cm, prin care se
trage cu gura, aerul
din balon. Pentru ca
Teovti deo/Jsorbireo operaţia să nu fie obosi
toare, absorbirea aeru
lui nu se face continuu,
ci cu intermitenţă, ast
fel : după ce s-a tras
o parte din aer şi so-
1uţia curge destul de re
pede în halon, se în
doaie tubul de cauciuc
strîngîndu-se bine, pen
tru ca aerul să nu pă
trundă în balon, oprin
du-se scurgerea aerulm.
Fig. 47. Balon Erlenmeyer pentru filtrare Cînd se observă că so-
ln vid. luţia curge destul de
încet, - semn că pre
siunea din balon este aproape egală cu cea din exterior
- se repetă operaţia.
Această metodă de filtrare este foarte practică, dă
rezultate foarte bune şi permite filtrarea ur..u i litru de
soluţie în circa 1 0-15 min. Tuhul de cauciuc se procură
de la magazinele cu articole tehnico-sanitare. In fig. 4 7
se arată schiţa unui balon pentru filtrare în vid.
116
6. Balanţe, cumpene de mină
117
mai indicată fiind cumpăna de 200 g cu .:are se pot
cîntări fracţiuni de gram pînă la precizia de un centi
gmm, cu ajutorul cursorului, iar greutăţile mai mari d e
un gram, cu ajutorul u n e i truse de greutăţi în care este
neoesar să existe greutăţi de 1 , '.:!, 5 g, două greutăţi a
cite 1 0, 2 0, 50 g şi una sau două greutăţi a 1 0 0 g. Can
tităţile mari care depăşesc eapadtatea cumpenei, se vor
fragmenta, cîntărindu-se cantităţi mai mici i:n mai multe
reprize.
Pentru a se mări capacitatea de încărcare a platanelor
care pentru uzul fotografic sînt cam m i c'i, acestt�a se pot
înlocui cu farfurioare adînci clin material plastic cărora
li s-au făcu t trei găuri la 1 20° pe margine, cu ajutorul
unui ac înroşit în foc. Farfurioarele se vor agăţa cu cîte
trei sfori de bara orizontală a cumperi ei, prin intermediul
unor piese speciale. Cele mai bune balanţe Şi cumpene
de mină sînt cel e la care punctele de sprij in ale barei
orizontale şi ale platanelor sint formate din „cuţite·' , aşa
numitele balanţe sau cumpene „pe cuţite " . Eie au o
sensibilitate mai mare datorită sistemului. de sprijin care
reduce foarte mult frecările.
Deşi folosirea revelatoarelor şi f.ixatoar<?lor gata pre
parate sub formă de săruri dozate pentru anumite can
tităţi de apă face inutilă folosirea balanţelor, totuşi este
bine ca fotoamatorul să-şi procure o cumpănă de mină
de bună calitate, care îi va fi necesară în foarte multe
împrejurări.
7. Termometrul
118
peratură sînt mai puţin severe, astfel că nu este necesar
un t erm ometru de mare precizie sau cu o scară foarte
,
8. Pîlnii
Vili
121
soluţii, o masă şi o chiuvetă cu robinet de apă, con
stituie tot necesarul de laborator.
Toate operaţiile de developare ia unui film se pot
executa în aceste condiţii, pe o suprafaţă foarte mică.
M area simplitate a procesului n egativ stă în faptul că
tot procesul de developare c are constă din : !·evelare,
spălare intermediară, fixare, spălare finală, se des -
făşoară în acelaşi spaţiu închis şi foarte redus : spaţiul
tancului de developare. Aceasta este posibil , d e oare ce
materialul n eg ati v modern, filmul fotografic, se poate
developa dintr-odată, într-un <>paţiu foarte redus dato
rită înfăşurării lui în spirală.
Spre deosebire de procesul negativ, procesul pozitiv
prelucrează în primul rînd un material fotosensibil de
mari demensiuni, foi de hîrtic pînă la 30/40 cm. In mod
curent, prelucrarea la formate mari nu se poate executa
decît bucată cu bu cată, iar utilajul e s te în consecinţă
mult mai voluminos şi mai var iat. Din aceste motive.
problema fluxului va fi tratată numai în ceea ce pri
veşte prelucrarea materialului pozitiv. De altfel prelu
cTarea bucată cu bucată a materialului negativ de mari
dimensiuni se poate asim ila cu materialul po z itiv, aşa
că fluxul te h nologic va fi as·2mănător.
Ditn punct de vedere al succesiunii o pe raţiil o r, mate
rialul trebuie să circule într-un singur sens, trecînd prin
următoarele operaţii : expunere la aparatul de mărit sau
copiat, revelare, eventual bai e de oprire, apoi spălare
intermediară, fixare, spălare finală, uscare. Datorită fap
tului că, în general, fotoamatorul nu dispune de spaţiul
necesar desfăşurării întregului proces tehnologic, acesta
se opreşte în laboratorul foto g raf ic, la fixare ; iar spă
larea finală şi mai ales uscarea, se execută de obicei
în altă încăpere şi de multe ori, după o trecere de t im p
destul de importantă.
Indiferent de modul de dezvoltare în spaţiu, este bine
ca materialul fotografic să circule conform succesiunii
operaţiilor indicate mai sus.
Din punct de vedere al spaţiului d ispon ibil , fluxul se
va dezvolta fie pe verticală în cazul unm· spaţii înguste,
fie pe orizontală în cazul unor spaţii suficient de largi.
122
In fig. 49 se arată în princ1pm dezvoltarea fluxului
pe verticală. Deasupra se găseşte aparatul de mărit ;
sub el se află lampa de laborator care luminează cu lu
mină inactinică, baia de revelare şi baia de spălare i n ter
mediară ; jos se găseşte un bec cu lumină albă, oare
luminează - la nevoie pentru control - baia de fixare.
De obicei, în asemenea
cazuri, spălarea finală
se execută într-altă în
Aparat de mdol
căpere, fotografia fiind
practic executată şi ne
I
mai fiind nevoie în con
Linuare de condiţii de
laborator.
'
In fig. 50 se arată
dezvoltarea fluxului p� ��mpă de
orizontală. In ceea ce � /�hora/or
priveşte sensul de cir
Revela/or Spălare inlermerliurti
culaţie al materialului,
de la stîng:i la dreapta
sau invers, aceasta este
'J__
- -l � „\ ==
I
t
o chestiune de prefe �n ăolbă
rinţă person ală, pre
cum şi de modul de
fixu/or
prezentare a co�diţiilor
.\ .
locale cum ar fi de \ s:: ---==== .I
exemplu aranjamentul
mobilierul ui şi al inst a - Fig. 4 9 . Schema fluxului pc verticală
Aparat de mării
1 23
chiuvetă, priză de curent electric etc.) din încăperea res
pectivă .
In cer!a ce priveşte avantajele şi dezavantajele dezvol
tării procesultii tehnologic pe orizontală sau verticală, se
precizează că :
- Dezvoltarea fluxului pe verticală ar� avantajul
foiosirii unor spaţii minime, cum ar fi : sub scări de cir
culaţie interioare, camere deb::lra etc. Are însă numeroase
şi mari dezavantaje astfel : în general - datorită desti
naţiei iniţiale a spaţiului folosit - nu se poate a5igura
o ventilare suficientă şi necesită în plus instalaţii costi
sitoare pentru apa curentă. Datorită modului de lucru
şi a spaţiului redus, nu se pot prelucra hîrtii fotograLce
de dimensiuni mai mari ; în general măririle pînă la
1 8/24 cm ar fi un maximum care se poate obţine ; lucrul
este mai incomod.
- Dezvoltarea fluxului pe orizontală are dezavan
tajul că necesită spaţii mai mari, dar are următoar2le
avantaje importante : în primul rînd, permite executan�a
unor măriri de dimensiuni mult mai mari, mcrgînd pînă
la 30/40 cm, uneori chiar 50/60 cm ; executarea opera
ţiilor este mult mai uşoară datorită spaţiului mai larg,
care face posibilă o anumită libertate de mişcare ; aeri
sirea se poate face mai uşo·r ; instalaţia de apă curentă
se poate face mai uşor, dar de cele mai multe ori ea este
deja existentă, cum este cazul camerelor de baie sau
bucătării, spaţii prin excelenţă folosite de fotoamatori.
Din cele arătate pînă aici rezultă că, pe cît este po
sibil, fotoamatorul trebuie să adopte ca mod de lucru
fluxul tehnologic dezvoltat pe orizontală. Numai în cazuri
de forţă majoră se va adopta fluxul dezvoltat pe vertic::llă
şi numai dacă fotoamatorul se va mulţumi cu o producţie
mai mică şi de dimensiuni reduse.
Planşa 8. Seară.
(Foto, l og. s. Comăneecu )
Capitolul
IX
Diferite situatii
.
126
1. Dulapuri pliante
/
/
/
/
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
--= -==-=====, : :l
127"
Un mic compartiment în partea stîngă, se poate amenaja
sub formă de bazin de spălare, eventual în el se pot
pune tăvile pentru fixare şi spălare. Dimensiunile lui
d estul de reduse, îl fac să ocupe un spaţiu redus ; in
schimb, are dezavantajul că nu se poate folosi decît
pentru developări de material negativ - care în general
necesită un spaţiu m ai redus -- precum şi pentru măriri
fotografice de dimensiuni reduse maximum 18/24 cm.
De asemenea placa laterală care susţine aparatul de mărit,
nu poate susţine aparate prea grele, în general aparatele
de mărit pentru format mic (24/36 mm, eventual 6/6 cm),
sînt cele mai potrivite. Construcţia este astfel concepută
şi realizată, încît elementele rabatabile cum sînt : pe
retele vertical care susţine lampa de laborator, uşi.le din
faţă, placa culisantă, să
închidă dulapul, dîndu-i
un aspect estetic care să
se armonizeze cu restul
mobilierului din încăpere.
2. Mese de laborator
Mesele de laborator
special amenajate, se pot
folosi acolo unde se poate
amenaja o cameră desti
nată unui laborator foto
grafic. In fig. 52 se arată
un model de masă de la
borator, de dimensiuni
mai mici, adaptabilă la un
perete liber al camerei . Se
observă compartimentele
destinate developării, spă
l ării �ntermediare, fixării
şi spălării finale, de ase
Fig. 52. Masă <le laborator tip mic.
m e nea doua lămpi de: l a-
borator, dintre care una
--- cea corespun zătoare compartimentului pe1�tru fixare -
dă lumină albă. Acest tip de masă-laborator este prevă
zută cu robinete şi posibilitatea de a se lega la re-
1 28
ţeaua de apă curentă ; ea serveşte numai la executarea
operaţiilor de developare. materialul trebuind a fi de
pozitat în dulapuri deosebite.
Un model d e masă de laborator mai complet este
arătat în fig. 5 :� . Acest model este conceput pentru a fi
129
Ambele modele de mese-laborator arătate, aparţin
firmei Borg0 Trevi (Perug1a) specialiL?ată în mobilier
pentru laborator fotografic.
130
colul de electrocutare. Din această cauză, va trebui să
se tragă fire de la prizele exterioare, pentru alimentarea
aparatului de mărit şi a lămpii de laborator.
Acest neajuns, pe lîngă cel datorit lipsei de spaţiu,
face ca amenajarea camerei de baie drept laborator foto
grafic să fie mai puţin recomandată.
4. Amenajarea bucătăriei
131
c--.J
Spălare
LJ
Mosina dego/JI
1@�$1
Ou/op de 6uctiltirie
Încheiere
132
prima şi cea mai importantă piesă care trebuie
cumpărată sau confecţionată, este un bun aparat de
măriit ;
- restul utilaj elor de laborator sînt mai simple, deci
mai ieftine şi se pot improviza mai uşor ; la unele pu
tîndu-se chiar renunţa la nevoie ;
- numai prin executarea personală a lucrărilor de
laborator, fotoamatorul poate să se formeze complet a tit
în ceea ce priveşte latura tehnică a fotografiei, cit şi cea
artistică.
ln speranţa că cele expuse în lucrare vor constitui un
real ajutor tuturor celor care doresc să-şi organizeze un
laborator fotografic, autorul încheie mulţumind anticipat
celor care prin sugestiile şi criticile lor j udicioase, vor
semnal a even tuale lipsuri sau erori, de care să se ţină
seama la o eventuală ediţie viitoare-:-
B i bliografie
Pag.
Introducere .
3
1. Generalităţi . 7
2. Prezentarea filmelor fotografice 8
3. Caracteristicile emulsiilor fotografice 11
1 . Ca muflarea • . . . . 31
2. Reţeaua de curent electric . 34
3. Reţeaua de apă-canalizare . 35
4. Aerisirea şi temperatura ambiantă 35
5. Pardoseala rezistentă la umiditate . . . 36
6. Respectarea normelor de tehnică a securităţii muncii 36
7. Respectarea unei anumite norme de lucru 38
a: Praful în laboratorul fotografic . 40
9. Mt:ştele în laboratorul fotografic 41
135
:Ptt�.
ci. Fotoredresalorul . 71
e. R<"!ma încadratoare 77
f. I ntreţinerea aparatul ui ele m ă ri t 79
g. Vizorul pentru controlul clarită \ i i 81
h. Film-tesl-ul . 82
i . Tăvi pentru developare . 82
j. Cleşti pentru manevrarea hirtiilor 85
k. Uscătorul electric . 87
1. Foarfece . 78
m. Cea�ul de ex pu n e re 92
B i bliogmfic . 13 5
Ed itu r o tehn i c ă