Sylviu Comănescu

v 0 g b
'3
Procesul pozitiv E

i�- (alb·negru) 30
·-.� �
Conf. ing. S V LV I U C O MA N E S C U
Hon. E. FIAP

Procesul pozitiv
(alb- negru)

Colecţia Foto-film

Editura
B m
tehn i că
n' li - t 971 � ! ,· �'.''. '----·;-:;-;;

lc:JOQ,96 .
Lucrarea tratează· toate aspectele teoretice şi prnctice ale rrocesului
pozitiv în alb-negru, prezentîn d şi o serie de in cl ic a ( i i cu caracter general
asupra diferitelor f abricaţii de materiale fotosensi b i le pozi tiYe. Totodată
se prezintă succint uti l a j ele specifice de l aborator. Redactată la un
nivel larg accesibil, cartea se adresează în spec:al amatorilor, putînd
fi utllă cu unele capitole şi pentru fotografii profesionişti.
 Capitolul

Introducere

Fotografia este arta de a înregistra prin mijloace fizico­

chimice, imaginile care se formează în camera obscură.

crărilc sale, scrisă în 1565, înnegrirea „lune cornee", numită

învăţatul Gcorg Fabricius1) tratează, în una dintre lu·

astăzi clorură ele argint. În 1727, I. H. Schutzc.-2) demonstra

că fenomenul este datorat luminii. De asemenea, IO ani mai
tîrziu, Hclloi3) observă că urma pc hîrtie a unri pene muiate
în soluţie de nitrat de argint, expusă la lumină, devine vizi­
bilă. Chimistul C. W. Sclwek4) studiază, către finele seco­
lului al XVIII-lra, bazele ştiinţifice ale acestui fenomen
şi desco p eră că luminile color_C1te nu înnegresc cu aceeaşi
intensitate sărurile de argint. Insă primul care întrezăreşte
posibilitatea obţinerii imaginii, folosind sensibilitatea la

1802 reuşeşte s{t copieze prin „contact" dantele şi desene, în

lumină a sărurilor de argint, este T . Wcdgwood5), cînd în

si lm•tă, fără însă a le pcrIIî2netiza, nc·putînd fi observate

decît la lumina slabă a luminării. Primele „fotografii" sînt
obţinute în 1822 de W. Niepcc6), cu ajutorul camerei obscure.
Este meritul lui J. L. .M. Dzgucrrc7), de a perfecţiona acest

1) German din Chemniiz (151G-1571).

2) Profesor german de anatomie (1687-1744).
1) Membru al Academiei de ştiinţe din Paris.
') Chimist suedez ( 1742-1786).
6) Om de ştiinţă englez (1771-1805).
8) Fizician francez, inventatorul fotografiei (1765-1833).
7) Inventator francez (1787-1851).

3
 procedeu, atît din punct de vedere chimic, cît şi fizic, şi a-l

zîndu-1 (1839).
trece din faza experimenta l ă , în faza practică , comerciali­

H. Bayard1) reuşeşte , în 1839, obţinerea direct pc hîrtie

.

a fotografici în „pozitiv", dar ca exemplar unic, fiindcă

toate imagini le de pînă acum erau „imagini ", caro apăreau
„în pozi tiv" privito numai d intr-un a numit unghi do refle­
xie. în 1841 , Fox. Talbot2) face cunoscut procedeul său de
obţinere a mai multor im1gini pozitin i dentice, prin in­

J. Burgcss5) au întrebuinţat gelatina în 1871, crcînd pro­

termediul unui „negativ". M . Gaudin3) ş i apoi l\bddox4) şi

astăzi . în 1880, firma Eastman-Kodak începe fabricarea

cedeul cu galatino-bromură do argint, care se foloseşte şi

mentel e timpului a flăm că la Bucureşti , în 1883, se înfiin­

industria lă a hîrtiei fotografice . Şi la noi în ţară , din docu­

ţează atelierul Spircscu pentru fabricat plăci fotografice

în cei a proape 150 d o ani , cît a u trecut, fotogra fia s-a

uscato, fi ind primele începuturi a lo a cestei industri i .

expunere poate fi chiar 1/1 OOO OOO dintr-o secundă , iar prin
perfecţionat în mod continuu, astfel .că astăzi , ti mpul d&

procedeul fotografici „Po laroid ", so ob ţine, în ma i puţin

do un minut, imaginea fotografică în culori .
Datorită pătrunderii fotogra fici în toate domeni i l e a ct i ­
vităţii omeneşti , a luat naştere una dintre celo mai impor­
tanto industri i a le timpuri lor noastre .

tării industria le şi sporirii nevoi lor materia lo, în a nul 1950

Şi la noi în ţară, datorită ritmului şi a mp loarei dezvol­

se pun bazule unei fa brici de hîrtie fotografică la Tg. Mureş.

Evident că, aşa cum so întîmplă în orice început, nu au
l i psit greută ţile. Entuziasmul unor oameni pricepuţi şi în­
demînatici şi munca lor au co mpensat din p lin „uti lajul"

de b iciclete, un electromotor de 2 kw şi un di spozitiv din

. rudi menta r de început, care era improvizat din două roţi

l emn de turnare . Atunci , în primele luni , se fabrica un sin-

2) Om
1) Inventator francez (1801-1887).
de cultură englez (1800-1877).
3) Fotograf francez, optician şi om de ştiinţă (1804-1880),
4) Medic englez (1816-1902).
�) Fotograf englez.

4
gur sorti mrnt de hîrtio fotogra fică , în cantităţi cu totul

produce pesto 40 do sorti mente de hîrtie- fotogra fică în ncnu­

reduse (circa 1 06 m2 pc an) . Astăzi , fabrica de la Tg . Mureş

mărntc grada ţi i , iar capacitatea C'i (fo producţ i e zi lnică ţste

1950. Sporirea din cc în cc a calităţi i hîrtici fotogra fico ro­

de 123 ori ma i maro dccît cca lunară a anului do început,

mâneşti este o altă remarcă ce nu tn!buie să o pierde m din

vedere, ca dea ltfel şi perspectivele de dezvoltare în·v ii tor.
 Capitolul

II

Principiul obţinerii imaginii fotografice

Lumina exercită asupra suprafeţei corpurilor minerale

sau organice o acţiune fotochimică, ce poate fi considerată
ca un rezult a t de transformare a energici l u m i n oas e în ener­
gie chimică.
Lumina - după teoriile moderne - nu este emisă în
mod continuu, astfel că o rază luminoasă este de fapt o suc­
cesiune ondulatorie de mici particule de lumină, numite
fotoni, fiecare transportînd o anumită cantitate de energie.

300 OOO km1s, numiUt vi teza luminii.

Această energic SJ propagă în spa ţiu cu o viteză de

Dintre toate corpurile sensibile la acţiunea luminii, pu­

ţine substanţo SJ pot utiliza în fotografie; unele săruri de
a rgint au această proprietate în cel mai înalt grad, a stfel
că procedeul fotografic sc b.sz::.�ază pc folosirea lor .
Clorura de mgint, atunci cînd nu suferă acţiun�a lu minii,
est e albă. Prin expunere la lumină devine violr:tă şi a poi
cenuşie închis; acest fenomen su produce la ca Id, la rl'ce, în

indică o modificam chimică, cc cstl� de fapt o descompu­

aer, în vid, în stare uscată sau umedă. Acea s tă colorare

n ere parţia lă a clorurci de ;:irgint, în clor gnos şi argint

metalic. Argintul, astfel descompus, SJ prczinlă sub forma
unei pulberi maronii-cenuşii sau negre. Dar dc·scompuncrea
clorurii de argint nu este completă, chiar după o expunere
la lumină dc foarte lungă durată; chiar după 18 Juni de ex­
punere, clorura de a rgint conţine încă două treimi din clorul
iniţia l . Prczcnţa însă a a ltor "Substanţe chimice în amestec

6
cu clornrn de nrgint (de exemplu acidul citric) uşurează

liza tor chimic. Cu toa to acestea, trebuia totusi o durată

dcscompunl'rea sării do argint şi poartă numele de sensibi­

lunga dt· expunere pmtru a se fi ob t i nut o imagine utiliza­

bili1, ioiografia era dPci lipsită de una dintro principalele
sa I<· caracteristici actuale: r2 pi dita tca înn·gistrării imaginii.

c.:cţiorn·w a su p ra s;:îrurilor de argint pînă cc apare imagi­

D<Jr dacă, în Joc de a aştepta un timp îndelungat ca lumina
să
nea, SL' va lăsa lumina numai să înceapă această descompu­
nerv J sărurilor de mgint, şi apoi, în completare, se va acţiona
JW c;�ll· chimică, constatarea este că durata de expunere se
po;:dt· micşora pînă la fracţiune de s e cun dă Imaginea invi­
.

zibihî, pc care lumina ::; imprimat-o şi care nu devine vizi­

b:Ei dt 1:ît sub a c ţ i un ea unor reactivi chimici sp t• ci a li , se

l o pe r şi sol uţiil e reactive, r e v e l a tor i. ·

numlşk im.sgi1k latentă. Operaţia în sine se n um eşt e deve­
,·

obţi1wrca imaginii finale - cu V3 lor a ţ i i tonale asemănă­

În p ro c e dcc k actuale ale fotografiei, de obicei, pentru

tocm� c:u cele naturale - se trece p rin inkrmc·di:.il unei ime­

(fig. 1). Deoar!'ce ,,sărurile de argint", prin �cţiunca foto­

gini invcrsalc! din p un c t dt� vcdL'rc tonal numită „negativ"

chimică a luminii, se înnc'gresc, în i 111agi1wa c<i fl' se f or ­

men;I, p5rţilc Cl·lc mai lurainatc al D subiectului fotogrnfiat

Fig. I. Principiul formării imaginii în camera obs�ură

şi „negativul" ei.

7
sînt reda t e în tonuri de cenuşiu închis spre negru, în timp
ce părţi le întnnecatc-, din contra , sînt redate în tonuri de
'
cenuşiu deschis spre a lb, deci invers decît în reali1.fltc. Ga ma
tonuri lor de cenuşiu se în t inde de la negru opac pînă la trans­
parent complet , a tunci cînd suportul i ma gin}i este rea liza t
dintr-un materia l cum este st icla . Această i magine C'ste
„nega tivul " sub i ectului fotograf ia t , sau clişeu l . Pri ntr-o re­
fotogra fiero a a cestui ;,nega tiv" - care devine acum su­
bi ect - se obţi ne o i magi ne confor mă cu rea l i ta tea , în care
p ărţile deschise a lo sub i ect ului sînt redato prin ·cenuşi u
deschis, iar colo închise prin Cl�nuşi u închis, existînd deci

acesta se nu meşte .,pozitiv" (fig. 2) .

o concordant,ă de t onuri între subiect şi imaginea fina lă ;

�--- Alegaltv

Pozitiv

Fig. 2. Principiul obţinerii ima'ginii pozitive.

Suprafeţele sensibile ut i l i za te în fotogra fie sînt consti t uite

dintr-o peliculă de emulsi e de gelatină şi săruri do a rgint .
Bromul , clorul sau iodul - dcnu mi ţi şi ha logeni se com­ -

bină cu argintul şi formează bromuri , cloruri sau ioduri ,

8
corpuri cu proprietăţi ascmănătoc:rr, numite pc scurt „halo-- ·

genuri de argint", care au uncie pro[Jidăţi comune, şi anume:

•
- sînt sensibi Ic la lumină si
- după aceea, pot" fi reduse în argint mc·talic.
1 Examenul microscopic al unei emulsii fotografice arată
c? gelatina a'fe în suspensie compuşi sensibili, care apar suh
aspectul de granule cristaline, de dimensiuni diwrso, dar
f?tuşi nici celo mai mari nu pot fi văzute cu ochiul liber.
Emulsia de gclatjnă cu halogenuri - emulsie fotosensi­

de sticlă, o foaie transparentă subţire (0,2 mm) flexibilă

bilă - este aşternută pc un suport, care poate fi o placă

de celuloid (mai rar), f:Cetat de celuloză sau plastic (nein­

flamabil), sau hîrtie ori foaie 2lbă de plastic, opacă. Atunci
cînd suportul este tfansp2.rent şi imaginca so priveşte prin
transparenţă, poartă denumirea de ,.nl'gativ" sau „diapozi­
tiv", după caz. Este „negativ" cînd tonalităţile sînt inversate
faţă de realitatP, şi rste „diapozitiv" cînd, tonalităţile sînt
asemănătoare cu cele reale. Cînd suportul, dimpotrivă,

al hîrtici sau al foii de plastic şi se numeşte „pozitiv" (fig. 3).

este opac, imaginea este reflectată de „a I bul" stratului opac

H/rfit: lo.'cg."'of/că

Fig. 3. Secţiune�prin hîrlia fotografică.

După cum so remarcă, din punct de vcdt•ro::• structural, între
materialele fotosen sib i le, fie negative, fÎl' pozitivo nu sînt,
în general, d eos e b iri importante; totuşi t·x�stă ca rac tt>rist ic i
specifico fiecărei categorii în parte, datorate în sp rc i a l s u ­

Procese chimice. Punerea în eyidmtă a imagmit pr i n

p ort u l u i.

trccrrc·a de !a imagin ea latentă Ia cca vizi1Ji![1 - în nega t i ve

sau în p o z it i v o - are loc cel mai obişnuit în urma un u i pro­
ces c hi m i c, cunoscut sub denumirL·a d'-' „(L·velopar'-··', prin
<:arc ha logcnura de argi nt, i m pn s i ona Ll lJ I u mină, Se' diso­
·

ciază în cle mentc !c compon(•nte şi S(] t·vitknţiază a rgi ntu l

metalic (fig. 4), ca ro formează astfol im:!i(nea fotografică.

n c.

� {.)

b o
ob"
�-- I d
'Fig. 4. Fazele transformării halogenurii de argint, prin procesul deve!o­
pilrii, in argint metalic (imagini mărite prin microscopul electronic):
..a - Jr;;-1::ite ele cJeyeJopare; b - du�J primele 10 secunde dl' c�cveiopare. se remarcă
1·ncepaî1:riie centrelor de developare; c - clupJl GO de st-c1:n<!e. �entrele de develo­
pare „.-<!'l unit: d - dup;i tc:rminarea procesului de de,·elorrnrc .şi fi'.(are, se remarcă
·structura imaginii argcnticc negative. cristalele _halo�;,·nurli de argint neimpresio·
na:e de luminii fiind eliminule.

foarc , în a n umit e cond iţ i i , dL• ext>mpiu în so luţi i în a p ă -

Deve!oparc11. Unl'k substanţe chimice', numite L:ducă­

.au capacitafra de· a se disocia ct>dîncl l'iectroni pe care ionii

n2ctie c h i mică d1_• o xi do-reducere CC' S(] proclucl; în proc esul

metalici îi ca ptea ză transformîndu-sc� în atomi metalici. Este
,o
-Oe d1_·wloparc. Substa nţl' lc rLducătoJre, în uzul fotografi c,
poadă d l num i rc a de fl'velatori. Prntru a satisface cxigt·nţcle
· ·

;practicii, soluţia n·v�·k.too.n· nu trl'buic să cil'vclopezl' decît

JO
 cristalule ha logenurilor de a rgint imprcsion;it0 dc lumină -

deci trebuie să se ac ţionczc selectiv - fără să slă b easc ă

imaginea l a tent ă şi nici să co lorPzc gc•Iatina ; estP nt'ct'sar,
de ::isc'menea, ca „puterea" sa reducătoare să fie rnodiiicată
<lup� dorinţă. Aceste caracteristici se găsc s c Ia unde săr uri
'

minera le sau produşii Jrganici care sînt fo losiţi apronpc în

exclusivitate. Sînt. de uz curent hidrochinona (pa radioxibc•n­
zen), meto lul (su lfat de monomcitilparamidofonol), amidol
(clorhidrat de diamidofcnol ) , glicin (para oxifrni l-glicin) , foni­
donul (monofcniltripira zolidon), fenilcndiaminolo (orto şi
para) etc.
"\1ccanismul clcctrochi mic a I procesului dr developare
este următorul: a gentul de revelare a I so luţiei de developare
fiind ioniza t în timpul procesului do developare; ionii reve­
latorului procură electroni ionilor de a rgint ai granulelor
de halogenură de a rgint, ca re au fost impresionate de lumină
rl'clucîndu- l e în a cc�st fel în sta re de atomi ck a rgint mdalic.
Concomiknt cu a ceastă a c ţiune, se produce şi o oxidan· a
agentului de rnvclarn, dînd produşi de oxidare, ca re sînt
în gl>nera l insta bili şi de culoJrc închisă. Este necesar a se
a cţion a împotriva efoctolor de colorare a soluţiei de develo­
pare şi emulsiPi fotosc:nsibile supusă acestui procl'S. Se in­
tervine de o bicei cu o su b stanţ ă chimică - sulfitul de sodiu -

cc are rolul de a face ca produşii de oxida re să fie practic

incolori, a păr înd totodată şi age nt u l revelator ele o xida re
în contact cu acrul, calitate ce îi conieră numele du substanţă
de• conservare.
Gradul de iff1izare ·al a gmtului dL· rPvl'larc depinde de
gradul de a l ca linitate a l solutil'i d..) clL,velopan', astfel că so
fa ce· 2pcd la o substanţă alcalină pL·ntru a a duce soluţia la
gradul de alcalinitate ncces3ră şi a nh'nţinD a cest grad cît

un surplus ele rcvp]a re a soluţiei de dl·vclopare, deci o acce­

mai mul t posibil în timpul utilizJ.rii. St• obţine în acest mod

lerare a a ce-'>tui proces, ia r substan ţa a lca lină poa rtă nume-le

<ic acceleratoare.
lntrucît ag,:ntul de revel a re atacă într-o oa recare măsură
şi granulele d,! halogenură de a rgint neexpus la lumină, în
special în �zul unui agent energic de revelare, este necesar a
se diminua această l'ncrgic, prin încetinirea developării
ttcestor granul e . Se utilizează curent o substanţă chimic�i -

11
bro mura de pota::iiu, ca re î mp iedică formarea a ceea ce se,
numeşte voal chi mi c . Substanţa se numeşte antivoaJ .
Substanţele revelatoare sînt din grupa compuşi lor organi ci
aromatici , şi anume fenol i şi amine ; ele pot avea de asemenea
în acelaşi ti m p funcţia de feno l şi funcţia de amină, pentru
a fi substanţe revelatoa re, însă trebui e să ai bă două grupări
OH (feno l) sau două grupări N H2 (amine) sau o grupare
fenol oxidri l şi o grupare amină. Acestea sînt radicali i cu

în moleculă, numai în pozi ţia arto (I, 2) sau para (I, 4).
funcţia revclatoarr; de 2Slomrnea ele trebui e să fie aşezate
'

OH e- OH.
He
He
o�,-?
OH
CI-I
He
HC-
o�
,-?
CH
CH
eH e- OH
Se pot clasa revelator i i după constituţia lor chimică:
Po l i feno li: hi drochinonă, pirocatechină etc .
Pol i amine: parafcni lendiamine şi orioparafcni lendi amine.
Am inofenoli: para-aminofcnol, diaminofehol etc.
O excepţie faţă de revelatori i din cele trei clase, o formează

propus să îndepli nl'ască această funcţie din anu l 1940 de

fenidonul - de asemenea compus organi c - care a fost

- Hidrochinona .se prezintă sub formă de ace mătăsORse

Kendal l .

solubi lă în apă. Cînd p H1 soluţiei este mai mare de 9,

albicioase, este puţin alterabi lă în aer şi la lumină, uşor

prezintă o mar c energi c şi trndinţă de voalare, dînd tonuri

negre, cu atît nai intense, cu cit alcalinitatea so luţiei creşte.
Un astfel de revelator este propriu develop ării i magini lor
fără semitonuri, deci cu marc contrast . în asociere cu altă
substanţă revelatoare (metol, fcnidon etc .), se obţine o develo-

1) Simbolul pH (potenţi a I de hidrogen) serveşte la exprimarea ·gra­

dului de aciditate sau alcalinitate al unei soluţii; pH egal 7 corespunde
unei neutralităţi ionice, soluţia aci dă are pH mai mic de 7, iar cea al­

cu cit pH este mai îndepărtat de 7.

ca:ină m ai mare de 7. Aci ditatea sau al calinitatea este cu aut mai mare

il.2
;pare armonio:isă în semitonuri . Bromurile di minuc�ază sensi ­
"bi l energia de developare a hidrochinon2i , c::i şi tcmpcrdura
scăzută .
- Metolu.I este o pudră crista lină a lbă, puţin oxida bi lă,
<I.ar solubilă în apă, fiind o puternică substanţă revelatoare.
R evelatorul cu metol, preparat fără accelet?tor, developea ­
ză lent şi •cu· foarte puţin contrast, cu păi'ţi transparente
chiar şi în zonele luminate. Asociat cu un accelerator (da
exemP'lu, carbona t a lca l in) , developea ză repede i maginea
-şi a proape s i multan în toate părţi le i magini i , fi e chiar sub­
cxpuse, dar nicioda tă nu dă opaci tăţi puternico chiar în
zone supraexpuso, ceea cc îi conferă un efect „co mpensa­
tor ". Pentru a obţine i magini ceva mai viguroaso, trebuie
un t i mp de developare foarte lung. Se oxidează foarte lent
în prezenţa unei cantităţi convenab i lo de� substanţă conser­
vatoare, nefiind sens i b i l Ia temperatura scăzută sau la di lu­
area soluţiei revelatoare, de asemenea dublarea sau tri p larea
dozei de substanţă a ntivoa l nu influenţează acţiunea sa .
- Glicinul se prezintă ca o pudră a lbă, co mpusă din mici
la mele crista l ine�. practi c inoxida b i l în aer . Foarte sol ubil
în apă, ca şi în soluţi i le a lca line. Este un revelator care
permite o prcpararo sub o formă foarte concentrată, fiind
cel mai puţin oxida b i l dintre toţi revela tori i . O C'ncrgie de
developaro moderată arc în soluţie cu carbonatul de potasiu,
<levelopînd însă i mperfect e mulsii le subexpusc. D0vinc ma i
energic prin a dăugarea de sodă caustică, dar atunci nu se
mai conservă bine. Revelatorul cu glicin lucrează încot şi
cu puţin contrast , fi ind foarte sensibi l la acţiunea bromurii
.şi la frig. Marea s t a b i l i tate a acestui revelator cu glicin îl
face să fie proferat d0 mulţi fotografi , care lucrează în tase
mari,m�i a les că d i lua t cu a pă nu îşi pierde energia de deve­
lopare. In asociere cu metol sau fcdinon se obţine o soluţie
revelatoare foarte sta b i l ă , d înd i magini cu multe dota l i i şi
cu o gra da ţie armonioa să .
- Fenidvnul se p rezintă cJ. o p udră ::ilbă, uşoară, puţin
a lterabi lă în aer, insolubi lă în a p ă , dar solubi lă în soluţie
alcalină sau în soluţii do sulfi ţi neutre sa u acide . Este o sub­
stanţă revelatoare foarte energică şi face să a pară i maginea
foarte repede . Asociat cu hidrochinona , înlocuieşte a vanta­
jos metoul, fiind necesar doar 7% în raport cu hidrochinona

13
d e ve lopă rii emulsiilor foarte sensibile, ca a celor negative, se
sau 0,1 di n cantitatea de metol. Tendinţa de voalare în cazul

combate prin adăugarea d e 0, 15 g de br nz otr iaz ol la litru.

Fc ni don ul nu se util iz aaz ă dccît asociat cu 2lte substanţe
rcvdatoare, cele două funcţii revelatoare fiind în poziţil} mo­

p a rc. În soluţii în care pH <.:ste mai mic ca 9, fcnidonul asi­

leculară, para c0re Ic mă rC' ş tc foarte mult energia de deVtdo­

gur2t o granula ţie fină şi lungă consNvsre a b ăi l or , dnrelo­

oxidare a l fcnidonului este incolor. Cînd este într-o soluţie cu

pînd şi cc•k mai slabi� impresionări de lumină. Produsul de

un pH mai mare de 9 în combinaţie cu hidrochinona, ex­

ploatează mai bine sm sLbi litate a emulsiei decît rcvrbtorul

ci na , devin� un revelator foarte c omp ensator.

cu mc·tolhidrochinonă. ln combinaţie cu metolul sau gli­

- Fenilendiaminele sînt su b s ta nţ e revelatoare cu c•ncr­

gic medie de dcwloparc. În soluţii puţin alcaline, dizolvă
superficial cristalele halogenuriloE de argint şi reduc restul
în granule foarte fine de a rgi nt . ln parafcnilcndiamină ima­
ginile t re bui e supraexpuse, pc·ntru ca prin developam să
poată apărea şi detaliile din zone umbrite; şi ortofonilcndi­
amina posc::dă cam aceleaşi cuacteristici, cu deosebirea că
nu produce iritaţii asupra pielii. Se măr e şte energia de deve­
l opar e a frnilcndiaminelor în asociere cu metol sau fcnidon.
- Pirocatcchina, excelent revelator, se prezintă sub.
forma unor lamele cri stal ine incolore, d(·vcnind in timp albe
argintii, mirosind puterni c a fenol. Acrul şi lumina o alte­
rează în timp. Este foarte solubilă în apă. Prezintă avanlajul
că este foarte puţin oxi da bil , convenind atît pentru n e ga tiv e
cît şi p ent ru pozitive de toate felurile. În soluţie cu carbonaţi
alcalini, nu produc nici o voalare, dînd t on ur i cenusii vigu­
roase. Înlocuind carbonatul cu o mică cRntitatc de �odă ca­
ustică, se măreşte sensibil cnt'rgia de n:velare, devenind apt
du developare chi::.ir şi a cr i sta lel or impresionate de o canti­
tate mică de mcrgic luminoasă, dînd în final imc:gini umo­

pr i n a d ăug ar e de bromură.
nios contrastante. Energia sa de revrlarc se poate diminua

la oxidare permite a
Pirocatcchina es e
t utilizată pentru multe soluţii de de­
velopare sp ecial e. Marca sa rezistenţă
fi utilizată cu mici cantităţi de sulfit de ·sodiu, sau chiar
d e l oc.

14
 Formează o imz gi ne argrntică peste care este şi o imagino­
sccundară organică colorată, datorită produşilor de oxidare.
care arc ca efoct întărirea părţilor mai puţin dense ale ima­
ginii. Imaginile dcvdopatc cu pirocatc·chină sînt cu multo­
dctalii, atît în părţile umbrite, ca şi în cele transparente.
Sînt diferiţi factori care influenţează procesul developării.
astfel că soluţii l e de revelare conţin şi alte substanţe chimice.
cu sc o p ul de:

imagi nl'a latentă - substan ţe acceleratoare (carbonat de� po­

- a se activa procesu! developării şi a se re ve la complet

fasiu, de sodiu etc.); acţionează prin înmui('fea gt,latinei,

permiţînd revelatorului să devel opeze şi mai în profunzime.
O alcalinitate prea mare şi la o temperatură ridicat ă ajunge
chiar să dt:sf2.că gclai ina de pc� suport;
- a so încetini absorbţia de oxigen a soluţ ie i rcvcla­

sub­
toan care c:ltfcl se oxidează rapid şi p rin oxigenul din acrul
',

stanfe conservatoare (sulfit de sodiu etc.). Oxidarl'a am ca

în contact cu suprafaţa liberă a soluţiei rL'vclatoarc -

efect pc de o par te diminuarea energiei reducătoare a reve­

latorului, iar pc do alta colorarea soluţiei revelatoar1!, care
coloraţie trece cu uşurinţă în gelatina emulsiei;
- a se lmpicclica apariţia voalului, provrnit din zcţi­
unea prea rncrgică a agrntului revelator, care reduce o mică

- substanţe antivoal (bromură de potasiu etc.).

parte clin halogc nurilc ele argint neimpresionato de l umi nă

în cont inuare se dau uncie caracteristici ale substanţelor

chimicr: care se a da ug ă în mod curent pentru a se forma solu-

- Carbonatul de sodiu so prezintă sub două forme: cris­

1iile de d::veloparc:

talizat, avînd 63% apă şi cu aspect de sare cflorescmtă, sau

anhidru cu :::spcct ele pudră albă. Se dizolyă uşor în apă,
chiar şi m::ii rece, soluţia nefi i nd al terabilă. In stare anhidră
l,ste mai indicat de utilizat.
· -Carbonatul de potasiu este o sare granuloasă albi­
cioasă, foarte solubilă în apă. Este un produs dclicvcsci:nl1) şi
ca atare nu trebuie lăsat în aer, fiindcă se degradează. Esto
indicat pentru soluţii de devel opare lento, ca şi prntru so­
luţii concentrate.

1) Proprietatea de a absorbi apa din aer.

15'
 . - Hidroxidul de sodiu, sc:u soda caustică, se prezintă
sub formă de batoarn\ plăci sau mici pastilo, absorbind pu­
ternic umiditatea din aer ca si acidul carbonic, care îl trans­
formă în carbonaţi. Fonrto solubil în apă, dczvoltînd multă
căldură, d,osl'bit dl! c;.;ustic chiar şi în soluţie. Soda caus­
tică purificată în alcool este do uz fotografic. Se recomandă
pentru prcpanirl'a soluţiilor do developare concentrato cu o
marc energie de revelare (de marc contrast, pH 1 2-14),
dar numai în prezenţa unui tampon1), fiindcă altfel degra­
dează gelatina. Marca Lnorgie a soluţiei do developare scade:
destul do rapid. .

- Sulfitul de sodiu este un produs cc.re so prezintă fie

în stare do cristalo albo dlorcsccnto, fie ca pudră albă anhi­
dră. So oxidor.ză lrnt în aer, ca şi în soluţii apoase, mai
ales cJnd a fost dizolvat la cald, astfel că se conservă destul
do bine chiar şi în soluţie concentrată. Pentru a întîrzia
transformarea sulfitului în sulfat inactiv, so va face soluţia
do 20% , adăugindu-se şi o substanţă reducătoare (de exemplu
hidrochinonă 1 g la litru). Sulfitul do sodiu anhidru__c_sto
<1"
� st9bjl dccît cd cristaliz fond deci prdcrat celui cr!S:'.
"'fillizat.
� - Bromura de potasiu, substrnţă anorganică, utilizată
ca antivoal, so prezintă sub forma unor mici cristalo albi­
cioase, inalterabilă, dar fonrto solubilă în apă roco. Se utili­
zează în mici cantităţi ( 1 g la litrul de soluţie), iar la solu­
ţiile de dcvelopnrc cu pH foarte mic, aproape că nu mai
este necesară. O ma.re cantitate de bromură ( 1 0-20 g la
litru) constituie un antivoal foarte puternic, dar încetineşte
putc:rca de dovolopare, astfel că este necesar un timp de dc­
vclopuc mult mai lung, obţinîndu-se deci un maro contrast.
Totodată solicită şi o expunere mai lungă <lecit cca normală,
fiindcă altfel, în zonele umbrite, imaginea este lipsită d e
detaliu.
- Benzotriazol, compus organic, so prezintă sub forma
unei pudro do culoare albă, solubil în apă, posedînd pro­
prietăţi antivoal mult mai active ca bromura de potasiu.
întrebuinţarea bcnzotriazolului este avantajoasă cu revela-

1) Se numesc tampon soluţiile conţinînd un amestec de un acid s l ab

cu o sare a unei baze puternice a aceluiaşi acid.

16
tari energici sau în soluţii d3 developare mai cald0, ca şi

doza la l i trul de soluţie d e developare este d e 0,6 g benzotriazol.

pentru developarea emulsiilor sensibi le perimate. În genera l ,

Evident că numărul de substanţe chi mice utilizate în

procesul de developare este mult mai marc decît cele menţio­
na te, dar celelalte sînt fie de o uti lizare mJi specia l ă fie ma i
puţin eficiente .
Efectu l soluţiei revela toare asupra e mu ls i i lor fotosensibile
impresiona te nu S J manifestă <lecit după un anu mit interva l
de t i mp , care varia ză în mod curent de Ia cîtcva secunde la
cîteva sute de secunde, în funcţie de o seric de factori. Perioa ­
da care trece din mo mentu l introducerii e mulsiei fotoscnsi­
bi Ic în soluţia revelatoare ·şi pînă la a pariţia primelor con­
tururi a l o i maginii vizi b i le poartă numele de perioa dă de
inducţi e . Dacă expunerea , care a impresionat emulsia foto­
sensi b i l ă , a fost corectă, în t i mpul developări i , în fiecare
punct a l i magini i , developarea arc Ioc cu o viteză proporţio­
na Iă cu energia l u minoasă caro a acţionat în acel punct .
Obişnui t deci , ai;ar ma i întîi părţile Iuminoas� ak subiec­
t ului , a poi cele med i i şi a poi cele întunecoase . In cursul de­
velopări i , părţ i l e lu minoase devin mai repede dense <lecit
celo întunecoaso, ceea ce a rc ca efect modificarea ga mei
de contrast a imaginii. Urmărind fazele developări i , se ob­
servă că i maginea , după perioada de inducţie, continuă din
cc în cc să se contureze mai bin::, pînă la un anumit mo m<:nt ,
după care, deşi t i mpul trece, nu s:: mpi produc î mp l iniri
a le ci cu aceeaşi v iteză ca şi pînă a cu m . În pri ma parte a
procesului do developare, viteza de a pari ţ i e a imaginii este
mai mare <lecit v iteza de a pariţie a vo3Jului, pînă cînd cele
două vi teze devin i dentice, pri m1 s�ăzînd şi a doua crcscîn d ,
mo ment care marchează sfîrşitu l perioadei norma le de de­
velopare, după care procesul continuă mult mai l ent . Prelun­
girea deve lopării măreşte de ase menea clcnsita tca genera lă

r
a i maginii, ducînd în extrem l a a pari a ţ i a voa l u l ui chi mic,
care, evi dent , degradează i maginea .
Durata developării este foarte vari a b i l ă , l i mitele extre­
me fi ind foarte îndepărtate una de a) ta , de Ia cîtt•va secunde
la zeci de minute, în funcţie de următor" · ·f e i - 1 � �� '. �:=· . --�: c
-· �,7:��.
''.
. 17„ ; .
- ! .
- \ .. „
.
·,

. ··-
.3oo9k�
--
''· ..... --------�
î
 - caracteristicile emulsiei fotosensibile;
- condiţiile de expunere şi intervalul de străluciri al
subiectului;
- caracteristicile revelatorului, după compoziţia sa chi­
mică, temperatura do developare, gradul de epuizare a solu­
ţiei şi după modul de agitare a emulsiei fotosensibile în
soluţie.
FPluritclP emulsii fotosensibik', în funcţie do caracteris­
ticile lor, redau în mod diferit gama de contrast a aceluiaşi
subiect, atunci cînd sînt developate în condiţii identice
Dacă se doreşte a se obţine totuşi imagini apropiate, atunci
este indicat ca Pmulsiile fotosensibile contraste să fie develo­
pate un timp mai scurt şi de preferinţă într-o soluţie de deve­
lopare mai epuizată, în timp cc, pentru emulsiile fotosensi­
bile de contrast redus, să fie developate într-un timp mai
lung şi în condiţii mPrgicc.
în condiţii identice de fotografiere, dar utilizind o dată
o emulsie contrast şi altă dată una de contrast redus, se pot
obţine totuşi rezultate apropiate, developîndu-se prima în
soluţii de developare mai puţin energice, iar a doua in soluţii
de developare cu accckratorii - aleali caustici.
Ca toate reacţiile chimicc, şi proC('SUl developării este
mai activ la căldură dccit la frig, dar temp('ratura modifică
nu numai vikza de developare dar şi energia revelării. Tem­
peratura normală de lucru este cuprinsă între 1 8 şi 22°C.
O templ'ratură mai scăzută do 1 8°C lungeşte mult durata de
developare şi arc ca l'fcct mărirea contrastului imaginii, în
timp co o temperatură mai ridicată de 22° scurtPaz�i timpul
do developare, dar apariaţia voalului este mai evidL'ntă,
avind deci ca pfcct diminuarPa contrastului imaginii.
Este de la sine înţeles că o soluţie de devPlopare proas­
pătă şi neîntrebuinţată arc o energic de revelare mai marc
decît aC(•eaşi soluţie uzată sau oxidată. Este de reţinut că
soluţia do developare nu se uzează numai prin epuizarea
constituenţilor săi, ci şi prin formarea unei bromuri solubile
a cărei acumulare în soluţie slăbeşte în mod treptat procesul
do revelare.
Dacă bromura rămîne pc stratul emulsiei fotosensibile
în timpul developării, rt:duccrca halogcnurii de argint C'stc
intîrziată, uneori numai local, astfel că remediul este o agi-

18
 tare îrr soluţia de developa re, care a ccelerează procesul de
revelare.
În funcţie"' dL' intervalul do străluciri al subiectelor, în

sensibilă, aceleaşi condiţii de developare de.), se observă

ciuda aceloraşi condiţii de lucru (a cl'laşi fel de emulsie foto­

că Ia cele cu intervale largi, Ia developare, contrastul se

măreşte mult mai mult ca la cele cu interval mai redus,
a stfel că Sl' obţin tot atîtea game diferite de contrast, cîte
su biecte sînt cu intervale dl) străluciri difrrite. în acpst fel,
ca rezultate!P să fie mai a propiate pentru toate subiectele,
este indica t ca durata de <ll·vclopare să fie cu atît mai scurtă
cu cît intervalul st rălucirilor subiectului est e mai larg.
Odată a tins nivelul normal de developa rP, procpsul rcve­
Jării trebuie oprit, astfel că ima ginea formată trebuie trans­
ferată într-o solu ţie uşor acidă care neutralizează a lcalini­
tatea soluţiei de· dcvPlopare rămasă încă pc emulsia fotosen­
sibilă a im<:ginii, rcducîndu-sc deci valoarea pH-ului şi
producindu-se oprirea n·vr-lării. Acidul acetic este indicat,
avînd şi o puternică acţiune de tampon în gama pH-ului.
Fixarea. După dcvr·lopa re, se poate consta ta că în stratul
emulsiei fotosensi bi Ic� au rămas halogenuri Îll. stare iniţia.!i'i,
mai alLs în porţiunile neimpresiona te de lumină, care deci
sînt susceptibile în continua re să fie influmţa te de lumină,
stricîndu-se astfd imaginea. Cristalele de halogenură do
argint mdC'volopa te, tn·buie să fie elimina h>, dar, ncfiind
solubile în apă, nu pot fi eliminato de aici dccît combinîn­
du-lc cu o a ltă substanţă chimică ca, în urma acestei reacţii

apoi elimina t. Accc.:stă opera ţie poartă dmumirra de fixare

chimice, să n·zulte un nou compus chimic, solubil în apă şi

şi se face prin intermediul unl'i soluţii în baie de fixaj, care

trebuie să îndeplinrască următoa rele condiţii:
- să facă solubile halogenurile de argint, fără însă a
ataca a rgintul mdalic rămas în urma developării în porţi_ u ­
nile impresionate de lumină ale emulsiei;
- să nu modifice nici tonurile şi nici gradaţia de tonuri
a imaginii;
- să nu atace gela tina şi nici s-o coloreze;
- să nu mai lase în gelatină nici o substanţă care să
reacţioneze ulterior;

19
„

- să nu fie toxic.
Substanţa chi mică ca re sa tisface a ceste eond i ţi i este
tiosulfatul de sodiu sau de· a moniu, care, în Umpul fixării,
formează cu ioni i halogenuri lor ioni comp lecşi - tiosulfat
dublu de argint şi sodiu; a cesta , fi ind so l ub i l în a p ă, este ·

antrenat cu uşurinţă ulterior de a pa de sp ălar e .

Ag + + 2 (SP3) ---+ Ag (S203)z�

într-o soluţie a cidă, t iosulfa tul tinde să se d escompun ă
şi formea ză suii l i ber, conform ecua ţiei
S203 = + H+ :!::+ HS03 + S.
Acidul din bai a de oprire', î mbibat în gelatina emulsie,
descompune substanţa fixa toare - t i osulfatul de sodiu -
a stfel că ca t rebuie protejată . .Metabisulfitul de potasi u,
a cidul boric sa u bi sulfitul de sodiu în soluţie au uşoară rea cţi e
a cidă şi p rotejea ză tiosulfatul de sodiu , astfel că degrada rea
soluţiei de fixaj în a cest ca z rstc mult mJi lentă. Prez�nţa
acestor acizi sla bi în soluţia do fixare consti tuie de f a p t o
bai e cu efect ul dublu, de oprirea developări i şi de fixare.
Dintre cele mai utilizate substanţe chi mice pentru so­
luţia de fixare, menţionăm:
- Tiosulfatul de sodiu se prezintă sub forma unor cristale
prisma�ice transparente, uşor cfluorcsccntc, nealterabile în
a er usca t . Solubil în a pă , prin dizolvare so obţine o scădere
a tempera t urii lichidului. Soluţia de t iosulfat se descomp une
lent în t i mp , form înd d e po zi t de sulfură .

este sub forma un or crista Io incoloro si cu miros sulfuros,

- Metabisulfitul de potasiu, sa u pirosulfit de potasi u,

so lubil la temperaturi m::li scăzute (1mi' mult de 30%), prin

dizolvare la t em pe ra tu r i mai ridica te , dc·scompunîndu-se.
Poate fi înlocui t do bisu l fitul do sodiu, în utilizare, dar
este mai scump dar şi nlJi puţin altt•ra bil .
- Acidul boric s: prezintă sub forma unor solzi l ucitori
sidefi i , foarte solubili în a p ă fierbinte. Este un a cid slab.
· - Bisulfitul de sodiu (sulfit a cid de sodiu) Pstc o pudră
a lbă crista lină, dizolv indu-se în a pă , p înă la 45 % .
- Clorura de amoniu, sa u clorhi dratul amoniacal, se
prezintă sub forma. unor cristale albe, foarte so lubile în apă
rece , vola t i l izîndu-se în a pă caldă .

20
 Soluţi i le de fixare, ca şi cde de developare, rot conţine
şi a lte substanţe chi mice cu roluri dikrik, spre exemp lu
de întărirea gdatinci şi împiedicarea -clczlipirii ci de p e
suport , ma i all's p c t i mp călduros (alaun de crom, de a moniu,
1 de potasiu) .
î n general, sînt trei categori i de soluţ i i de fixare, în d i fe­
rito variante fiecare, cu a vantaje şi dezavantaje. Astfel:
Soluţii le de fi xare simple sînt indica te de utilizat numai
după o ba ie de oprire, opuizîndu-se lent şi dînd bună sa­
tisfacţie.
Soluţi ile de fi xare acide combină în realitate o baie do
fixare cu una de oprire , protejînd gelatina de a se u mfla,
şi evitînd oxidarea particulelor developa t e . Este soluţi a d e
fixare cea mai uti liza b i l ă .
Soluţi ile d e fixare tanante a u ca scop , î n pri mul rînd,
întărirea gelatinei , ma i a les pe t i mp călduros, fiind deci
cu uti li zare specia lă.
în genera l , durata de fixare depinde de o seric de factori,
şi anume : '
- co mpozi ţia emulsiei fotosensibile (emulsi i le cu bro mo­
iodură de argint se fixea ză ma i lent dccît cele cu bro mură
de argint) ;
- temperatura sol uţil'i (la l0°C dura ta este do 3 ori mai
lungă decît la 20°C) ;
- gradul de concentrare a soluţiei de t iosulfa t de sodiu
(în cazul unei concentra ţi mar i , t iosul fa t u l se infiltrează
greu în gelatina e mulsiei şi deci procesul de fixare este foarte
lent, concentra ţia optimă fiind între 20-30 % ) ;
- frecvenţa agitării în ba i e a e mulsiei (starea de i mobili­
tate prelungeşte mult durata procesului ) .
O ba i e de fixare s e consideră că n u ma i poate f i u t i l i zată
nu numa i prin di minuarea proporţiei de t iosulfat de sodiu, ci
şi datorită acu mulări săruri lor meta l i co rcznltînd din com­
bina ţ i i le cu halogenurile de a rgin t . Fixarea în saduţii uzate
lasă să subziste în gelatina e mulsiei săruri de argint incolore
şi insolubile în a p ă , ca şi a lţ i co mpuşi chi mici srnsibili la
acţiunea luminii şi a gazelor atmosferice, cu efecte ncfaste­
pentru i magine.
Soluţiile fixatoare tanante, tn specia l cele cu crom, nu se
cemseryă bine', ca celela lte soluţii fixatoare ; chiar neuti li-

21
nu o mai au pc aceea de întărire a gelat inei .
zate, după 4-5 zile, deşi îşi menţin proprietatea do a fixa,

Procesul fi xării i maginilor solicită aceeaşi atenţie ca şi

col al developării , întrucît do ci depinde durabili tatea în
timp a i maginii.
Spălarea. Gelatina emulsiilor fotosensi b i le, după fixare ,
conţine compuşi chi mici solubi l i în apă , care trebuie eli­
minaţi p rin spă lare. Spălarea se poate face fie în tăvi cu apă
curgătoare de la robind , fie în tăvi cu apă, caro se reîm­
prospătează pPriodic do mai multe ori . Produşii chi mici
existenţi în gelatina emuls i i lor, după baia de fixare, pot
produce o decolorare a imaginii, datorită sul furii d e argint
astfel:
Na2S202 + 2 Ag = Ag2S + Na2S03
Sulfura de argint supusă ulterior unei umidităţi relative

gc argint , caro este alb şi deci i maginea începe să dispară .

mai mari , so poate oxida len t , transformîndu-so în sul fat

In cazul unei spălări normalo , în timpul pri melor minute,

circa 95 % din compuşii chimici din gelatină se elimină ,
considerîndu-so spălarea t er mimtă numai cînd î n gelatină
mai rămîno circa 0,3 % , cantitate care practic nu mai are
nici un efect în v i i tor pentru i magine. E l i minarea totală a
co mpuşi lor chi mici rezultaţi după procesul de fi xare n u
este posi b i l ă .
Spălarea î n curent de apă curgătoare este mai rapidă decît
cca cu apă reîmprospătată periodic. Evident că durata de
spălare depinde de metoda folosită, de temperatura apei,
do metodo logia do l ucru ca şi de fel ul soluţiei de fixare folo ­
sit e . Este dificil a so indica un timp de spălare, cel mai sigur
criteri u fiind controlul chimic, care se poate face apei din
t ăv i l e de spălare.
După spălâro , se face uscarea suportului (dacă este cazul )
şi a gelatinei emulsiei , adică evaporarea apei în aer (în mod
natural sau forţat) , cu caro se închide ciclul do obţinerea
i maginii fie în negative, fie în pozitive, după caz.
 Capitolul

III

Caracteristicile emulsiei fotosensibile

O r mu lsic fotografică prezintă unc i e carzctNistici deo­

seb i t de i mpo r t a nt e, pc care nu Ic putem remarca dccît d u p ă
cc a fost supusă procesului de d ev el opa re , a şa dup�i c u m s-a
a răta t anterior.

Sensibi litatea (în genera l ) este caracteristica cea ma i i m­

Acest e caracteri stic i sînt :

porta nt ă şi se rl'fl'ră la corelaţia dintre rncrgia l u minoasă

(int en s itat e şi dura tă) care a acţiona t a supra e mulsiei şi
cant ita tea de ha logenuri de a rgint , t ransfor ma t ă în a rgint
metalic, a dică înnegrirea ce se consta t ă nu mai după deve­
lopa r e Cu cit înnegrirea este mai marc, pentru a c e ea şi can­
.

tita t e dP cnprgic l u m inoasă, c u a t ît e mulsia so consideră

că est e ma i srnsibi l ă , sau, a ltfel Px prima t , la a c e l a şi gra d
de înnegrire, emul s i a CL·a mai s msibil{1 este a ceea asupra
căreia a a cţionat cca mai mică cant i ta t e de crn,rgi e l u minoa s ă .
SPns i b i lita t 1'a se ex pri mă p rintr-o va l oa re nu mcTică rezul­
tată din une le determinări, n u m i t u sensitometrice . Sînt
ma i m u l t e metode sensitometrice, care a u genera t , evident
în funcţie de principiil e caro Ic stau la baz[t , ma i multe sis­
t e me d e evaluarea s ens i b i l i t ă ţ i i ( D I N, GOST, ASA etc . ) ,

d e maxi mă sensibi litate este de circa I OOO ori ma i rapidă

fiecare cu a va nt aje ş i dezavant a j e . Actua l mente , e mulsia

dccît cca ma i lentă .

în genera l , emulsi i le fotosensibile a le hîrtiei fotogra fice
(i magini pozitive) sînt mult ma i lente dccît cele pentru
fi l me şi p lăci (i magini negat ive - clişee) .

23
 Sensibi l i tatea cromatică se referă la fa ptul cil c· muls i i l c
fotosens i b i l e nu s e i mpresionează c u aceeaşi ra p i d itate l a
toat e ra dia ţ i i l e luminoase. Pentru c a rrproducen·a fotogra ­
fică , în a l b şi negru, a unui subiect colora t , s5 fie corectă ,
trebuie ca pc retina ochiului i m2ginea fotogra fică pozitivă
să producă senza ţ i i lum ino2.s� corespunzătoare a celora a l e
culorilor care I c rc·prl'zin U i . l n consecinţă, verde-ga lbrnul
să a pară printr-un cenuşiu deschis ; roşul printr-un ce nuşiu
mai închi s , i a r a lbastrul -violet prin cenuşiu foarte închis.
D eci , trebui e ca sensib i litatea cromat ică a e mulsiei să co­
respundă cu sens i b i l i tatea cromatică a ochiului (fig. 5, vezi
planşa la sfîrşitul l ucrări i). Nu toate emulsiile au acN�stă
caracteristică, sensi b i litatea lor cro ma tică fiind mai marc în
anu mite zone a le spectrului , rca l i zînd deci o t ranspunere
neconformă în scnra cenuşie a imaginii. în schimb, emulsia
fotosensibilă nefiind i mpresionată de lumina d intr-o anumită
zonă spectra l ă , se poate manipula în această zonă fără nici
un risc de voa lare>, ceea cc constituie un avantaj . Lumina
aceasta se numeşte lumină i nactinică şi este proprie fiecărei
categori i de emulsii fotosensibi le.
însă pentru e mulsi i l e fotosensibile ale hîrti i lor fotogra­
fice, sensi bilitatea cromatică nu a rc marc i mportanţă, în­
trucît , în u t i l i za rea curent ă , ele sînt i mpresionat e numa i de
radia ţ i i l e lu minoase în tonuri de cenuşi u a le i magini lor
negative (clişee) , în chi mb ele se pot mani pula în lumina
colorată (de o i ntensitate rc·dusă) în roşu , verde-ga l b � n s2u
ga l ben, după categoria hîrt ici , fără să se i mpresioneze, deci
nu se voa lează.
Contrastu l reprezintă o a lt ă caracteristică remarca bilă a
emulsii lor fotosensibile şi se referă la posib i l i tatea lor de a
reda , cît ma i fidel posi bi l , deopotrivă părţi l e cele ma i lumi­
noase ca şi cel e ma i întunecate a le subiectelor fotogra fice.
Astfel , în părţi l e luminoase se manifestă o energie luminoasă
ma i mare dccît în părţ i l e întunecat e . Raportu l între energia
l u minoasă cca ma i mică si cca mai marc a unui subiect care
i mpresionează emulsia fo tosensib i l ă , a tunci cînd formează
i maginea , determină i nt erva lul de străl ucire a acelui subiect .
Acest interva l are va lori varia bile de la un subiect la a l t u l ,
în li mite foarte largi (de exempl u c h i a r 1 / 1 0 OOO pentru
unele subi ecte în contra l umină etc . ) şi caracterizează con-
trastul subiectului (pl anşa I a şi b) . Celo ma i bune e muls i i
fotos: nsi bi lo, p entru mater i a l o nega t ivo, nu p o t reda stră­

tru hîrt i e fotogra fică , nu ma i un interva l mult mai rndus

luciri într-un interva l mai marc du 1 / 1 OOO pc cînd celo pen­

(aceasta face ca , do multo ori , exa minîndu-sc un nega t i v ,

s ă fio mul ţ umitor interva lul tonuri lor î n cc·nuşi u , i a r i ma ­
ginea pozit i v i"! pc hîrt i o s ă dezi luzioneze, prin l i psa ei de

trasări i unei curbe car2 ctcrist icc d e înnegrire a e mulsiei

tonuri) . Eva 1 ua r o a contr2si tt l ui S\.' face prin inter med iul

fotoscnsi b i Io, cc:rc reprezintă corelaţia d i ntre energia 1 umi­

y al emulsiei respective (fig 6), (creşterea densit ă ţ i i înne­

noasă şi înn('grirc, evidenţi ind astfel factorul ele contrast

griri i emulsiei odată cu creşterea intr nsit ă ţ i i luminoaso, în

genera l prin mărirea expuneri i ) . Din punct do vedere trigo- ·
nometric, factorul do contrast csto tangenta unghiului ix ,
TronSfXlren/ă

I ' > /og. /l

.. ·�
'-lnlonsJlah lv�
Fig. 6. Curba înnegrir i i . Intensitatea luminoasă ca şi transparenţa sînt
exprimate în v a lori logaritmice, datorită variaţiei mari a valori lor mă­
surabile. Transparenţa imaginii argentice reprezintă raportul di ntre
lumina care trece şi cea primită (de exempl u : dacă prin înnegrire, emul­
sia l asă să · treacă (sau să reflecte) 10% din lumina primită, transparenţa
este egală cu 1 /10) . Pe traseul curbei sînt redate mult mărit structura halo­
genuri i de argint în diferite faze de i luminare, respectiv de înnegrire.

25
-pc care îl face porţi unea rect i l inie• a curbei cu a xa ori zont a l ă .
Factorul de contrast y variază între li mite largi , de la 0 , 5
Ia 3. L a va loarea mini mă a l u i oc , curba a r c o încl inare l ină
.şi este mai lungă , astfel că de la a l b la mgru se trece prin
multe tonuri inter mediare de cenuşiu, în schi mb la va loarea

c
I
I
' - 1--
----- -- -·
I

I I

- , --· · ----- -- - - -

Fig. 7. Curbele şi · înnegririle a trei emulsii

fotosensibile diferite : normală (N), moale (M)
şi contrast (C).

:26
 ma xuna a lu ( °'• curba este scurtă şi mult înclina t ă , avînd
trecerea do la a l b la negru prin mult m a i puţine tonuri în
<:enuşiu. în pri mul caz este o C'mulsie „moa l e ", în t i mp ce
in cazul al doi lea este o e mulsie „contrast " (fig. 7) . Cînd
intervalul străluciri lor subiectului se înca drează exact în
l i mi tele de redare a curbei de înnegrire, atunci i maginea va
putea fi redată corect . Dacă interva lul stră luciri lor est e mai
mic dccît lungi mc•a dreaptă a curbei de înnegrire, a pare
ceea cc se numeşte latitudine de expunere , a d mi ţîndu-se

-Oe vedere a l contrastului ră mînc totuşi corectă. Cînd inter­

o subexpunere sau o supraexpunere, iar redarea din punct

valul străluciri lor subi ectului dc·păşcştc porţiunea recti linie

Fig. 8. MODELUL, imagine c u granulatie mare (mu l t exagerat).

27
a curbei de înnegrire, a tunci contrastul imaginii nu ma i

Granu laţi a şi p utere a separatoare. Crista Ic de ha logcnuri

este corespunzător subi ectului .

de argint , a flîndu-se în masa gelatinei e mulsiei , fiind dis­

persate între ele.! conferă emu lsiei , după developare, o struc­
tură gra nu lară . In funcţ i e de mări mea a cestor crista le, a par.e
şi gr2 nula \ i a i mc ginii. în gr nua l , cu cît e mulsia este ma i
sensi b i l ă , cu atît grz nu l a ţia este mai marc. Acc2stă structură
gnmulară a i m2 ginii condi ţ i onează puterea se paratoare, ca re
se caracteri zea ză prin numărul ma x i m de linii care se pot

variază între 50 şi 2EO lin i i pc m i li mdru, în funcţie de felul

înregistra distinct pc un m i l i metru . Puterea separatoare

emulsiei , ca şi a l procese l or u ltrrioarc (e x punere , developare

etc . ) . Evident că cele cu mcre putere se paratoare oferă posi­
b i l i tatea redări i cu ma x i mum de fidel itate a deta l i i lor su­

crea uneori remarca b i le efecte p la stice (fig. 8) .

biectului , în sch i mb cele cu structură grznulară mare pot ·
 Capitolul

IV

Procesul pozitiv

Are ca obiec t obţinerea i maginii pozitive prin interme­

d i u l unei i magini în nega t i v . În fa p t , i maginea pozitivă se
obţine prin rcfotogra ficrea i magini i negat i ve pc hîrtic foto­
gra fică (even tua l fi l me sau p lăci ) , fie pc ca lc optică - prin
a paratul_ de mări t - fie prin contact - prin a paratul de
cop iat . ln primul caz, se poate mocti fica mări mea i magini i
.p ozitive fa ţă do cca d e pc negat i v , în t i mp cc prin contact,
i maginea pozitivă se obţine la a ceeaşi scară cu cca de pe
negativ. Procesului pozitiv îi sînt necesare patru clemente
:şi anume : hîrtia fotografică, o i magine în negativ pc suport

a paratura de i mprc·sionaro a pozitivului şi so l uţi i p entru

transparent (uneori translucid sa u chiar ,opac) numit clişeu,

procesele chi mi cc .

ra tor fotogra fie, în care se asigură uncie cond i ţ i i speci fic().

În princi p i u , procC'sul pozitiv se desfăşoară într-un la bo­

Hîrtia fotografică . Fa bricarea hîrt i ei fotogra fice trebuie

să urmeze un proces tehnologic d eosebi t de riguros, pentru
a se asigura , în a cest mod, carackristici Ic a tît de necesare
obţineri i unei bune ca lităţi a i magini i pozitive (fig. 9) .
Înccpînd chiar la fabricarea suportului - deci a hîrtiei
propriu-ziso - se fo losesc o seric d e materii pri me cărora
li se i mpun cerinţe deosebite din p unct -de vedere a l purităţii .
Sulfitul de · cel u loză , materia pri mă a hîrtici , este prelucrat
în mod speci a l pentru asigurarea şi a unor caractcristi�i
· superioare a hîrt ici fotogra fice din p unct de vedere mecanic
(rezistenţa în a p ă etc . ) .

29
 C/61 Jl.6Hbl1n.s
banf6�cult10re
___._

'"" �;;�,�r;t„�j
Mflia.sor

MaŞJ� J cie fro5

slrotu>r1t1 bor!l8

Hir f,p
Oari/crld

Masină de
fu/hal emulsia

Fig. 9 . Schema procesului tehnologic al fabricării hîrtiei fo!ograf ice_

într-o maşină spPcia lă ele fră mîntarc şi a nwstecarc, ma ­

la xor, se produce a st fel pasta - care const ituie componentul
stratului bari t a t - co mpusă din clei , barită, gela tină şi
colorant , emulsionate în a p ă . Apoi , printr-un a l t agregat .
pasta este t recută prin si t ă , caro î i asigură astfel o perfectă
o mogenizare\ după cart:. p asta , prin intermediul a ltei maşini ,
este „tra să " pc hîrti c . Intr-un tunel termic, stratul dr barită
ş i suportul a j ung în sta re usca t ă . în agn,ga t u l cu ya ( ţuri
do ca landra re, stratului barita t îi este finisată supra fa ţa
v i i toarei hîrt i i fotogra fice , fie netedă fie granulată, cu toa t e­
variar;telo lor . Acu m hîrti a este a pt ă s ă pri mească e mulsia
fotoscnsi b i l ă .
Prepararea emulsiei fotogra fice so face în obscuri tate,
începînd prin a mestecarea energică şi continuă într-un re­
cipi ent , a unei cantităţi de bromură do potasiu şi clorură

39
de sodi u d i zo lvate în soluţia do gola tină, pesto caro se varsă.
o so luţie în apă de nitra t de a rgint, în scopul unei cît ma i
buno co mbinări a propri etăţi lor co loida l e cu celo chi mice
a le co mpuşi lor menţionaţi.
În cursul a cestei prepa rări, a rgintul, din nitratul de
a rgint , se combină cu bro mura şi clorura de sod i u ş i de po­
tasiu, formînd a stfel ha logenuri de a rgint. Aceste săruri do
a rgint cri sta l i za t e nu sînt so l ub i le în so l uţia de gl'iatină „
ci sînt în suspensi e.
Sensi b i l i tatea la lumină a ha logenuri lor do argint dl'pindo
de te mpera tura sol uţi i lor, de na t ura şi concl'ntra ţia gl' lati­
nei, de na tura şi cant i tatc·a săruri lor dizo lvato, ca şi de gra dul
de maturizare>, care se o bţine prin încălzi rea emulsiei un t i mp·
determ inat în cursul a cestei pn·parări. Ma t uriza rea poa te fi
favorizată şi prin a dăuga rea de a moniac. Apoi, într-un rec i ­
pi ent c u suprafaţă marc, a mestecul <i stfo l obţinut e s t e l ăsat
în ne mişcare pentru a dtpăta consistenţa unei paste, ma i
a les că n:ci pi cntul se află c u totul într-un a lt ul , cc conţine
un a meste c rdrigerr nt . Deoarece emulsia conţ im· nitraţi
de pota siu şi a lte n·z i duuri a le rea c ţ i i lor c h i m i ce„ în cont i ­
nuare, î n a ! t e a gn ga te, pasta e ste ma i întîi „m�irunţ ită "·
şi apoi „spălată " cu apă, după caro într-un a l t reci pient
este n·pc dl· topit ă, a vînd Ioc a doua ma turi zare' a e m ulsiei ,
în condi j i i dcÎl'rmina t e de dura t ă şi te mpera tură, pînă cînd
e mulsia a j unge la sensi b i l i ta tea şi gra da ţ i a dori t ă, da r ma i
a les prin a dăuga rea de scnsi b i la tori opt ici.
Îna i ntea <ipl i cării pc hîrt i c a e mulsiei, se a da ugă o scrie·
de substa nţe ch i mice - 2 genţi conservanţi, deterge nţi şi
spumanţi - în scopul m ări r i i şi mai mult a sensi b i l i tăţi i ,
a l preveni r i i voa l u l ui, întări r i i stra tului (Jc. gela tină, obţi­
neri i ma tisări i , al a me l iorări i tona l i tăţi lor etc.
În a ceast ă stare , printr-o maşină compl exă de dublă
turnare, e mulsia este turnată pc hîrtia caro fusese deja pre­
gătită anterior , a şa cum s-a a răta t ; totoda tă l'sto apl ica t
pc•ste emulsie şi stra tul protector, compus dintr-o soluţie
gelatinoasă cu a da osuri pmtru întărirea gelatinei şi î mbu­
nătăţirea scurgeri i apei în procesul de _developare. Urmează
din nou o „refrigerare " şi o „usca re " . I n tunelul de uscare ,

în contra -curent de a er purificat pri n fi ltra re şi menţinut

hîrtia fotografică este a şezată sub form ă de fa l duri vert icale,

31
 constant la o anumită tempera tură şi u miditate, după care
hîrtia fotografică intră la maşina de tăia t şi a poi la a mbalare.
Tăierea hîrtiei fotografice se• face la di mensiuni standardi­
zat e , cu toleranţa de 1 -3 mm, în funcţie de mări mea forma­
tului , concomitent l'Xccuiîndu-se şi sortarea , respectiv înde­
părtarea celei cu defecte de fa brica ţie.
Amba larea se face în hîrti c cerată (roşie) , pentru a pro­
teja hîrtia fotogra fică de u miditate , şi în hîrti c neagră sa u
în p l icuri de polieti lenă nea gră , pentru a fi feri tă d e l umină .
Apoi se introduce în plicuri de hîrtic s m cuti i de carton,
după ca z. În interiorul a mbg la jului se introduc şi instruc­
ţiuni de uti l i za re şi prelucrare a hîrtiei fotogra fice.
Întregul proces tehnologic se dcsfă;o2ră sub un sever
control , de către persona l cu o înaltă ca li fica re şi în condi ţ i i
stricte de a cura tcţ ă .
Evi dent c ă , î n cazul uti lizări i unui suport de pbstic în
locul hîrtici - care prezintă unele av2ntajc de prelucra re -
procesul tehnologic de fa bricare suferă unele modificări
specifice .
Avantajele suportului din plastic sînt că nu a bsoarbe
soluţi i le do prelucrare din ti mpul procesului pozi t i v - deci
consum mai rc•dus de aceste soluţi i chi mice - aşa cum se
întîmp l ă cu hîrtia , procrsul spă lări i este ma i scurt (ca t i mp
�i cwt itatc de a pă), uscarea mult ma i rc: p idă a pozitivului ,
iar la pozitivul cu supra fa ţ {l lustruită nu ma i este necesară
opera ţia de lustru ire. Princi palul dezava ntaj este însă dura ­
b i lita tea ma i mică în t i m p a pozitivului fa ţ ă de cca a hîrtici .
O sol u ţ i e ma i re:crntă propune folosirea ca suport pentru
pozitiv tot hîrtia , dar p lasti ficată. Pc a mbele feţe, îna intea
întinder i i cmulsil·i fotosrnsibi le, se aşterne un stra t de ră­
şină plastică (pol ieti lenă) , care asigură izolarea hîrtiei de
u mectare· , drci conkrir..du- i , în marc parte, a vantajele a min­
t i te a l e suportului plastic, fără însă a avra şi dezavantajul
micii dura b i l ităţi .
Pentru a so putea co manda şi uti p za cît ma i corespun­
zător hîrtia fotogra fică , diferitele sorti mente se codifică cu
l itere şi cu cifre, scriindu-se pc a mba laje .
Eticheta care s e găseşte lipită pe fi l'carc a mba laj de
hîr l i c fotogra fică a rc şi ro lul do bandă de siguranţă pentru
intcgrita ka a mba lsjului .

32
 Hîrtia fotografică se păstrează şi se depozitează în a m­
ba lajele origina le, în încăperi închise, fără soare, cu umidi­
tate relat i vă a a crului cuprinsă între 60-65% şi tempera ­
tura a mbiantă de 1 5-20°C, fiind ferită de influenţa ra dia ­
ţii lor ra dioactive ca şi a emana ţii lor de gaze de orice fel
(oxigen, acoti lonă, bioxid do sulf, a ldehi dă formică, hidrogen
sulfurat , a moniac), sau a substanţelor cu miros puternic
(terebentină , uleiuri minera le, lacuri , vopsele, produse cos­
metico, solvenţi orga nici etc . ) . O remarcă : cvcntua lelc ra fturi
de depozitare să nu îie făcuto din l e mnărie de bra d neuscată,
fiindcă răşina din cherestea dăunează hîrti ci fotogra fice.
Caracteristicile hîrtiei fotografice. Materia lele fotoscnsi bi le
pozitive se fa brică astăzi într-o ga mă largă de sorti mente,
ceea ce Ic conferă posi b i l i ta tea acordării cu d i ferite negative,
în scopul o bţinerii unor i magini pozitive cît ma i buno. Ma ­
teria lele pozitive, nu mito mai frecvent hîrt i c fotogra fică,
se disting prin două caracteristici esenţiale :
- natura şi structura suportului, şi
- felul e mulsiei.
Hîrtia fotogra fică do ca l ita te se rcp. lizcază în concordanţă
cu uncie caracteristici genera le statornicite pe p lan intcrna­
{iona l şi anume :
Suportul de celuloză (sulfit de celuloză cît ma i pur), con­
stituit dintr-o hîrtio de ca litate superioară , rezistentă la
a p ă , sau din p lastic a lb-opac , se fabrică sub di ferite grosi mi :
subţire, 0,08 m m , so numeşte hîrtie şi gros, de 0,27 mm,
denumit carton. Uneori , o grosi me intermediară do O, 17 mm,
d enumită semicarton comp letează sorti mentele suportului .
Alegerea grosi mii suportului este indicată de mări mea i 'm a­
ginii pozitivo, ca şi de uti l i zarea ci ulterioară . Astfel , i .m a­
gini în formate pînă la 1 8 X 24 cm pot fi făcuto pe hîrti e , în
t i mp ce i maginile ma i mari necesită semica rton sau ma i
bine carton , prozentînd o rezistenţă mecanică mai mare ;
totuşi , cînd a ceste i magin i , mai mari de 1 8 X 24 cm, urmează
să se l i p ească pe suport rigi d , este indicat sort i mentul „hîrtie ",
'
care este subţire şi se l ipeşte mai uşor şi ma i bine.
Suportu l este separat de emulsie prin unul sau ma i multe
straturi de barită (a mestec de sulfat de bariu, clei , glicerină,

33
p last ifianţi , coloranţi etc . ) , cu scopul de a asigura un ecran
rcfl@ctant mai puternic, redind un ,,nrgru" mai intens şi un
„al b " mai pur şi totodată de a fi un strat i zolant , care să
împiedice influenţele dăunătoare ale co mpuşi lor chi mici ai
suportul u i . Baritarca conferă astfel i maginii fotogra fice o
strălucire mai pronunţată .
Hîrt ia fotografică poate f i albă sau uşor colorată în crem
(chamois) sau, foarte rar, roz, fildeş, albastru şi vernil. Fiecare
din aceste culori sau a l b sînt indicate pentru anumite cazuri
de i magini pozitive, în funcţ i e de o seri c de considerente,
în special estetice, deci cu caracter subi cciiv ; totuşi unele
recomandări se pot da :
- albul convine oricăror subiecte (planşa I a, b), fiind
cel mai frecvent uti l i zat , deoarece redă, în opozi ţ i e cu
negrul , ma x i m u m do contrast , ca şi acea posib i l i tate a relie­
fări i unei gamo largi de semitonuri . Sorti mentul de culoare
fildeş conferă i maginilor o „înmuiere " a contrastelor în cazul
aceloraşi subiecte ca acelea pentru alb ;
- crem (chamois) (planşa I I a, b, c, d) , este culoa rea ce
conferă „căldură " portretelor de cop i i şi femei şi uneori

b, c , d, e) , de asemenea unele i magini do ,,naturi moarte ", cu

celor de bărbaţi , peisajelor de vară şi toamnă (planşa I II a,

elemente metal ico, sticlă sau faianţă, ca şi cele de „gen ", cu

ani male, cîştigă în interpretarea p lastică prin intermed i u l
culorii crom .
- Rozul se u t i l i zează cam î n aceleaşi situaţi i c a şi cremu l ,
cu remarca însă a unei accentuări a rezultatelor (planşa I I I f).

în funcţie de tratamentul la caro sînt supuse aceste stra­

turi baritate, se pot obţine două fel uri de suprafeţe ale hîr­
t ici : netedă sa u granulat ă . Suprafaţa netedă, la rîndul ei ,
poate fi mată, semimată sau lucioasă ; cca granulată poate fi
ra.ster, filigran sau cristal (fig. 10).
In general , suprafeţele netede alo hîrt i i lor sînt indiCate
pentru redarea i magini lor de tot felu l , cu remarca însă că
suprafaţa „lucioasă ", în opozi ţie cu cca mată , face ca i ma­
ginea să devină mai „v i e ", redind cu acurateţă cele mai mici
detal i i , fiind indicată şi pentru formatele mici d e i magini

34
Fig. 10. Structuri de suprafeţe
de hîrtie fotografică (mărite) :
• - fil igra n ; b - cristal ; c - raster. ·

�i , mai puţin, pentru cele ma i mari de 1 8 X 24 cm (fig. l i ).

Jn sch i m b , supra fa ţa „lucioasă " prezintă uncie dificultăţi
tehnice de prelucrare precum lustruirea , ca şi la retuşul
pozitivului ; de asemenea , evidenţiază toate ,,zgîricturi le"

250 de tonuri , este a ceea pe czre se poate obţine ma x i mu m

negativului . Supra fa ţa lucioasă , care evidenţiază pînă la

de contra st ; întrucît redă c u marc fidelitate structura supra­

feţelor, Ia uncie portrete este ma i puţin indicată, fiind pre­
fera tă supra fa ţa mată sau semimată. I maginea fotogra fică
pc hîrt i e lucioasă trebuie mani pulată cu grijă, fi indcă pe
supra fa ţa sa rămîn a mprentele digi ta le, iar a tunci cînd foto­
grafi i l e sînt prinse fix pe un perete etc . , în corelaţie cu ilu­

difici lă privirea i maginii (fig. 1 2).

minarea încăperi i , a par zone de reflexe supărătoare, cafc fac

Hîrtia „mată " prezint ă , în genera l , a celaşi evantai de

uti l izare ca şi cca „lucioasă ", însă pcn1.ru i magini le care

35
 Fig. 1 1 . Reproducere de artă din Galeria din Dresda.

36
 �
!fi!
lustru
Semi mat
i!l..
·� M11t

��
''°

l 0-1-�--���-,...���......
/.O 20
o JO
Expunerea

� �
Negru lustru /'11Jgru fTKl1

Fig. 1 2 . Curbele caracteristice pentru trei

hîrtii fotografice cu gradaţie normală,
dar cu suprafeţe luciu, semimat şj mat.
în partea de j os, explicarea schematică
a reflexiei l uminii pe cele două supra-
feţe a l e hîrtiei fotografice.

necesită un contrast mai mic, ca şi un retuş pe pozitiv, evi­

denţiind pînă la 1 70 tonuri. Nu se rrcomandă pentru forma­
tele prea mici, fiindcă imaginile nu a u „via ţă ". Uscarea
pozitivului se face într-un timp mai lung dccît pc „lucioasă ",
deoarece, de obicei , se face în a er liber şi· nu pc un a pa rat

în orice ca z, imr ginilc mai mari de 30 X 40 cm se fac cu

de usca t şi lustruit electric.

precădere p c „ma t ă " (planşa IV), ca şi cele cu cîmpuri mari

negre.
Evident că hîrtia „semima tă " prezintă în parte a tît a van­
tajele, cit şi dezavantajele color două supra feţe antagoniste,
„lucioasă" şi „ma t ă ", utilizarea oi fiind indicată de prefe­
rinţa şi practica fotografului.
Hîrtiilc cu supra feţe „granulate " (planşa V), în principiu,
se potrivesc mai mult unor interpretări p lastice a propiate
subiectelor din imagini, cu cîmpuri mari oarecum uniforme.
Totodat ă , ele „ascund " uncie defecte a le negativelor (zgî-

37
rieturi , dar în specia l granulaţii mari etc.), fiind deosebit
de propice şi retuşului pozitivelor .
Supra fa ţa „raster", ca şi cca „fi ligrn n " (planşa VI) este
indicată pentru portrete, pentru uncie peisaje - i magini cu
caracter pastora l - naturi moarte , şi nu se recomandă pentru
scene de reporta j , fotogra fi i documentare sau cu caracter

Supra fa ţa „crista l " (planşa VI I a şi b), creează i maginii

tehnic.

o i mpresie do transparenţă, fi ind deci uti l ă subiectelor ca

cu ape, poisajolo cu zăpadă şi , în genera l , în toa te i maginile

dau reflex i i , cum sînt i magin i l e în contra -lumină ca 1wisajele

în care se evidenţia ză cont rastul dintre l u mini ş i umbre . ·

feluri , şi anume cu bromură do argint , cu clornbro mură do

Emulsia fotosensibilă a hîrtiei fotogra fico este de tr.oi

genera l , asupra sensib i l i t ă ţi i : cca cu b ro mură <'Slu ma i sen­

a rgint şi cu clorură d0 argint . O pri mă d i ferenţă a pare, în

sibi lă ( 1 /2 D I N) dJcît cca cu clorobro mură ( 1 /5 D I N ) , iar

a ceastă Sl'Ilsibi l i ta tc) t rebuie ţinut cont şi de sensi b i lita tea

cea mai puţin sensibilă este aceea cu clorură do a rgint. La

fiind i mportantă pentru a lege-ma i l uminatului dL' lucru în

cro matică , în cnut hîrtioi fotogra fice în specia I , aceasta

laboratorul fotogra fic, pentru a nu s0 voJ la . Hîrtia cu bro­

mură de argint este indica t ă ma i a les pentru măriri , dînd
tonuri negru intens datorate mari lor aglomerări de argint,
în t i mp co hîrtia cu c lorobromură de a rgint , fiind d e 2-3
ori mai puţin sensibilă ca pri ma , se reco mandă pentru s.gJJil...
„contact ", asigurînd, în funcţie de revela torul folos i t , tonur i
.�do negru-castaniu sau chiar către brun închis. Hîrtia
cu clorură de a rgint , folosită numa i p entru docu mente,
p entru copiere p rin contact , nu redă tonuri i ntermed iare
între a l b-negru .
Pentru redarea cît m a i bine a contrastului c liseclor, e mu l ­
s i i l e fotogra fice se fabrică de obicei î n mai m u i tc gra da ţi i :

r; � Oricare a r fi gra da ţ ia e mulsiei pozitive, este i mportant

moa le, specia l , norma l , contrast şi cxtracontrast .

va lul de densităţi şi gra da ţie, pentru ca astfel să convină

de a so a lege a ceea ca re să asigure o bună corolare între inter­

caracteristici lor clişeul u i şi nat uri i subiectului i magini i .

şi grada ţie, fi indcă sn ştie că nu toate hîrti i le fotogra fico

Este uti l a se face d iferenţierea dintre interva lul de densităţi

38
 dau a coleaşi tonuri' de cenuşi u închi s la a ceeaşi expunero
la lumină. Hîrt i i le contrast , pentru a ajunge Ia negru intens,
solicită o e xpunere la lu mină numa i de trei ori mai lungă
decît a ceea pentru tonur i l e de cenuşiu deschis, a bia di feren­
ţiate de alb . Din contra însă, hîrti ile cu grada ţie moa l e so­
l i cită o expunere de 80 ori mai lungă pentru a da a celaşi
negru, fa ţă de tonuri cenuşii foarte deschise. Avînd în ve­
dere a ceasta , trebuie ca interva lui de densităţi a l clişeului
să corespundă acestei cerinţe, fi indcă numa i a stfel i maginea
pozi t i vă va fi corectă. Se redă indicativ raportul cant i t ăţi lor
de lumină (expunere), la d i ferite grada ţ i i de hîrtiC', pentru
, a se ajunge fie Ia negru intens, fie Ia cenuşi u fm: rtc deschis :

- extracontrast 3/ 1
- contrast 5/ 1
- norma l l Oi l
- specia l 35/ 1
- moa I c 80/ 1
Clasi ficarea a cestei gra da ţ i i este 2rbitra ră, fi indcă sub
a ceeaşi denumire a gradaţiei , o hîrtic a unei fabrici poate
di feri de aceea a a lteia . Cu aj utorul unui dcnsi tomctru , ce

tonuri lor hîrtici fotogra fice � i deci sta bili ra portul munţio­
măsoară prin reflexie, se poate determina exc:ct densitatea

na t. In pract ică , nu se utilizează gradaţia tota lă a hîrtiei ,

care, după reco mandăr i le prof. Goldbcrg - specia list în
sensi tometrie - i maginca fotogra fică se consideră bună dacă
intervalul di verselor densi tăţi de cenuşiu este cuprins între
un cenuşi u dtsch is, a proa pe alb (densitate ma x i mă 0, 1 ) ,
în care s 0 dist ing slabe diferenţieri în alb ş i un n0gru intens
(densitate mini mă 0 ,9) , dc:r în care se ma i dist ing totuşi
m i c i d iferenţieri . Ra portul expunerii (expri ma t î n loga ri t m i
zeci mali) în acest caz d8terrnină grada ţia utilă . Ra portul
este (valori ori enta tive) :
- extra contrast 0,30-0, 50
- contrast 0,60-0,80
.- nor nrn l 0,90-- 1 , 1 0
- special 1 ,40- 1 , 60
- moa le 1 , 70-2, 25

39
\ De exemplu, dacă pentru o hîrtie expusă 5 secunde se
obţine un cenuşiu deschis, a bia d i feren ţiat de a lb , şi a poi
(la a ceaşi lumină), 200 secunde pentru un negru intens, re-
200 40
. zultă că între densităţile extreme raportul este de =

5
sa u 1 ,6 în va loare logaritmică, deci hîrtia este cu gra da ţie
specială către moa le.
în practică, este necesar ca , în funcţie de fel u l clişeelor
uti li zate, într-un la borator foto Să SC dispună de hîrtic foto­
gra fică de toate grada ţi i le menţionate.
Pentru a se evita totuşi o stocare a unor cantităţi de
hîrtie fotogra fică de diferite gradz. ţ i i , se fa brică şi o hîrti e
fotografică c u contrast varia bi l , care s e poate modifica , în
t i mpul prelucrări i procesului pozi tiv, după cum este necesar.
ln funcţie de modul de fabrica ţie, sînt două soluţii .de pre­
lucrare :
- pri ma constă în a da o expunere preli minară, deci
îna inte de a uti liza clişeu l , cu atît ma i lungă cu cît se
doreşte obţinerea unei gra da ţ i i ma i către ,.moa l e ". în a bsenţa
acestei i luminări preli minare, hîrt ia fotografică redă un
contrast viguros ;
- a doua soluţie, datorită cxisteţei pc hîrtic a două
straturi do emulsi i fotosensi b i le (unul este cu o gra da ţ i e
moa le şi sensi b i l de exemp lu numa i la a lbastru şi a ltul c u
gra da ţie contrast , sensi bi l la a l bastru ş i verde) , constă în
varia ţia culorii i luminării de prelucrare în procesul pozitiv ;
se i mpresionc·ază în funcţie du a ceastă culoare , deci un � trat
sa u a ltul, sau a mbele în proporţi i d i ferite, coca cc pcr m ' te
o dozare a gra da ţiei necesare . în practică, se uti l i zează în
a cest caz un set do filtre ga l bene de d i ferite densităţi , încc­
pînd cu cel ma i dens , pentru o gra da ţie contrast, oprind deci
complet i mpresionarea stra tului sensi bi l la a l bastru, şi fi ltrul
cel ma i puţin dens sau chiar fără fi ltru , pentru o grada ţie
moa le . Se poa te obţine o varia ţie şi mai fină a gra da ţiei pozi ­
tivului prin două i mprcsionări succesive, dar de durate d i ­
ferite, rezultatul fiind în acord c u i luminarea preponderentă.
-=---0 a ltă caracteristică a e mulsi i lor hîrt i i lor fotogra fice este
şi sensi b i l i tatea lor în ra port cu i l u minarea din procesul po­
zitiv . Această sensi b i l i tate se caracterizează prin posib i l i ­
tatea l o r d e a ajunge l a negru intens într-un anumit t i m p

40
de expunere, la o i l u minare determina t ă . Această sensibi-·
l i tate este în funcţie de natura e mulsi e i , ca şi de felul gra­
da ţiei ; cu totul orientativ, sensi b i litatea în unităţi H & D1)'
este pentru hîrt i i le fotografice (gra da ţ i e norma l ) cu :
- bromură de argint . . IO
- clorobromură de argint . . 3+5 .

- c lorură d e argint . . . . . O, I +o,3

în ca zul gra da ţiei contrast , pentru a celaşi sort de emulsie,.
sensi b i l i ta tea este ma i mică , putînd scădea p înă la ma i puţini
de un sfert.
De asemenea , trebuie ţinut cont şi de sens i b i l i ta tea cro­
matică, aceasta jucînd un rol i mportant în i luminarea de lu­
cru a la bora torului foto , fi indcă hîrtia trebuie mani pulată·
la o i luminare colora tă (inactinică) , care să nu voa leze. Fa- ·
brici lc producătoare de hîrtie fotogra fică reco mandă pentru
fiecare sorti ment de hîrti c fi ltrul colora t care să asigure·
i luminarea neactinică a laboratorului .
Varietat ea sorti mentelor hîrtici fotogra fice sînt datorate.
aşa cu m s-a arăta t , na turi i suportului (hîrtie sa u plastic) .
grosi m i i suportuJUi (carton, scmicarton etc .), culorii lui t .
(a l b , cha mois etc.), structurii suprafeţei (lustru , mat etc . ) .
naturii emulsiei (bro mură , clorobromură etc . ) , gra da ţiei
(moa le, norma l etc.), dar şi felului de prezentare (ca format
de tăiere şi ca a mba lare) . Ca exempli ficare se reda u sorti ­
mentele hîrtiei de fa bricaţie românească şi codificarea nofă­
ri lor corespunzătoare .
- natura emulsiei : B - pentru celo cu bromură de argint
de ma ro sensibil itate ;
A pentru cele cu clorobro mură de
-

argint cu .� cnsi b i l i tatc medie ;

BC - p entru cele cu clorobromură de
argint do sensi b i l i ta t e redusă �
C - pentru cele cu c lorură de argint.

1) Uni tăţi le I-l & D aparţin sistemului sensi tometric stab i l i t de Hurter
şi Driffiel d .

41
 (y
- gradul de contrast M şi verde pontru gradaţia moa le

S şi violet - pentru o gra d a ţ i e spe­

este dublu codifi­ = 0,50 - 0,80) ;
cat a tît prin li te­
ro, cit şi prin cu­ cială inter med iară (r = 0,90) ;

(y 0,90 - 1 ,20) ;
loarea unor benzi N şi roşu - pentru gradaţia norma lă
margina le a le et i­ =-

trast (y
chetei pe care este C şi a l bastru - pentru gradaţia con­
scris codul : = 1 ,20 - 2,00) ;
EC (sa u D , nu ma i pentru hîrtia teh­

extra contrast (y > 2 ,00) .

nică) şi ga l ben - p c,ntru gradaţie

- grosi mea supor­

tului : O - hîr t i e subţire şi serni carton (zero ,
care de multo ori nu se ma i scriC') ;

s u port­
I carton .
-

- culoarea
tului : I - al b;
2 - c i·cm (cha mois) .
- supra faţa supor­ I - lu c ios ;
tului : 2 - semi ma t ;
3 - mat ;
7 raster ;
-

8 - fi ligrn n ;
9 - crista I .
Eticheta l i p ită pe fiecaro a mbg laj cu hîr t i e fotografică
{fig. 1 3) conţine, în ord ine , nota ţ i i le :
- gros i m ea ;
- codul denumiri i co mercia l o ;
- na tura emulsiei şi gra da ţ ia ;
- culoarea ;
- structura supra feţei ;
- un rînd de 8 ci fre, reprezentînd data expirări i ter me-
nului de gara n ţ i e (luna , ziua , a nul) ;
- a i doi lea rînd de 6 ci fre, rl·prczcntînd , pri mele 4, nu­
mărui şarj (Ji , inr u l t i mele două, nu mărul de ordine ai sa laria ­
tului care a sorta t hîrtia în a m ba i<1 j .

42
 BN- 1 1

Brotnur�i norr.i;tl
SUB[iRE
ALBA
LUCIOASA

BN- 1 1

Bromurii 'normal
SUBTl RE
ALBA
LUCIOASA
G ..-..HA:'\TAT PlNA LA

Fig. 1 3 . Model de etichetă de p e

ambalaj u l d e hîrtie fotografică
AR.FO.

Hîrtia fotogra fică se livrează curent de fa bri c i l e producă·

toare în următoarele formate şi cantită �i :

N u mă r u l de ioi
Format u l ,
cm
în p l icuri în c u t i i

6,5X 9 10 sau 25 1 00
9 X 12 10 sau 25 100
10 X 15 10 sau 25 1 00
13 X Ia 1 0 sau 25 1 00
18 X 24 10 sau 25 1 00
24 X 30 10 sau 25 1 00
30 X 40 10 sau 25 1 00
40 x 5o 10 sau 25
50 X 60 10 sua 25

7 ,6 cm la 1 08 cm şi lungi mi cuprinse între I O şi 1 75 m .

Hîrtia fotografică se livrează şi în suluri cu lăţi me de la

43
 Eticheta care se găseşte l i p i t ă pc fiecare a mbalaj cu hîrtie
fotografică are şi rolul de bandă de siguranţă pentru integri­
tatea a mba lajului .
Clişeu l . Este cunoscut fa ptul că de pc un bun negativ
s e poate obţi ne uneori un pozitiv defectuos, dar de pc un
nega t iv necorespunzător nu se poate obţine un bun pozitiv.
Negativul „bun " nu este întotdeauna şi un negativ frumos,
dar trebuie să fie corect , fi ind un intermediar în ansa mb lul

Fig. 14. Cl işeu normal.

procesului fotogra fic . Este considera t că un clişeu norma l

este acel negativ care prezintă o densitate genera lă medic,
cu contraste moderate, cu y între 0,30 şi 2,25, avînd deta l i i
în zone întuneca te ca ş i în zone transparente (fig. 1 4 ) . Ne­
gativele cu contraste mari , care la exa minarea directă a pa r
„frumoa se ", n u n e da u în mod obişnui t i magini pozitive
bune , în ciuda unor consi derente ale fa bricanţi lor de hîrti e
fotografică conform cărora d e p e orice clişeu c u hîrtic d e
gra da ţi e potrivită s e obţine o i magine pozitivă corectă
(fig. 1 5) .
în j udecarea ca l ităţi i unui cl işeu intervin ş i a lte elemente
d!ntre care se menţionea ză :
', Un clişeu trebuie să fie clar, a dică liniile de contur a le
suprafeţelor să fie cît ma i nete, şi aceasta depinde, în fa p t ,
de' punerea l a punct l a fotogra fiere, c a ş i d e nemişcarea a pa ­
rat u l ui fotogrnfic sa u a sub i ectului î n mo mentul declanşării ;
dar această claritate este rela t ivă, fi indcă ceea ce poat e părea

44
clar de la o anu mi t ă distanţă, poate să fie neclar din a pro­
piere, aceasta fiind o consecinţă a puterii separatoare a ve­
derii u mane (două l ini i para lele, a propiato Ia o distanţă
mai mică de O, 1 m m , cînd sînt pri vito de l a o distanţă nor­
ma lă de vedere, de circa 30 cm, se confundă în una singură,
a ceasta fi ind o l i mită a vederi i u mane) . Însea mnă că a t unci
cînd se priveşte pozitivul, indiferent după ce clişeu s-a ob­
ţinut , trebuie să îndep linească şi c i a ceastă condiţie de cla­
ritate. Cînd negativul este de format mic şi est e destinat
a se face „măriri " de pc ci, p lecînd de la puterea separatoare
a ochiului (O, 1 mm), în funcţie de raportul d e mărire dorit
se defineşte puterea separa toare i mpusă negativu lui . De
e xemp lu, dacă se măreşte de 5 ori (pozitivul), a tunci puterea
separatoare a c lişeului trebuie să fie � = 0,02 mm sa u,
5
a şa cum se expri mă curent în optica fotogra fică, în ra port
'CU distanţa foca l ă a obiectivului (f) care a forma t i maginea
pe cliscu,
' trebuie să fie do -- 1 f =
0,02 m m (f =
50 m m) .
2 500
Evident că puterea separatoare a clişeului mai depinde şi
de ca l i ta tea optică a obiectivului aparatului fotogra fic , de
granula ţia e mulsiei fotosensi b i l e , ca şi de expunere, corelată
cu trata mentul proceselor fotochi mice do obţinere a i maginii
negativo. Clişeele destinate a fi mărite trebuie să provină
de la i magini formate de obiective cu bune corecţ i i optice
(în genera l anastigmate) şi cu marc definiţie a i maginii
(fig. 1 6) .
D e cole mai multe ori , granulaţia emulsiei devine mare
şi vizi b i l supărătoare, în urma unui proces de developare
cu o soluţie revelatoare neindica t ă (de exemplu, cu un reve­
lator p entru hîrtic) , ca şi datori t ă condi ţ i i lor de developare
(do exemp lu, t i mp mai lung în cazul unei subexpuneri etc .)
mai a les dacă însăşi granula ţia iniţia l ă a e mulsiei fotosensi­
bile este mare (cazul fi l melor foarte sensib i l e ) . De asemenea ,
condi ţii le de păstrare a materia lului fotosensib i l negativ
a u şi ele o anumită influenţă asupra măririi granulaţ i ei
(fig . 1 7) .
Transparenţa negativului este o a ltă ca l i tate, consecinţă
a expunerii ca şi a procesul ui de developare. Noţiunea de
transparenţă este definită prin raportu l dintre cantitatea

45
de lu mină transmisă şi cea care a ajuns pe nega t i v ; în mod
practi c nu se uti l i zează acest raport, ci densita tea înnegriri i ,
care corespunde va lori i logarit mice a opacităţ i i , care este­
de fa p t inversul transparenţei . Cu a parate specia le, numite
densitometrice, se poate măsura densita tea unui clişeu
(fig. 1 8) .
L a rîndul său , contrastul clişeului trebuie s ă f i e şi e l
cuprins între va lori d e 0 , 3 pînă la 2,55 pentru y (fig. 1 9) ,
dar s ă n u se considere c a neuti liza b i l un nega t i v c u o mare
densitate genera lă sau, din contra , foarte puţin dens, dacă
totuşi contrastu l se a flă în li mitele norma le. Un clişeu bine
expus şi corect developat trebuie să prezinte deta l i i net dife­
renţiate, atît în zonele închise cît şi în cele ma i deschise ;
în opozi ţie cu recomandări le menţionate, totuşi este de
prefera t o uşoa ră subexpunere în locul unei supraexpuner i ,
ma i a l es dacă nega t ivul este dt·st ina t s ă fie mări t .

·4 6
Fig. 1 5 . Imagini pozi tive simi lare, copiate de pe negative
de diferite contraste (de la contrast la moale), dar pe hîrtii
cu gradaţi i potr i v i te (după Agfa) .

4?
 ··'

Fig. 16. Clişeu nec lar. Fig. 17. Clişeu cu granulaţie mare.
.

Fig. 18. Clişeu transparent şi cl işeu dens.

Do asemenea , un bun negativ nu trebuie să prezinte i m­

;p erfocţiuni a le gelatine i , zgîrieturi sau ciupituri a le stra ­
tului de emulsie datorato unor factori mecanici în t i mp u l
mani pulării c lişeului la developare etc . , fi indcă în aceste
.wne vor a p ărea pete negre în pozitiv ; dea ltfe l ,· curăţenia
suprafeţelor cl işeului este o a ltă ca litate caro so i mpune .
Este i mposi b i l a se menţiona toate defecţi uni l e care s �
pot constata la clişee, datorită varietăţ i i cauzelor care l e
;pot produce, unele fi ind puţin frecvente, i a r a ltele putîndu-se,

- 48
în anumite l i mite, remedia ; în continuare sînt enu mera te
cîteva dintre acestea :
- pete rotunde transparente datorate a derări i de bule de
a er, care au împiedica t a cţ i unea so luţiei de developare ;
- pete negre, care sînt particule de compuşi chi mici din
soluţii , a derente pc clişee, în speci a l cînd sînt prepara te cu
apă ca lcaroasă ;
- voal progresiv, poate fi datorat unei soluţii de develo­
pare rău preparată sau conservării defectuoase a emulsiei

Fig. 19. Clişeu foarte contrast.

fotosensibile sau voa l ări i la o lumină actinică (poate chiar

în la borator) ;
- voalul marginal, se constată la emulsiile fotosensibile
vechi ;
- imagine cu lipsă de detalii şi fără vigoare este datorată
fie unei subexpuneri , fie unei developări Ia o temperatură
ma i scăzută (deci insuficientă developare), sa u unei soluţii
de developare epuizate ;
- imagine cu multe detalii, dar foarte densă, este conse­
cinţa unei supraexpuneri ;
- desprinderea gelatinei (în specia l ia margini) este cau­
zată de temperatura prea ridica t ă a soluţii lor ca şi de o so­
luţie de developare prea a lca lină sau de di ferenţa mare de
temperatură între soluţii �i apa de spălare ;

49
 - imaginea ajunge repede la un contrast excesiv, datorită
soluţiei de developare prea a lca line ca şi te mperaturii ridi­
cate a soluţiei ;
- imaginea striată, cu marmoraţii etc . , este cauzată de
uti l i za rea unui revelator foarte energic şi de l i psa de agi­
tatic a soluţiei ;
- amprente digitale provin din contactu l degdolor u­
medo pc pelicula usca t ă ;
- imaginea reticulată rezultă din cauza unl'i acidi tăţi
mari a soluţiei do fixare sau a duratei de fixare mult pre­
lungito ;
- imaginea este roasă da torită unei fixări excesiv de
prelungite ;
- colorarea în gălbui este cauzată do sulfurarea argin­
tului mda l i c rezultat din descompunerea soluţiei do fixator
do către un acid putern i c ;
- depunerile albicioase se formează într-o soluţie de fi­
xare întăritoare a gela tinei , prin prec i pitarea sulfului ;
- colorarea generală a gelatinei se produce prin uti l i za rea
unui revelator oxida t sau a unui fixator puţin acid şi colora t ;
- voalul gălbui ce se vede prin transparenţă provine dintr-o
developare peste măsură a unei emulsii subexpuse ;
- voalul colorat, galben prin reţlexie şi violet prin trans­
parenţă, cunoscut şi sub denumirea de voa l d icroic, se pro­
duce cînd în soluţia de developare sînt săruri ha logeno do
a rgint (a moniac, tiosulfa t de sodi u etc.) sau la o l u m ină ac­
tinică în ti mpul procesului de fixare ;
- resturi din stratul antihalo rezultă prin developare fă­
cută într-o soluţie nea lca l ină ;
- pete albe opace sînt datorate picături lor do a pă de
spălare, caro s-a eva pora t foarte încet după spălarea fina lă ;
- topirea gelatinei este ca uzată de uscarea la temperatură
ridica t ă ;
- voal opalescen t poate să producă prin retinerea în gela­
t ină a unor mater i i ca lcaroaso, din apa de spălare, sau prin
uscarea la căldură a nega tivului i mpregnat cu a lcoo l .
Î n ca zul cînd l a exa minarea negat ivului constatăm ne­
concordanţe fa ţă de caracteristicile unui bun nega t i v , în
anumite l! m i te există şi unc i e posibilităţi de coree/ie la care

50
se poa t e face apel, fără însă să se ajungă în fina l în mod
riguros la a celeaşi rezultate ca în ca zul unui bun nl'ga t i v .
Astfel, corectarea n egat ivelor s e poate face fie îna int ea
procesului fie în ti mpul a cestuia , dar nunw i pentru unele
,

defecţi uni , a ltele însă compro m iţînd iremedia b i l negativu l .

Corectările posi bile s e referă la :
- sporirea densităţii genera le ;
- reducerea densităţii genera le ;
- retuşarea i mperfecţi unilor ;
- micşorarea contrastului ;
- a tenuarea granulaţiei .
în a fara a cestor remedieri în genera l , defecţiuni le uşoare,
datorate l i psei de acura teţă în manipularea nega tivelor sau
a ltor cauze cu consecinţe uşoare, se pot remedia prin opera ţii
si mple d e spălare cu a p ă sau cu soluţii do carbonat de sodiu
anhidru etc.
Pri mele trei corectări sînt posi bile înaintea procesului
pozitiv, în t i mp cc atenuarea g!c:nula ţi ci se poate face nu mai
în t i mpul procesului pozit i v . In ceea cc priveşte micşorarea
contrastu l ui , aceasta se poate face în parte ·şi prin procedeul
de slăbire a nega tivului , ca şi în t i mpul procesului pozitiv.
Corectări l e posibile în t i mpul procC'sului p o zitiv cer
anumite precauţiuni speciale de lucru , care se vor relata

în concluzie, s e i mpune o e x igenţ ă sporită pentru toate

la ca pito lui respecti v .

negativele, dar în specia l pentru cele de format mic - deci

cele destina t e a se mări - şi se 2 d mitc o toleranţă ma i largă
pentru negativele cc vor servi numai prntru obţinerea de
pozi tive la a ceeaşi scară cu cl işeu l .
Astfe l , cînd clişr n l este prea transparent , s e poa te supune
unui tra ta mcnt de întărire (fig. 20) . Există două metode de
întărire, una fi z ic ă şi a lta chi mică.
întărirea fizică const ă în depunerea unor particule de

unor opera ţiuni anevoioase, şi rezultă o voa lare a părţi lor

argint meta lic pc nega t iv, pre z c n tîn d însă inconvenientul

deschise a le cl işeului , care ar tre b ui · să ră mînă ca a tare.

Acrast ă metodă este ncrccom2ndab i l ă .
întărirea chi midt s e poate fa ce în două feluri : f i e prin
supra puner ea peste argint a unor molecule a le unui corp
opac, fie transformînd a rgintul într-o sare meta lică colora tă,

51
care opreşte o parte din lumină, deci o colorare a i maginii
nega t ive. Colorarea clişeului modi fică într-un fel contrastul
i magini i , fi ind însă i mposib i l de a se aprecia în mod vizib i l
această mod i ficare. O i magine negativă colora t ă în castaniu
este mai puţin „penetrab i l ă " la rad i a ţi i le a lbastre şi violete
lumină pe emulsia sensibilă a pozitivului . Sînt nenumărat e
reţete d e întărire a negativelor, fiecare cu caracteristici mai

Fig. 20. Clişeu transparent şi acelaşi întărit.

mult sau mai puţin a propiate, aşa că se va prezenta numa i

reţeta mai s i mp l ă şi mai p uţin toxică şi pentru ca re se pot
procura substanţele necesare. Astfel , metoda de întărire cu
b i cro mat de potasiu este indicată. Constă în transformarea
a rgintului în clorură de argint şi fi xarea a poi în a ceasta a
oxidului cromic brun . Se reduce clorura de argint în stare
de argint meta lic. Creşterea densităţ i i rezultă prin dublarea
i maginii argentice, datorită depozitului de ma terie brună .
în mod practic, nega tivul ce trebuie întări t , la o lumină
slabă, se introduce într-o baie de a lbire, care se prepară
a mestecînd în volume ega le, din soluţi i le a şi b :

. . . . I
a ) bicro mat de potasiu 40 g
apă pînă la _ _ c m3
OOO

. . . . . I OOO c m3
b) acid clorhidric concentrat 30 cm3
apă pînă la .

52
 Se Iasă în ba i e nega tivu l , pînă dispar complet tonurile
cenuşiu şi emulsia este comp let decolorat ă . Urmează o spă­
lare intermediară în a pă de 3-4 ori . La pri ma spălare se
recomandă să se adauge 1 0 % soluţie de bisu l fa t de sodi u .
Nega tivul s e redevelopea ză într-un revelator norma l (pentru
negative), la lumină obişnuit ă , dar atenuată, ţinîndu-se în
soluţie pînă la densita tea dorită, după care urmează spălarea
fina l ă . Nu se fixea z ă . În ca z de întărire insuficientă, opera ţia
se poa t e repeta de 2-3 ori , dar rezultă o a ccentuare a gra­
nulaţiei . Dacă, după întărire, negativul prezintă dungi sau
pete, a cestea se da torează stratu lui de gelatină, care nu a
fost cura t (urme de a mprente etc .), sau fa ptului că nega tivul
a fost insuficient spălat în t i mpul trata mentului . Remediul
este de a rea lbi negativul într-o soluţie preparat ă cu puţin
t i m p îna inte dB întrebuinţare, a mostecînd a st fel :
'

permanganat de potasiu 0,4 % . . . . . 1 parte

acid clorhidric 1 0 % . . . . . . . . . . 1 parte
apă 2 părţi
Urmzază o spălare de 3-4 ori în a pă , după care so rede­
velopea ză într-o soluţie revelatoare obişnuită, după care se
spa lă energic, îna inte de reluarea eventua I a procesului de
întărire . Este ma i bine a se lucra curat şi atent , decît a se
recurge la acest remed i u .
Cînd negativul este foarte dens sau prezintă u n voa l general ,
avînd şi uncie neconcordanţe d e contrast, se poa te corecta
printr-o opera ţie de slăbire (fig . 2 1 ) . Soluţiile slăbitoaro
(în genera I oxidante) au proprietatea de a face ca fericianura
de potasiu să transforme argintul în fericianură de argint
pe care t iosul fatul de sodiu o transformă într-o sare solubilă
în a p ă . Se introduce deci nega tivul în soluţia de fericianură
de potasiu şi a poi într-o soluţie de fixare. Sînt nenumărate
soluţii de slăbire, care a u acţiune fie a supra ansa mblului
densităţi i , fie progresiv asupra unor anumite densităţi (cele
ma i dense, sa u cele mai slabe). Din literat ura de specia l i tate
se pot obţine deta l i i ma i a mple a supra procedeelor de slăbire,
dar ne vom l i mita numai la metoda cea mai cunoscută :
slăbirea cu soluţia ,,Farmer "1). Soluţia de slăbire Farmer

l) După numele fotografului englez E. H. Farmer ( 1 860-1944)

care a inventat baia de slăbire.

53
 Fig. 2 1 . Clişeu dens şi acelaşi slăb i t .

trebuie prepara tă în mo mentu l uti lizări i ei , fi indcă - aşa

cu m se ştie - tiosulfa t u l de sodiu schi mbă i mediat fericia­
nura de potasiu în ferocianură de potasiu, sare care nu m a i
acţionează asupra argintului . Pentru a ceasta este necesar
.a se prepara două soluţi i separata, care se pot conserva , şi
anume :
a ) tiosulfa t de sodi u . . . . 250 g
carbonat de sodiu anhidru 30 g

b) fericianură de pota siu

a p ă pînă la · . . . . . I OOO cm3
25 g
a pă pînă la . . . . . I OOO cm3
în momentu l uti l izării se a mestecă, pentru :

I slăb ire energic! : I slă b ire progrcsivil :

a l parte I parte
b l parte I parte
apă 3 părţi 8 părţ i

Acţi unea sdi uţiei do slăbim trebuie supra vegheată foarte

atent şi se recomandă a se scoate negativul din sol u ţie, c u
pµţin înainte de a . sc . ajunge la densitatea . dorită, fiindcă

54
s l ăbirea se continuă un ti mp şi în a pa de spălare. Este indis­
pensa b i l ca nega tivul să fie curat (chiar degresat în neofa l ină)
şi bine fixa t , fi incă i nsuccesel e la slăbire sînt greu remed ia­
b i l e ; sol u ţia de slăbi re să fie pusă într-o tavă cura tă, iar
nega tivul să fie introdus brusc şi a poi agitat continuu pentru
a nu a părea dungi ; oda tă rezu lta t u l obţinut , se procedează
la o spălare energică. Mecanismul chimic a l s l ăbiri i este
următorul : fericianura de potasiu transfor mă argintul în
ferocianură de a rgint pc care tiosul fa t u l de sodiu o transfor­
mă într-o sare so lubilă în a p ă .
Al trc; lea rumed iu c c îl putem fa ce asupra nega t i velor
este acela a l retuşiirii i mperfecţiuni lor survenite sub acţiu­

în specia l în ca zul nega tivelor de for ma t 6 X 6 c m sau m3i

nea factori lor mPcanici si care• este ma i usor de rea l i zat

mari . Retuşarea nega t i velor 24 X 36 m m sau ma i mici cere

o îndemînarc deosebită, opera ţia trebuind să se facă sub
lup ă . Ret uşarea n<·gativelor se poate face şi cu creioane de
grafit, care pot acoperi dungi le tra nsparente, prin haşurare.
Pentru ca mina creionului să a dere pc stratul de e mulsie,
este necesar să se depună pc cîmpul respectiv un strat de lac,
cunoscut si sub denu mirea co mercia l ă de ,,Mattolein ", care
se poa te prepara prin dizolva rea în 50 ml de terebentină a
.5- 10 g de co lofoni u . Lacu l , prin mişcări circulare a le dege­
tului , so întinde într-un strat subţire şi cit ma i uniform pc
cîmpu l cc trebuie retuşa t . Retuşarea t rebuie să se facă cu
repezici une pînă cînd stratul de lac nu s-a uscat , înccpînd
de la centru către margini . în cazul unei retuşări defectuoase,
lacul împreună cu grafitul se poate spăla tot cu aj utorul te­
rebentind , şi se reface retuşarea . Ciupituri l e gel a tinei , care
vor da pete negre în pozitiv, se acoperă cu „negru de fum "
d i lua t cu a pă sau gumă a ra bică, cu a j utorul unei pensule
foarte subţiri . I mportant este ca acoperirea să se facă numai
pînă la marginea ciupit urii şi nu ma i mult, fi indcă a ltfel
„pata " în pozi tiv devine ma i mare şi deci mai vizi b i l ă . De
ase menea , densitatea a coperiri i trebuie să fie ega lă cu a ceea
a cîmpului unde se află ciupi tura , fiindcă a l tfel va a p ărea
totuşi de o a ltă intensitat e <lecit rest u l . Aceasta se ob ţine
prin d i l ua rea ma i mult sau ma i puţin a pigmentului „negru
de fum ". Aceste opera ţ i i de retuş, pe lingă că cer o anumită
pract ică, sînt deosebit de laborioase, ceea cc le face să fie

55
evita to. Pentru acoperire se poate uti li za şi un colorant
roşu neo-coccin (ORWO N 904), a proape cu acelaşi efect
ca şi negrul de fu m . Acest retuş a coperă complet defectele
nega tivului , noputîndu-sc obţine semitonuri lc în cenuşiu,
aşa cu m trebuie uneori . Este necesar a se comp leta
opera ţia prin continuarea retuşului pe pozi tiv. Dar so poa te
face şi un retuş pc nega t i v , chiar cu semi tonuri , utilizînd
culori transparente (Kci l itz) . Este o opera ţie ma i difici l ă .
C a urmare, manipula rea c u atenţie a negativelor în procesul
developări i este cu atît ma i indica tă.
Do data a ceasta , un a l t remediu pentru înlăturarea zgî­
rioturi lor de pc partea dorsa lă a suportului negativului este
şi următorul : pc un gea m , bine lustruit şi cura t , cu ajutorul
unui ta mpon de vată se întinde un strat subţire de a cetonă,
a stfel ca a p l ieînd nega tivul cu partea zgîriată, a costa să
a dore cu toată supra fa ţa pe gea m, fiind cît mai bine presat .
După cîtova secundo, nega tivul se va dezlipi de p c sticlă,
zgîrioturi lc a p ărînd netezito. Surplusul de acetonă care oven­
tua I ar fi ajuns pe partea cu emulsie se şterge uşor cu un
ta mpon de vată umezită în a lcoo l .
Micile zgîrioturi a Ic stratului d e e mulsi e , produse în
t i mpul procesului nega t i v , numa i dacă nu sînt prea a dînci ,
pot fi corecta to prin opera ţia de umflare a gola tinei , care,
după uscare, so nivelează şi deci dispar. Umflarea gela tinei
se poate face introducînd nega tivul pentru 5-1 0 minute
într-o baie, la temperatura de 40-60°, cu soluţia :
- acid acetic glacial . 0,5 ml
- glicerină . . . 1 ,5 ml
- forma lină 40 % . . 0 , 5 ml
- a p ă pînă la I OOO cm3

Uneori o netezire uşoară, cu degetul , a porţiun i i deterio­

rate, favorizează retuşarea . După umflare, se usucă norma l .
Asemenea opera ţ i i de retuşare necesită totuşi o oarecare
practică .
Da că s-a insistat a tît do mult asupra diferi ţi lor factori
care conduc la rea lizarea unui bun negativ din punct de
vedere tehnic şi cu aspect i mpeca b i l , este tocma i datorită
rolului preponderent a I acestui intermediar în rea li zarea
i magir:i i pozitive.

56
 Clişeele pc suport translucid sînt acele i magini în nega t i v „
d e mare contrast, obţinute prin copiere-contact , fie prin
transparenţă, fie prin reflexie, pc hîrtic subţire cu emulsie­
fotoscnsib i l ă . în genera l , i magini le se obţin de pe p lanuri
pe ca l c sa u documente pe hîrtic obişnuită (deci subiecte con­
trast), utilizarea lor fiind a şadar în scopuri tehnice. Ca
procedee de lucru prin transparenţă , în princi piu, se folo­
seşte o ra mă cu sticlă sub care se presează hîrtia fotosensi b i l ă
cu e mu lsia către sticlă avînd deasupra documentul c c t rebuie
copia t . O sursă luminoasă (de exemp lu o Ia mpă de birou) ,
situată deasupra ra mei , asigură expunerea . După developare
rezultă o i magine în nega tiv de aceeaşi mări mc cu „subiectul ".
în cazul în care documentul de copiat este gros şi com­
p l et opac, cu a ceeaşi ra mă cu sticlă se rea l i zea ză c lişeul pri n
reflexie, astfel : peste „subiect " se aşază hîrtia fotografică
cu e mulsia spre fa ţa documentului şi a poi se presează cu
ra ma cu sticlă. Se face expunerea ca şi în cazul precedent ,
i mpresionarea făcîndu-se de lumina reflecta tă de „subiect "
ce a trecut prin hîrtia fotografică . Ca şi în cazul precedent .
rezultă tot o i magine în nega t i v . Fiind i magini document -·
tehnice, de cele mai multe ori se folosesc ca a tare. Dacă.
însă se doreşte totuşi o i magine norma lă, prin repetarea
opera ţi ci , adică folosind ,,nega t ivul " în locul „subiectului ",
se obţine i maginea pozitivă la a ceeaşi scară cu subiectul ..
D ispozitive specia le co mpacte, care efectuează şi developarea ,
rea l i zează întregul proces a l copierii într-un t i mp foarte·
scurt , fiind apte pentru birouri de tot felul . Hîrtii le foto­
grafice fa brica te specia 1 într-o ga mă varia tă de sorti mente„
însă a proa pe toate numa i cu gra da ţia contrast, se diferen­
ţiază prin gradul de sensi b i l i tate ca şi prin structura supor­
tului (în genera l , foarte subţire), care poa t e fi opac şi chiar­
cu emulsie sens i b i lă pc a mbele feţe, sa u semitransparent
(de exemplu, ca lc) , a vînd proprietatea de a permite scrierea
sau desenarea în mod obişnuit cu creionul , cu cernea lă sau·
cu tuş pc supra fa ţa i magini i . R epctan•a opera ţ i i lor menţio-­
nate a re ca rezultat obţinerea a tot a tîtea copi i , după caz ,
negat ive s a u pozitive.
Clişeele pc suport opac, chiar pc hîrti e fotogra fică obiş­
nuită, se u t i l i zează pentru procedeul „fotografiei ă la minut ",
în acele a para t e fotografice care se ma i întîlnesc la unele-

57"
tîrguri şi în uncie grăd ini publ ice . Procedeul a cesta este de
fap t stră moşu l fotografiei instantanee ", pus la punct prima
dată şi răspîndit de Dr. Land din S . U . A . , sub denumirea
comercia lă do ,,Po laroi d ".
În cazul fotogra fici ,.ă la minut ", se uti lizează un a parat
fotogra fic de for ma t l O X 1 5 c m (în genera l ) , co mpus din
cele 5 părţi co mponente întîlnito la toa te aparatek· fotogra ­
fice (ca mcră obscură, obiectiv fotogra fic, obturator, vizor
şi m2ga zie do material fotosl�nsibil) cu remarca fa p tului că,
după expunere , ca mera obscură îndep l ineşte rol u l şi de labo­
rator fotogra fic , găsindu-se în interiorul său într-un sertar
şi două tăvi , una cu soluţie de developa re şi a lta cu soluţie
de fi xare .
După expunerea în mod norma l , ca la orice fotogra fiere,
care însă se face pe hîrti e fotogra fică obişnuită dar mai
sensi b i l ă , prin i ntermediul unei deschi deri de pătrundere
a „mîinii fotogra fului ''. în interior, dar protejată de lumină
cu o mînocă neagiă, fotograful execută developarea nega t i ­
vului .
I lu minarea inactinică din interioru I ca morei „la bora tor "
se face prin deschiderea o blonului fc•rcstrei prevăzute cu
fil tru roşu , iar controlul developării SJ face „vizua l " prin
intermediul unui vizor dublu cu gardă de lumină .
După terminarea developării , so deschide sertarul şi din
tava cu fixa tor se scoate negativul , care so spa lă cu a pă
într-un vas în exterior .
Negativul încă neuscat se fixează pc un dispozi tiv simplu
m ba la ma , care asigură şi ca drarea copiei , în fa ţa o biecti ­
vului fotogra fic l a o distanţă d o fotografiere ega lă c u dubla
dista nţă foca lă a obiectivului, pentru a se obţine astfel o
i magine la scara 1 / 1 a negativului . În continuare, se refoto­
gra fiază i maginea nega t ivă, do a tîtoa ori cîto cop i i pozitive
sînt necesare, după care se developează în modul menţiona t
anterior pentru nega t i v .
Copi i le pozitive se spa lă într-un v a s c u a pă î n exterior şi
se usucă în mod o bişnui t .
Acest sistem de rea lizarea fotogra fici , în a devăr, n u ne­
cesită un ti mp mai lung do cîteva minute, oxceptînd dura ta
do uscare a copii lor pozitive. I magini le pozi tive sînt sa tis­
făcătoare din punct de vedere ca litativ, dar datorită „corn -

58
p lexităţi i " a paratului fotografic, fotogra fierea nu so poa te
faco decît numa i do po trepied .
Aparatura de impresionare a pozi tivu lui. Nega tivele se
pot uti liza fie pentru a fi copiate, dînd o i magine pozitivă
do aceeaşi mări mc cu clişeu l , opera ţia făcîndu-sc „prin con­
tact ", fie pentru a fi mărite, prin intermed i u l a para tului de
mărit , care este în fond „o copiere optică", la o scară diferită
(de obicei ma i maro) de cca a clişeului , permi ţînd totoda tă
şi o reca drare ma i uşoară pentru i maginea pozitivă.
Copierea prin contact este operaţ i a cca mai si mplă ; în
ti mpul expuneri i trebuie îndep l inită o singură condiţie şi
a n u me ca negativul să fie în contact strîns cu hîrtia fotogra ­
fică , şi a nume gelatina clişeului şi gelatina hîrtiei trebuie
să fie fa ţă în fa ţă, fi indcă a ltfe l i maginea pozitivă va ieşi
întoarsă stînga -droa pta . i luminarea făcîndu-sc dinspre cli­
şeu spre poz i t i v . Opera ţia de cop iere se face prin inter mediul
unei ra me s pecia le de copiat şi a unei surse de lu mină elec­
trică , pentru expunr;re, sa u cu ajutorul unui a parat speci a l
de cop i a t , mai m u l t s a u ma i puţin sofistica t , care a r c şi surse
propri i de i lu minare pentru expunere. în l i psa lor, se poate
i mproviza copierea şi cu un gea m de mărime convenabilă,
cu care, pe o suprafa ţă p lană, se „presează " clişeul peste
hîrtia fotografică şi se expune ca a tare de la o sursă oarecare
de lumină (de exemplu o la mpă de birou) .
Oricare a r f_i moda lita tea de l ucru, expunerea trebuie să
asigure energia 1 u minoasă necesară şi suficientă, care să i m­
presionezc e mulsia scnsi bilă ca a poi, după deve lopare, să
rea l izeze o i magine fotogra fică corectă .
Ra ma d o copiat (fig. 22) s e co mpune dintr- un cadru de
lemn sa u din meta l , în care poate rezema un gea m (fără de­
fecto optice), pc care so aşază negativul şi a poi hîrtia foto­
grafică . î n genera l , d i mensiunile interioare a l e ca drului sînt
standardizate, ca şi cele a le hîrtiei fotogra fice, fiind de 6 X
9 cm, 9 X l 2 cm, 1 0 X l 5 cm, 1 3 X l 8 cm şi , m a i rar, 1 8 X 24 c rn .
Pentru menţinerea contactului i mobi l între cl işeu ş i hîrtia
fotogra fică, un capac închide cadrul ra mei , fiind so l i darizat
cu aceasta cu a jutorul unor arcuri de presare. Pc fa ţa inte­
rioară a ca pacului este un strat de postav negru, caro asigură
o a derenţă mai mare şi nu dă nici reflexi i . Pentru o rn:li u­
şoară închidere a ra m;;i , în cond i ţ i i le potrivirii cît mai bine

59
a nega tivului pe hîrtia fotografică, capacul este rea l i za t din
două părţi , reunite printr-o ba la ma , putîndu-sc închide pe
rînd cîtc o j u măta te. La uncie ra me de cop i a t , mai perfec­
ţionate, sînt prevăzute şi l i mitatoare de cadraj cu mască,
în scopul obţineri i unui cadru a lb margina l a l i maginii .

Fig. 22. R amă din lemn pentru copiere prin contact.

L i mitatoarele de cadraj cu măşti intermediare permit în

specia l rea lizarea unor cadraje mai mici decît forma t u l iniţia l
a l ra mei .
Apara tul do cop i a t prin contact (fig. 23) este consti tuit
- în princi p i u - dintr-o ra mă de cop i a t , mai mult sau mai
puţin a propiată do cca menţionată anterior, care este aşezată
solida r pc o cut i e cu lumină. Lumina este dată do o serie de
becuri electrice cu incandescenţă obişnui to, astfel a şezate ca
să dea o i luminare cît mai uniformă pe supra faţa gea mului
de copia t . Pentru variaţia intensităţii i l uminării , p lanşeta
cu becuri se poa te ridica sau coborî după dorinţă . Un gea m
mat sa u opa l , situat între p lanşeta cu becuri şi gea mul ra mei
de copiat , asigură perfecta o mogenizare a fluxului luminos.
Tot în interiorul cutiei cu lumină se găseşte ş i un bec e lec­
tric , care dă o lumină inactinică (în genera l roşu) , la lumina
căruia se asigură potrivirea clişeului cu hîrtia fotografică .
Un întrerupător electric asigură închiderea circuitelor elec­
trice, iar un buton de contact electric (de tipul celui de so­
nerie), montat în serie, asigură a p rinderea i lu minării de
expunere.
 Aparatele de copiat prin
contact, de marc randa ment
(fig. 24, 25) , prezintă o seric
de perfecţionări p recum va­
ria ţia intensităţii fluxului
l uminos prin co mandă cu
reostate sau tiristoare pen­
tru fiecare bec în parte,
�.
per m i ţ înd astfe l o expunere
diferenţia t ă , în funcţie de
unele densi tăţi di ferite a le
cerului (de exemplu „cerul "
se expune ma i mult ca restul
etc . ) . Este o posi b i l i tate de
f.
modificare a contrastului
i maginii pozi tivo fa ţă de cea
de pe negativ. Ti mpul de
expunere poa te fi comanda t
de un ceas de expunere (obiş­
nuit sa u electronic) . De ase­ Fig. 23. Schema aparatului
menea , un contor cu posi bi­ de cop i a t .
I P l acă m o b i l ă cu l ă m p i cu incan des­
-
lita tea de aducere la zero cen t ă ; 2 Geam mat sau opal ; 3 Geam
- -

pe care se aşază nega t i vu l ; 4 -

numără cop i i le care au fost clar drul nega t i v u l u i ; 5-Capac cu fetru sau
Ca­

rea l izate, în funcţie de nu­ postav negru.

mărul de expuneri făcute.

Pentru modificarea naturi i i luminări i , gea mul mat sau
opa l poa te fi deplasat fa ţă de gea mul de copia t , rea li zînd
o sursă lu minoasă puncti formă sau una ma i difuză , deci
a ltă posi b i litate de modificare a contrastului . Dispozi tivele
de cadrare şi presare pc gea mul de copiere sînt cu li mita ­
toare culisa b i l e , iar capacul mobi l articula t , ca pitona t cu
un stra t gros de cauciuc, asigură presarea cit ma i uni formă
a hîrtiei fotografice pc nega t i vul de copiat . Asemenea
a parate de copiat ajung pînă la formate do 40 X 50 c m .
' Di ferite rezolvări d o rea lizare conferă a para tului d e co­
piat prin contact aspecte variate, în funcţie şi de mări mea
gea mului de copiat a l a pa ra turi i .
Apara tele de copiat prin contact, datorită dezvoltării
apara telor de fotogra fiat de format mic ca şi a a meliorări i
ca lităţii materialelor sensib i le negative, sînt mult ma i puţin

61
 1 - -..:;:;...--tti-

Fig. 24. Aparat de cop : at pri n
contact, pînă l a formatul
13 X 18 cm.
I - Capac articulat de presare; 2 -
Geam clar cu l i m i t a toare de cadraj ;
8 - Zăvor de închi derea capacu l u i ;
4 - I n trerupătoarele l ă m p i lor ; 5 -
Iatrerupătorul genera l ; 6 - Numă-
ră t or electronic.
Fig. 25. Aparat de cop i a t prin con­
tact de mare randament, pînă la
formatul 32 X 42 cm.
1 - Capac articulai cu cauciuc de pre.
sare; 2 - L i m i tatoare d e cadraj ; 3 -
Reostat de reglarea i n t e n s i tă \ i i f l u x u l u i
l u m i nos; 4 - G e a m m a t i n terschimbabi l ;
5 - Uşă d e acces a gea m u l u i m a t ; 6 -
L u m i n ă inactin ică (roşie) ; 7 - Uşă de
acces la camera de l u m i n ă ; 8 - Lum i ni
punctiformă; 9 - Suport r a b a t ab i l cu
l u m i n ă difuză ; 1 0 - Comanda u ş i i came­
rei de l u m i n ă ; 1 1 - Coma n d a suport u l u i
l u m i n i i difuze.

răspînditc d ccît în trecu t , cînd în mod curent se fotogra fia

Copier�â optică se rea l izează prin intermedi ul aparatul ui

cu forma te 6 X 9 cm sau ma i mari .

de Imtrit-;Carc arc mrnirea să „fotogra fieze " „subiecte " trans­

parente - nega tivul - astfel încît să se obţină o i magine
în pozit i v , de o mări me superioară celei a negativului. Pro-\
b lema copieri i optice se supune aceloraşi princi p i i ca în
cazul macrofotogra ficrii care, după cum so ştie, este o cate­
\
gori c speci a l ă de fotogra fiere , dcoClrece subiectu l este mai

62
mic dccît i maginea sa . Diferenţa , în cazul copi eri i optice ,
este c ă „subiectul " este întotdeauna p l a t - fără vol u m , şi
transparent , fiind deci necesar să fie l uminat prin trans­
pare:it.ă , şi nu opac, la caro. i m p resiona : ea e mu ! siei foto­
v
sons1 bl lc se face de catrc lumina rc:flcctata de subiect . Apa ­
ratul de mări t nu este totusi ' un
a parat fotogra fic obişnu i t , rn ndcă
nu arc o ca meră obscură în accep­
ţiunea a paratului fotogra fic.
Principia l , a para tul de mărit
se co mpune din două ansa mble,

a ltul al i magini i , între care se

unul a I „cliseului " - subiect - si

interpune obiectivul a paratului

de mărit (fig. 26) .
- Ansa mblul cl iseului se com- ?
p une la rîndul său di n tr-un suport
a movi b i l de sus ţinere a clişeului

a rea liza i l uminarea cit ma i omo­

si o cuti e de lumină, cu rolul de

genă prin transparenţă a clişeului .

- Obiectivul este de o con- 3
strucţie optică specia lă, propri e
formării unor i magini ma i mari
decît subiectul . Solidariza t , de
obicei , prin intermediul unui bur- Fig. 26. Schema apar atului
d uf sa u al unor tuburi extensibile, d e măr i t .
de 2nsa mblul clişeului , permite 1 _ Ansamb l u l c l i şe u l u i ; 2 _

nri erea distanţei cJ işeu-obiccti V , O b i e c t i v u l ; 3 - Ansa m b l u l i m a -

rca l i zîndu-so operaţia do punere gi n i i ; 4 - Coloană de sus\i nere.
la punct .
- Ansa mblul i magine se compune dintr-o p lanşetă de
pn;iiecţi e - p lanul do proiecţie - pc care se fonnca ză i maginea
şi p"e--care se pozi ţioncază hîrtia fotografică pentru a fi i mpro­
sionată. Uneorit la uncie u t i lizări a l e a pan: tolor, p lanul de
proiecţie poate ti şi o a ltă supra faţă - ca pardosea la sa u
peretele - în cazul unor măriri ma i mari .
[C"gătura dintre cele două ansa mble SC rea lizează printr-O
coloană de susţinere, care este fixa t ă pc p lanşeta de proiecţie
şi pc care coloană culisează ansa m b l u l clişeu l ui , ceea ce pc­
mite varierea scării de mărire a i maginii pozitive.

63
 In funcţie de i luminarea rea lizată de cutia de lumină a
.a paratelor de mărit , aceasta poate fi (fig. 27) :
- cu condensor şi sursă punctiformă de l umină (bec
dar), avînd o i l u minare puternică şi un efect foarte contrast ;
- fără condensor şi gea m opa l , cu i lu minare ma i sla bă
:şi cu efect moa le ;

Fi/Iru dduranl

b c

Figl 27. Schema diferitelor t i puri de cutii de l umină :

a -·cu sursă punctiformă şi condensor; b - cu sursă difuză şi condensor; c - cu
sursă difuză (sau p u n c t i formă) ş i geam mat (sau o p a l ) ca f i l tru difuzant.

- cu condensor şi bec opa l (sau gea m opa l) cu efect

norma l .
Apara tele d e mărit c u condensor şi sursă l u minoasă puncti­
formă sînt a pte pentru obţinerea celor mai mari ra poarte
<ic mărire . Razele luminoase a dunate de condensor . trebuie
să fie convergente în centrul optic a l obiectivului , fi indcă
numa i a stfel se obţine o repartizare uni formă a i luminării
pe întreaga supra fa ţă a clişeului (fig. 28) . Aceasta i mpune
o anumită corelare optică între condensor şi obiect i v , în
ceea ce priveşte distanţele foca le a color două clemente. Cînd
se schi mbă obiectivul pentru a corespunde a ltui format de
c lişeu, trebuie schimbat şi sistemul optic al cutiei de lumină.
Această corelare se poa te rea l iza în trei soluţii :

64
 a b c

, Fig. 28. Schema iluminări i cîmpului i maginii :

a ·- neuniform datorită distantei [ocale l ungi a coRdensorulul ;
/J '- neuniform datorită distantei focale scurte a condensoru l u i ;
: - uniform, datorită corelării corecte a celor două sisteme op t ice
(condensor şi obiectiv).

- prin schi mbarea condensorului cu un a ltul potrivit

noi i di stanţe foca le a obiectivului şi de dia metru corespun­
zător ; a ceastă soluţie fiind a pl i cată în genera l la a pa ra tele
d e mărit mai mari de 6 X 6 c m ;
� prin adăugarea unei a treia lentile condensorului exis­

tent , care scurtează distanţa foca l ă a a cestuia , a ducînd con­

vergenţa razelor luminoase în centrul optic a l unui obiectiv
cu distanţă foca l ă ma i mică . Este cazul a pa ra telor d e mări f ,
do format pînă la 6 X 6 c m ;
- prin modi ficarea d i stanţei dintre condensor şi p lanul
clişeului astfel ca centrul optic a l noului obiectiv să fie în
vîrful conului de convergenţă a razelor de l umină a le conden­
sorului şi , i mp l icit deci , c lişeul taie a cest con de lu mină
într-o secţiune circulară a l cărei dia metru este ega l cu dia­
gonala formatului clişeului . Soluţia optică este cea ma i
·
simplă, dar necesită comp lica ţ i i mecanice supli mentare
(fig. 29) . O soluţie asemănătoare, dar mai p u ţin u t i lizată
la aparatele do mărit a ctua le, este şi mărire(). corcspimză­
toarc a distanţei dintre sursa do l u mină şi condensor, dar
ueccsită o cutie de lumină foarte maro.

65
 Măririle cu pri mul t i p de a para t sînt cele ma i contra st e ,
eviden ţ i i nd Cl' l e m a i fino deta l i i (deci şi m i c i defecţiuni
meca nice a le c l i şeu l u i ) , deoarece fluxul l u minos dirijat cam
i ese din condensor „trece " cu uşurinţă prin zone l e U l'schis(i
a le c l i şeului , în t i mp cc , d i n contră , în zone l e înc h i se este
nu numa i a bsor b i t , da r parţi a l d i fuza t , ccl•a cc este în fond
o dublă f i l t rare de l u mină . Acest frno mcn, ca re măreşte
di ferenţa de i l u m i nare între cele două zone - dc·sc h i s ă şi
închisă - a fost st u d i a t p entru pri ma dat ă de A. Ca l l i cr1) ,
fi i nd a st fe l un „efect " care îi poa rtă nu mel e . Dura ta UL' ex­
punere f'St e rn<i i scurt ă , ceea cc const i t u i e uneori un avanta j .

\
'
'
'
\

I I
I I
I \
I \
I I
I \
I \
I \

Fig. 29. Schema cor elării celor Fig. 30. Schema unei ru t i i d e
două sisteme o p t ice p r i n i n ter­ l u m i nii cu sistem m ; i i e f i c i e n t
medi u l u nu i burduf la camera de venti l aţ i e .
cu l um i n ă .

1) Fi zician amator belgian 1 877- I 93S).

66
 A paratele de mărit fără condensor necesită durată mal
mare de expunere şi di minuează contrastu l c lişeului . Micile
; rnpcrfecţiuni mecanice a le neg�tivului devin a proa pe in­

Aparatele din a treia categorie combină avantajele şi

vizibile.

dezavantajele celor două sisteme a mintite, astfe l că sînt cel

mai frecvent uti li za t e .
Ca sursă l u minoasă se u t i l i zea ză fie becuri c u incandes­
l�enţă fie becuri ha Jogcn de joasă tensiune, situate la unele
rnt i i de l umină în focarul unei ogl inzi semisferice.
'.X:::u ti e i de lu mi nă trebuie să i se asigure o vent i la ţi e inte­
rioară, ca în fL·lul acesta să se rea l i zcze răcirea întregului
H nsa mblu. Altfe l c l i scul se deteriorează , dacă este încă lzit
şi nu ma i ră mînc p l�m în suportu l său . Pc do a l tă pa rte, o

d i n cauza încă lzirii excesive care o produce . Or , la repro­

sursă de l u m ină prea puternică nu este indica tă a fi folosi tă,

ducffi de mărir i mari , o i l u minare puternică este necesară

ca totuşi t i mpul de expunere să ră mînă în l i mite convena ­
b i l e . La a paratele mari există şi o vent i l a ţ i e forţa tă de aer
de la o suflantă separată (fig. 30) .

l i itre antitermice, care reţin radia ţ i i le infraroşii (ca lorice)

O soluţie rea lzată de curînd este prin u t i l izarea unor

şi a poi transmi terea luminii se face printr-un c i lindru optic,

format din fi bre a cri l ice, ajungîndu-se prin a cest sistem Ia
un procent de transmisie l u minoasă de 90 % . Lumina trans­
misă a sigură o i luminare foarte o mogenă a negativului
{iig. 3 1 ) .
Oricare ar f i siste mul , cutia d e l u mină trebuie să d• a o

ca şi la col ţuri) de proiecţ i e a i magini i , a ceasta fi ind o ca l i ­

i luminare cît ma i uni formă pe toată suprafa ţa (în cr · ntru

t a t e a a parat ului de mărit . Defectu l acesta d e neuni for m i tate

sl' poa te pune în evi denţă prin măsurări cu un luxmetru de

de hîrti i fotogra fice foarte contrast , cu o diafragmă puţin

prl'cizie sa u prin expunerea pc planul i magini i a unei probe

închisă (de l' X . 1 :8) . Oricu m , sursa de l u mină, împreună cu

condensorul şi în cont inuare cu obiectivul trebuie să for mC'ze
un sis te m centric, fi indcă numa i aşa se asigură uni formitatea

Din cutia d e lu mină nu trebuie ,,să sca pe " în încăptrea

i luminării cîmpului i ma gini i .

laboratorului lumină parazitară care, eventua l , s-ar putea

67
 fli/ro onfitorrnic

- Oglindă

Fig. 3 1 . Schema unui sistem de i l uminare

fără încălzirea ci işeului .

produce pc la sistemul de vcnt i la ţie, p c la locaşul suportului

nega tivului , prin suportul însuşi al negativului sau pe la
sertarul fi ltrelor color de corecţie. Lumina parazitară poate
voala hîrtia fotografică .
în cazul unor măriri color, cutia de l u mină prezintă şi
posi bilitatea a dăpostirii sistemului d e filtraj p entru corecţi e .
Cutia de l umină a re l a baza condensorului u n locaş în
care sr� introduce suportu l negativului . Acest suport, în lo­
caş , l'Stc presat pc uncie ghidaje, care să-i a sigure întotdea ­
una a ceeaşi pozi ţ i e centrică, în a xa optică a a pa ratului do
mărit, formată d e sursa d e l u mină, condensor şi obiect i v .
Sub locaşul suportului negativului este prins obiectivu l ,
iar sub obiectiv un fi l tru roşu care, după dorinţă, se poate
interpune sau nu în conul d e lu mină ce iese din obiectiv .
S u portu l negativului trebuie să asigure p laneitatea cît
mai perfectă a negativului şi să mascheze l u mina cc vine
către i magine, astfel ca aceasta să nu i l umineze <lecit c l i ­
şeul . Acesta este format d in două ca dre meta l ice (ma i rar
din p lastic sau lemn) , între caro se a fl ă clişeu l . La form atele
mari , a ceste cadre sînt şi cu p l ăci d.e sticlă, care presează

68
cl işeul pc toată supra fa ţa lor. La formatul mic, c lişeul poa te
fi presat numa i pe margini , a st fel că în a cest ca z nu a par
inele „Newton ", aşa cum se întîmplă la suporturile cu p lăci
de sticlă . Uncie suporturi universa l e - pentru mai multe
mări mi de forma te --.,.- au şi l i m i tatoare mobi le de cadraj,
care, prin manevrarea convenabi lă a lor, lasă să fie i lu mina t
numa i clişeul ; a cesta , evident , este de u n format ma i m i c
decît ce l ma xi m a l suportului (fig. 32) .
Suporturile cu p l ăc i de sticlă - care a r părea că sînt
cele ma i bune, prezintă şi dezavantajul că pe cele 4 suprafeţe
a le celor două p l ăci de st iclă aderă infi me particule de
praf d i n a t mosferă, ca dea ltfel şi pe cele două suprafeţe a l e
clişeului ş i care, dacă n u sînt înlăturate, vor a părea p c i ma ­
ginea pozitivă, c a puncte a l be c c vor trebui retuşate , ope­
ra ţ i e care se ma i numeşte şi „pozi tivare". Curăţirea pra fului
se face anevoie , deoarece prin frecare cu un t i fon , cdc 6 su­
prafeţe se încarcă cu electricita te sta tică, cc tocmai atr2ge
praful. Sînt unci e tifoane sau hîrti i specia le de şters, tratate
anti sta tic, ca şi uncie pensu le cu păr fin cu pompi ţe care şi
.,suflă particulele de pra f de p c aceste supra feţe. Soluţia
u

Fig. 32. Suportul negativu lui.

69
cu suport fără p lăci de sti c l ă , din acest punct de vodere ,
este ma i indica t ă . O a l t ă so luţie construct ivă a suport u l u i
de clişeu este fără placă de s t i c l ă sup eri oară . Cons t ruc ţ i a
cutiei de l u mină este astfel făcută că preia şi ro lul de presa re
a cli şeului p e supra fa ţa p lană a lent i le i condensorul u i ; se
di minuează astfel n u mărul suprafeţelor care pot a vea par t i ­

cule de pra f, dar există riscul zgîrierii acestei suprafeţe a

lentilei condensorului .
Suportul de c l işeu, deşi este o p iesă a pa r e nt dcr m ică i 111 -
portanţă, joacă un mare rol în redarea cu clari tate a i ma gin i i
p e toa tă supra fa ţa . La suport uri le f ă r ă p lăci <le sticlă e x ist ă
perico l u l „bombări i " c li şeului - chiar cînd este de fo r 1113 t
mic - a t unci cînd se încălzeşte după un anumit t i m p de la
a prinderea becului şi doci i maginea nu este c la ră pc toa t ă
supra fa ta ei . Uneori un fi ltru anti t er m i c este indica t <ll' ·

folosi t .
O rea l izare recentă a unui suport de c l i şeu de forma t
mare, deşi este fără p lăci de sticlă, a sigură o b un ă p la nPitata
c l işeul ui , deoarece este prins de ma rgi ni şi pus să stea cît
ma i întins.
Obiectivul a para t ului de mărit trebuie să a i bă d ista n ţ a
foca l ă 0ga lă cu d iagona la formatului nega t ivului ş i l umino ­
zitat(>,a de I : 3 , 5 s a u ma i mică . Tre b u i e să f i e do marc con­
trast şi CIJ b ună putere separa toare. Este do asc mcnl�a i n d i ­
ca t s ă posede şi o corecţie rotro l i niară . Obiect i ve l e proven i to
de la a pa ratele fotogra fice nu sînt prea indicate de ut i l i za t
l a a paratele d e mări t , înt r u cît sînt ca lculate ş i construito
l uînd în consi derare că ,,su b i ectul " este la o d i s t a n ţă mult

ce la obiectivul a para t u l u i <le mă r i t s i t u a ţ i a este toc ma i

m a i marc docît a ceea di ntre o b i ec t i v şi i magine, în t i mp

invers .
A p a ra t ele do mărit cu o b i ec t i ve interschi mba b i le o feră
po s i b i l i ta t ea unei ga mo de ra porturi de mări ri mu 1 t ma i
ma r i , fi indcă este evident că şi cu un o b i ec t i v de 1 05 de
m i l i mdri se poate face o mărire a unui clişeu 2-l X 36 c m ,

a celaşi raport do mărire, executată cu un ob iectiv <le 5 O m m .

dar d i s tan ţa d e proi ecţ i e v a f i m :i i mare (dub lă) decît pentru

Coloana do susţin ere dintre cele două a nsa mble fi ind J i m ; ­

t a t ă , mărirea treb u i e făcută în pri mul caz pe un a lt p lan Jo
proicc t i o (pardosea l ă , p erete etc . ) , ceea ce es t e inco mod .

fO
 Distanţele foca le a le obiectivelor ca şi a condensoarelor
trebuie să fie în concordanţă cu formatele clişeelor pentru
mărit, l uînd ca bază mări mea diagona lei forma tului ega lă
a p roxi mativ cu distanţa foca lă a obi ectivului , a şa cu m ·

reiese din tabel .

D i o t a n j a foca l ă For m a t u l D i a me t r u l
a o b i ec t i v u l u i , neg;t l i veior, condensoru l u i ,
IJI ITl mm mm

50-60 1 8 X 24 50-75
24 X 36

60 40X 40 75
75-90 4 5 X 60 75-90
fi 0 X 60

1 00- 1 05 6 0 X 90 1 1 5- 1 25
1 35 9 0 X 1 20 1 65
210 1 30 X 1 80 230- 240

300-3GO 1 80 X 240 380

Obie>ct ivul este p rins de cutia de l u min.J , totuşi cu posi­

b i l itatea dl•p lasării a xia le a lui , între anumitu l i mite. Pentru
scurtarea coloanei de susţinere, între cele două a nsa mb le,
s-au construi t şi obiective pentru a parate de mărit cu un­

diagon� la cl işl�ului ) , coca cc Ic conferă ca l ita tea do superan­

ghiul de cîmp mai marc de 50° (deci cu foca l o mai mici ca

gula r . I n fel u l acesta se obţine un ra port de mărire ma i mare

la o d istantă ma i m i că între cele două ansa mblc (fig . 33) .
Un a lt a va ntaj este că pentru aceeaşi i ntensitate a fiuxului
lumi nos, i maginea este ma i l u minoasă , d istanţa de proiecţie
fiind ma i mică .
Spa ţ i u l dintre cl işeu şi o b i ect i v este nrn sca t cu burduf
cxtL·nsi b i l sau cu tuburi cul i sa b i l c , ca ium ina para zitară de
sub c l iŞL'U să nu sca pe în încăperea l a bora torului fotogrn fic .
Această condi ţ i e proprie a a paratului de mărit reprezintă
o a l t ă di ferenţă fa ţă de a pa ra t u l fotogra fic o bişnuit , la care
este mascat spa ţ i u l dintr e obiectiv şi i magine, cel a l ca merei
o bscure.

71
 Varierea dista nţei dintre clişe u şi obiectiv pentru punerea
la punct se face printr-un dispozit i v mecanic cu cr c ma l i eră
sau cu fricţiurn' , în cazul burdufului extensi b i l sau prin
înfi letam în cc:: zul t uburilor culisa bi lc .
Punerea l a punct este o opera ţ i e care trebuie s ă permită
o m a nevra r e fin ii , iar mişcarea de „du-te - vino " să fie făr;ă

I
t,
\\ I /1/
fs. \ \ /I
l \ I I
fn. \'li

- / -/I\
Fig. 33. Comparaţie schematică pri­
v i nd l u ngimea coloanei de susţ inere
I Ls.
pentru obiectiv cu unghi de cîmp
\'
/ I
i I I
I I \
normal (F.) şi u n obiectiv cu unghi
\
Ln

I
. \I '\' de cîmp mare (F,) de tip superan­
I „

/i' !
I ls
„____ _,.,' I \
gular :
\ L. > L , pentru I. = j , ,

/ I \
; r \
i
I '
I
I
I Jn
I ·- -

„joc" mecanic. în acelaşi t i mp , dispozi t i vul să asigure sta b i ­

l i ta tea reglajului efectua t . Unele dispozitive a u chiar un
sistem de b locaj . .

.Manevarca pentru rea l i zarea clarităţii se poat e face ma ­

n ua l sau automa t .
Manua l , după c c s-a ridica t ansa mblul clişeului pînă la
rapo rt u l dorit de mărire, se face punerea Ia punct prin mane­
vrarea crc ma li er ei sau tubului de extensie a obiectivului .
La a paratele a utoma te, odată cu operaţia de manevrarea
ridicării ansa mblului cliscului , se menţine a utoma t si cla­

punct . Este un a vantaj care uşurea ză lucrul , a tunci cînd se

ritatea i magi n ii , dacă ini ţia l s-a rea lizat odată punere a la

fac măriri la scări diferite. Pentru rea lizarea acestui a uto­

mat i s m se uti li zează 3 sisteme şi anume :
- sistemul Jo pa ra lelorga m , cuno scut din 1 937, rea l iz a t
de Kla t t , care este c e l ma i uti l iza t ş i astăzi ;

,72
 - sistemul cu ca mă şi ghidaj l iniar (ti p sa bie), .care a
permis menţinerea a utoma tismului si a tunci cînd se schimbă·
obiectivul cu un a ltul de a ltă dista n ţ ă foca lă ; . , ' 1
- sistemul c u c a m ă şi ghidaj spira I .
Sistemele a uto mate, fiind mecanice, sînt expuse uzurii „
ceea cc, după un ti mp de uti l izare, nu ma i asigură o funcţio­
nare ireproşa bilă ; de asemenea sînt mai puţin poliva lente„
ncputînd asigura p unerea la p unct decît numa i între anu­
mite l i mite a le ra portului de mărire, în a fara lui sistemur
a utoma t decup lîndu-sc şi manevra făcîndu-s0 manua l . De
sistemul a utoma t beneficiază în specia l c paratcle de format
mic sau medi u (fig. 34).
O a ltă calitate cc se cerc unui a para t de mărit este şi
para lelismul celor trei planuri a le sistemului optic : p lartul
clişeului , p lanul în care se a flă centrul optic al obiectivului
şi p lanul i magini i . Sînt două soluţii : o construcţie rigidă ; .
care să asigure din fa brica ţie a ceast ă condiţie, sa u o ·
construcţie regla b i l ă , care arc,
însă , ava ntajul că permite apa­
ratului să îndepl i nească redre­
sarea i maginii . Pentru corec­ · '

tarea efectelor de perspc'Cliva

(menţinerea vertica lităţii unor
fronturi care sînt convergente
în clişeu etc . ) , este necesar ca
cele trei planuri să fie con­
curente pc aceeaşi linie', con­
form condi ţi ci geometrice a
lui Schci mpflug, rca lizîndu-sc
asHcl redresarea i magini i .
Înc!inarl'a p lanului clişeu­
lui , ca şi a p la nului de pro­
il'cţil', p lanul obiectivului' ră ­
mînînd orizonta l , solicită unl'ie
(fig. 35) condi ţ i i speci a le obiec­
tivului , cum ar fi o bună Fig. 3·L Aparat de măr i t cu punere
corecţie rctroliniară , l uminozi­ I a punct au tomată prin sistem cu
tate medic etc . paralelogra m .

73
 În acest ca z, se o b \ i m' aceraşi clari ta te pe toată supra fa ţa
{ ma gi ni i .

nu ma i o pseudorcdrcsarc, prin fa ptul că permit înc l inan·a

Sînt însă uncie a parate d e mări t b care s e poate rea l i za

ceea c c n u sa tisface condi ţ ia geo metrică menţiona t ă . In

numa i a p lanului obiectivu l u i şi CL'a a p l a nului de pro i L·cth� .

Fig. 35. Aparat de măr i t î n situa\ia redresării imagi n i i ,

îndep linind condi ţ i a Scheimpflug,

74
 a se o b ţ i n e o claritate relat i v bună pe toa t ă supra fa ţa i ma ­
acest caz, obiectivul trebuie foa rte mult dia fragma t , pentru

O a l tă probl e mă i mportantă la un a para t de m ărit este

:g i n i i (fig. 36) .

:ea să fie l i psi t de vibra ţii . În a devăr, a nsa mblul „clişeului ",
la marca majoritate a a paratelor de m ărit , este susţinut
<le un bra ţ în consolă , al cărui ca păt , prin i nter mediul unui
ma nşon - sa u a l a ltui sistem meca n i c - cul i sează pe co­
loana <le susţinere . Datorită centru l u i de greuta te excentrio

ma i mică a tingere, sau chiar de v i bra ţ i i întîmplătoare (tre­

a l ans::i mblului clişeu, acesta este solicita t , uneori de cea

c e r ea unui vehicul greu prin a prop i ere etc .), să intre în o sc i ­

l a ţ i i para zitaro . Robusteţea constructivă a sisk mului de

· sa u eventua l să le a mortizeze foa rte repc·de.

susţi nere trebuie să împiedice prod ucerea a cestor osci laţii

Trei sînt clementele care

cond i ţionea ză a mortizarea
cît ma i ra pidă a acestor
i0sci la ţii : greutatea cît ma i
redusă a a nsa mbl ului c l i ­

mare îm p i e d i cîn cl intra rea în

:1?eului (une or i însă greutatea

.co loa na de sus ţ i ner e (sa u si­

:0sci l3 ţ i i la so licitări m i ci ! ) ;

stemul de susţinere) cît ma i

bine pe p lanşda ansa mblu ­

Tigi d ă ; f i x a n�a ci cît ma i

l u i i m a g ini i .
Dacă asupra a nsa mblu­
lui cl işeului , rC'd ucerea gre -

posi b i l ă , da t or ită multelor

11tăţi i nu este întotdeauna

piese componente (cutia de

.lumină, obiectiv, suport cli­
.şeu etc . ) , în schi mb sistemul
<le susţinere so rea l i zea ză
.din una sau ma i multe co-
Fig. 36. Pozi j i a cut iei de l u mini.
a obiecti vului ca şi planu l u i i maginii
asigură o pseudoredresare.

75
 Ioane profi late spC'cia l pentru a pre­
zenta o rc:zisknjă ma x i mă la încovo­
i ere, a ncorarC'a pC' p f a nşdă făcîndu-so
cu p ieso „grel e " şi de supra feţe mari
de conta ct cu ansa m b l u l i ma gini i .
În specia l l a uncie a pa rate de for­
ma t mic, coloana de susţincro este
înc l ina t ă fa ţă de p lanşeta de proi ecţi e .
a stfr l încît ansa m b l u l cl iseului s ă fi e
susţinut de un bra ţ con;olă cît ma i
scurt, ceea cc face să se d i m inueze
posi b i l i t ă ţ i l e de v i bra ţ i i a le ansa m­
b l u l u i susţinut (fig. 37) .
Se mcnţinc în a celaşi t i m p şi po­
Fig. 37. Schema u n u i z i ţ i a crntrică a a x ului optic d e pro­
a parat de măr i t c u co­
loană de susj inere în- i ecţi e , în raport cu planşeta .
c l i n a t ă şi fără braţ In genera l , l ungimea coloanei do
consolă de susţi nere. susţinere corela tă cu obiective cores­
punzătoare trebuie să permită măriri pe
p la nşeta de proiC'�ţ ic pînă la formate de 30 X 40 c m sa u even­
tua l 50 x 60 c m . In ca zul unor măriri ma i i mportank, „pro­
iecţia " se fa ce pc pa rdosea l ă (prin rotirea cu 1 80° a ba zei
coloa nei de susţinere fa ţă de p lanşeta de proiecţie) sa u pc
perete (prin roti rea cu 90° a a nsa mb I ului c l i şeu faţă de co­
loana de susţinere) (fi g . 38 şi 39) .
Pc coloana de susţinere cul isează în sus şi în jos bra ţul
conso l ă cc susţine ansa m b l u l clişeu lui . La a pa ra t c l c m a i
m a r i s e găseşte şi u n sist e m de ba lansare a greut ăţi i ansa m­
b l u l u i c l i şeului , fie prin contra greuta te, fi e prin a rcuri , fie
prin sistem meca nic cu cre ma l ieră sa u fricţi une , a st fel încît
cul isa rea bra ţului-conso lă să se fa că cu marc uşurinţ ă . Un
a l t sist e m de r i d i ca re sa u coborîrc a ansa mblului c l i şeului
este cu co loană scurtă de susţ inere, în vîrful căreia se găseşte
un sistem de p îrghi i para lelogra m , co conferă ansa mblului
întotdea una a ceeaşi pozi ţie vertica l ă a a xului optic de pro­
iecţi e . La acest si ste m , ra poa rtele de mări re sînt într-o ga mă
ma i rcstrînsă (fig . 40) .
Oricare ar fi siste m u l do susţinere şi cul isare, la toa te
este prevăzut şi un d ispozitiv de blocare în pozi ţia dori tă .
Fig. 38 . Proiecţie pe pardosea l ă . Fig. 39 . Proiecţ i e pe perete.

La unele a pa rate do mărit de forma t mare, ridicarea sa u

coborîrea ansa mblului clişeului so face prin intermedi u l unui
motor electric, a cărui co mandă, uneori chiar prin co mutator
do pic ior, uşurează munca la „mărit " (fig. 4 1 ) .
Ansa mblul i maginii so co mpune dintr-o p lanşetă cît ma i
rigid ă , pe caro este fixată coloana de susţinere , astfel încît
a xul optic de proiecţie să fie în centrul p lanşetei . Acest an­
sa mblu a l imaginii este comp lotat cu o ra mă de susţinere şi
cadraj a hîrtiei fotogra fice care, de obice i , so fabrică pentru
forma te maxi me cuprinse între 1 8 X 24 cm şi 30 X 40 c m .
Toa te formatele m a i mici se pot cadra nu ma i pri n deplasarea
convena b i l ă a l i mitatoarelor d() i magini (fig. 42) .
Pentru măriri mai mari dccît cele cc se pot face în ri! mPlc
de cadra j , hîrtia fotogra fică se prinde cu pioneze d i rect de
p lanurile de proiecţie.
Uncie ra me de cadraj şi susţinere a hîrtici au şi cle mente
fotosens i b i le pentru măsurarea expuneri i la mărit , coman­
<lînd a utoma t şi stingerea a cestei lumini . Lumina , traversînd
hîrtia sensibilă este măsura tă prin integrare, dînd o va loare
medie a expunerii . în prea la bi 1 se reglează elementele foto­
sensibi lc a le ra mei , cu coeficientul de cta lonaj al hîrtici

77
Fig. 40. A p ar�it de miî r i t cu s i stem Fig. 4 1 . A p a r a t d e mă r i t cu co­
paral e l ogram p e n ! r u s us ţ i nere . m a n d a l a p i c i or a r i d i că r i i cutiei
de l u m i n ă .

"<;'J g. 4 2 . R amă de susţi nere ş i pozi ţionarea hîrtiei fotogr afice_

întrebuinţate în funcţie de sens i b i l i ta te a şi gra dul c·i de

neri i şi după dorinţă (fig. 43) .

contrast . Există posi bi l ităţi de mărire sa u micşorare a expu­

Unc ie a parat e de mărit ele fo r m a t marc• , profcsiona h• ,

sînt construite î n sist em banc o p t i c . Pc• o coloană suport d e
marc rezistc•nj ă , ca re s � r•·a z e m ă d i rl'ct pc• pardosea lă prin­
tr-un suport greu, culisează p lanşPta UL' proi rcţi c , sus ţ i nut ă
pc o consolă, iar pc a lta ansa mblul c l i şeului. Planşeta de­
pro i ccţic, la acest sistem de susţincrL' , per m i te o încl inare
a ci , tot at ît de bine ca şi suport ul clişeului , astfel că rcdrc­
sarea i maginii se poa te fa ce cu uşur i n ţ ă . În locul rn mei de
susţi nerea hîrtici , asa cum a fost nwnj iona t a nterior, chiar
pc p lanşeta de proi �cţic sînt pract icate o sc•rie <le g ăuri de
a bsorbţie a acrului (de către o pompă aspira toare ) , astfel
că hîrt ia fotografică este f i xa t ă pneuma t i c .
Apara tele de mărit d e ca l i ta t e oferă posibi l i ta tea d e a
obţine o i magine mărită sa u m icşorat ă a cl işeu l u i .
Apa ra tele d e m ă r i t s e cara cterizea ză prin d i mensi unea
ma x im ă pc care o arc nc•ga t ivul pc care îl poate pri m i suportul
nega tivului . Astfe l , sînt a parate de mărit pentru forma t(•] e
24 X 36 c m (recent s-a u rea l i za t ş i numa i pentru for matul
1 1 0) 6 X 6 c m , 6 X 9 cm, l O X 15 c m , J :3 >� 18 c m şi 1 8 >< 24 c m .
Pentru formate ma i m a r i a pa ra h - l e de mărit sînt cu totui
,

F i g . 4 3 . R amă de sus ţ i nerea hîr t i e i cu d i spoz i t i v de măsurarea

expuner i i şi a p r i n dere automată a sistemu l u i de i l umi nare
a a p arat u l u i de miir i t .
I - Bulon d e reglaj a l mart:in i i a l b� a ICJ!owa l i c i ; 2 · B u l on d e coree\ i a
m;;) sură r i i expunrr i i ; 3-- B u t on de <· t a l oniln: pf'11 l r u scrl:! i b i l i t atca
hîr t i ei ; 4 - L i 11:i t a t oarc de l c r m a t

79-
pentru scopuri speci a l o , fiind a d evărate uti laje complexe
pro fesiona le (fotorcdresa toarc, a para te pentru scopuri tipo­
gra fi co etc. ) .
În genera l , a p 2 ra t clc de mări t de cali tate posedă şi patru
grupe de accesorii cam fie că Ic fac ma i mult i funcţiona le ,
fie că re� lizcază o mani pulare ma i uşoară (fig. 44) .

Fig. 44. Aparat de măr i t cu accesorii.

Ast fe l , o pri mă ca tegoric o formează dispozitivele de

.control a l punerii la punct . Unel e dispozitive se bazează pe
princi piul coincidenţei a două repere, situate chiar pe su­
portul clişeului , iar a l tele „privesc " chiar i maginea de pe
planşeta de proiecţie, mărită, putîndu-so controla orice parte
a i maginii din ca dru. O miră de control poat e fi utilizată
în locul clişeului de mări t , uşurînd a stfel a ceastă opera ţie,
,după care este înlocuit ă în suportul clişeului cu nega tivul
. rQs pectiv.

;8Q
 A doua categoric de accesori i se referă la cutia de l u mină ,
care prin schi mbarea unor subansa mble a le ei , se a da p tează
şi pentru măriri co lor. Este necesar a se rea liza fi ltra rea de
corecţie, fie printr-un set de fi ltre color a movibi le, fie prin
trei fi ltre dicroice si tuate într-o casetă de filtrare, care de
obicei a re şi o sursă de lumină cu bec ha logen. Ana lizoare
de culoare, dînd indica ţii asupra ca li tă ţ i i filtrajului , _ com­
p letează, împreună cu sta b i l i za torul de tensiune electrică,
ga ma acestor accesorii .
A treia categorie o formează dispozi tivele de crono me­
trare a ti mpului de expunere, fie cu mecanisme de ceasornic,
fie electronice. în genera l , acestea se interca lează, montîn­
du-se în serie - în circuitul electric a l sursei de lumină,
a prinzînd-o şi stingînd-o a utoma t .
Ulti ma categorie d e accesori i s e reforă l a posibi lităţile
de a rca·liza reproduceri fotografice de subiect plane (docu­
mente etc.) . Astfel că · sînt sisteme de i luminare ca şi
magazii-casete de fi l m .
Moda lităţi le . do rea lizare a acestor a ccesori i sînt deosebit
de variate şi propri i fiecărui a para t , unci e neputîndu-se
ada pta la a lt a pa ra t .
Este evi dent că , pentru rea liza rea unei foarte bune i ma ­
gini pe hîrtie, ca l i ta tea a pa ra tului d e mărit contribuie în
mare măsură în complexul opera ţii lor fotograiice început
odată cu fotqgra fierea . Astăzi , cînd răspîndirea tot ma i marc
a forma tului mic tinde să devină un fa pt î m p l init , şi dezvol­
tarea fa bricării a para telor de mărit s-a diversifica t foarte
mult, pentru a sa tisface astfel toa te exigen ţelc . Varicta tca
marc a a paratelor de mărit cuprinde deopotrivă a para tele
„porta b i l e ", cc pot încăpea într-o mică va l iză , ca şi mari le
a para te care solicită încăperi specia le (fig . 45 şi 46) . .
Diferitele rea lizări opt ice şi mecanice a l e celor tn.:i părţi
principa le a le a paratului de măr i t , a celor a uxi liare precum
şi modul de interdependenţă dintre ele măresc şi ma i mult
această varietate.
În - genera l , cele ma i numeroase a parate de măr i t sînt
cele pentru for mat u l mic (24 X 36 m m), deoarece acest format
este cel care a solicitat i mperios, încă de Ia a pari ţia lui _ în

Soluţii le ch imice pentru procesele de prelucrare trebuie

fa milia fotogra fică , mărirea negativelor .

să corespundă cît ma i b ine condi ţi i lor de l ucru ca şi i nton-

81
ţ i i lor fot�gra fului , în ra port cu caractef isticile hîrtiei foto­
grafice. In genera l , hîrtia fotografică se poate developa în
orice revelator, dar este indica t a se folosi numa i acele sol u ţ i i
revelatoare speciale p ent ru hîrtie, care să asigure obţ inerea
unor i magini plastice cu deta l i i în zone luminoase , ca şi în
cele întunecate, evi dent dacă nu se urmăreşte obţim·rea unui

Fig. -45. Aparat de m ă r i t portab i l în v a l i z ă .

'

82
 ,
. f ,,., y--� -�·······<

Fig. 46. Aparat de mărit gigant.

'8
3
anumit efect ,particular . În l i tera tura · de specia l i tate, se
găseşte un nu măr marc de reţete de soluţii de developare,
fi ecare cu recomandări , ma i mult sau ma i puţin a vantajoase,
ceea co conduce uneori la di ficultatea a legerii . Sub a cest
a spect , se pot deosebi două grupe de so luţii de developare,
una cu caracteristici genera l e şi a lta cu efecte specia le (de
mare contrast, pentru hîrtii fotogra fice vechi etc . ) .
So luţi i l e de uz fotografic sînt întotdea una numa i în a p ă
ş i s e obţin prin dizolvarea compuşilor chi mici c c a u pro­
prietăţile a minti t e anterior, la ca pitolul „Procese chi mice ",
dind so luţi i a poase - aşa cum sînt definite chimic.
Apa cca ma i pură este a pa dist i la t ă , folosirea ci fi i nd
cca mai indica t ă , dar nu i ndispensa b i l ă . Apa de ploa ie fi l ­
tra t ă poa te înlocui cu succes a pa dist i la t ă . Apa d e izvor este
de asemenea uti lizabi l ă , dacă nu conţine săruri şi gaze di­
zolvate, sa u urme de substanţe vegeta le şi bacteri i , în care
caz poate fi utiliza tă numai după cc a fost fiartă şi fi ltra t ă .
Hexa metafosfatul sa u tri polisulfa tul de sodiu formează,
cu săruri le de ca lciu din a pă , co mpuşi comp lecşi , insensibili
la acţiunea substanţelor chi mice din componenţa reve lato­
ri lor , astfel că fierberea a pei nu ma i este oportună, fi ind
necesar circa 1 g pentru fiecare 0,09 g săruri de ca lciu, ceea
ce revin practic în mod curent la circa 2 g la 1 000 cm so luţie
de revelare . Apa pota bi l ă din reţeaua de a l i mentare cu a pă a
centrelor populate este sensib i l asemănătoare cu cca de i zvor .
Dizo lvarea co mpuşi lor chi mici trebuie să se facă în or­
dinea indicată de reţeta a leasă, a prox i ma tiv în 2/3 din canti­
ta tea finală de a p ă . Uni i compuşi chimici se d izolvă ma i re­
pede, chiar la tempera t ura ca merei , a l ţ i i ma i greu şi ca a ta re
so licită o uşoară încăl�ire a a pei (nu mai mult de 55°C) şi o
a gitare ma i energică. In orice caz , nu se va introduce în so­
luţie compusul chi mic următor, pînă cc nu s-a dizolvat co m­
p let co mpusul chi mic precedent . Compuşii chimici caro se
prezintă sub formă de bulgări se vor fărîmiţa cit ma i fin
posi bi l şi după a ceea se vor dizolva . Sărurile anhi dre trebui e
vărsate puţin cite puţin în a p ă ş i b ine agitate, d izolvîntlu-se
a stfel i media t ; a lt fel se a glo merează şi dizolvarea este ane­
voioasă , iar a pa trebuie încălzită .
După dizolva rea complet ă , se a da ugă apa rece necesară
pînă la cantitatea indica t ă în reţetă .

84
 După preparare, este indicat ca soluţia să stea nemişca tă
o zi , ma i a les dacă a pa nu a fost dist i l a t ă , d u pă ca re să se
fi l treze fie prin hîrtie de filtru, fie pr i n v a t ă (bine îndesa tă
în pîlnie, ca soluţia să nu treacă prea repede) .
Co mpuşi i chi mici solizi se cîntărcsc cu toată precizia ,
cu o ba lanţă fa rmaceutică, pînă la fracţiuni de gra m , ia r
lichidele s e măsoară c u ci lindrul gra da t , de capacitate
ma i mică, aceste opera ţ i i so licitînd o anumită înde mînare
de l ucru . Prepararea soluţii lor este bine să se facă cu deose­
bită grijă şi să nu se răspîndească în aer p u l bere de co mpuşi
chi mici , fi indcă prin depunere u lterioară pe e mulsia fotosen­
sibi l ă , aceasta poat e să producă o voa lare a ei .
Prepararea soluţi i lor este indica t să se facă în rcci pienţi
cu pereţi insensi b i l i la acţiunea chi mică a co mpuşilor, de
preferinţă din st iclă, i a r a gitarea să se facă tot cu o baghetă
de sticlă sau ebonită.
Soluţi i le , odată preparate, se păstrează în sticle colorate
sau nu , după ca z (cele care se a l terează la lumină , în sticle
brune), b ine închise (de preferinţă cu dopuri de ca uciuc) şi
la tempera tura ca merei . Sticlele se etichetează, indicîndu-se
felul so luţiei , data preparăr i i şi cantita tea de materia le foto­
sensib i le prelucrare . Deoarece unele soluţii ca şi substanţe
chi mi ce sînt toxice, se vor manipula cu toat ă grija , pentru
a nu da naştere la a ccidente (a nu se păstra în locuri uşor
a ccesibi le, în specia l cop i i lor) .
Ca recomandare genera l ă , este bine ca developarea şi
fixarea fiecărui fel de hîrtie fotografică să se facă în soluţiile
indicate de fabrica producătoare a hîrti e i , fi indcă în urma
experi mentări lor producătorului (mult mai eficiente decît
cele propri i ), acele soluţii da u rezultate opt i me în majori ­
ta tea situa ţ i i lor de ut i l izare. 1n urma unei experienţe mai
îndelunga te, evi dent că rezultate bune se pot obţine şi în
a lte so luţii de l ucru. De ase menea , în ega l ă măsură, se pot
uti liza şi soluţii cu caracteristici care le fac a pte pentru
a lte rezu ltat e dorite, dccît cele obişnuite (modificarea în
anumite l i mite a grada ţ iei hîrtie i , tonări d irecte etc . ) .
Pentru a înlătura dificulta tea dozării ·substanţelor chi ­
mice a le soluţ i i lor, este indica t a se folosi substanţe chi mice
prea mba late şi dozate gata de fabrică, fiind necesar pentru

85
prepararea soluţi e i numa i dizolvarea lor în a pă . Avantajul
a cestui procedeu este evident , fi ind garnnta te de fa brică
purita tea co mpuşi lor chi mici şi gra ma jul lor, di minuînd
totodată şi riscul ncîndemînări i de prepara re a fotogra fului .
De asemenea , se găsesc şi so luţii concentra te care, pentru
utilizare, trebuie numa i di luate cu a pă .
O metodă ma i nouă , î n speci a l pentru procese chi mice
pe hîrt i i fotografice cu supra feţe mar i , este aceea a uti l i zări i
soluţiei gata preparate do fabrică şi îmbuteliată sub presiune
într-un rcci pi(•nt meta lic, care printr-o duză so pulverizează
pe supra fa ţa hîrtiei do developat (în sistem spray) .
O a l t ă condiţie pentru obţinerea , în mod constant, do
rezulta te bune, este şi a ceea a uti l i zării so luţii lor exact cît
sînt indicate ; datorită epuizări i lor, orice folosire în conti ­
nuare constituie o pagubă ş i n u o economic. î n l i psa a ltor
indica ţi i , se poate lua şi următoarea :
- într-un l i tru do revelator se poate developa circa
1 ,00 m de hîrtie fotografică ;
- într-un l i tru do fixa tor se poate fixa circa 2 ,00 m de
hîrt ie fotografică .
Indi ferent caro sînt soluţii l e de prel ucrare, este i mportant
de a se face procesul chimic numa i în cond i ţ i i le prescrise
do reţeta în cauză (tempera tură , durat ă etc . ) . Nu se vor uti ­
l i za soluţii le pentru procesul pozitiv, dacă ini ţ i a l s-au fo losit
p entru negative, fiindcă pot păta pozi t ivele .
Chiar dacă soluţiile ma i „l ucrează", este bine să se arunce
şi să se spele bine sticlele, îna inte de a se introduce a ltele
noi . Ca recomandare practică, este indicat să se stabi lească
oda t ă pentru totdeauna sticla (sticlele) pentru soluţia de
deve lopare, pentru so luţia de fixare etc . şi să nu se ma i
schi mbe niciodată între ele.
Datorită posib i lităţi lor oferite de sorti mentele hîrtiei
fotogra fice, corolnte cu diferitele varietăţi de solu ţ ii revela ­
toare, cît şi cu moda lităţile multiple de lucru în procesul
pozitiv, în mod teoretic, fiecărui fel de negativ îi corespunde
o anumită rezolvare, astfel ca în fina l i maginea pozitivă
să fie cît mai bună . Pract i c însă , unele rezolvări sînt a tît
de la borioase, încît este uneori de preferat a se face chiar
un nou negativ.

86
 In principiu, este indicat să se uti lizeze negative norma le,
care dau cele ma i bune rezultate, dar, datorită diferi telor
sorti mente a le hîrt i i lor fotografice, se pot utiliza şi negative
subexpuse sa u subdevelopate, ca şi negat ive supraexpuse
sau supradevelopate, cu . condiţia corelării caracteristici lor
clişeu lui cu cele a le hîrtiei astfe l :

}
- negativ normal hîrtie cu gradaţie
.„normal"
- negativ subexpus, dar develo-

}
hîrtie cu gradaţie

}
pat normal (transparent şi cu
„contrast"
puţin contrast)
- negativ subexpus şi subde-
hîrtie cu gradaţie
velopat (transparent şi fără
„extracontrast"
contrast)
- negativ subexpus, dar supra- hîrtie cu gradaţie
developat (transparent dar cu
contrast) } „contrast"
dar developat moale
- negativ supraexpus, dar deve-
lopat normal (dens şi fără
}
hîrtie cu gradaţie
„special"
contrast)

}
- negativ supraexpus, dar sub- hîrtie cu gradaţie
developat (dens şi cu puţin „moale" dar developat
contrast) contrast
- negativ supraexpus, dar

}
hîrtie cu gradaţie
supradevelopat (dens, dar cu
„moale"
contrast)

Toa te a ceste considerente corespund în genern 1 unui pro­

ces pozit i v de developare norma l . Dar caracteristici l e gra ­
da ţiei hîrtiei fotografice de utiliza t , pentru clişeul cc trebuie
mărit , pot fi extinse prin procedeul de mărire cu o i lu minare
concentrată şi puternică , prin revelare într-o soluţie energică
precu m şi prin însuşi modul de lucru, corelînd cei trei fac-
. tori : expunere la mărit - temperatura soluţiei de revelare
- durata de revelare . Uneori , prin a ceste practici , caracte­
ristici le lîrtiei pot fi schi mbate, ducînd pînă la sup l inirea
i.mei gra da ţ i i deficitare.
Aşa cum la fotogra fiere dificulta tea majoră este deter­
Iil.inarea expunerii corecte. la procesul pozitiv, dificu l ta tea
majoră este acordarea gra da ţiei hîrtiei cu caracteristicile
clişeului .

87
 CUPRINS

Capitolul 1 . Introducere . 3

Capitolul 2. Principiul obţinerii imaginii fotografice 6

Capitolul 3. Caracteristicile emulsiei fotosensibile . 23

Capitolul 4. Procesul pozitiv 29

Bun de tipar : 1.11. 1978. Coli de tipar :

Planşe. : 8. !firai :.�.ooo+65 e.:i;"!"p!are bro
, .orc, z; 11,ou . --_,_, ,:,n. !

I
PLANŞA I a. !N ECHILIBRU (subiect 0.e mare contrast).
 1 . - · � -

PLANŞA I b. ARHITECTURA MODERNA (contrast normal).

PLANŞA II a. lN TELEFERIC (peisaj de iarnă).
PLANŞA II b. STATUIA VIE (reportaj).
PLANŞA II c. PROPORŢII (arhitectură).
PLANŞA II d. PRIETENUL MEU (portret).

PLANŞA III a. MAESTRA (portret).

PLANŞA III b. O PERLA DE ARHITECTURA (arhitectură).
PLANŞA III c. PARC SPANIOL (peisaj de vară).
PLANŞA III d. INVIT/lTfE (natură rnoartf1).

PLANŞA III c. COIF ANTIC.

PLANŞA III f, PRIVIRE ATENTA (gen) .
PLANŞA III g. JOC DE 1l PA (arhitectură detal iu).
PLANŞA IV, SPRE C U RTEA INTER IO/l RA.
 •

PLANŞA V. FLOARE DE ARHITECTURA.

PLANŞA VI. L UMINIŞ lN PADUREA VIENEZA.
PLANŞA VII a. CRISTALE PE ZAPADA.
 PLANŞA VII b. ARHITECTURA APEI.

700 610 582 566 492 464

'k<J; 610 �2 566 492 464 423
89
71

5'i
45
36
28
21.2
18
14

Fig. 5. Schema spec t r u l u i s o i a : �i curbele de sen­

s i b i l i t a te croma t i c ă p rn t r u :
- vederea umană (linia neagră) rn l u m i n ă d i urnă
(adoptată de Commission I nterna ţ ional de L ' Ec l a i ·
rage - CI E , î n 1 9:04) ;
- em u l s i a fotosens i b i l ă a hîrtiei fo tografice ( i i n i a
a l bă).
l n partea de j O$ a schemei este redată transpunerea
culor i lor în scara cenuşie.
 \

\
Voi. I şi li 1 6 lei \

G """··· „„kă

IN TEMATICA
FOTO-FILM
VOR APAREA :
Al. Marin ş.a.
TEHNICA CINEMATO­
GRAFICA DE LA A LA Z

D. Morozan,
FI. M i h ă ilescu
DIAPOZITIVUL
Voi. I şi l i
Colecţia „Foto-film•
nr. 32 şi 33 .

AU APARUT :
Eugen l a rovici
MASTRIA IN
FOTOGRAFIE

Rei n h a rd Vogel
• EXPUNEREA CORECTA
(traducere din limba
germană)

Norbert Gopel
DEVELOPAREA
(traducere din limba
germană)