Você está na página 1de 168

Karl Sutterlin

RETUŞ
cÎnd si ,
cum 21
Ka r l S i.i t t e r li n

RETUŞ
cÎnd şi cum

C o l e cţi a Fo t o -film

Ed i t u r a Tehnică
B u c u r cşti-1974
Retuşul, acest „rău necesar" al fotografiei mai . ��-...,tofcsioniste,
j..
amestec de tehnică minuţioasă şi artă, se învăţa pîn ��� din practică
pe lîng:iun „maestru" care-i cunoştea toate secre�.
Cartea de faţă, prima d� acest gen În literattira fotografică, între­
rupe această tradi\ie „orală", spunînd fiecărui lutru pe nume. Este ela ­
borat:\ de un specialist cu o deosebit:\ e�perien\ă în domeniul tratat �i
porneşte de la simplul retuş de sco.tterea petelor pe care îl poate
realiza orice amator, pînă la cele mai complicate retu)uri pentru
cata­
loage, scopuri publicitare etc.
Se adres�ază fotografilor amatori şi profc>ionişti, colaboratorilor
industriei grafice (retuşori).

Traducerea a fost efectuată de:


dr. O. LUPAŞ şi ing. N. TOMESCU (AFIAP)
după ediţia a patra a lucrării
„RETUSCl-!E - WANN UND VIE"

© VEB I'OTOKINOVERLAG, Leipzig, 1972


1

Introducere în problema retuşului

1.1. D i n i storia retu şu l u i

Pentru informarea cititorului ş i pentru o mai bună Înţe­


legere a apariţiei diferitelor tehnici ale retuşului, ni s-a părut
indicat să prefaţăm această carte cu un scurt istoric al retu­
şului. În acest scop, la redactarea acestui rezumat, am folosit
relatările referitoare la istoria retuşului aflate în lucrările
scriitorilor specializaţi în ale fotografiei: Dr. Wolfgang Baier
(„Quellendarstellungcn zur Geschichtc cler Fotografie") şi Dr.
Erich Stenger („Dic Fotografie in Kultur und Technik").
După cum se ştie, primele imagini fotografice erau da­
ghereotipii. Aceste fotografii aveau ca suport nişte plăci de
cupru argintate. Chiar de la primele Începuturi, daghero­
tipiştii au căutat să îmbunătăţească reproducerile, care aveau
greşeli sau lipsuri, prin intervenţii manuale. Foarte curînd
s-a văzut Însă că numai în anumite condiţii şi cu enorme
greutăţi puteau fi executate corecturi la acele daghereotipii.
Conform unei tradiţii, această primă Încercare şi deci prima
retuşare a pozitivului, i se atribuie unui daghereotipist şi gra­
vor pe nume Isenring (Elveţia, 1841). Pentru a spori lumina
din privire şi strălucirea bijuteriilor, el zgîria suprafaţa argin­
tată a daghereotipiilor sale pînă la stratul fundamental de
cupru. Curînd după aceea, a urmat prima retuşare a obiec­
tului, a cărei tehnică şi folosire practică nu a devenit publică
decît mai tîrziu (1867) şi anume prin fotograful parizian
Reutlinger. Se urmărea prin aceasta obţinerea unei redu­
ceri a timpului de expunere la lumină a straturilor relativ
insensibile, mărind astfel probabilitatea ele a obţine tot­
deauna o reproducere clară. Totodată, prin retuşarea

3
obiectului trebuia înlăturată, Într-o cît mai marc ma­
sură, falsa redare a nuanţelor cromatice a straturilor nesen­
sibilizate. Pentru diminuarea ambelor inconveniente, se pudra
cu pudră albă fap celui ce urma să fie portretizat. Retuşa­
rea obiectului se practică şi astăzi folosindu-se În procesul
de fardare pentru fotografiile destinate filmului, revistelor
de mode sau altor scopuri publicitare. Odată cu introducerea
de către Talbot a tehnicii negativ-pozitive, s-au lărgit consi­
rabil posibilităţile retuşului. In anul 1850 s-a trecut la acope­
rirea fondului pc negativele de hîrtic, astfcl încît persoanele
să se detaşeze pc un fond complet alb. După aceea se pictau
pe acest fundal, după un model, diferite motive peisagistice,
arhitectonice sau botanice. În dezvoltarea acestei practici s-a
mers atît de departe cu exagerarea acestor picturi, îndt din
fotografie nu mai rămîneau decît capetele. în general Însă,
lucrurile se limitau la retuşarea petelor, mulţi fotografi sim­
ţind o adevărată jenă în fap dificultăţilor cc le-ar fi ridicat
o intervenţie mai serioasă. Atîta timp cît retuşarea pozitivului
se limita la suprafaţa mată a hîrtiei impregnate cu sare,
operaţia era uşor de executat. însă, pc suprafaţa străluci­
toare a hîrtici cu albumină, care şi-a făcut curînd după aceea
apariţia, culoarea de retuş nu mai prindea. De aceea s-a
transferat retuşul pc negativ. Primul care a practicat retuşa­
rea negativului a fost fotograful din Miinchen, Hanfstaengl.
El a expus la expoziţia mondială din Paris, În anul 1855,
copii ale unui negativ retuşat, aşa cum arăta înainte şi după
retuşare. Cu toată enorma admiraţie de care s-a bucurat
noua tehnică, retuşarea negativului nu s-a impus decît tîrziu
În practica fotografică. Meritul de a fi generalizat această
inovaţie i-a revenit fotografului vienez Emil Rabcnding.
Pentru Început se limita să înlăture cu uşoare trăs:1turi de
creion defectele şi petele de pc negativ. Dar lucrurile nu au
rămas aici deoarece nu puţini fotografi au cedat pretenţiei
publicului ele a îndepărta de pc portret aspecte presupuse
urîte. Vanitatea, lipsa de gust şi o anume abilitate mercantilă
au împins astfel retuşul pc căi greşite. Rezultatul retuşului

fals folosit a fost obţinerea de imagini neadevărate care de­


naturau fotografia, şi care, în rigiditatea lor inexpresivă, nu
mai aveau nici o asemănare cu modelul viu. Acestor truca j e
dăunătoare s-au adăugat apoi fantastice picturi <le fundal

4
executate pc negativ, f:lcînd astfel din fotografia ori,:;inală un
fals ordinar.
Această concepţie despre scopul şi folosirea retuşului a
cHinuit foarte mulr, 5i În anul 1929 fotograful Gricnwaldr
din Brernen s-a exprimat În această problemă prin următoa­
n:lc cuvinte: multor fotografi le-a venit foarte greu să se
adapteze la schimbarea de gust survenită, şi numai în silă
şi cu un sentiment de teamă puteau fi determinaţi să-şi revi­
zuiască părerea despre presupusa frumuseţe a unei imagini.
în tot acest timp Însă, nu au lipsit nici vocile care să
cheme la raţiune. încă clin anul 1868 se fac eforturi să se
formuleze criterii speciale pentru aprecierea fotografiilor ce
urmau a fi expuse În public şi se stabileşte că: nu trebuie
expuse decît fotografiile ce vădesc un efect general pictural şi
care efect este obţinut numai prin mijloace chimice, nu prin
lucrul cu pensula. Cel ce vrea să picteze nu arc nevoie de
fotografie iar prin asocierea a două activităţi de diletantism
superficial nu se poate crea, fireşte, un tot unitar şi artistic.
H. W. Vogel a definit astfel În anul 1873 sarcinile retu­
şului: el trebuie să tindă ca acolo unde formele rezultate prin
fotografiere apar incomplete, din cauza unor lipsuri, să reu­
şească a le completa fără să se observe. Ajutat ele privirea
spiritualizată a artistului, retuşul nu trebuie să omoare forma
obţinută prin fotografiere, ci să o animc.
Nu puţini sînt fotografii care şi-au păstrat obiectivitatea
în folosirea retuşului, devenind eminenţi maeştri care au
prelucrat - fără prejudecăţi - În aşa fel negativele, încît
copiile trase clupă ele redau cu fidelitate v:tlorilc tonale ale
origin:tlului, fără Însă a modifica formele date, cum au dove­
dit-o reproducerile ele picturi :tlc pictorului şi fotografului
berlinez Ernst Milster (lS.'>5-1908). Şi fotograful berlinez,
maestru al rctu�ului Johannes Grasshoff a protestat În ;i nul
I 869 contra aserţiunii cum că retuşul ar fi doar o modă tre­
cătoare a fotogr:tfiei. Însuşi mareic pictor Adolf l\Ienzcl a
retuşat negative după reproduceri de picturi pînă b obţine­
rea unei redări În alb-negru cît mai :tpropiate ele originalul
în culori. Din informaţiile cc au ajuns pînă la noi, se poate
vedea cum retuşul, pierzînd calea· dreaptă, ;:i bătut căi greşite
în special în domeniul fotografici ce viz:t portretul sau
rabloul, în timp cc retuşarea negativului pentru reproducerea
fotografică rarcon a săvîrşit această grcşală. Aceasta din
urmă nu Îngăduia, de altfel, nici un fel de abateri de la
forma dată, dacă se dorea ca fotografia să concordc cu ori­
ginalul.
în jurul anului 1900 a survenit o schimbare de orientare
a gustului, care totuşi, În ceea cc priveşte retuşul, nu şi-a
croit drum dccît foarte lent, deoarece noile şi victorioasele
procedee Edeldruck" foloseau retuşul pc o scară foarte largă.

Chiar şi în zilele noastre, unii fotografi mai bătrîni, numai


călcîndu-şi pe inimă se resemnează să folosească retuşul nu­
mai acolo şi atît cît este strict nc.ccsar. Dimpotrivă, există
cazuri unde repulsia faţă de retuş este Împinsă atît de departe,
încît se trimit la expoziţii importante imagini cu greşeli evi­
dente, de pe care nu s-au îndepărtat nici măcar petele.
Totuşi, dnăra generaţie de fotografi a început să-şi dea
scama că n-ar trebui să se treacă de la o extremă la alta.
Mai credincioasă scopului urmărit şi relativ liniştită a
fost evoluţia retuşului în compartimentul procedeelor noi de
reproducere care, pentru transpunerea originalelor Într-unul
din procedeele de imprimare: „ hoch", „flach", şi „tiefdruck"
se folosesc copios la fotografie. Toate aceste procedee nece­
sită, pentru obţinerea unor tipărituri de mare clasă, retuşări
mai mult sau mai puţin extinse ale negativelor, diapozitive­
lor şi pozitivelor executate numai de retuşori de specialitate.
Aici apare nevoia şi tendinţa de a înlocui retuşul manual
printr-unul mecanic. Prin folosirea unui material fotografic
special (film ORWO-KK) sau prin aplicarea altui procedeu
de separare a tonurilor, s-a putut satisface în mare măsură
această cerinţă. Dar cu toate progresele realizate în această
direcţie, fără munca manuală a retuşorului numai rareori se
poate atinge ţelul dorit şi cu atît mai rar cînd este vorba de
sectorul reproducerilor În culori.
Cam prin anul 1870 s-a folosit În Statele Unite pentru
prima oară un aparat de stropit în serviciul retuşului, cu
care, pulverizînd culoare pe pozitiv, se puteau acoperi cu
culoare părţile nedorite sau se puteau, de asemenea, accentua
sau atenua contrastele. Aparatul a început să fie folosit şi
în Germania În j urul anului 1900, devenind astăzi o recuzită
indispensabilă În aşa-numitul retuş mecanic, care-şi datorează
apariţia expansiunii industriale a secolului 20 şi care va con-
tinua să fie folosită În document;ire şi reclamă atÎia timp CÎt
nu se va produce o schimbare fundamentală în tehnica de
reproducere fotografică şi În procedeele moderne de repro­
ducere şi imprimare.

1.2. Pro- şi contra ret u ş u lui

Prin retuş se Înţelege În general corectarea negativelor şi


pozitivelor fotografice defectuoase, efectuată discret, fără să
se lase să i se vadă prezenţa. Retuşul este deci un mod de
corectare şi nu o pictură pe imagini fotografice, cum greşit
s-a pretins adeseori. El serveşte la îmbunătăţirea calităţii
produselor fotografice; un adevăr de care ar trebui să ţină
seama orice fotograf.
Stăpînirea deplină a tehnicilor retuşului este condiţia ori­
cărei efectuări ireproşabile a corecturilor. Dar o ridicare cali­
tativă nu va fi posibilă prin simpla aplicare a tehnicii retu­
şului, cu oricîtă competenţă s-ar proceda. Pentru aceasta este
nevoie ca tehnica să fie folosită cu multă Înţelegere şi
hun-gust.
S-a discutat foarte mult asupra valorii sau nonvalorii
retuşului. Unul îl apără, altul îl respinge. Dar Împotriva
tuturor obiecţiunilor, mai mult sau mai puţin obiective, cc i
se aduc, retuşul va fi mai departe folosit. Pentru că totdeauna
este ceva de îndreptat la negative şi pozitive şi cauzele aces­
tei stări de lucruri trebuie căutate În insuficienţele materiale,
tehnice şi nu mai puţin în ale noastre proprii. Ideea de a
evita retuşul prin repetarea fotografiilor sau a copi ilor, pînă
la obţinerea unora fără defecte, este absurdă. Deoarece oricare
fotograf ştie că aceasta ar fi o Încercare fără folos, ca să
nu mai vorbim de pierderile materiale şi de timp pe care
aceasta le-ar implica.
De aceea, fiecare fotograf ar trebui să se intereseze ele
tehnicile retuşului, să le practice şi să Încerce să le aplice
corect. Nimeni nu va pleda pentru un retuş bazat pe o teh­
nică proastă sau o aplicare greşită. Cum Însă o operaţie ele
retuşare bine făcută înseamnă Întotdeauna o creştere a cali­
tăţii imaginii, ar fi neprofesional să o respingem.

V
În legătură cu Î ntre gul complex al rctu�ului, ne permi tem
să amintim încă de un domeniu al retuşului, care poartă În
general numele de retuş tehnic sau de maşini. În :icest caz.
condiţia invizibilităţii intervenţiilor î�i p i e rde Î n ţe l esul Un
.

retuş invizibil nu-�i arc rost pe fotografii care s e r ve s c doar


ca documentar pentru imaginea dorită. Multiplele intervenţii
cu pulverizatorul şi cu pensula, care depun culori transpa­
rente şi opace, nu pot fi În nici un caz invizibile. Este Însă
suficient dacă acestea nu vor fi vizibile pc produsul finit,
ieşit de sub presă. Munca de retuşare va fi Î n acest caz efec­
tuată de retuşori profesionişti, cu pregătire specială, deoarece
ca depăşeşte cu mult obişnuitul proces de retuşare. Deoarece
trebuie să servească unui anumit scop, retuşul capătă şi un
alt Înţeles. Acest fel de retuş îşi găseşte Întrebuinţarea mai
ales În reclame, reproduceri şi diverse tehnici de imprimare.
Aici retuşul trebuie să se adapteze Într-o mare măsură cerin­
ţelor acestor domenii, şi nu mai puţin dorinţelor celor cc
produc acele obiecte. Fotografia astfel prelucrată cedează
prin aceasta functia sa primară retuşului, care realizează o
operă de sine stătătoare.
Cei cc se interesează de retuşul de maşini au cerut adesea
o descriere a acestor tehnici de retuşare. De aceea ne-am
hotărît să răspundem aici acestor cereri. În această carte vor
fi explicate toate felurile de retuşuri care se practică astăzi.
Totodată, s�a renunţat la prezentarea metodelor perimate.
Acum totul depinde de felul În care ceea ce se oferă va
fi prelucrat şi aplicat. Succesul nu se va lăsa aşteptat şi re­
zultatul va reprezenta o excelentă realizare fotografică.

1.3. Scop u l şi efectu l retuşului

Necesitatea folosirii r e tu ş u lui poate avea diverse cauze.


Dacă privim un negativ sau un pozitiv în stadiul final, .dese­
ori vom constata că acestea prezintă pe alocuri puncte sau
pete mai mici sau mai mari, mai luminoase sau mai Întune­
coase, dispuse cu mai multă sau mai puţină regularitate.
Acestea scad valoarea imaginii şi îi dau o înfăţişare agitată.
Este necesar să cercetăm acum cauza apariţiei lor, deoarece
evirarea defectelor rămînc totuşi retuşul cel m:i.i bun.

8
. ·
l!J!llc.l.!:!lcţdc albe, tran sp aren te rotu n de, de dife rite mă-
,
·

e ne in bulele de aer care S:au


format În tim ul develo ării c stratu e ::ttina, 1ntreru-
pînd În acele locun procesu de cve oparc.
Acest defect poate fi e v it a t dacă 111arcri�1lul va fi hine
,

agitat în baia de developare 1i la început, chiar scos -Ci�


cîteva ori afara. Provodnd prin a ce asta � başicuţe­
for, se da revebtorului posibilitatea să aqionezc pc l:oată su­
prafaţa stratului de gelatină.
Un mod de lucru superficial şi· lipsit de acuratqă poare
provoca o scamă ele defecte neplăcute. Dacă nu au fost bine
' ·
cură ate de praf c de Încărcarea matenalullii
m ele, sau aca din aparat nu s-a îndepărtat orice tirma -de
praf, atunci se vor lipi pe suprafaţa filmului sau clişeului,
firişoare _de praf de toate soiurile, care, după developare, vor
apărea ca pete neregulate pc negativ. In această Împrejurare
munai o absolută acurateţă ne poate fi de folos.
Liniile subţiri (paralele) de nuanţă închi�� de pe neg�
îşi au ongmea -1iîZgîrlecutite care 1 ,c= pe film prin
frecarea lui de ��iuneaspră În timpul transportului pen­
t'rlf� . Aceste porţmiii- aspre impresionează mare­
-

nalu mtocmii ca o valoare luminoasă şi defectele provocate


numai - cu· mare greutate pot fi înlăturate. Înainte de toate,
aparatul trebuie bine Îngrijit si bine păstrat, astfel încît să
nu poată pătrundeÎnăuntru nisip sau aîtecorpuri asemănă­
toare Rolele şi celelalte suprafeţe pc care alunecă filmul În
.

aparat, trebuie să fie netede şi să se învîrtească uşor.


Din experienţă se ştie că straturile de emulsie fotografică
sînt serios expuse la avarii, cînd sînt în stare umedă; dar şi
un negativ cu un astfel de strat complet uscat, ba ceva mai
mult, chiar şi suportul emulsiei poate fi zgîria_t_la--şte�i_t_
negativului, dacă în pîn�a moale acm--sat:1Jn pi_elea--ae că­
__

frrioară se· află Vreifri-corp străin mai t_are:


"�ţe -uşoare- zgÎri�turi -vor fiÎ�să mult accentuate de
-

către �atele de mărit cu condensator, folosite În mod cu­


rent. 'tumina -dirijară va E î111pr�ştiată de zgîricrurile de pc
negativ sau geamurile ramei, aşa încît efectul luminii în
această porţiune va fi m:ti slab şi se va face observat pe ima­
gine ·ca· o pară luminoasă. în acest caz, remediul constă în

9
transforman:a luminii d irija t e Înrr-una difuză prin aplicarea
unui ecran de sticlă mată la condensator.
Ali:emmi� care-fac retuşi.li necesar, ar fi imperfecta
sensibilizare a materialului negativ, sau greşita Întrebuinţare
a lui.

Astfel folosirea de emulsii ortocromatice b fotografierea


persoanelor care nu au un ten curat, obligă la multe retu­
şuri, deoarece insensibilitatea la roşu a acestui material scoate
prea mult în evidenţă impurităţile tenului.
Folosirea emulsiilor ortopancromatice, conjugată cu lu­
mina lămpilor fotografice înlătură aceste defect.
Defecte de iluminat ca semiumbra sau umbra dublă care
- pentru a nu periclita iluminarea socotită în sine ca avan­
tajoasă - sînt inevitabile cînd fotografiem, precum şi o voită
intensificare sau diminuare a tonurilor şi semitonurilor de
lumină pe negativ, pot constitui noi prilej uri de retuş. Ade­
sea părţile umbrite de pe negativ sînt insuficient conturate
sau umbre aspre, urîte, trebuie atenuate ori îndepărtate. Şi
În astfel de cazuri retuşul dă negativului forma lui definitivă.
La fotografierea de obiecte sau maşini acestea sînt uneori
plasate în faţa unor fundaluri urîte. Acestea din urmă pot
fi uşor înlăturate prin acoperire sau radiere.
Fotomontajele şi reproducerile ar fi de neînchipuit fără
folosirea retuşului. Pierderile de desen sau de nuanţă provo­
ca te de fotografierile intermediare cum şi porţiunile În care
s-au operat la montaj tăieturi şi lipituri, au totdeauna nevoie
de corecturi de mai mică sau mai mare amploare. în aceste
cazuri se preferă tehnica retuşului prin stropire, care la drept
vorbind nu este grea, numai că necesită o intuiţie foarte as­
cuţită a operatorului. Măsurile recomandate la practicarea
retuşului nu se referă numai la retuşarea negativului, ci dim­
potrivă şi la retuşarea pozitivului. Mijloacele folosite sînt
aceleaşi sau foarte asemănătoare.
Retuşarea fotografiilor În culori constituie un capitol
apanc Ea se l11mtcază În-general--b. înlăturarea petelor şi la
·suprapunerea acolo unde este cazul, a unor culori transpa­
rente.
Pentru scopuri publicitare se recurge desigur şi la o amplă
prelucrare cu culori opace a unor porţiuni ale imaginii.

10
1.4. Apa rate, materi a l e şi unelte pentru retuş

Retuşul este o activitate predominant manuală, care nu


exclude În anumite Împrejurări caracterul artistic. Pentru a
putea răspunde problem e lo r cc i se pun, rctu�orul arc nevoie
de 1}� bune şi <le 1�1�ncrial. La cumpăran.:a lllr trebuie avut
grijă ca ele să fie d�calita�Qţ-�spunzăroarc scopului.
Uneltele şi materialele cc trebuie procu ra te depind de felul
şi cantitatea lucrului cc trebuie făcut. Afară de cîteva cazuri
speciale, unclj:elc şi materialele sînt aceelaşi, atît pentru re­
tuşul pc negativ, cît şi pentru cel pc pozitiv, fapt care iefti­
neşte procurarea; acesta ar fi un motiv de a nu face prea
multă economie.
Pentru retuşul pc negaR,v sau RC _p o zitiv c:;stc_ in9�.e_en­
�bil un loc de l11cni �Y �Ypr�fcţc mai n?ari de� -�ep�.
Pentru retuşul pc negativ, ilummarca rrehmc sav vuia dm faţa
sau de la o fereastră �f!ără în spatele negativului. Pentru
retuşul p�tiv se va prefcra Însă_ lumina venind din
stînga, pentru Jk evira umbrirea răuii în lucru. Pentru prelu­
crarea negativelor şi diapozitivelor se foloseşte un pupitru
de retuş.
Există pupitre de retuş de diferite mărimi. În general este
suficient un singur pupitru cu o fereastră pentru negative
pînă la 18 X 24 cm. Pentru negative mai mari se vor procura
pupitre confecţionate special. Pupitrul normal de retuş constă
clin trei rame de lemn legate Între ele ca o armonică dintre
care, cea de dedesubt reazemă pe masa lucru. În ca se gă­
seşte o oglindă basculantă care reflectă lumina din spate prin
negativul pus pe cea de-a doua ramă aşezată înclinat într-un
cadru rotitor cu geam mat. Cîn<l se foloseşte lumina artifi­
cială, se pune peste oglindă o folie reflectătoare difuză. pen­
tru a se evita reflectarea sursei de lumină. Cu ajutorul ca­
drului rotativ, negativul este adus În poziţie convenabilă.
Cel de-al treilea cadru înclinat oblic În sus, în care este în­
tinsă o bucată de stofă, reţine lumina ce vine de sus şi, prin­
tr-o pînză neagră atîrnată de el, poate Împiedica şi lumina ce
vine din spate.
Pentru retuşul pc pozitiv, pe o glanşetă de lemn moale
se fixează ctt . 10neze o foaie de su at 1 peste ea loto ră-
fia pe hîrtie, pnma calitate, de
· --

1t
Fig. 1. Pupitru mare pentru retuş, cu perdeaua Fig. 2. rupitru mic pentru retuş cu rnport rotitor
neagră (ridicatii deasupra) pentru reţinerea luminii pentru negativ şi lampă. Pentru evitarl'a rdlcxelor
laterale supărătoare. Negativul a fost acoperit cu s-a pus peste oglindă o folie mat:'< ,·arc rcflccti'L
llirtie neagră, pentru a împiedica pătrunderea lu- difuz lumina.
minii în ochi.
tăriile 4H, 2F, F şi HB precum şi un portmină (pix) sînt
necesare efectuării retuşului cu creionul s�1 cu ::;rafit. Min�le
au avantajul că sînt mai uşor de ascuţit şi mai practic de
!ll.Îlllill: ăzuito rea ele las a ier at e) sau o pila hna
asigură creioanelor �i mmc or vîr ul subţire necesar retuşului.
Praful de grafit astfel răzuit esw strÎns într-o cutioară pen­
tru retuşul cu estompa. Pentru acest fel de retuş se folosesc

Fig. 3. Crdun şi 111i11ă ascuţite corect pentru retuş.

Fig. .!. Estompft ele hîrtie, tampon ele piele de căprioară şi palete pentru
ascuţirea llliuelor şi creioanelor, cutioară pentru strîus praful de grafit.

13
Fig. 5. (sus)� Pcnsulii pentru retuş, uzată, de nefolosit; (jos) Pensulă bună
pentru retuş, clin păr de jder, nefolositrl.

Fig. 6. Un set ele pensule pentru retuş, din păr dej cler, de bună calitate.

trei estompe de hîrtie, măduvă de soc, sau p iele de căprioară


avînd grosimile de 3 ; 6 şi 10 mm. Ascuţite la ambele capete,
vîrfurile tocite ale estompelor se ascut din nou pe glaspapir
fin. P� retuşareo fotografiilor pe hîrt�.s.au.-semimată,
s�1_1.L--deoseb.iL_ de bune mine penrrn ....Ie.tll.Ş_u_l _pe pozitiv de __

t�4. Minele sînt făcute din cretă neagră, mată. Cre"ta·


razuită se foloseşte, ele asemenea, pentru estompare.
Retuşul cu culori trans�arente şi culoci__m_atL-IlC�sită
pensukj)_une��dmpar ele Gurs.!lf sou Ele vHiră. Pen­
sU.le1c clin păr ele jeler sînt rezistente şi durabile, clar ceva
mai scumpe. Trebuie procurate numerele 1-5. Ele trebuie

14
tratate cu grijă, astfel încît să rămînă Întotdeauna În stare
de a fi folosite. La cumpărarea pensulei se va avea grijă
să nu aibă vîrful despicat, ci fără defect O pen s ulă d e
. _

retuş bună, arc Întotdeauna un fir zbîrlit În v�rf. Aces'ta se


laie cu un cutit ascuţit, 111a111t c de Întrebuinprea pen sulei.
Pentru aceasta, pensula se aşază pc p laca de sticlă a pupi­
trului pentru retuş şi operatia se execută sub lu p ă. O
al tă metodă ele a îndepărta firul de păr este aceea ele a-l
pîrli. Pentru aceasta, se înmoaie pensula în apă. D upă
p i căturil e formate la vîrful p ensulei ne dăm scama ca re este
firul mai lung şi îl pîrlim cu flacăra unei lumînări sau a
unui chibrit. După ter m inare a lucrului, se spală bine pen­
sulele cu apă şi se înmănunchie la vîrf roaw firele de păr.
Pentru protceţia părului p en sule i serveşte un rnb ele hîrtic
pus pc deasupra, pe car e ni-l confeqionăm singuri. Pentru

Fig. 7. Pîrlirea firelor


zbîrlite din părul pen­
sulei, la o mică flacără,
cu ajutorul unei pici:'i­
turi de apă atîrnate de
vîrf.

15
a b

Fig. Sa şi b. :.\Iicrofotografi i lua le înainte şi după. pregătirea pensulei pentru


retuş:
Inainte <le prcglitire nu se poate acoperi cu pensula uu punct mic, deoarece părul
zbirii t lmproaşcAJ
b: clupf> prcgf1tire, atingerea cu pensula dA naştere unui punct.

retuşul prin ştergere dau bune rezultate pensulele late de


păr, cu lăţimi de 2 la 4 şi 6 mm. Pămătuful de pene de
mărime 2-4 este bun pentru slăbiri şi întărituri parţiale,
deoarece efectul chimicalelor nu este influenpt de pămătu­
ful de pene. Drept coadă pentru pămătuf foloseşte un băţ
de lemn de forma unui condei. Pămătuful de pene se
fixează în capul băţului, Într-o gaură de grosimea penelor.
Pentru practicarea retuşului prin răzulre, ne servim de o
aşa-numită trusă pentru rctuş.1<:a se compune din �rci cut.il.c
el�, În formă ele lopătică. lanţetă si bisturiu. Aceste
forme sînt adccva:e ori airui fel de retuş. înainte de toate,
cuţitele nu trebuie să arcuiască în timpul lucrului. De aceea
ele nu pot fi înlocuite cu peniţele obişnuite de tăiat şi răzuit.
Acele pentru gravură, late, rotunde sau ovale, în teacă de
lemn (ca creioanele) şi răzuitoarele de oţel folosite În tehnica
reproducerilor, se pretează bine la răzuirea micilor defecte
ale negat ivului .
Teaca de lemn a acelor se înelepănează cu un briceag
(ca b creioane) şi acele ele oţel se ascut la fel ca şi cuţitele

1G
trusei pentru retuş. Pentru ascuţirea şi rectificarea cuţitelor
şi acelor ne folosim de pietre tari de ascuţit cu apă sau
cu ulei. Pietrele pentru ascuţit cu apă au în general o struc­
tură mai mare şi ascut mai tare, însă mai zgrunţuros. Struc­
tura mai fină a pietrelor pentru ascuţit cu ulei nu face
ştirbituri În oţel şi se recomandă îndeosebi pentru şlefuire.
Tăişul drept al spatulei se şlefuieşte puţin curbat. Pentru aceasta,
se pun pe piatră 1-2 picături de ulei, se aşază lama culcat
pe ea şi, apăsînd uşor cu arătătorul pe cuţit, se trage lama
in sus şi în jos, descriind un „opt" pe piatră. După cîtva
timp se întoarce cuţitul şi se tratează la fel şi partea cea­
laltă. Pentru ca să se rotunjească puţin suprafaţa tăietoare,
mişcarea nu trebuie în nici un caz bruscată. După ce l-am
ascuţit pe ambele feţe, punem cuţitul aproape în picioare
şi îi tragem gura pe piatră. Această operaţie se n umeşte
„tragerea" cuţitului şi ea se execută de asemenea pe ambele
părţi, Întodeauna Însă, mai întîi pe cea teşită. Un cuţit
de răzuit ascuţit bine şi corect trebuie ca, atunci cînd este
pus pe unghie, să nu alunece ci să taie fin. Formarea de
bavuri se constată numai prin încercare pe un negativ vechi.
Se pretează bine pentru răzuire unele forme de cuţite pentru
gravura în linoleum, deoarece nu arcuiesc. Cuţitele de răzuit
care au formă de lingură se ascut aşezîndu-le culcat, cu
marginea lingurei pe piatra de ascuţit cu ulei. Apăsîndu-1
uşor, se poartă cuţitul la stînga şi la dreapta pe piatră,
evitîndu-se astfel formarea de bavuri. Pentru efectuarea
retuşului cu pensula este necesară o serie de ustensile ce
servesc la luarea şi amestecarea culorilor. în primul rînd
este necesară o paletă de ceramică sau material sintetic cu
adîncituri. La nevoie ne putem folosi de un geam mat sau
un geam clar pe dosul căruia am lipit o foaie de hîrtie
albă. Pe paletă sau pe geam se amestecă culorile şi se sub­
ţiază cu apă. Dacă, pentru lucru, este nevoie de cantităţi
mai mari de culoare, este mai potrivit un set de godeuri cu
capac. Culoarea păstrată În ele, ferită de praf, dar uscată
după un timp mai îndelungat, se înmoaie din nou cu
puţină apă. La retuşat, nu trebuie să fim zgîrciţi cu apa.
Un degetar plin cu apă este, fără îndojJlă. prea puţin. Cel
;nai potrivit vas pentru apă este un borcan de cposer�
(1/2 1). Dacă csLe prea puţină, apa se murdăreşte repede
prin dizolvarea culorilor şi îngreuiază amestecarea lor pentru

17
Fig. 9 . Pensule late pentru retuş , cu părul rotunjit .

Fig. IO. Pipetă_şi pensulă pentru pix, destinată retuşului chimic parţial .

obţinerea tonului corect. lJwezirea pensulei cu salivă este


Qeindicată şi dăunătoare sănătăţii, deoarece unele c{ilori
conţin substanţe otravitoare. Dacă culoarea nu prinde bine
pe foto rafie, se înmoaie ens'Ula mtr-o solu ie diluată .e
fiere de ou sau e sa un. Aceasta egradează suprafaţa
otogra 1e1 ş1 cu oarea poate fi acum întinsă fără dificultate.
Alte unelte deosebit de importante pentru retuş sînt o
ri lu lemn de circa 40 cm Iun ime, o riglă gradată pc
partea teşita, u e n un 1 rept din material . tetic
sau oţel, avînd cateta de 20 cm ş1 o cuue cu compasuri nu
prea mare, av\'nd tragatoare şi circumferenţiare bune. Pentru
retuş, se întrebuinţează culori transparente şi opace. Drept
culori transparente se deosebesc culorile transparente solide,
în tub, indicate mai ales pentru retuşul pe pozitiv şi culorile
transparente lichide, ca cernelurile, care se folosesc pentru

18
ambele feluri de retuş. O astfel de cerneală roşie este ORWO
N 904 produsă de VEB Fabrica de filme Wolfen. Praful se
Oizolvă în apă obişnuită şi prin adăugarea de apă se aduce
la culoarea dorită. Culoarea roşie a acesteia îngreuiază Întru­
cîtva aprecierea exactă a gradului de opacifiere pe negativ.
(Corectiv: privitul printr-un filtru verde, care face ca roşul
să apară drept cenuşiu). Culoarea roşie transparentă este cu
totul nepotrivită pentru retuşul pe hîrtie. O altă cerneală
transparentă pentru retuş este aşa-numita culoare transpa�

Fig. 1 1 . Trusă pentru retuş compusă din cuţite�de răzuit în formrt de�)opă­
ţică, de lanţetă şi de bisturiu.

Fig. 12. Ace de gravat sau răzuit, plate şi ovale; răzuitor în formă de lin­
gură; cuţite de tăiat adînc linoleum-ul; pensulă cu păr din fire de sticlă,
pentru şters.
rentă Keilitz. Se găseşte ca soluţie apoasă neagră, cenuşie şi
în diferite culori. Cu cele colorate se dă celor negre şi cenuşii
acea nuanţă corectă, potrivită tonului bromurii de argint a
imaginii. Culorile neagră sau cenuş:e permit să se recunoască
cu uşurinţă tonul cenuşiu adecvat. Se poate lucra cu ele şi
pe fotografiile pe hîrtie. Un rol deosebit În fotografia color
şi la confecţionarea diapozitivelor, îl au culorile transparente
Keilitz. Pentru retuşarea negativelor color, diapozitivelor şi
fotografiilor pe hîrtie, se folosesc culorile fundamentale ale
fotografiei în culori: galben, purpuriu şi verde-albăstrui. Di:;
amestecarea acestor trei culori se pot obţine aproape toate
tonurile culorilor. La confecţionarea diapozitivelor de reclamă
comercială se colorează cu culori Keili tz.
Cernelurile transparente colorează gelatina emulsiei. Prin
spălare, ele se îndepărtează greu sau de loc. Culorile transpa­
rente solide, dimpotrivă, se spală uşor de pe suport. Cernelu­
rile colorate dau o transparenţă mai bună. Se poate reveni de
mai multe ori pe locul unde s-a greşit deoarece culoarea nu
se mai dizolvă. Ele sînt mai puţin indicate pentru stropit.
Particulele fine de culoare se depun la stropit pe suprafaţa
negativului şi nu pot pătrunde în gelatină.
Dacă se apucă cu degetele ude negativele stropite cu
culoare transparentă Keilitz, cerneala colorată se dizolvă,
pătrunde în gelatină şi formează pete care nu mai pot fi
înlăturate. De aceea, în tehnica stropitului se folosesc mai
ales culorile pigmentare. Ele se găsesc în tonurile negru pur,
brun-roşcat (Retuş I), brun-negricios (Retuş II) şi negru­
albăstrui (Retuş III), mate sau cu lustru. Amestecate cu
culoare albă opacă dau tonuri cenuşii opace care pot fi
aduse la nuanţa dorită cu ajutorul acuarelelor în tub avînd
culorile galben de crom, ocru, sepia etc. Dacă trebuie să
facem să dispară cu totul unele părţi din negativ sau pozi­
tiv, aceasta o putem obţine prin acoperirea cu culori opace.
Georg Keilitz, Leipzig, a fabricat pentru retuşul pe negativ,
roşu şi negru pentru acoperire. O culoare pentru acoperire
deosebit de bună este Negacolor a lui E. Piotrowscki, Leipzig.
Ea acoperă chiar dacă este dată subţire şi nu se ia după ce
s-a uscat. Culorile de acoperire albă şi neagră ale numitelor
firme precum şi albul pentru stropit, cunoscut sub denumirea
de Aeroweiss sau Ultraweiss C 11, sînt indispensabile pentru

20
Fig. 13. Ascuţirea răzuitorului pe o piatră, cu u lei.

lucrările ample de retuş pe pozitiv sau pentru fotomontaje.


Deoarece sînt Întrebuinţate de cele mai multe ori pentru
retuşul prin stropire, albul trebuie să fie fără plumb şi granu­
lele de culoare să fie foarte fin măcinate. Aceste culori sînt
solubile în apă şi, cînd sînt uscate, pot fi înmuiate în apă
şi Întrebuinţate din nou.
pentru retuşul cu creionul pe stratul _cit:_em_µJsie al nega­ ·

tivufui este necesară acoperirea cÎt se a


acestuia cu Matto em, o so Uţle e răşină În terebentină.
Mattolemul împreuna cu alte lacuri ·pentru negativ este
fabricat de către firma Piotrowski, Leipzig şi poate fi
cumpărat din comerţ. Unele lacuri sînt lacuri mate, colorate
În galben ş1 roŞU. Coloraţia lor lucrează ca un filtru de
reţinere asupra straturilor de emulsie şi serveşte la reţinerea
efectului luminii la mărirea sau copierea negativelor. Aceste
lacuri pot fi folosite numai la retuşul pe negative de sticlă
şi se toarnă pe spatele acestora. Pe stratul de lac mat, uscat
se poate lucra cu grafit, cretă şi culoare. Stratul de lac poate
fi prelucrat parţial, prin răzuire, pentru a-l face mai trans­
parent În acel loc. Prin introducerea foliilor mate, a căror

21
granulaţie este mai fină şi mai uşor de prelucrat, lacurile
mate şi-au pierdut din importanţă. Ca lac protector, la slăbi­
rea şi întărirea parţială a negativelor, există sicativul, lacul
Keilitz pentru scris şi lacul de asfalt (bitum). După tratarr,
lacurile se spală cu ajutorul dizolvanţilor lor.
Hîniile mate păstrează contrastele imaginii dacă sînt
frecate puţin cu Ceratin, produs de firma Neisch, Dresda, şi
apoi lustruite cu o cîrpă moale. Aşa-numiaul Bromsilberlack
(lac cu bromură de argint) al lui E. Piotrowski serveşte, de
asemenea, la sporirea contrastului unei hîrtii cu bromură de
argint şi protejază în acelaşi timp suprafaţa imaginii de
influenţe chimice dăunătoare. Lacurile sînt de obicei soluţii
de nitroceluloză în acetonă şi acetat de amil şi sînt cunoscute
sub numele de Zaponlack. Un astfel de Zaponlack, pentru
pozitive ni-l putem prepara şi singuri foarte uşor, dizolvînd
filme de nitroceluloză bine curăţate şi mă"unţite, în 50 parţi
acetonă şi 50 parţi acetat de amil.
2

Retuşul înainte şi în timpul fotografierii

2.1. Ret u ş a rea obiectu l u i

Toate lucrările d e retuş, care se datoresc unei stan exteri­


oare necorespunzătoare a obiectului de fotografiat, pot fi
evitate dacă obiectele sînt aranjate pentru fotografiere. Această
constatare născută din experienţă şi chibzuire În timpul lucru­
lui, a condus la aşa-numita retuşare a obiectului. Ea este
aplicabilă atît lucrurilor cît şi persoanelor.
Obiectele materiale, aparate, maşini etc. au adesea o
suprafaţă aspră şi pătată. Netezirea (retuşarea obiectului) se
face de cele mai multe ori prin şpacluire, şlefuire ori răzuire
şi după aceea, prin vopsire cu o culoare cenuşie neutră din
punct de vedere fotografic. Prin aceasta, se evită cu totul
prelucrarc::i ultcrio::iră a suprafeţei obiectului. Obiectele
lucioase şi reflectătoare sînt greu de fotografiat şi, prin
oglindiri false sau reflexe cauzează intervenţii prin retuş,
nu lipsite de importanţă. Pentru a limita la minimum aceste
intervenţii, se recurge la măsuri care pot fi denumite, de
asemenea, retuşarea obiectului. Obiectele nu se iluminează
djret-t.--CJJ. Jumină de zi sau artifi� teii1lt
difuză sau feftttt ată� De -acee-::i-, -se- [otograf.iază--îrrl1fij locul
u� -r.eflec.ătoare albe, sau se Înconjură cu un
suport cubic de sîrmă, îmbrăcat cu hînic tr::insparentă s::iu
cu folii mate.
Lămpile foto sînt îndreptate din afară către hînia trans­
parentă şi dirijate în aşa mod încît să rezulte un efect plas­
tic bun. Astfel, oglindirile şi reflexele prea supărătoare nu
se vor produce dacă se fotografiază printr-o gaură făcută în

23
Fig. 1 ·!. Fotografi�"'. pe material pancromatic, Fig. 15. Fotografie pe material pancronntic,
nefardată. fardată. Sporirea expresivităţii figurii prin
fardarea pielii, buzelor, pleoapelor şi sprîn­
cenelor este evidentă. Fardul economiseşte re­
tuşarea, care ar fi fost necesară pentru elimi-
narea lipsei de expresie de pe f i gu ră.
îmbrăcămintea de hîrtie a suportului, În peretele dinspre
:iparat .
•Dacă sînt cerute lumini de contur, sau trebuie sporit
contrastul unor obîecte,-a:-ceste-a se iifig1îşor rn un ulei fin de
n1asa sau se lustruiesc cu o ci'r ă înă ce devin tdluc1toare.
ceasta meto a este recoman a 1 a mai cu seamă la oto­
�fierea fr�relor etc.
&ewşarea obiectului cînd acesta este un model viu, poate
fi făcută În cazul portretelor. Defecte inestetice on vătămări
ale pielii, ca de exemplu pistruii, se corectează cu pudră şi
· farduri înainte de fotografiere. Accentuarea sprîncenelor şi
pleoapelor, precum şi r� buzelor, Împiedică o apiatisare
a expresiei figurii şi schimbă avantajos, Î.Q_ mod natural, per-
--
soana portretizată.
-- Astfel reţuŞul pe negativ ori pe pozitiv este evitat sau
măcar redus la minimum. Pentru executarea retuşării obiec­
tului, fotograful are de partea lui experienţa cinematografiei
în privinţa fardării persoanelor şi a folosirii fardurilor. Far­
durile se pot cumpăra În orice parfumerie şi personalul
acestora stă bucuros la dispoziţie pentru consultaţii.

2.2. R et u ş u l op t c
i

Retu ul În ti
Aici mtervin efectele diferitelor e un e mma ş1 1 are,
şi sensibilităţile diferite la culori ale materialelor fotogiafiee,
pentru evitarea retuşului după fotografiere.
Deosebim lumi V difuză i lumină diri'ată, dură.
Prima dintre acestea face ca de ecte e super icia e a e su iec­

telor fotografiate, cum sînt cele ale ielii, zbîrcituri şi C_):lte,
·

la portrete să dev· ma· V iz1 ile deoarece razele de


umină V ' • • multe direc i1 asu ra o 1ect1vulm, 1:1


iluminează �proa e fără umbre. Ultima, cade numa1--aintr-o
direcţie asupra o iectului şi, priri formarea de umbre, ssoate
limpede îo _evide;ntă orice mică ridicătură sau adîncitură, exa­
gerînd astfel realitatea. Prin retuşare ulterioară, acest efect
trebuie adus la proporţii normale. Alteori, dimpotrivă, poate
f i dorită redarea fotografică deosebit de clară a structurii
suprafeţei unui obiect, de exemplu fotografiile de piei de am-

25
Fig. lG. Fotografie pe material ortocromatic, Fig. 1 7. Fotografie pe material ortopancromatic-,
frlcută la lumină artificială. fftcută la lumină artificialii.
Fig. 19. Patografie pe 111atcrial ortopcmcromatic, făcut:i la
lumină moale, difnz'1, (ll'Htru a nu se scoale în cvidl:nţă
structura pielii.

Fig. 18. I.a fel ca în figura 17, însă cu retuşa­


rea negath-ului.
male. evitînd astfel retuşarea ulterioară. Pentru aceasta, ar fi
indicată folosirea luminii dure, dirijate. Vedem din acestea că
folosirea sursei de lumină indicate depinde de efectul dorit,
folosirea corectă a ei scutind multă muncă de retuşare.
La fel putem spune şi despre felul iluminării. Lumina din
faţă aplatisează, lumina laterală sau În fascicule dimpotrivă,
are efect plastic. Chiar şi în aceste cazuri poate fi evitată
retuşarea prin alegerea judicioasă a iluminării.
In unele cazuri, nu este dorită redarea foane clară a
obiectului de către obiectiv şi ea va da loc la o muncă foarte
amplă de retuşare. Prin folosirea aşa-numitelor obiective de
„flou" (Weichzeichner) cum sînt obiectivele monoclu, cu dia­
fragmă În stea, sau Imagon, cu diafragmă-sită, aceasta poate
fi prevenită. Ambele obiective, prin tolerarea aberaţiei de
sfericitate a razelor paralele cu axul lor, produc efectul de
,,flou". Acesta împiedică formarea unei imagini foarte clare
(şarf). Efectul constă În aceea că, imaginile date de diferitele
zone ale lentilei, nu se formează În acelaşi punct şi de aceea
se suprapun peste imaginea clară dată de centrul lentilei.
Efectul de „flou" face de prisos aproape orice retuş, Însă nu
poate fi aplicat peste tot. Ne putem ajuta, folosind lentile
proxar cu structură liniară fină - ca la lentilele Duto - sau
prin interpunerea unei ţesături fine în reţea, ca de exemplu
tul, crepe Georgette, în faţa obiectivului, în timpul fotogra­
fierii, pentru a obţine acelaşi rezultat. Astăzi este de la sine
Înţeles că pentru fiecare fel de fotografiere trebuie folosit
materialul fotografic de sensibilitate corespunzătoare adică
prin sensibilitatea la culori a emulsiei, obţinută prin măsurile
de sensibilizare a bromurii de argint, se evită retuşarea
inutilă.
Pentru redarea cît mai corectă În alb-negru a tonurilor
cromatice, se foloseşte astăzi numai materialul ortopancro­
matic pentru fotografierea obiectelor, portrete etc.
Portretele pe material ortocromatic, la lumină de zi mai
ales, redau tonurile prea Întunecat, din cauza lipsei de sen­
sibilitate a materialului pentru culorile roşii, astfel încît de­
fectele pielii şi obrajii roşii vor apărea Întunecate.
În opoziţie cu acesta, stă materialul pancromatic pur, a
carui sensibilitate sporită pentru roşu redă prea deschise ş1

28
Fig. 20. Fotografie pe material;ortopancromatic, Fig. 21 . Fotografie p e material ortopancro ma­
făcut:t la luminrt dură, dirij ată - Proiector ş i tic, făcută cu obiectivul Imagon-Rodenstock cu
„Spotl ight" , pentru accentuarea redăr ii structur ii diafragma cu găuri (sită) , folosind o fardare ade c ­
pieii i . vată, pentru sporirea expresivităţii persoanei .
Efectul de „flou" şterge orice detaliu în fotografie ,
ceea ce face de prisos retuşarea portretelor.
lipsite de expresie toate tonurile roşii ale feţei, ceea ce ex­
plică de ce unele persoane arată În fotografie palide ca după
boală.
Din această scurtă privire, rezultă că recurgerea mai în
toate cazurile de fotografiere, la materialul ortopancromatic,
cu sensibilitatea lui normală pentru roşu şi moderată pentru
albastru, face cu totul de prisos corectarea ulterioară a valo­
rilor tonurilor prin retuşul pe negativ. Pentru evitarea retu­
şului reproducerilor dificile (pete de umezeală, originale mur­
dare sau îngălbenite), se poate folosi materialul infraroşu.
Fără îndoială, pentru folosirea lui, sînt necesare cunoştinţe
speciale de fotografiere cu raze infraroşii.
Chiar şi efectul diferitelor filtre poate fi utilizat pentru
evitarea retuşului. Astfel, prin folosirea filtrelor de contrast,
tonalitatea culorilor poate fi sporită sau redusă complet.
Dacă de exemplu, pe un original se găseşte o pată roşie,
ca poate fi înlăturată fără a folosi retuşul, aplicînd pc
obiectiv un filtru roşu de contrast, al fabricii de filme VEB
Wolfen, şi lucrînd cu material pancromatic.
Dacă, dimpotrivă, trebuie scoasă puternic În evidenţă, fără
retuş, o inscripţie spălăcită făcută cu albastru, se va folosi
un filtru roşu şi material pancromatic. Filtrele de polarizare
sînt de asemenea indicate pentru evitarea retuşului. Reflexele
în ochiuri de geam, lentile de ochelari, oglinzi de apă şi su­
prafeţe lăcuite (afară de metale), pot fi reţinute sau În caz
favorabil, înlăturate cu totul. Reflexele sau oglindirile nedo­
rite dau loc adesea la multă muncă de retuşare care poate fi
evitată În acest fel. Cunoaşterea efectului filtrului de polari­
zare ş1 a naturii luminii polarizate, sînt Însă neapărat ne­
cesare.
3

Retuşarea n egativului

3. 1 . Ret u ş u l m a n u a l pe negative u scate

În toate lucrările de retuş este vorba de sporirea sau sca­


clerea opacităţii straturilor imaginii. Pentru aceasta sînt ne­
cesare şi se folosesc diverse metode de retuş. Pentru sporirea
manuală a opacităţii pe negative uscate, serveşte retuşul cu
creionul sau cu grafit, cum şi retuşul cu pensula, cu culori
transparente sau opace. Reducerea opacităţii negativului pc
bază manuală se face dimpotrivă, prin răzuire sau polisare.

3.11
. . Retuşul c u cre i on ul,
c u g rafit şi c u estompa

Cel mai agregat retuş pe negative este cel cu creionul


şi cel �LI: pr!f de grafit. Sporirea . opacităţii straturilo � . se
V

face a1c1 prm adaugarea de grafit. Stratul fotosensibil,


compus din gelatină şi particule metalice fine de argint, este
relativ neted. Grafitul este reţinut foarte puţ:n pe suprafaţa
lui. O parte din particulele de argint ce ies afară din supra­
faţa stratului de gelatină, rod totuşi ceva dintr-o mină de
creion pe care o trecem pe deasupra. Prin aceasta, opaci­
tatea creşte puţin, astfel încît mici defecte cum sînt zbîr­
citurile etc„ pot fi înlăturate. O acoperire mai intensă nu
se obţine apăsînd creionul, deoarece la o presiune mai puter­
nică particulele de argint sînt Îngropate În gelatină şi nu
mai pot roade grafitul. O Înnegrire mai mare cu grafit este

31
posibilă numai dacă pelicula este lăcuită. Pe pelicula lăcuită
mat, în curs de uscare, se poate lucra bine cu grafit. Există
diverse lacuri pentru negativ. Cel mai cunoscut este Matto­
lein, un lac ce se obţine prin dizolvarea răşinii de Dammar
În ulei curat de 'terebentină. În comerţ sînt două feluri de
Mattolein. Ele se deosebesc prin rapiditatea cu care se usucă.
Straturile de Mattolein normal se usucă foarte încet, cele de
Mattolein rapid, dimpotrivă, se usucă foarte repede. Acestea
din urmă lasă să se vadă urmele de retuş la mărirea În
lumină dirijată. Mattolein-ul este fabricat de firma Piotro­
wski, Leipzig. II putem prepara şi singuri după o reţetă a
lui Ecler şi Jandaurek.

MATTOLEIN (după Eder)

răşină de Dammar 10 g
ulei pur de terebennină 50 g

MATTOLEIN CU USCARE RAPIDA (după Jandaurek)


ulei de terebentină rectificat 75 g
benzină 75 g
ulei de levănţică 50 picături
răşină de Dammar 10 g

Întinderea stratului de Mattolein pe negativ cere puţină


experienţă. În timp ce lacurile pentru negativ se toarnă
în general pe peliculă, Mattoleinul se Întinde prin frecare.
Pentru a obţine un strat foarte subţire de lac, pe un negativ
9 X 1 2 cm, se pun 2-3 picături de Mattolein care se În'tind
cu o cîrpă ce nu lasă scame, ori de-a dreptul cu palma,
uniform În toate direqiile. Straturile prea groase de Mat­
tolein se usucă greu, rămîn moi şi mina creionului le zgîrie
cu uşurinţă. Dacă se Întîmplă astfel, toată munca de retuş
devine zadarnică. Retuşările neizbutite pe Mattolein se şterg
cu un tampon de vată muiat În benzină uşoară (neofalină).
Acoperirea cu Mattolein trebuie repetată din nou. în multe
cazuri este de prisos să lăcuim tot negativul. Este de ajuns
să frecăm numai locul care trebuie retuşat.
Dacă trebuie sporită şi mai mult acoperirea negativului
cu grafit, atunci este necesară turnarea unui lac pe negativ,

23
sau înmuierea lui În acesta. Suprafaţa de un mat fin a
acestui lac este capabilă să reţină cantităţi cît mai m ari de
grafit. Lacuri negative de acest fel se găsesc în comerţ, după
cum s-a arătat mai înainte. Un adaos propriu de lac rece,
după o reţetă a lui Valenta, este foarte indicată pentru
retuş.

LAC RECE NEGATIV (după Valenta)

răşină Dammar 5 g
tetraclorură de carbon 1 00 m l
Kopal de Manila (fin pulverizat) 5 g

Aceste răşini se amestecă împreună cu solventul pma ce


se dizolvă. Totul trebuie apoi încălzit pînă la fierbere Într-o
baie de apă şi lăsat să stea cîteva ore la o temperatură
moderată. După aceea se filtrează. La --nevoie, lacul poate fr
subţiat mai departe cu tetraclorură de carbon. Se obţine ast­
fel un strat tare pe care se poate retuşa bine.
Negativelor de sticlă li se toarnă pe spate lac alb mat,
după care se retuşează pe stratul uscat. Lacul m at reţine
bine grafitul şi culorile. Asemenea negative nu sînt indicate
pentru a fi mărite cu lumină dirijată, deoarece este vizibilă
structura stratului de lac mat. Copiile contact făcute cu lu­
mină difuză nu arată aceste defecte. Lacul mat galben şi
roşu serveşte pentru compensarea contrastelor mari de lumină,
pe negativ. Lacul mat, turnat şi bine uscat, poate fi uşor
îndepărtat prin răzuire de pe locurile opace ale negativului.
Pe părţile transparente ale negativului se lasă lacul, care
Împiedică astfel lumina să acţioneze.
Lacurile m ate pot fi procurate din comerţ, dar le pute�
prepara cu uşurinţă şi singuri. Pentru aceasta servesc urma­
toarele date după Ecler.

LAC 11AT I (rn Sandarak şi mastic)

eter 1 92 ml
Sandarak 18 g
mastic 4 g
benzol 70 ml

3 - Retuşul - C!nd şi cum 33


Fig. 25. Dacă stratul de Mattolein a fost întins subţire şi s-a uscat şi dacă
se foloseşte pentru retuş un creion de tărie potrivită, atunci structura trăsă­
turilor de creion abia se vede.

Colorarea lacului mat se face cu galben de Chinolin, Au­


ran tia şi roşu de Sudan ale fabricii de filme VEB Wolfen.
Matisarea spatelui negativelor de sticlă se foloseşte numai
arareori. Ea nu permite obţinerea unor negative capabile de
a fi mărite şi trebuie privită ca depăşită de alte metode
mai bune. Ea trebuie menţionată totuşi, deoarece mai joacă
un oarecare rol În tehnica reproducerii.
Dacă negativele lăcuite trebuie tratate chimic mai de­
parte, straturile de lac trebuie complet îndepărtate cu aju­
torul solventului pentru că, altfel, ele Împiedică pătrunderea
soluţiilor chimice în stratul de gelatină al negativului.
Metoda aplicării retuşului cu creionul pe stratul lăcuit
mat al negativelor, a fost foarte mult îmbunătăţită prin
descoperirea matisării spatelui suportului emulsiei. Plan- şi
rolfilmele de astăzi sînt livrate la alegere, de către fabricant,
ca filme mate sau cu lustru. Matisarea spatelui filmului nu
trebuie aşadar să fie făcută de către fotograf, ceea ce repre­
zintă o uşurare însemnată a tehnicii retuşării cu grafit. Gra-

36
nulaţia fină şi uniformă, turnată mecanic, a emulsiei poate
fi foarte bine tratată cu grafit. In acest caz, este indiferent
dacă se lucrează pe suprafaţă sau în detaliu. Aplicarea culo­
rilor opace sau transparente pe stratul mat, nu ÎntÎmpină
dificultăţi. Apucarea cu degetele lasă pe stratul mat mici
urme de grăsime care, prin Îngrămădirea grafitului pe ele, devin
vizibile. De aceea, Înainte de a retuşa, suprafeţele matisate
se degresează cu benzină uşoară. În nici un caz să nu se
folosească guma acolo unde s-a greşit retuşul ! Procedînd ast­
fel, se distruge suprafaţa fină matisată. Pentru îndepărtarea
grafitului depozitat, este suficientă frecarea cu un tam­
pon de vată muiat în benzină sau În apă.
Apăsînd prea tare cu creionul, se distruge granulaţia su­
prafeţei mate. O Înnegrire mai mare nu se obţine prin apă-

Fig . 26. Suprapune­


rea unei fol i i mate
peste negativ . Foli­
ile mate înlocuiesc
turnarea unui lac
mat pe dosul negati­
vulu i . A cestea au
granulaţie foarte fi­
n ă şi uniformă şi
prezintă o mare ade­
renţă pentru grafit .

37
Fig . 29. Creionul trebuie mişcat făcînd mici bucle, Fig. 30. În tehnica retuşului cu creion u l , trăsăturile
deoarece acestea se adaptează cel mai bine structurii drepte, mici, trebuie evitate deoarece se văd cu uşu­
granulare a negativului şi vor fi foarte puţin vizibile. rinţă în structura granulaţiei.
Fig. 3 1 . Ştergerea cu pensu la lată şi grafit, p e Fig. 32 . Detalii le' se execută cu estompa şi cn
·
o folie mată. grafit .
de retuş nr. 2 sau 3 trecem peste locul din negativ ce trebuie
retuşat, pînă se atinge gradul de opacitate dorit. În tot acest
timp nu se ridică niciodată pensula de pe negativ. La ter­
minarea lucrului, se suge cu pensula excesul de culoare.
Totul trebuie făcut cu îndemînare şi fără Întrerupere, pentru
a evita formarea de contururi ale zonei colorate. Sporirea

Fig. 36 şi 37. Fotografiile filcutc la lumină artificială redau adesea ochii


căprui sau albaştri-închis, într-o nuanţă mai închisă decît în realitate . Aco­
perind cu îndemînare pe negativ pupila cu culoare pentru retuş ORWO
N 904 sau culoare Keilitz, ochiul devine cu adevărat mai vio i .

44
opacităţii se obţine prin repetarea colorării şi nu prin folo­
sirea unei culori mai concentrate. Repetarea colorării de mai
multe ori pe acelaşi loc poate fi făcută fără grijă, deoarece
aceste culori nu se dizolvă din nou cînd se trece cu pensula
peste ele.
Dacă am da culoare transparentă direct pe negativul
uscat, ar fi imposibil să obţinem suprafeţe uniforme. Gela­
tina uscată absoarbe imediat, cu nesaţ, culoarea apoasă şi
lasă În loc pete colorate. Straturile de gelatină saturate cu
apă absorb Încet colorantul din pensulă, colorîndu-se din
ce În ce mai Închis.
Pentru tehnica retuşului cu pensula, sînt indicate numai
cernelurile colorate ca de exemplu colorant pentru retuş
ORWO N.....2Q.±_ al fabricii de filme VEB Wolfen şi culorile
hanspatente- ffe ntru retuş, colorate sau nu, ale lui Georg
Keilitz, Leipzig. Pulberea roşie ORWO N 904 se pune în
două soluţii de concentraţii diferite. Pentru Întrebuinţare, se
diluează apoi după nevoie cu apă.
Culorile Keilitz se livrează sub formă lichidă şi, În mo­
mentul Întrebuinţării, se diluează numai cu apă.
în ambele cazuri se lucrează cu culorile aşa cum s-a
arătat mai înainte. In cazul produsului ORWO N 904, co­
loraţia roşie îngreuieză aprecierea gradului de opacizare. II
putem controla, dacă privim culoarea printr-un filtru verde
sau albastru. ORWO N 904 prezintă avantajul că paate
fi îndepărtat uşor prin spălare. Produsele incolore Keilitz
se aleg după cenuşiul negativului cu care trebuie să se potri­
vească exact. Culorile Keilitz nu se elimină complet prin spă­
lare ; udate mai mult timp însă, devin mai transparente. Ele
au totuşi avantajul că li se poate recunoaşte imediat gradul
de opacitate. Produsele Keilitz colorate pot fi amestecate
Între ele şi chiar cu cele incolore. Ele se Întrebuinţează mai
cu seamă la retuşarea fotografiilor color şi pentru colorarea
diapozitivelor şi pozitivelor.

3 . 1 .3. l n d e p ă rtarea petelor d e pe n e g a tive

Retuşul cu pensula şi cu culori transparente, serveşte la


mai multe scopuri. Primul care trebuie citat, fiind forma
cea mai simplă de retuş cu pensula, este ��-�
45
Fig. 39. Compensarea negativului constă în separarea esenţialului de ceea ce nu este esenţial, prin acoperirea unor
anumite părţi ale imaginii cu culoare de retuş ORWO N 904 sau culoare Keilitz.
Fig. 40 . Prin acoperirea cu culoare transparentrL , se separă şi m a i mult fondul de persoan e .
Fig. , 4 1 . Cînd gura este întrcdesch i ; ă , o parte cl i n :dinţi rămine întunecatei ,
ll i ml astfel im presia că lips eştti 1111 d i n te , ceea cc nimănui nu-i convine.

F i g . 4 2 . Numai c u puţină osteneală, d inţii slab conturaţi pot f i întăr iţ i


prin acoperire cu c ulo are Kcilitz, sau fo losind retuşu l cu creionul pentru a
Ic în tări înnegrirea şi prin aceasta a-i face ruai vizibili în poziti v .
3. 1 .5. Lucrul cu culori transparente sau pigme ntare

Culorile tr;insparente men\ionate pînă aici au fost mai


mult sau mai puţin solubile În apă, cînd erau Întinse pe
gelatină, asemenea cernelurilor. Ele se pretau bine pentru
retuşul pc negativ, deoarece colorau gelatina.
În afară de aceasta, există culori transparente pigmentare
pentru retuş, ale căror pigmenţi sînt învăluiţi Într-un liant
cum sînt albuşul de ou, tragant-ul etc.
Aceste culori transparente nu sînt bune pentru retu�ul
pc negativ deoarece, la trecerea repetată cu culoare, se di­
zolvă din nou. Ele nu colorează gelatina, aderînd numai -
cu ajutorul liantului - la suprafaţa acestuia. O culoare în
acest fel, pentru retuş, este .batonul <lc_JJ!Ş chinezesc, semi­
opac, ;imintit mai înainte:- Ea este fo arte indicm pentru
înlăturarea petelor. Din cauza caracterului ei de a op aciza
uşor şi de a se dizolva din nou, ea poate fi dată numai o
singură <lată. Aceasta presupune, natural, o mînuirc sigură a
tehnici i. Pentru Întrebuinţare, tuşul sfărîmat se dizolvă În
apă şi apoi se diluează după nevoie.
Culorile solide transparente, speciale, utilizabile pentru
retuşul pe pozitiv şi prin stropire, de tipul I (maron-roşcat),
tipul II (negru-maroniu) şi tipul III (negru-albastru) nu se
folosesc pentru retuşul pc negativ. Ele joacă Însă un marc
rol În retuşul prin stropire, pot fi amestecate În orice caz
Între ele şi cu acuarele şi pot fi aduse la o anumită nuanţă.
Apoi amestecate cu grund alb, ele servesc drept culori de
opacizare pentru retuşul maşinilor.

3. 1 .6. Aco p e r i rea n e g a tive l o r

Dacă anumite părţi ale negativului trebuie reţinute atît


de mult încît � <:Pară � loc, atunci ele
se acoperă cu -�u� . Pentru aceasta se folosesc culori
pigmentare speciale, cu putere marc de acoperire, care, În­
tinse chiar Într-un strat subţire, nu lasă să treacă lumina.
Astfel de culori de a<;� re s!_n.t- r�ul lui Schmin.cke şi
negrul lui Kcilitz. Aceste culori trebuie înti n se numai În strat
._,.____
__ _ _

51
Fig. 43. Umbrele dure de sub bărbia şi maxilarele unni portret, fac adesea
impresia de suferind şi chinu it.

Fig. 4 4 . Prin prelucrarea uşoară pc negativ a părţilor umbrite cu culoare


de retu{ ORWO N 904 sau culoare Kcilitz transparentă, întunecarea este
adusă la valoarea fondului înconjurător şi impresia nedorită este înlăturată .
Structura caracteristică a pieI i i n u trebuie s ă s e piardă însă .
sulJ�ire, deo,uecc, l a uscare, l ocul acoperit crapă şi fisurile
f i n e apar pc pozitiv.
O culoare pentru acoperire fără acest dezavanta e st e L
Negacolor-ul l u i Piotro\\'sk i , Leipzig. Cu loarea consta cl in
pulbere fi n ă de grafit, frecară cu un liant s pec ial , apos. L:i
acoperă chiar dacă este Întinsă Într-un srrat relativ subţire
şi nu prezintă fisuri clupă u scare.
Dacă, la acoperirea unui negativ, e s te vorba de un o biect
pe de p lin conturat, se trage c u l inia ş i pensula, clar şi cu­
rat, de-a l u ngul m uchiei l u i e x te r io a re Prin aceasta, con­
.

tu ru l nu trebuie să fie desfigurat.


Dacă, to tuşi , contururile exterioare ale obiectul u i se pierd
co ntopi n du s e cu fondul, atunci această metodă nu trebuie
-

folosită. În acest caz, trebuie creată o trecere pierdută că t r e


fond: aceasta se obţine cel mai b i n e dacă pc negati v u l bine
umezit, se trece cu pensula Înmuiată În culoarea cenuşie Kei­
litz, de-a lungul conturului obiectului. Se obţine astfel, mai
Întîi o bandă cenuşie cc se pierde uşor către o biect şi c are,
după m a i m u l te tre ce r i cu c u l o a re Keilitz cenuşie, şi apoi
neagră, devine din cc în ce mai opacă. Către obiect îi dăm
o opacitate mai mică, astfel încît să rezul te un contur moale.
Către fond se sporeşte opacitatea pînă la Înnegrirea com­
pletă şi de aici încolo se dă acum cu culoare de acoperire pe tot
negativul. O altă metodă pentru obţinerea unei treceri lente
de b obiect la fond, foloseşte retuşul cu creionul. Pentru
aceasta, pe partea mată a unui plan se conturează obiectul
cu un creion moale, se lăţeşte apoi către film conturul as t­
f cl făcut, folosind o mină deosebit de moale şi, de la această
linie acoperitoare încolo, se dă cu culoare ele acoperire pe
tot fondul negativului. în ambele cazuri, nu rezultă o trecere
dură, neverosimilă, de la obiect către fond.
Pentru negativele de sticlă se poate proceda În mod ana­
log, totuşi, pentru acestea există o metodă mai veche În care,
pe spatele negativului de sticlă se toarnă lac mat, roşu şi
lacul odată uscat este răzuit apoi imediat de pe obiect. Cu­
loarea roşie are efectul unui filtru, astfel încît la copiat,
datorită lipsei de sensibilitate a emulsiei hîrtiei pentru lumina
roşie, nu va apărea nimic pe fond. Pentru a obţine un con­
tur perfect, se Încercuieşte exact obiectul, pe faţa cu stratul
sensibil al negativului, cu culoare pentru retuş ORWO N 904 .

53
Fig. 45 A rnpcrirea l i n i ilor d rept e sau porţiunilor de imagine pc negat i v ,
c u trăgătorul s a u c u culoare el e acoper ire .

Fig. 4 6 . A coperirea cn pensula şi rigla.


'
F ig . � 7 . Copia ne ga t iY 1 1 h1 i i 1 w inte <le : t c o p e r i r c- . Fig. 4 8 . · Copiat <lupă acoperirea p e nel!:ativ c n
Negacolor. Pondul supltrlttor din spatele maşinii
a fost înlăturat . ·
Fig . 4 9 . Tragerea de linii cu pensula de retuş .7 i rigla scuteşte mnlt:'t oste­
neaH't ş i timp, l a retuşare.

3 . 1 .7. Tragerea l i n i i l o r cu p e n s u l a , pe r i g l ă

Pentru acoperiri, este indicat să învăţăm tragerea liniilor


cu pensula, pe riglă. Pentru aceasta se apucă cu mîna stîngă
rigla de lemn, lungă de circa 40 cm, prevăzută cu o inserţie
de metal sau de material sintetic şi se ţine înclinată cu
circa 40° asu,era lucrării. Mîna dreaptă conduce pensula de
retuş Încărcata cu culoare, de la stînga la dreapta, cu vîr­
ful aproape perpendicular, de-a lungul muchiei riglei. Pen­
sula trebuie să păstreze tot timpul aceeaşi distanţă faţă de
suprafaţa fotografiei, pentru ca linia să aibă aceeaşi grosime.
Mai departe, trebuie avut grijă ca negativul să stea bine
întins În timpul lucrului pentru a se evita liniile de grosime
neuniformă.
Tragerea liniilor cu pensula pc riglă scuteşre mult timp
şi osteneală la retuşare.

3 . 1 .8. Retuşul prin ş l efu i re ş i prin răzuire

Retuşul prin şlefuire şi prin răzuire are drept scop redu­


cerea opacităţii anumitor părţi ale negativului. în stratul ,,

5G
sensibil al nega ti v u lu i p a r ticulele de argint Înglobate În gela ­
,

tină stau în g răm ă di te unele peste altele. Prin frecarea sau ră­
zuirea stratului, se înlătură o parte din argintul Înn eg rit
al irn�1ginii, opacitatea acelui loc sc:îzînd astfel. Frecarea se
face, în forma cca mai sim plă , cu un tampon de vată În­
mu iat În alcool. Lichidul folosit pentru frecare nu t rebuie s:î
conţ ină apă, deoarece altfel se Înmoaie st ratul de g e l at i n ă �i
se va d i s tr uge prin frecare. Tamponul de vată înmuiat în
alcool se înnegreşte din cc În ce, sem n că o parte din argintul
me t al i c a fost „dat la rindea", Într-o oarecare măsură. Pro­
cesul Înaintează încet. O p rocedare mai energ ic ă nu d u ce
mai repe d e la rezultat, ci provoacă z gîr i c t uri pc strat. Acest
mod de a fre c a este p o trivi t numai pentru suprafeţe mici,
fără contur p rec is. Dacă vrem să îmbunătăţim p recizi a con­
tururilor, tăiem dintr-o foaie de celu loi d şabloane ale supra­
feţ e lo r cc t r ebu i e retuşate; ele delimitează p r ec is contururile
de-a l u n gu l cărora se p o ate şlefui. Efi c acit ate a poate fi spo­
rită prin folosirea m ater i alelor pentru şlefuire. Pentru aceasta
este indicată folosirea unei paste moi de făină fină de piatră
ponce sau carborund fin de tot, Îm p reu nă cu o esenţă pentru
şlefuit compusă din ulei de terebentină şi benzină.

ESENŢA DE ŞLEFUIT

ulei de terebentină 5 0 ml
benzină 5 0 ml

Pentru şl efu i re a s up rafeţe lor m1c1, se umezeşte cu esenţă


p bucăţică de hîrtie sau de piele şi se înmoaie în materialul
:pentru şlefu i t . Cu mişcări circulare se trece apăsînd uşor,
pe lqcul ce trebuie şlefuit. Pentru su p rafeţ e mai mari este
av<1,nt::ij os un tampon pc care ni-l facem singuri. Pentru
aceasta, se foloseşte o bucăţică pătrată de piele m oale, cu
latura de circa 4 cm. In m ijlocul ci se pune un mic ghe­
motoc tare de vată şi se leagă apoi. Tam p on u l se foloseşte
În acelaşi fel ca şi ştergătorul.
Şi mai bună este pasta de curăţat, cu argint, pentru acest
fel de retuş. Materialul polisor al pastei este kieselgurul (dia­
tomit), o depunere de cochilii ale unor alge. Acestea se În-

57
F i g- . 50 . Genele şi sprîncenelc prea puţin scoase în e v i denţ ă , precnm ş i
l u m inile su p ărătoare , clan och i n l u i o expresie apoasă, spălf1citr. .

Fig. 51. Folosindri1zu itorn l sau slăbirea parţiali:i cn pcnsn l n , och i i pol f i
„învioraţ i " , înlătnrîncln-se impresiile s11 pl1r!ltoare.

globcază În substanţe u leioase, cl izo l v a n t c . P.1sta de curaţ 1 t


cu argint se găseşte numai rareori În come r t . Pent ru a ne-o
prepara singu r i , folosim reţe t a Dr. Otro Croy.
PASTA DE CURAŢAT I

parafină 45 g
talc 75 g
ulei de vaselină galben deschis 20 g
acid oleic 1 30 g
ulei de Mirban 5 ,5 g

Amestecul se Încălzeşte pînă cc devine o masă uniformă.


Apoi se adaugă agitînd

kieselgur (diatom it) 5 00 g

PASTA DE CURAŢAT I I

ceresină 30 g
oleină 120 g
ulei de vaselină 200 g

Se Încălzeşte Î ntre a g a masa ş1 În acc�1st� stare se ::td„1 u?��


t r ep t a t

kie�elgur (di:nomit), î n n1 1 1 Î ;l l cu ap:l )00 g

La tcrmi nare,1 retu ş u l u i p r i n �kfuire, pu l he ri l e sau pomada


de curăţat t rebuie complet îndepărtate. Cu un tam pon de
,·ară înmuiat în benzină uşo.uă, pot fi bine �ters:: toate res­
tu rile. C u o v a t ă uscară se l u s tn i e:tc apoi p în�"l l a „hoch­
g l anz" .
O metodă de şlefuit ceva mai grosieră este fol o sirea unei
aşa-numite pensu l e de s t icl ă care este în p r i m u l rînd fă­
,

cură pentru a racle cerneala. Pensula constă din tr- u n marc


n umăr de f i re de sticlă fine însă ascuţite care, î 1 1 1nănunchiatc,
pot servi la raderea opacităţii. O mărire cu l umină d i r i j :nă
n u este recomandabilă după acest fel de in tcrvc n t i c p rin
retuş.
Cea mai grea tehnică este a retuşului prin r ăz uire Un .

retu ş bun prin răzui re depinde În primul rînd de starea


cuţitului de răz u i t şi de îndcmî1urca p rofesională a celui
care retuşează. Cuţitele de răzuit se vor trata c u grijă şi
În nici un caz n u trebuie să fie fol o s i tc ocazional pentru

59
Fig. 5 2 . Porţiuni ri'izuite, văzute la microscop:
1 - răzui loru l nrcuicşl c ; 2 - r<'lzu itorul are a ţc (bavuri) ; J - r;h1 1 i lon!I este corcct nscu t l l
ş i lucreazii i mpecn h i l .

ta1at hîrtie etc. Ascuţirea şi tragerea la piatră a cuţitelor


cerc oarecare experienţă. Procedeul a fost descris În cap.
„Ap;;i.ratc, scule şi materiale pentru retuş" . Un cuţit pentru
răzuit este ascuţit corect a tunci cînd, în timpul răzuirii,
scoate un uşor fluierat. Cuţitul de răzuit se pune Între
degetul cel marc şi arătător, ori Între arătător şi mijlociu şi
se ţine tăişul aproape perpendicular pc stratul de gelatină.
Direqia de răzuire se va alege totdeauna de sus În j os,
nu invers. Purtîndu-1 cu o uşoară presiune pc stratul de gela­
tină, cuţitul rade puţin din acesta. Schimbînd de mai multe
ori direeţia de răzuire În timpul lucrului, se ajunge ca supra­
faţa răzuită să fie pc deplin uniformă şi lipsită de structură.
Este necesar să se exercite pînă la pcrfcqiunc tehnica, pc
negative vechi. Negativele vechi, slăbite sau Întărite. cu reve­
latoare dure, se răzuiesc greu deoarece cuţitul prinde anevoie
pe gelatina lucioasă şi întărită. De aceea se recomandă su­
primarea Întăririi stratului prin introducerea negativului
Într-o soluţie 5% de amoniac (densitatea amoniacului 0,9 1 0),

60
sau înăsprirea su prafeţci lucioase Cu ajutorul pulberilor de
şlefuit de care am vorbit.
Pentru răzuirea suprafeţelor se întrebuinţează cuţitele în
iormă de bisturiu sau de spatulă. Pentru răzuirea suprafeţe­
lor mari este, de asemenea, indicată şi forma de lingură.
Dacă trebuie îndepărtate linii fine sau puncte, instrumentul
cd mai potrivit este cuţitul în formă ele lanţetă, ori un
ac de gravat cu vîrful aplatisat prin şlefuire. Pentru ră­
zuirea liberă a obiectelor liniare, este avantajos să răzuim
mai Întîi un contur de 1 - 2 mm lăţime, cu acul gravat
purtat de-a lungul riglei. Pentru aceasta Însă nu trebuie
apăsat, pentru a evita răzuirea gelatinei pînă la suport. Apă­
sarea corectă şi ţinerea corectă a instrumentului de răzuit,
În timpul lucrului, trebuie Încercate pentru diversele cazuri.
După Întrebuinţare mai îndelungată, cuţitele de răzuit se
tocesc şi trebuie ascuţite clin nou.
Din păcate, locurile răzuite devin vizibile dacă folosim
un aparat de m ărit cu condensator. Pentru a reduce efec­
tul luminii dirijate, se pune pe condensator, un geam mat.
Lumina difuză face mai puţin perceptibile locurile răzuite.
Acestea devin complet invizibile dacă Înmuiem negativul
Într-unul din lichidele de imersie folosite în microfotografie,
glicerină sau ulei ele lemn de cedru. Pentru aceasta, negativul
se introduce Între două plăci de sticlă absolut fără defecte
)i, pc partea cu emulsia, se toarnă cîteva picături de lichid
de imcrsic. După cc acesta s-a răspîndit uniform pc tot
negativul, se presează deasupra placa de sticlă aşa încît să
nu se formeze bule de aer şi apoi se pune la mărit.
Cu toate că şlefuirea şi răzuirea aduc unele avantaje la
rccluccrca opacităţii unui negativ, totuşi, prin metodele de
retuş chimic cum sînt slăbirea şi Întărirea, se obţin cu mult
mai bune rezultate În cc priveşte invizibilitatea locurilor ata­
cate prin retuş.

3.2. Retuş u l ch i m i c pe neg a tive ude

Pentru retuşul chimic, se folosesc metodele de slăbire şi


Întărire a imaginii de argint. Mînuitc corect, ele sînt me-

61
Fig. 53 . Pentru răzuirea suprafeţelor se foloseşte Fig. 54 . Contururile pot fi răzuite cel mai hine cu
bisturiul s au lanţeta . uu ac pcu tru gra\·ură sau pentru răzuit, purtat pe
rigl;"l .
F i� . 55. îu timpul răzuirii s-a apăsat cuţitul prea tare şi a răzuit şi din
stratul suport.
în dreapta : apăsarea corectă şi puţină fineţe ajută la evitarea unor asemenea
greşeli şi dă suprafeţe răzuite uniforme.

todcle ideale de corec t u ră, care permit un retu� bun, 1 1 1 v 1 -


zibil.

3.2. 1 . S l ă b i re a şi î n tărireo tota l ă s a u p a r p a l ă ,


î n vederea o b ţ i n e r i i u n e i sporiri
sau re d uceri o o pa c i t ă ţ i i n e g a tivelor

Slăbito<ucle au proprietatea de a dizolv,1 argintul metalic


.d unui negativ, m o<lificînd u i pr i n aceasta o p acitatea. Ele
-

sînt aşadar bune pentru retuşul chi m ic a l cărui principal


scop este tocm a i rn rectarca opacităţil o r defectuoase ale ne­
gativulu i .
Pentru aceasta. s î n t i n d icate dou:l slăbi toare cu aqiuni
d i ferite. Slăbitoarcle .1 u îndeob.�:tc m i s i unea de a aduce h
o Yaloarc gama 1 n on11ală negativele sup raexp use sau p rea

1 Ii:ste vorba de panta curbei de î n negrire a emulsiei (N. Trad.).

61
mult developate. Aceasta necesita o tratare În băi a Întregu­
lui negativ, în timp ce retuşarea presupune mai mult o co­
reetură a unor părţi izolate din negativ. La fel se desfăşoară
tratarea negativelor în procesul de întărire. Dimpotrivă, pen­
tru slăbire arc loc în acest caz o îmbogăţire a particulelor
de argint cu substanţe opacizante, deoarece negativele cu
opacitate slabă trebuie Întărite pînă la valoarea gama nor­
mală. Aşadar, în cazul retuşului chimic, rareori se ajunge la
corectarea deplină a negativului cu mijloace chimice ; de
regulă, aceasta se obţine numai parţial. Mijloacele chimice
ce se folosesc pentru aceste corecturi, sînt aceleaşi pentru
ambele cazuri.
Slăbitoarele se deosebesc prin proprietăţile lor caracte­
ristice. Slăbitorul Farmer are un efect subproporţional. El
dizolvă mai întîi argintul din părţile mai puţin înnegrite ale
negativului şi sporeşte prin aceasta contrastele. El este folo­
sit pentru slăbirea totală a negativelor supraexpuse sau pu­
ternic voalate.
Soluţiile se prepară după următoarea reţetă:

SLABlTOIWL h\R:\IER

So:uiia A: ferocianura de pousiu, ro)ie 5 g


apa 1 00 ml
Sol tq i;l 13: h i po,ul iit de sodiu neu t ru 5 g
apă 1 00 ml

Pentru Întrebuinţare, se amestecă 1 00 ml soluţie B cu


1 0-30 ml soluţie A. Soluţia astfel obţinută se descompune
repede şi, cînd s-a colorat în verde, este alterată. Efectul
slăbitorului continuă şi în timpul spălării ulterioare tratării,
fapt de care trebuie ţinut seama.
Dacă trebuie retuşate total pc calc chimică negative În­
negrite, prea mult developate, atunci se va folosi un slă­
bitor cu permanganat de potasiu, În soluţie uşor acidă, care
aqionează proporţional. El nu numai că deschide În gene­
ral negativul, dar face şi gradaţia mai moale, deoarece
reduce opacitatea peste tot În aceeaşi proporţie. Prepararea
slăbitorului cu permanganat de potasiu se face În modul
următor:

64
SL.\IHTOH. CIJ PElU,L\:-\G,\;'\,\T DE POTAS IU

Soluiia A:
permanganat de potasiu 4 g
apă 1 OCO ml
Soluţia B: acid sulfuric concentrat 2 ml
apă 1 C 8 8 111 1

Pentru Întrebuinţare, se amestecă cîtc 3 ml din A şi 13


cu 1 00 ml apă. Prin tratare, negativele se colorează În brun,
însă îşi pierd iar această culoare prin tratare ulterioară Într-o
soluţie de 1 00/o metabisulfit de potasiu.
Vom da numai cîteva exemple de tratare prin retuş chi­
mic. Dacă un negativ arc de exemplu un cer cu nori prea
Închişi, care creează dificultăţi în procesul pozitiv, se proce­
dează la o slăbire parţială. în alt caz, parţi din negativ sînt
complet iluminate, luminile delicate au ieşit de-a valma cu
scmitonurile alăturate şi nu apar În pozitiv. Şi în acest caz
va fi necesară o slăbire parţială cu slăbitorul Farmcr. Un alt
negativ este prea puţin acoperit În părţile umbrite şi dă
umbre ca de smoală, la mărit. Şi acest caz se poate remedia
prin întărire parţială.
Pentru executarea exactă a retuşului chimic şi pentru mai
buna observare a proceselor chimice, sînt necesare cîtcva
operaţii pregătitoare.
Negativul cc urmează să fie retuşat se spală mai Întîi
timp de 1 / 4 de oră, se aşază apoi pc o bucată curată de sticlă
de un format nu prea marc şi se şterge apa de pe el, cu
partea cărnoasă a palmei sau cu o piele de căprioară. Pentru
f ixarc pc bucata de sticlă, se prinde la două colţuri cu cle­
me de material plastic. Într-un vas mai marc sau Într-un
lighean de spălat, se introduc două capsule albe de email,
faianţă sau material plastic şi totul se aşază pc o masă care
se găseşte în apropierea unei ferestre sau a unei surse mate
ele lumină artificială. Una din cele două capsule albe se
umple cu soluţia chimică. Ea serveşte pentru a alimenta sau
a recupera chimicalele În timpul procesului de tratare, cealal­
tă fiind folosită pentru udarea sau spălarea negativului. Ideal
este să avem o chiuvetă albă de laborator cu apă la robinet,
deoarece adesea tratarea chimică lasă urme.

5 - Rctu�ul - cînJ şi cum 65


Fig. 5 6 . Pc negativ cerul este prea întunecat. Fig. 57 . Prin slăbirea parţială a negativului
Frumoasa formaţie de nori uu poate f i scoasă s-a redus întunecarea ceru l u i . Norii se pot copia
în evidenţă . bine acum şi i m aginea arată aceeaşi atmosferă
de atunci cîncl a fost luată.
Daca negativul necesită un retuş chimic complet, atunci
îl punem În soluţia corespunzătoare şi agităm uniform vasul.
Pentru a controla cum progresează efectul, se scoate după
scurt timp negativul din soluţie, se spală şi se examinează. Î n
aprecierea efectului trebuie s ă ţinem scama c ă slăbitoarclc
lucrează Încă un timp destul de îndelungat şi În timpul spă­
lării.
în cazul unei corecturi, parţiale, părţile marginale sînt
relativ uşor de tratat. Prin înclinarea vasului se ajunge ca
soluţia să aeţioneze numai asupra acestora. Aceasta poate
i nterveni, de exemplu, la tratarea prim-planului pe toată
lăţimea, la îmbunătăţirea părţilor cu cer, sau la crearea unui
fundal cu gradaţie descrescîndă spre înafară.
Dacă totuşi sînt anumite parţi din interiorul negativului
care trebuie corectate, atunci înclinarea vasului nu este sufi­
cientă. In asemenea cazuri, negativul aflat pe placa de sticlă
este tratat cu un tampon de vată muiat în soluţie, pc care
îl stoarcem puţin, sau cu o pipetă de sticlă cu care sugem
puţină soluţie şi pe care, prin apăsare pe para de cauciuc, o
cedează din nou. Soluţia picurată astfel din tampon sau
pipetă, aj unge În mod sigur pe pata ce trebuie retuşată. Este
necesar msă să înclinăm geamul cu negativul, astfel încît
soluţia să se poată scurge fără să se Întindă pe tot negativul.
Concentraţia soluţiilor slăbitoare trebuie redusă în cazul tra­
tării chimice, altfel acţiunea rapidă a chimicalelor este greu
de stăpînit. Este recomandabil ca soluţia utilizată să fie
diluată de cinci pînă la zece ori, mai mult decît se indică În
instrucţiuni. Se micşorează astfel pericolul distrugerii negati­
vului prin desfăşurarea furtunoasă a proceselor chimice. Dacă
se lucrează cu atenţie, se observă, de asemenea, că acţiunea
chimicalelor este maximă pc locul unde au fost turnate şi
că odată cu răspîndirea lichidului, ea scade simţitor fără a se
opri totuşi complet. Cunoaşterea acestui lucru este deosebit
de importantă, atunci cînd trebuie făcută o corectură În mij­
locul negativului. Pentru a asigura o acţionare uniformă, se
înclină negativul În toate direcţiile, astfel încît să se evite pc
cît posibil scurgerea soluţiei către margini sau zone nedorite.
Dacă efectul trebuie să se limiteze numai la un spaţiu rc­
strîns, atunci, cu o bucată de sugativă se suge soluţia ce s-ar
scurge eventual. Pentru mai multă siguranţă se spală ncgati-

u7
Fig. 58. Slăb irea parţială a porţiunilor prea întu­ Pig. 5 9 . Slăbirea parţial[t Ia marginea negat i­
necate de ecr sau de fond . în Ila ia ele slăbire . v u l u i prin stoarcerea unui tampon de vat[t înnm­
iat în sirth itor .
Fig. 60 . Slăbirea unor porpuui l imitate <lin nega­ Fig. G l . Slăbirea detaliilor negativu lu i, l a mar­
tiv, pc marginea sau în mij locul imagini i , cu aju­ ginea sau în mijlocul imaginii, eu pensula înmu­
torul unei pipete, prin p icurarea slăbi toru lu i . iată în slribitorul Farmer care conţine glicerină.
vui la scurt timp după aqionarca soluţiei, repctîndu-sc ade­
sea p rocesul.
Este cu deosebire dificil de a trata p ri n retuş chimic p o r­
ţiuni din negativ bine conturate. Pentru aceasta, se şterge ne­
gativul cu palma, pînă ce nu mai rămîne nici un strop de
apă pe el. J'iegativul umed poate fi lugat _g_J_ll_1!1U!lţ�, c u
aj_utorul unei mici pens_ul0ăcute__ili_n_$ne, Înmuiate În solu­
ţie. Pentru aceasta el trebuie pus pe ceva măi !'nalt ş1 aşezat
onzontal. Buza unui vas de sticlă poate servi în acest scop.
Lumina reflectată de către vasul alb aflat dedesubt, poate
răzbate p rin acesta iluminînd negativul din spate. Cu puţină
soluţie În pensulă, aducem vîrful acesteia exact pe locul cc
trebuie corectat. Dacă totuşi a curs ceva soluţie pe alături,
ca trebuie imediat absMbită cum s-a a rătat m a i Îna inte şi
apoi spălat locul.
O altă posibilitate de a lăsa nein fluenţate anumite parţi
ale negativului, este aco perirea lor cu Jac Keilitz pentru
inscripţii sau cu asfaltlac. Acoperirea dă naştere l a contururi
puternic reliefate, ce par străine, pe negativele care nu sînt
p rea clare. Pentru a Împiedica aceasta, nu se introduce nega­
tivul complet În soluţie, ci se încearcă cu o pensulă să se
menţină contururile moi, p rin faptul că nu se vine cu ele pînă
în imediata apropiere a părţii acoperite. La acest mod de
lucru survine adeseori încă o greşeală. După cum se ştie,
soluţiile n u aeţionează numai perpendicular, în jos, În strat,
ci ş i lateral. Prin aceasta, locul acoperit este atacat lateral şi
dă naştere l a un contur luminos de-a lungul acoperirii.
Pentru a evita această greşeală, n u trebuie să folosim soluţii
p rea concentrate.
După spălarea şi uscarea negativului, lacul pe care 1-am
dat se poate îndepărta uşor cu benzină şi un tampon de vată.
O altă metodă de retu chimic este îmbăierea negativului
Într-o so uţ1e oa e concentrata e 1xator cu glicerină şi
prelucrarea locurilor ce trebuie corectate, cu o soluţie de
ferocianură de p otasiu cu glicerină. Glicerina, fiind higro­
scopică, păstrează mult timp umezeala negativului şi îngroaşe
puţin soluţia de ferocianură de potasiu, din care cauză, o
scurgere spontană laterală este împiedicată. Acest slăbitor arc
următoarea compoziţie :

70
{/'>LAB ITOR CU FIXATOR CU fEROCIANURA
DE POTA SIU Ş I GLICERI1'A

Sol111ia ,\ : fixator n e u t ru SCJ g


glicerină SOJ ml
a pă 5JO ml
Soluţia B : ferocianură de potasiu, ro­
şie 50 g
glicerină 20 m l
apă 1 5 0 ml

După tratare, negativele trebuie spălate foarte bine.


După cum s-a arătat, retuşul chimic nu se referă numai
la o slăbire a negativului. Pentru negativele prea transpa­
rente, poate fi vorba şi de o întărire. Aceasta se poate în­
tinde la tot negativul sau numai la parţi din el. Procedeul
tehnic, Înmuierea, tratarea cu tamponul de vată şi pipeta,
cum şi acoperirea se aplică în acelaşi mod şi aici. Se folosesc
două soluţii, indicate În special pentru întărirea parţială.
Este preferat, cu toată toxicitatea lui şi deci folosit cu
precauţie.

V NTARITORUL cu SUn T . I \1AT DE MERCUR

') "
,ublimat de mercu r - "
bromură de potasiu 2 g
;tpă l CO m l

Soluţia păstrata 111 sticlă de culoare brună, este durabilă


şi poate fi Întrebuinţată de multe ori.
Negativul se introduce În soluţie sau este tratat p �rţial
cu aceasta, din care cauză argintul metalic se acopera cu
bromură de mercur, albă-cenuşie şi, pc locul tratat, negati­
vele arată albe-cenuşii.
Acest depozit provoacă o creştere a opacităţii. Dacă Întă­
rirea a atins gradul dorit, se s Iv ne ativul 10 mi ' ap�
' V

cur ătoare tă des. După aceasta, urmeaza


Înnegrirea mtanru, printr-o baie în una din următoarele
soluţii de Înnegrire.

71
SOLU'ŢL\ DE l::\":\EC IURE I

sulfat <le sodiu, anhidru 10 g


apă l :J:J ml

Durat:i înnegririi este ele circa 8-1 O min. 1n locul acestei


soluţii se poate Întrebuinţa o soluţie ele revelator, folosită,
Însă nealterată. Dacă se doreşte o înnegrire mai puternică, se
foloseşte

SOLUŢIA DE INNEGRIRE l i

amoniac 0,9 1 0 1 2 ml
apă I OC ml

Inncgrirca cu amoniac dă cca mai puternică opacizare,


arc Însă dezavantajul că, o repetare a întăririi, ca la Înnegri­
rea negativelor cu revelator sau sulfit de sodiu, nu mai este
posibilă. Acest Întăritor necesită doi timpi de lucru : Întări­
rea şi apoi Înnegrirea. întăritoarele cu clorură de mercur ce
se obţin din comerţ, nu necesită procesul de Înnegrire. Ele
întăresc fără a modifica culoarea argintului negativului şi
lasă să se vadă progresarea opacităţii.
Un întăritor netoxic, Într-un singur timp de lucru, este

I:'\TARITORUL CU CUPRU

Soluţia A : sulfat de cupru 1O g


apă 100 ml
Soluţia Il : citrat de potasiu sau sodiu 10 g
apă 1 00 ml
Soluţia C: ferocianură ele potasiu, ro­
şie 10 g
apă 1 00 ml
Pentru întrebuinţare se amested
din soluţia A S ml
din soluţia B 60 ml
din soluţia C 7 ml
cu 1 00 ml apă

Negativul negru c:ipătă prin întărire o culoare roşie-ară­


mie : În cc priveşte efectul înnegririi, trebuie o:irecarc expc-

72
ricnţă . După trata re, negativul trebuie spă lat bine. Solutia
poate fi fol 0 s i ta n u m a i o singură claL\ .

3 . 2 . 2 . [ n ă l b i re a ş i red:=v e l o p a rea n e g a t i v::lor


prea bogate î n c o n t r a s te

Negative cu un gama pr.:a abrupt sînt uneori greu ck


copiat. Astfel de negative dure pot fi retuşate chimic prin
redevelow1re. Această metodă de retuş se bazează pc aceea
că, prin 1rîmuierea Într-o soluţie de înălbire, argi ntul metalic
al negativului redevine iar lulogenură de argint şi poate fi
din nou expus la lumină.
Developarea care urmează , cu un revelator care lucrează
moale, cu putere redusă de Înnegrire, trebuie condusă astfci
încît reducerea halogenurii de argint l a argintul negru al
imagin i i , să nu se facă complet În părţile opace ale negati­
vului. Nu se va lăsa aşadar developarea să continue pînă ce
se Înnegreşte toată halogenura de argint ci se Întrerupe atunci
cînd Încă o parte a halogenurii de argint din părţile opace a
rămas neînnegrită. Procesul poate fi bine observat dat fiind
că el arc loc la lumină de zi redusă. Dacă, În timpul develo­
pării , privim negativul pe partea din spate, putem urmări
cum progresează din ce în ce înnegrirea parţilor de opacitate
d i ferită ale imagin i i . Dacă p rocesul de înnegrire este atît de
avansat Încît, pc locurile cele mai opace mai există Încă un
văl fin cenuşiu de halogenură de argint neredusă , se spală
puţin negativul ş i se introduce Într-o baie normală de fixare.
Aici se va dizolva restul de halogenură de argint care nu s-a
redevelopat şi prin aceasta, contrastele ele lumină ale nega­
tivului, care erau prea puternice la Început, se atenuează
simţitor. Procedeul este în sine u şor ş i simplu. Este nevoie
Însă ş i ele oarecare experienţă pentru a putea aprecia cînd
trebuie oprită developarea. Dacă developarea este oprită
prea devreme, rămîne p rea multă halogenură ele argint nere­
dusă cc se va di?Olva prin fixare. Rezultatul este un negativ
p rea transparent şi clin calc afară de plat. D.1că developăm
p rea mult, caracterul a rgintului n u se va schimba În sensul
dorit ci va rămînc mai departe dur. Se rccomanc.lă În o rice
caz exercitarea pe negative vechi , pentru a dohîndi cu ele,

73
experienţa necesară. Pentru aceasta înmuiem mai Întîi nega­
tivul Într-o

SOLUŢIE PF:\TRU î!';ALBIRE (OR\VO i l O)

sulfat de cupru, cristalizat 1 00g


clorură de sodiu 1 00g
acid sulf uric concentrat 25ml
apă 800 ml
se completează pîna la 1 OOO ml

în această soluţie, argintul metalic se transformă în clo­


rură de argint, deschisă la culoare. Operaţia se face la
lumină redusă. Negativul spălat se supune 5- 1 0 s la o sursă
clară de lumină (lampă foto) pînă ce dispare coloraţia albăs­
truie a negativului şi se Înnegreşte apoi Într-un revelator
slab avînd următoarea compoziţie:

REVELATOR CU PARAFENILENDIAMINA

parafenilendiamin-clorhidric 3 g
sulfit de sodiu, sicc . 20 g
apă 1 COJ m l

pînă la opacitatea dorită. După developare, se spală ş1


fixează obişnuit. Pentru developare poate fi întrebuinţat şi
ORWO A 49 în diluţie de 1 :2 cu o durată de developare de
.'\ -5 min.
Redeveloparea, pe lîngă reducerea contrastelor de lumina,
provoacă şi o mărire a fineţei granulaţiei şi de aceea este
indicată pentru reducerea ei.

3.3. Ret u şa rea negativelor de fo rmat m i c

Retuşarea negativelor de format mic este dificilă, dar,


pînă la un anumit grad, posibilă. Punctarea negativelor mici
reuşeşte arareori. Oricît de precauţi am fi, pe pozitivele mă-

74
rite mult, se văd defectele, Aşadar, punctarea negativelor
mici trebuie exclusă. De aceea, în tehnica formatului mic se
pune un preţ deosebit pe încărcarea şi prelucrarea îngrij ita
a materialului. Chiar şi spălarea şi uscarea filmelor de for­
mat mic cere multă grijă. Apa de conductă este arareori lip­
sită de mici corpuri străine. Merită osteneala de a o filtra.
Inmuierea Înainte de uscare, a filmelor de format mic Într-o
soluţie de mmu1erc cum este "'DRWO 905 al fabricii de
filme VEB Wolfen, Împiedică f� rmarea petelor de uscare, pe
negative, care ele abia pot fi înlăturate prin retuş. Uscarea
care urmează va fi adesea o problemă pentru negativele de
format mic. Cu toate ostenelile, dulapurile de uscare sînt
rareori lipsite ele praf. Potrivit experienţei, locul cel mai
puţin umblat ş i mai puţin plin ele praf este locul ideal pen­
tru uscarea negativelo r ele format mic. Dacă, din motivele
arătate, punctarea negativelor mici se exclude, este totuşi
posibilă alegerea altor metode ele retuş cum este echilibrarea
şi corectarea valorilor tonale cu ajutorul culorilor transpa­
rente, care nu lasă În urmă nici o structură.
Chiar şi retuşul cu creionul este posibil, totuşi puţin re­
comandabil, deoarece structura lăsată de retuş se observă În
mod neplăcut pe măririle ulterioare. Pe negativele de format
mic, corectura chimică poate fi executată relativ uşor şi bine.
Dacă se va proceda cu grija necesară şi cu îndemînare, se
pot obţine rezultate bune. Intervenţiile pot avea loc atît pe
Întregul negativ cît şi parţial. Retuşările pe negativele de
format mic, abia pot fi distinse cu ochiul liber. De aceea, pe
lîngă o anumită sensibilitate, este necesară o lupă pentru
3eastă q_e_cr:ţ,ie.
Lupa, marind de trei-patru ori, dă o imagine care cores­
punde mărimi i unui negativ 9 X 1 2 cm. Pe acest format
imaginar se poate observa bine efectul retuşului. Sticla de
ochelari a lui VEB Carl Zeiss Jena este bună pentr�l
'J"ib
perOrffiar l!!,Ît. VF:a la�a'. ,mi1?1lc; ere pe �tru lucru şi prin
'âistanţa e1 focala lunga, 1mp1ed1ca o apropiere prea mare ele
negativ, evitînd prin aceasta Înmuierea lui prin absorbirea
umidităţii respiraţiei. Folosirea lupelor simple de citit este
legată de unele dificultăţi în cc priveşte menţinerea lor dea-
supra negativului. acă o astfel de lu ă de 6 la 8 cm
diametru, o fixăm cu e 1pit pe un tub de carton.

75
F ig . 62 . Retuşarea negativclor ele format m i c , c u
Fig. 63. Retuşarea negativelor de format mic cu
ajutorul ochelarilor Zeiss, cu lupe . F i l m u l este
ajutorul unei lupe de c i t i t , puse într-un suport con­
apiirat <le atingerea mîinilor cu ajutorul unui car-
fecţionat dintr-un tub de carton (folosit c a amha-
ton negru , decupat .
laj pentru expecl ieri) .
Lungimea tubului se alege astfel Încît, b o anumita distanţ<i
de lupă, să vedem clar negativul. La capătul de jos al tubu­
lui se decupează, pe două păqi opuse, cîte un sector semi­
circular. (Nu prea mult, altfel tubul nu mai stă În picioare).
Tubul de carton cu lupa, se leagă cu un fir lung care se
înfăşoară pe un cui, deasupra imaginii de retuşat. Prin aceasta,
lungimea firului se poate regla uşor, aclucînd astfel lupa
exact deasupra filmului . Recent, au apărut În comerţ lupe cu
suport pentru retuş. Ele nu protejează Însă Împotriva respi­
raţiei. Pentru aceasta se fixează Între buze o bucăţică de
burete de plastic, care reţine respiraţia, protejînd asrf cl
filmul.
4

Retuşul pozitivului

se În� pan l!l 11n agu11 trans­


.
în 11nagm1 netransparente

4. 1 . Ret u şa rea d i a pozitivelor

Diapozitivele servesc e roiecţii în sco un de învă-


ţamînt de orice .... . pentru, �ă ş1 m tehnicile
fel, -
e rct>ro-
ducere.
� le se folosesc Începînd de la formatul mic pînă la
-
formatul de 8,5 X 8,5 cm.
l
Executarea de etuşuri pe diapozitive de acest fel este
posibilă numai .ee armatele mari, dar chiar şi la acestea ele
se limitează la o punctare, deoarece retuşul amplu devine vi­
zibil la proiecţie.
Altfel stau lucrurile cu diapozitivele pentru reproduceri.
Aici, diapozitivul este un intermediar indispensabil pentru
confecţionarea unui duplicat negativ de format mare, necesar
unui anumit procedeu de imprimare. Diapozitivele joacă, de
asemenea, un rol deosebit În tehnica de reproducere pentru
Tiefdruck (tipar adînc), deoarece aici, trecerea imaginii pe
cilindrul de imprimare se realizează cu ajutorul diapozitive­
lor şi copiilor-pigment, u rmate de gravarea cu apă tare.
ln ambele cazuri, la executarea diapozitivelor pentru
duplicate negative sau pentru reproducerea prin Ticfdruck,
va fi necesar un retuş.
Cauza retu�ului o formează defoctek c.ue �e produc Î n
timpul lucrului, m a i c u seamă însă faptul că metodele de

78
reproducere pretind o îmbunatăţire a calităţii imaginii prin
sporirea sau atenuarea contrastelor ei în semitonuri, lumini şi
umbre.
Mijloacele şi tehnicile practicarn acestor retuşan sînt
aceleaşi cu cele cc au fost expuse în capitolul „Retuşarea
negativului". Toate felurile de retuş, cu creionul, cu grafitul,
cu pensula, folosind culori transparente sau opace, răzuirea

�i polisarea, precum şi retuşul chimic, sînt aplicabile şi aici.


Retuşarea diapozitivelor este relativ simplă deoarece valorile
tonurilor egalează pc cele naturale şi deci cu atît mai uşor
este de apreciat efectul lor.

4.2. Retu şa rea pozitivelor pe h irti i fotografice

Producerea hîrtiilor fotografice absolut fără defecte f!Sll!


foarte rag„ De aceea nu se poate evita retuşul pe pozitiv. El
se limitează în primul rînd la punctarea imaginilor, luînd
totuşi, în unele cazuri, proporţii mai mari. înlăturarea pete­
lor produse de particulele de praf sau de zgîrieturile de pe
filme, sau geamul acoperitor al aparatului de mărit, se face
invizibil cu �reioane de cretă şi culori transpareIJte. Retu­
şările care depă-şesc punct"lliă, nu pot h executate complet
invizibil. Mai cu seamă retuşul de proporţii Întinse, pe pozi­
tiv, la fotomantajc şi reproduceri, se apropie mai degrabă de
„pictarea" lor.

4.2. 1 . Retuşul m a n u a l pe hî rtii m a te ,


�mim a te şi c u l ustru

Suponul stratului sensibil al negativelor �i diapozitivelor


este fie de sticlă, fie de nitro- sau acetil de celuloză, un
material transparent, clar ca apa, care opune prea puţine
obstacole luminii. La imaginile pozitive pe hîrtic, lumina
pătrunde mai întîi de sus, prin stratul sensibil, Întîlne�te
suprafaţa baritată a hînici brute de prima calitate şi este
reflectată de aceasta. Acest drum dublu prin stratul sensibil
mtrns pe hîrtie, ia mult din intensitatea lumini i �i face ca
pozitivele să nu apară atît de strălucitoare ca diapozitivele.

7U
De aceea, a fost necesar stratul de barita Între hîrtic şi stra­
tul sensibil; deoarece el conferea putere de reflectare maxima
fondului de hîrtie şi în acelaşi timp Împiedica afundarea
stratului sensibil În împîslitura hîrtiei. Pentru ca lumina să
poată trece cu uşurinţă prin stratul sensibil, emulsia este
mult mai subţire decît la negative şi diapozitive.
Hîniile fotografice se fac cu diferite suprafeţe. Se deose­
besc hîrtii mate, semimate şi cu lustru. Deoarece un bun retuş
-
trebu� fie executat pe cit pos1Bil invizibil, defectele tre­
buie înlăturate cu mijloace corespunzătoare. Pe hîrtii mate
�i semimate, retuşarea invizibilă este relativ uşoară, nu însă
Întotdeauna pos1b1la p c l11rt1lle ndustru.

4.2.2. R e t u sareq pet e l o r cu c reioane de gra f i i


ş i c re i o a n e d e cretă

Hîrtiile mate şi semimate au o structură grăunţoasă, care


a rezultat fie prin adăugarea de granule de amidon, la emul-

F ig . 6-l . Înliiturarea petelor de pe lt îrtia semimatCi , cu structuriL , se poate


face curat şi repede cu ajutorul creionului pentru retuşat pe poz i t i \' .

80
sie, fie p rin imprimarea unei structuri granulare fine, pe
calandrul maşinii de făcut hîrtie. Cînd plimbăm creionul pe
fotografie, structura ei roade grafit sau particule de cretă,
suprafaţa ei înnegrindu-se astfel În acel loc. Tehnica retuşului
este analoagă cu aceea pentru retuşarea negativelor cu grafit
şi creioane. Mai înainte de orice, trebuie ştiut că un surplus
de cretă sau de grafit, este posibil numai prin întrebuinţarea
unor creioane moi de grafit sau cretă. Apăsarea cu vîrful
mionului netezeşte structura ; pe acel loc, nu mai prinde creta.
Sînt deosebit de Dune pentru' retuşul cu cre10ane de creta aşa­
numitele creioane de retuş pe pozitiv, cu mină de cretă de
culoare neagră neutră, . care se potriveşte bine tonului hîrtiei
fâtograhce şi are puţin lustru. Ea este bună şi pentru F:stom­
pare. De aceea creta răzuită se păstrează În acest scop, intr-o
mică cutioară. Hîrtiile netede, cu lustru, nu pot fi punctate
cu creioane, cu cretă şi cu grafit, deoarece suprafaţa netedă nu
poate să roadă nimic din minele creioanelor.

Fig. 65. Hîrtiile mate sînt potrivite pentru retuşul prin ştergere cu grafit .7 i
cretă, cu ajutorul estompelor şi tampoanelor . În acest mocl , ulterior pot f i
adăugaţi nori.

G - Retuşul - cînd şi cum 81


Fig. 66. Dacă trebuie şterse sau desenate cu grafit anumite detalii, se folo­
sesc estompe sau pensu le late de diferite mărim i .

4.2.3. Retuşa rea prin ştergere c u ta m ponul,


estompa sau c u pensula c u păr m o a l e

Ştergerea semitonurilor pe fotografiile pe hîrtie este posi­


bilă numai pe suprafeţele m ate şi semimate, nu şi pe cele cu
lustru. P;:e,tru suprafeţele mai mari, luăm un m�on de
gjrle de capnoară, pe care m-1 facem singuri, îLJnm11iemJ.n
praf de rafit u de cretă, îl frecăm jle o bucată de cart<1h
mainte pre tit, pîna ce răm fue numai puţin praf RC elşi
apoi tre<gem pe fotografie. Mai Înamte de a ti retuşatrprin
7
ştergere, ·e� trebuie dei?resată com let frecînd-o cu benzină
uşoară, altfel apar pete. Daca pe otografie sÎnt locuri mai
m ici ce trebuie reliefate, atunci folosim în acest scop diferite
ştergătoare de grăsimi sau pensula de păr moale, pe care o
vom înmuia în grafit sau cretă şi pe care o vom freca pe
carton pînă ce rămîne pe ea cantitatea potrivită pentru retuş.
Tonurile complet mate se obţin cu aşa-numitele crete de şters,
sau crete de estompat; ele se găsesc În culorile negru-alb şi

82
cenuşi u, precum şi În alte cul ori. Prin aplicarea de benzi de
hîrtie sau cu şabloane mici, decupate în celuloid sau hîrtie,
putem şterge precis, pînă la margine.

4.2.4._ Puncta rea şi egal izarea c u pe n s�l a


cu culori transparente ţ i opace

Acest fel de retuş este . cel mai răspîn�it i'i poate fi folosit
pentru toate suprafeţele de fîîrtie. TICOsebit de important este
retuşul "cu materiale transparente pentru punctarea şi accentu­
area tonurilor hîniilor cu suprafeţe netede, lucioase. La fel
cum s-a arătat la retuşarea negativelor cu culori transparente,
stratul sensibil se dă pe deasupra cu culoare transparentă
Keilitz, după ce s-a umezit mai întîi suprafaţa cu apă, cu
tamponul de vată sau pensula.=-cutoarea Keilitz, mult diluată,
potrivită cu tonul 1magm11 fotografice, se dă de atîtea ori pe
locul cu defect ori se pensulează fără Întrerupere suprafaţa -
fără a ridica pensula în tot acest timp - pînă se obţine
tonalitatea dorită. Retuşul cu culori Keilitz este posibil şi
pentru fotografii pe hîrtie, destinate pentru lustruire; trebuie
însă făcut înainte de stoarcerea apei din ele. Mai înainte de
a fi stoarse În vederea lustruirii, fotografiile retuşate se
înmoaie Într-o soluţie 50/o ORWO 905, pentru a ev�ta spălarea
eulom de retuş. Altfel nu este posîOîTSăSe -facă invizibile
retuşurile pe copiile lustruite'.
Pentru retuşul pozitiv P.e hîrtie sînt indicate, de asemenea,
lacurile pigmentare. Deoarece nu colorează gelatina ca culorile
Keilitz, ele pOt fi date numai cu pensula semiuscată; altfel,
cînd se dă din nou peste culoare, aceasta se dizofvă şi se
şterge iar. Culorile se găsesc În tonurile negru-pur, roşu-maro­
niu (Retuş I), brun-negricios (Retuş II) şi albastru-negricios
(Retuş· III), În tuburi, mate sau lucioase şi trebuie diluate cu
apă. Unele culori se usucă pe hîrtie mai mat dccît suprafaţa
acesteia. în asemenea cazuri se dă pe deasupra, pe acel loc,
cu o soluţie diluată de gumă arabică, sau i se adaugă culorii
înainte de retuş. Pentru opacizarea prin retuş, care nu poate
fi niciodată complet invizibil, se foloseşte grund sau şpriţ alb
şi grund negru.

83
Fig. 67 . Cu estompări uşoare de diferite intensităţi, făcute cu ajutorul
unei gume de şters tăiată ascuţit, fixată într-un port-cretă, se pot modula
părţile luminoase şi cele mai deschise ale imagini i .

Culorile nu conţin plumb şi pot fi amestecate pe o paletă


sau În godeuri, pentru a obţine tonuri cenuşii opacizante.
Pentru adaptare la un anumit ton al imaginii, ele pot fi nuan­
ţate cu acuarele
- de diferite culori. Culorile uscate şi păstrate
la adăgos t de praf, pot fi Întrebuinţate de repetate ori, daca
le frecam cu apă. Retuşul de acoperire are mai mult car.icterul
unei pictări şi serveşte mai ales la reproduceri sau fotomontaje,
pentru a acoperi unele părţi ale imaginii şi a evidenţia pe
altele. Deoarece, după retuş, fotografiile vor fi reproduse, fap-
Fig. 68. Înlăturarea petelor de pe hîrtiile cu lustru se face cu pensula şi
culoare Keilitz transparentă, potrivită mai întîi, exact, la tonul ima, in i i .
Fotografiile destinate lustruiri i (Hochglanz) s e retuşează m a i întîi .

tul că acesta se vede este secundar. O culoare de retuş, pentru


punctarea sau acoperirea cu material transparent a petelor
mici, este şi .E_atonul de tuş chinezesc cu caracter de opacizare
uşoară. El se freaca cu apa pma la diluţia dorită şi devine
mat după uscare.

4.2.5. Retu ş a rea prin răzuirea


ş i l u stru i rea stratul u i

Straturile de emulsie ale hîrtiilor sînt apreciabil mai subţiri


decît cele ale filmelor şi plăcilor. Pentru acest motiv, retuşul'
prin răzuire este posibil aici numai În anumite condiţii.
Petele mici, negre sau golurile pot fi foarte bine răzuite pe
hîrtiile mate şi semimate şi mai puţin bine, pe hîrtiile cu
lustru. Pe lîngă aceasta, pe hîrtiile cu lustru, locul răzuit
rămîne mat dar cu soluţie diluată de gumă arabică el

85
îşi recapătă lustrul. Tehnica răzuirii fotografiilor pe hîrtie este
aceeaşi cu a negativelor. In cazul măririlor În format mare,
este deseori avantajoasă deschiderea tonului suprafeţelor mari
şi, pe hîrtiilc mate, poate fi executată fără ca să fie vizibilă,
cu praf uscat de piatră ponce şi cu un tampon. Contururile
luminoase şi efectele de lumină de asemenea pot fi bine execu­
tate prin răzuire, pe hîrtiile mate.

4.2.6. Retuşarea c h i m ică prin s l ă bire, sau intă rire


Ci'"fotografiilor pe nirtle

Retuşarea chimică a fotografiilor pe hîrtie poate fi făcută


la fel de bine ca şi pentru negative şi diapozitive.
Pentru această tratare, trebuie ţinut seama de faptul rele­
vat mai Înainte, că straturile de emu
·
· tii.lor__f_ot.Qg_r_a­
'

fice sînt turnate ;Lt1 si că, din act:!�.SI.��auză, substan­


e e s a itoare au o ac iune mai intensă i mai _QQ.i_dă-. --

1 a timp cît nu avem experienţă, se va ÎntÎmpla ca o


imagine să fie sortită eşecului, datorită depunerii prea rapide
care strică emulsia. Unui observator atent nu-i va scăpa faptul
că la tratarea chimică a hîrtiilor cu anumite slăbitoare, se
produce o uşoară colorare a tonului imaginii. Natural, cu un
astfel de slăbitor nu se pot executa perfect slăbiri parţiale,
deoarece, datorită schimbării tonului, locul atacat ar deveni
vizibil. Aşadar, slăbiri parţiale sînt posibile numai atunci cînd
soluţia de slăbire folosită nu duce la o schimbare a tonului
imaginii. Pentru o astfel de corectură se folosesc slăbitorul
Farmer de care am vorbit mai înainte._precum_şi___slăfutorul cu -

'perm:nlgânat âe potasiu, pentru negative.


;;,, Srnt5itorUI cu permanganat de potasiu se pretează bine pen­
tru rafiile pe hîriie deoarece nu provoacă modifica.rea
tonu Ul cu oru. esterecomandăbil mai cu seamă la ilumi­
narea umbrelor prea închise. Procesul de slăbire este acelaşi ca
şi Ia slăbirea parţială a negativelor. Pentru aceasta, fotografia
f
pe hîrtie, n stare umedă, se pune pe un geam şi în �hiuveta
J_aboratoru ui se pregăteşte -o cana cu slăbi torul . Cu partea

ă'.
c_ă rnoas a almei sau cu un burete, se îndepărtează apa e _

.pe copia pe hîrtie şi cu un tamp pensu a

86
F ig . 69 . Micile puncte negre sau lin ioarele se îndepărtează cu b istur iul,
iar locul răzuit se acoperă cu soluţie de gumarabică.

indicat
fientru hîrtie,

87
. .
deoarece , a ' moase ş1 pro-
voacă o coloratie galbenă. Încetini e ectu , el
se diluează cu apă.

SLABITORUL FARMER (pentru hîrtie)

Soluţia A: ferocianură roşie de potasiu 5 g


apă 1 00 '!11
Soluţia B: �odă neutră, pentru fixator 5 g
apă 1 00 ml
Pentru întrebuinţare se amestecă :
soluţia A 10 ml
�eluţia B 3 m '.
cu apă 50 ml

în slăbitorul foarte diluat În acest mod, se observă bine


cum progresează slăbirea, fără să ne temem de colorarea
tonului imaginii. El se Întrebuinţează mai cu seamă pentru
clarificarea fotografiilor pe hîrtie, pentru a obţine parţi albe
frumoase.
Pentru slăbirea fotografiilor pe hîrtie, este mai indicat slă­
bitorul cu următoarea compoziţie:

SLABITOB CI 1 fEROCI!rP';fUR � DE POTASIU �


"SARE DE BUCATARIE

(cu fixare ul cerioară)


Soluţia A: ferocianură roşie„ de potasiu 10 g
apă 1 00 ml
Soluţia B: clorură de sodiu (sare de bucătărie) 10 g
apă 1 00 ml
Pentru întrebuinţare se amestecă:
soluţia A 1 0 ml
soluţia B 1 0 ml
cu apă 3 00 ml

Efectul slăbitorului este lent şi delicat ş1 nu provoacă o


coloraţie nedorită a imaginilor, cum se poate Întîmpla cu
slăbitorul Farmer. Du ă slăbire foto rafiile e hîrtie se tra-,.. __

tează Într-o soluţie de ixator cu sodă şi se _sp a a mcs

88
Acest fixator cu ferocianură de potasiu + sare de bucătărie,
este la fel de potrivit şi indicat pentru slăbirea parţială ca şi
pentru clarificare.
Dacă s-au produs pete galbene din cauza revelatorului s.au
�n�i de fixare epuizate, P..s>� u ta atingerea lor cu un
tampon de vata Înmuiat"""în slăbitorul Farmer, cu conditia ca
pata sa se gasească Ia marginea sau În - afara !ma inii. Dacă
pata se a otuş1 m mtenor, m- epartarea e1 este posibiL1
numai cu următoârea soluţie :

BAIE DE CLARIFICARE

tiocarham id (uree sulfurică) 10 g


acid citric cristalizat 5 g
ap:i 500 ml

Fotografiile se ţin 5 min în această soluţie. Un timp mai


îndelungat provoacă o uşoara slabire. După trecerea acestui
D'mp, petele galbene vor d1sparea. După aceasta, fotografiile se
vor spăla bine. Se poaţe face şi o Întărire a fotografiilor pe
hîrtie, cu tââte că aceasta provoacă Întotdeauna o modificare
a tonului imaginii. In acest caz, este mai bine de a conduce
procesul de mărire astfel încît fotografiile să capete intensita­
tea necesară.
Dacă totuşi, odată, din motive speciale, o fotografic trebuie
mărită, atunci este indicat pentru aceasta Întăritorul cu subli­
mat de mercur cu Înnegrire În sulfit de sodiu. Tonul imaginii
se schimbă puţin În violet, de aceea nu sînt indicate întăririle
parţiale.

4.3. S....e_orireo contrast u l u i i m a g i n i i

Cred c ă aţi observat cu toţii c ă fotografiile pe · hîrtie, ude,



�ă mai proaspete i strălucitoare aectt cele uscate:· întot­
deauna s!ntem puţm ezamăgiţi de foto rafiile de reciate �­
fel şi ne gm 1m sa e tm unataţ1m starea_ ş1 sa e re am a e­
varata strălUCire. La f"otografiile pe hîrtÎe cu lustru, are loc
mai mult o schimbare prin Întune<::ao:eă semitonurîfor Şi lupu-'

89
nilor, în timp ce, la hîrtiile mate se observă o aplatisare a
semitonurilor.
Ce mijloace ne stau la dispoziţie pentru a satisface preten­
ţiile formulate mai sus?

4.3. 1 . Lăcuireo şi ceruireo fotografiilor pe hirtie

S-o sy unem deschis, nici un mijloc nu poate fi pe deplin


satisfacător. Totuşi, fotografiilor depreciate li se poate mări
contrastul dacă le ungem uşor cu ceară şi apoi, cu ajutorul
unei flanele, luştruim prisosul de ceara uscată. Pentru aceasta
putemTOlosi un preparat cu \Q.ră'., din comerţ, cum este
Cerat, al firmei Neisch, Dres.Qa, sau un produs similar pe
carcTp.re.pa ra.m s1ng� ri :

CERAT

ceară ".!bă 50 e:
ulei de terebentină, curJ.t 50 g
se topesc pe o baie de apă
şi se dizolvă apoi în ea:
răşină de Dammar

Ceruirea suprafeţelor fotografiilor foloseşte nu D umai pen­


tru mărirea strălucirii ci şi ca_strat protector împotriva efectu­
lui gazelor dăunătoare asupra ar�intului imaginii. Aceasta se
întîmplă mai cu seamă ' fotografiilor tonâtc cc sc alterează
uşor sub acţiunea aerului.
O impresie şi mai puternică În ce priveşte efectul intens de
adîncime al umbrelor şi o bună gradare a semitonurilor,
împreună cu protejarea suprafeţei imaginii, se obţine prin
lăcuirea fotografiilor.
·In coIDeq -�stă în acest scop diferite lacuri ce se vînd
sub numele d�ac pozitiv sau pentru Bromsilber. Firma Pio­
:
trowski, Leipzig fabrică astfeT de lacun.
Chiar şi cunoscutul Zâponlack poate fi folosit pentru
lăcuirea fotografiilor pe hîrtie. El dă profunzimilor mai
multă reliefare şi strălucire, fără a împrumuta întregii imagini

90
un lustru unsuros. îl putem prepara smgun după următoarea
reţetă:

ZAPONLACK

foaie de celuloid 3 g
{,UL (se obrne prin spălarea unui film
cinematografic cu nitro)
acetat de amil 1 00 ml
acetonă 1 00 ml

Dacă lacul este prea gros, atunci pot fi sporiţi dizolvanţii


pînă la diluarea dorită.
Mai distingem printre lacuri aşa-numitele _lacuri cu lustru
sau lacuri semimate. Compoziţia lor rezultă dm următoarele
r�

LAC CU LUSTRU

răşină de Dammar 12 g
eter �ulfuric 1 00 ml
benzină uşoară 1 00 ml

LAC SEMIMAT

sandarak 12 g
benzol 50 ml
alcool (96D/0) 25 ml
acetonă 50 ml

Lacurile ot fi turnate e foto rafie -Q.Ot fi întinse cu o


P.ensu a, aca sînt mu t 1 uate, pu verizate ori stropite.
Ueoarece toate lacurile sînt volatile ş1 mflamabile, trebuie
luate măwri corespunzătoare de precauţie. Este recomandabil
să se lucreze cu ele cu ferestrele deschise, sau În aer liber.
·
. Dacă lacul trebuie turnat, se toarn� o cantitate �ufmentă
pe fotografia Întinsă · pe un geam. urnarea reuşeşte cel mai
bine dacă se face îri colţul dreapta sus, rm mclinarea ,ţ>lă,cii de
sticlă În to!'lte direcţule, lacul curge uri1form pe toata supra-
faţa. Pe la unul din colţuri, el este lăsat să se scurgă Înapoi În
vas, pînă la ultima picătură. Lacului cu lustru îi trebuie circa
�a s7 înt�ri, ia � t nu-i _ trebuie c3
_
mult mai puţm. Cel mai repede se· mtareşte Za onTacul. Dupa
puţme ore, el este pe ăep 1:1. mtarit. e va evita În orice
caz turnarea unor straturi groase de lac, deoarece se usucă
greu şi împrumu:ă fotografiei un caracter ponosit.

Fig.' 70. Lăcuirea fotografiilor se poate face prin turnarea lacului peste
pozitiv. Lacul trebuie să aibă consistenţă apoasă. El se toarnă în colţul
din dreapta sus şi prin înclinarea geamului, se răspîndeşte pe toată imagi-
nea.

92
Fi g . 7 1 . Lăcuirea se poate face şi prin împroşcarea cu Fig. 72 . O altă metodă pentru lăcuirea pozitivelor este
lac, cu ajutorul unui pulverizator. stropirea cu lac , cu ajutorul unui pistol de stropit.
O mai bună distribuţie a lacului se obţine prin �mproş­
care sau prin stropire. Pentru aceasta, lacurile trebuie prepa­
ra te foarte diluate, altfel nu pot fi pulverizate. Pulverizarea
poate fi făcută cu un pulverizator cu pară de cauciuc sau
cu un suflător pentru fixativ, alcătuit din două tubuleţe
aşezate în unghi drept. Pulverizarea cu suflătorul pentru
fixativ este puţin cam obositoare. Cel mai comod şi m� i
bine este stropirea stratului de lac cu un aparat de stropit
care lucrează cu o presiune de 2 la 3 atmosfere. Micile apa­
rate de retuşare prin stropire nu sînt bune pentru aceasta,
din cauza duzei lor prea mici. De aceea se foloseşte un
aparat mai robust, cu o deschidere a duzei de 0,3 b 0,5 mm
şi cu un cîmp mai mare de Împrăştiere.
Oricare ar fi modul de Împrăştiere a lacului, trebuie avut
grijă Întotdeauna ca stratul de lac să fie � ţire şi
uniform pe toată suprafaţa şi ca acest grund să fie uscat
f'iîâîirrainte de o nouă stropire cu lac. Dacă nu se dă aten­
ţie acse'tUi lucru, atunci stropii fini de lac se Îngrămădesc pe
un acelaşi loc, şi, la uscare, formează o structură superfi­
cială urîtă'..
Dacă un grund nu reuşeşte, atunci se va îndepărta cu
tampon de vată înmuiat în solventul pentru lac şi se va
da încă odată.
Nu s.: recomandă ca suprafeţele cu lustru să fie făcute
mate prin stropire cu diverse substanţe (clei ori albuş). Mai
cu seamă stropirea cu lac pentru stropit, face un efect de
voal ce nu mai este potrivit pentru a fi făcut mat.

4.3.2. Stoarcerea î n vederea l ustru irii

Pentru mărirea contrastului şi pentru evidentl_erea celor


mai mici valori tonale din hîrtiile cu lusrru, s-a introdus
lustruirea (Hochglanz). Ea se realizează în modul cel mai
simplu dacă luăm o placă de sticlă de oglinzi şi...o frecăm
CU O CÎrpă Înmuiată lil tak pi'na Ce nu maj rarnÎR8 AÎ(°i Q
urmă vizibliă de talc. F.otografiile, înmuiate mai înrîi în
apâ cu 50/o hlpon, 'sînt lipite pe sticlă eliminînd bulele de
aer cu un rulousau cu o riglâ şi lăsate să se usuce x -o
focăpere caldă, u s�c�a::ta:·�JP�Î�n�ă�c�-eo..-:i.1:-..1.lj;��K-....:w��e.-�­
siiclă.
---

94
Lustruirea se face ma: repede folosind o presă de uscat
şi plăci cromate. Plăcile cromate, lustruite nu necesită nici
un fel de tratare prealabilă, dat fiind Însă marea lor sen­
sibilitate, ele trebuie ferire de orice fel de deteriorare me­
canică. După fiecare uscare, ele vor fi cur�ţate _ cu_ �. cu
l}n buret; şi, după aceea, acoperite cu fotografii!� ud_e. _fntr-o
presă de stors, cu ajutorul ruloului storcător, fotografiile
sînt presate puternic pe placă, astfel încît � for­
marea c!!! bule de �r. Uscarea are loc în presa de uscat-fo­
călziră electric. Dacă fotografiile rămîn lipite de placa cro­
mată, Înseamnă că stratul de gelatină s-a Întărit prea puţin.
Inainte de uscare, ţ·QI.Qgrafiile trebuie înmuiate Într:-Q� sQlu­
_ţie de 5 0/o formalină.

4.4. Retu ş u l p ri n strop i re

Dintre procedeele de retuş actuale, retuşul prm stropire


nu poate fi lăsat deoparte. Cu acest procedeu se Împlineşte
o veche dorinţă a tuturor fotografilor, aceea de a putea
prelucra neted şi fără structură, suprafeţe mai mari cu
semitonuri. De aceea el se impune repede şi cu succes.
Dat fiind importanţa lui în totalitatea muncii de retuşare,
îl vom supune încă unei examinări mai amănunţite.
Tehnica retuşării prin stropire a fost adusă din America
pe la Începutul secolului şi a fost denumită pe atunci ,.J!e­
tuşul american". Deoarece, după ce a devenit cunoscută, a
fost folos1iă pentru retuşarea modelelor din tehnicele de
reproducere prin fotografiere mai avansate şi acestea au
început să reproducă o mulţime de obiecte tehnice, a luat
naştere nGţiunea de „retuş de maşini".
Notiunea de t,ţtuş de maşini se mai Întrebuinţează şi
azi încă, atunci cînd este vorba de retuş pentru maşini, apa­
rate şi unelte, cu ajutorul tehnicii prin stropire. Cei ce
execută astfel de retuşări se numesc şi retuşori de maşini.
Domeniul de lucru al retuşorului de maşini a crescut treptat
ca importanţă şi cuprinde astăzi retuşarea tuturor imagini­
lor fotografice ce urmează să fie reproduse. Baza acestei
tehnici de retuş o formează „a ero raf ul", ,e�nsula cu aer, ·
._
numita ş1 aparat de s : ro · or).
Aparatele de stropit pentru pulverizarea hcurilor şi cu­
lorilor de ulei sînt astăzi arhicunoscute şi Î)i găsesc �' pl iere
în cele mai felurite ramuri industriale c u scopul de a
acoperi repede, curat şi uniform produsele cu o peliculă colo­
rată.

Fig. 73. Pistol de stropit cu rezervor mare de \"opsea , pentru efectuarea


retuşului pe obiect. Stropirea obiectului de fotografiat cu ulei sau culoare
opacă pe bază de răşină , pentru obţinerea unei suprafeţe exterioare curate.

96
Pistolul de stro,i;it, cum este denumit aparatul industrial
de stropit, -are destinaţia de a prelucra suprafeţe mari. De
aceea, mărimea, modul în care este construit şi funcţionarea
lui sînt adaptate acestei cerinţe. Poate fi folosit însă şi
pentru retuşarea obiectului înainte de fotografiere, după cum
a fost descris în capitolul „Retuşarea obiectului'.
Pentru lucrările de retuşare � fotografiilor, aparatele
de acest ordin de mărime şi construcţie sînt totuşi nepotri­
vite.
Aparatul de stropit pentru retuş este un mic instrument
de precizie, uşor de mînuit, care ca formă şi mărime se asea­
mănă cu un creion sau cu o pensulă.
tele de stropit au misiu enza
fin culorile cu a· utoru ae u u s a Grâ.: -
ul e meţe a pu verizării depinde de granulaţia particule­
lor de culoare, de presiunea aerului comprimat şi de dia­
metrul duzei.

4.4. 1 . Construcţia ş i funcţionare a


a pa ra t u l u i de stropit

Aparatele de stropit pentru retuş sînt de diferite manm1,


tipuri şi execuţii. Relaţii asupra lor se pot ob'ţine de la DHZ
H1me ş1 arti'cole pentru desen, Leipzig, Ranftsche Gasse 14,
sau de la firma Fritz Printz, Leipzig, Hănischstrasse 5 1 .
Aparatele cunoscute sub denumirea „Grafo" din comerţ sînt
sisteme bune, perfecţionate, potrivite tuturor cerinţelor.
Pentru retuşul normal �nă la formatul de 24 X 30 cm,
este suficient un aparat de stropit cu o duză de 0,15 mm.
Pentru retuşarea fotografiilor de suprafaţă mare, este mdicat
un aparat cu duză de 0,3 la 1 mm, deoarece are un cîmp
de împrăştiere a culoru potrivit cu mărimea suprafeţelor,
permiţînd astfel prelucrarea netedă şi fără nori a suprafe­
ţelor. Deoarece aceste suprafeţe au, potrivit naturii lor, un
consum mai mare de culoare, ele sînt prevăzute cu un
rezervor mai mare pentru culoare.
Pulverizarea culorii pe fotografie poate fi executată, la
alegere, pe suprafaţă sau liniar.
Folosirea tehnicii de stropire, înlesneşte executarea cu
o cheltuială redusă de timp şi bani, aproape fără osteneală,

7 - Retuşul - clnd şi cum 97


:
Fig. 74 . Aparat „ Grafo" pentru retuş prin stropire, cu duzii. finii cu lu.mina
de 0 , 15 mm

a unor semitonuri netede, fără structură, precum şi degra­


deuri şi modulaţii, aşa cum le aşteaptă de la retuş, tehnica
reproducerii.
Presiunea aerului comprimat necesară pulverizării culorii,
poate fi produsă cel mai uşor printr-un compresor acţionat
electric (produce 3 at presiune). Pot fi folosite compresoare
trie (produce 3 at presiune). Pot fi folosite aceleaşi compre­
soare ce servesc la umflarea camerelor de automobil.
Acţionînd manual sau cu pedala, se poate înmagazina
aer Într-un rezervor, folosindu-l apoi la stropit. Desigur,
aceasta ia ceva timp şi este mai obositor. Cel mai simplu

Fig. 7 5 . Aparat „ Grafo" pentru retuş prin stropire, cu duză m ij locie cu


lumina de 0 , 30 mm ş i rezervor mobil, mai mare, pentru culoare.

98
este de a lucra cu aer comprimat luat dintr-o butelie. Şi
mai avantajoasă este stropirea cu acid carbonic comprimat,
cum este cel folosit de restauratori pentru berării. Butelia,
care este cu mult mai mică, este uşor de transportat. In
exploatare, acidul carbonic este mai ieftin decît aerul com­
primat. Folosirea aerului comprimat sau a acidului carbonic
din butelii se face trecîndu-l printr-un manometru şi un
ventil de reducere a presiunii. Manometrul nu trebuie să
permită o presiune de serviciu mai mare de 3 at, care
este cea obişnuită pentru aparatele de retuş prin stropire.
Marile întreprinderi pentru reproduceri etc„ posedă pen­
tru stropit, instalaţii de compresoare ce produc automat aer
comprimat la 3 at, Într-un timp destul de scurt.

Fig. 76. Preluarea aci­


dului carbonic compri­
mat, dintr-o butelie de
oţel, cu ventil de re­
ducere a presiunii la
3 at .

99
După cum s-a amintit, aparatul pentru retuşarea prin
stropire, are forma unui creion de format mare, respectiv a
unei pensule groase. Aparatul se ţine în mînă ca şi cum am
vrea să desenăm sau să pictăm cu el. Arătătorul se sprijină
pe butonul pîrghiei ventilului de aer şi, printr-o uşoara miş-

Fig. 77. Mic compresor de aer, cu motor electric, cu un mic rezervor şi


două robinete de i�ire,

100
Fig. 7 8 . Ţinerea aparatului de stropit, în timpul stropirii.

care înainte şi înapoi a pîrghiei, reglează aportul de aer


şi culoare. Corpul cilindric este gol În interior şi conţine un
mecanism fin de reglare a aportului de culoare şi aer, pre-
Fig. 79. Secţ iune"printr-un aparat de strop it:
1 capişon de protecţ i e n duzei; 2 - duză ; J - rezervor pentru culoare; 4 - ac ; 6 - canal
-

pentru aer; 6 - vent i l ; 7 - plrgh l a ventilului ; 8 - şurub de fixare pentru retragerea acului ;
9 - capişon de protecţie; JO - arc pentru mişcarea lnainte a acului.

cum şi un ventil reglabil de aer. Partea dinainte a corpului


cilindric se lărgeşte în formă de recipient, În care se pune
culoarea pentru stropit. !\.poi forma lui devine ascuţită şi
se termină cu duza, care este în legătură directă cu rezervo­
rul pentru culoare. Pentru a o feri de stricăciuni, duza, care
este sensibilă, are un capişon de protecţie cu un orificiu la
capătul din faţă, al cărui diametru este ceva mai mare de­
cît diametrul duzei. Prin acest orificiu, vîrful duzei iese
puţin În afară şi este protejat printr-o mică proeminenţă
În formă de acoperiş, a capişonului. La deschiderea ventilului,
aerul comprimat învăluie În mod uniform orificiul duzei
aflat în centrul capişonului care seamănă cu vîrful unui
ac, antrenînd culoarea care curge din duză.
La rîndul lui, vîrful aparţine unui ac lung, care sea­
mănă cu o mină de creion şi care reglează culoarea. Aerul
alunecă Înainte şi înapoi În spaţiul gol al corpului apara­
tului. Vîrful lui este şlefuit exact pe orificiul duzei, pentru
a o putea obtura.
Acul fiind legat cu pîrghia ventilului de aer, la deschi­
derea ventilului are loc în acelaşi timp şi mişcarea Înapoi a
acului, scoţîndu-1 astfel, mai mult sau mai puţin din orifi­
ciul duzei şi lăsînd astfel culoarea să se scurgă către orifi­
ciul duzei şi vîrful acului. Aerul comprimat se scurge prin­
tr-un tub capilar de la ventil la gura duzei şi În golul Încon­
jurător al capişonului şi acolo antrenează culoarea de pe
vîrful aerului, pulverizînd-o.

102
4.4.2. Min u i rea a p a ratului de stropit

Mînuirea apartului de stropit nu este deosebit de ane­


voioasă. Pentru folosire, se cere puţma Î?ţelegere pen ;ru
funcţionarea şi particularităţile aparatului ş1 o oarecare m­
demînare. O perioadă intensă şi neîntreruptă de exerciţiu
va duce curînd la succes şi va da retuşorului rutina necesară
stropitului. Mai înainte de toate, trebuie să ne gîndim că
aparatul de stropit reprezintă un instrument de precizie care
cere o tratare corespunzătoare. De aceea, să ne Întipărim
bine În minte instrucţiunile de Întrebuinţare.
După fiecare Întrebuinţare, aparatul trebuie spălat bine,
cu apă curată, de resturile de culoare. Pentru aceasta, se
umple de cîteva ori cu apă curată rezervorul pentru culoare,
pe care o evacuăm apoi prin stropire. Dacă pe capişon s-a
depus culoare uscată, ea se spală cu atenţie, cu ajutorul unei
pensule moi, umede. Trebuie avut Însă grijă să nu strîmbăm
vîrful fin al acului. Dacă, cu toate acestea, s-a strîmbat,
aparatul nu mai poate trage linii fine. El stropeşte neuni­
form şi face pete. Locul de Împrăştiere a culorii ia o direc­
ţie oblică faţă de marginea capişonului şi formează acolo,
În scurt timp, picături mari de culoare care vor fi Împroş­
cate brusc de aerul comprimat, stricînd retuşul. Pe lîn�a
aceasta, vîrful îndoit al acului freacă Într-un singur loc
interiorul duzei şi o distruge curînd. Aportul de culoare
nu mai poate fi moderat şi stropitul dă greş. Dacă se con­
stată că vîrful acului este îndoit, atunci se slăbeşte şurubul
de sustinere din spatele pÎrghiei ventilului de aer şi, după
desurabarea părţii de dinapoi a aparatului, se scoate cu
)?;rijă acul din canal. Apoi îl punem cu vîrful pe o foaie
albă de hîrtie netedă, pusă pe o placă de sticlă şi. rotindu-l
şi apăsîndu-1 uşor în sens opus curburii, Încercam , pe cît
posibil, să-l readucem În stare de funcţionare. In mc1 un
�az acul nu trebuie şlefuit, deoarece prin aceasta se 'd istruge
păsuirea lui precisă în canalul duzei.
Dacă nu au fost păstrate Într-un loc curat. culorile fre­
cate pentru stropit se pot amesteca cu particule de p raf
care, la stropire, ajung În duza fină. După cîtva timp, ele
se depun acolo, întrerupînd scurgerea culorii şi duza nu
mai lasă să treacă culoarea. Pentru a înlătur-a deranjamentul,

103
acul nu trebuie apăsat cu putere prin canalul duzei. Urma­
rea ar fi îndoirea vîrfului acului şi deformarea orificiului
duzei. Si mai periculoasă încă, este Încercarea de a des­
funda duza prin fată, cu un ac, sau cu o sfrmă subţire de
otel. Ambele manevre duc neîndoielnic la distrugerea acului
şi a duzei şi atrag după ele o reparaţie Într-un atelier de
specialitate.
Dacă aparatul s-a înfundat, se îndeoă'.rtează'. mai întîi
acul şi se lasă aparatul să stea cu duza mai mult tim p, Într-un
vas cu apă. După aceea. luăm o pensulă'. fină de păr de
porc umezită şi o introducem atent, prin faţa, în orificiul
duzei. Dacă nu am izbutit Încă'.. o lăsăm să se Înmoaie m ai
departe, apoi punem capişonul de p roteqie pe duză, îl men­
ţinem cu degetul şi deschidem ventilul de aer. Aerul com­
primat reculează imediat în rezervorul de culoare şi - după
cîteva repetări - Împinge afară oărticelele de murdărie.
De asemenea, nu este oermis de a folosi pen'tru aparatul
de stropit alte culori decît cele de apă. Culorile pentru re­
tusul prin stropire, cu particule foarte fine, sînt pe măsura
orificiului duzei. astfel Încît pot pătrunde uşor prin ea.
Lianţii pigmenţilor colorati sînt uşor solubili În apă si nu
provoacă înfundarea sau formare::t dopurilor În duză. Dacă.
totuşi, aiungem la ideea de a pulveriza lacuri colorate, sau
lac pozitiv si negativ folosite în fotografie, atunci duza apa­
ratului se înfundă dună scurt timo. Deoarece solvenţii lacu­
rilor sînt uşor volatili, particulele de lac dizolvate astupă
repede duza. Dacă s-a Întîmplat totuşi aşa, Înmuiem duza
mai mult timp În solventul lacului, pentru ca lacul uscat
să se poată dizolva din nou. Se procedează apoi la fel ca
În cazul înfundării duzei, descris mai Înainte. Putem folosi
apa pentru curăţire numai după ce au fost spălate toate
părticelele de lac. La spălarea cu lichide volatile, folosite
pentru dizolvare sau pentru curăţire, cum sînt benzina, ace­
tona sau acetatul de amil, este neapărat nevoie să ţinem
seama că aceste substanţe sînt inflamabile. De aceea, utili­
zarea lor trebuie făcută numai În aer, sau cu fereastra larg
deschisă.
Dacă vrem să stropim cu lac, nu folosim aparatul âe
stropit cu duza cea mai fină, ci aparatul prevăzut În acest
scop cu un orificiu mai mare al duzei. Aceste aparate nu se

104
înfundă atît de repede şi sînt mai uşor de curăţat cu sol­
venţi. In timpul lucrului va fi cel puţin odată necesar să
lăsăm din mînă aparatul. Furtunul de aer al aparatului şi
culoarea din rezervor, obligă să atîrnăm aparatul de un dis­
pozitiv, astfel încît să-şi păstreze poziţia orizontală. Pentru
aceasta, îndoim din sîrmă un cîrlig dublu pe care-l fixăm
de masa de stropit. între capetele îndoite ale cîrligelor atîr­
năm aparatul. La nevoie ne ajutăm cu un laţ din sfoară
tare, legat de manometru, de care agăţăm aparatul. În nici
un caz, aparatul nu trebuie să cadă pe podea.
După ce am terminat de stropit, aparatul bine curăţit şi
şters cu o cîrpă uscată, se aşază În cutia În care a fost
livrat şi îl păstrăm astfel pînă la o nouă Întrebuinţare.

4.4.3. Amestecarea şi frecarea culorilor pentru retuş

Mai Înainte de a Începe stropirea, culorile pentru stropit


trebuie frecate şi amestecate, potrivit scopului. Culorile în
tub au de obicei consistenţa unui aluat şi, În această formă,
nu sînt potrivite pentru stropit. Consistenţa culorilor pen­
tru stropit trebuie să fie fluidă, altfel nu curge culoarea prin
duza fină. Se ia aşadar dintr-un tub cam atîta culoare dtă
socotim necesară pentru efectuarea retuşului si o presăm
într-un godeu. Foarte nimerit sînt aşa-numitele seturi de
godeuri alcătuite din circa cinci godeuri intrînd unul În­
tr-altul, Închise cu un căpăcel . Se evită în acest mod, după
terminarea lucrului, depunerea particulelor de praf, pe culo­
rile frecate. garantîndu-se astfel lucrul fără stîn jeniri. Culoa­
rea se diluează apoi cu apă curată, pînă la fluiditatea do­
rită. Este indicată frecarea mai multor culori deodată, de
exemplu Într-un godeu - alb, Într-un al doilea - negru,
ori una dintre culorile pentru retuş nr. I, II sau III. Deoa­
rece avem cel mai mult nevoie şi de culoarea gri, frecăm o
nuanţa combinată în gri-deschis şi alta în gri-închis. La ames­
tecarea culorilor, Întotdeauna se pune În godeu culoarea
albă şi apoi, puţin cîte puţin, culoarea neagră pentru a
obţine treptat nuanţa dorită. Rareori, la amestecarea culori­
lor se obţine aceeaşi nuanţă cu aceea din fotografie. Ţinta
noastră trebuie să fie de a obţine nuanţa aproximativă, de-

105
oarece, de exemplu nu putem retuşa o fotografie brun-Închis,
cu nuanţe albastru-închis. Adăugînd acuarele culorilor de
retuş, se pot acorda nuanţele Între ele. În acest scop ne
procurăm mici tubur' e acuarele În culorile galben de crom,
_
-- e albastru
roşu-englezesc, sepia şi ocru ş1, e
e co a t, c1 cm tre me să dăm nuanţa albastruie.
�ijăm potrivirea culorilor, atunci se vede în primul
rînd retuşul cu uşurinţă şi în al doilea rînd, la reproducere,
valorile tonale vor fi fals redate, deoarece toate emulsiile
fotografice redau mai deschis tonurile albăstrii decît pe cele
gălbui sau roşcate. Pentru a evita surprizele neplăcute, vom
aminti Încă odată că, în ineteresul unei reproduceri bune,
fără cusur, trebuie făcută neapărat potrivirea nuanţelor la
acelea ale culorilor pentru retuş.
Odată culorile potrivite bine şi corect, se freacă bine
Încă o dată culorile cu o pensulă cu păr de porc, mai bine,
cu degetul. Prin uscare sau şedere mai îndelungată, în cu­
lorile concentrate se formează mici cocoloaşe de vopsea care
trebuie din nou fin dispersate prin frecare. Dacă aceasta nu
izbuteşte, atunci ele ajung În duza aparatului de stropit şi
constituie un motiv de înfundare. Dacă culorile mai trebuie
Încă amestecate şi combinate ca nuanţe, facem aceasta pe
o paletă cu godeuri. Trebuie să avem Însă grijă ca nici cu­
loarea albă şi nici cea neagră să nu fie impurificate.

4.4.4„ Teh n i ca stropi ri-i

După frecarea culorilor se leagă aparatul de stropit cu


conducta de aer comprimat. Aceasta se face prin intermediul
unui furtun de presiune lung şi flexibil, care, plecînd de la
ventilul - de derivaţie al conductei, are la celălalt capăt ho­
lenderul de prindere la aparatul de stropit. Mai cu seamă
trebuie avut grijă ca furtunul să fie moale şi elastic deoa­
rece altfel jenează conducerea aparatului. După deschiderea
robinetului conductei, se Încarcă culoarea cu ajutorul unei
pensule mai mari, special pregătite În acest scop, se deschide
ventilul de aer al aparatului şi apoi, împingînd înapoi pîr­
ghia ventilului, se lasă liber orificiul duzei pentru scurgerea
culorii. _ Fiecare aparat are o anumită intensitate de apă-

106
a b

c d

Pig. 80 a) Aportul de culoare a fost prea spontan. Venind prea multă


culoare din rezervor, ea este lmpr�at! de către aerul comprimat , sub formă
de pete, pe retuş ; b) la degresare, fotografia a fost ştearsă pe flşii, iar culoa­
rea de ret� a fost stropit! prea apoas!, astfel Incit se prelinge ln diverse
locuri formlnd structuri urlte. Culoarea trebuie stropită lncet, 11! uscată
intre timp prin închiderea robinetului de alimentare cu culoare, li!.slnd
totodat! ventilul de aer, deschis ; c) urmele de degete pe fotografie devin
vizibile la stropirea cu culori de retu11. De aceea fotografia trebuie degresat!
mai întU şi apoi lucrat! ; d) aparatul de stropit are întreruperi . Cauze posi­
bile: culoarea prea concentrat!, impurităţi ln duză, lmproşcare murdară
ln capifonul de protecţie al duza!, ac gre,it şlefuit .

107
sare pentru trecerea de la aer la culoare. Trebuie să o
aflăm repede pentru a putea lăsa să se scurgă Întotdeauna
cantitatea potrivită de culoare, sau numai aerul, astfel Încît
să se poată usca culoarea stropită. De obicei la început vine
prea multă culoare şi se formează pete. Mai Înainte de a
începe să lucrăm cu aparatul, îl Încercăm pe o bucată de
hîrtie. La un aparat care funcţionează bine, pulverizarea
culorii are loc sub formă de con, pornind de la vîrful acului
din deschiderea duzei. Vîrful conului se găseşte În vîrful
acului, baza conului fiind pata de culoare pulverizată. Dia­
metrul bazei dă împrăştierea culorii pe suprafaţă; aceasta
nu este precis conturată ci descreşte treptat. Unghiul de
împrăştiere nu poate fi reglat la aparatele de stropit pentru
retuş, ci rămîne constant. Dacă vrem să stropim pe o supra­
faţă mai mare, vom alege o distanţă mai mare a aparatu­
lui pînă la lucrare decît la stropirea unei linii fine, de
care orificiul duzei trebuie apropiat mai mult. Este logic ca
la stropirea suprafeţelor să sporim debitul de culoare al
aparatului, în timp ce pentru stropirea liniilor, el trebuie
să fie mic. în acelaşi timp, rezultă ca necesar să reglăm mai
mult sau mai puţin acul, fără a modifica presiunea. Trece­
rea aceasta de la stropirea liniilor la aceea a suprafeţelor şi
invers cere oarecare exerciţiu.
Suprafeţele pot fi uşor stricate dacă nu uscăm din cînd
în cînd cu aer, culoarea stropită. Particulele de culoare nu
se depun numai unele lîngă altele şi unele peste altele, pe
suprafaţa retuşară, ci, din cauza umezirii repetate, se scurg
împreună, formînd o structură urîtă, greu de înlăturat prin­
tr-o nouă stropire. Un fapt important este şi acela că stro­
pirea nu trebuie împinsă pînă acolo Încît detaliile fotogra­
fice să se piardă c u totul şi să fie greu de desenat apoi cu
pensula. Niciodată obiectul ce trebuie prelucrat nu se stro�
peşte pe de-a Întregul cu un ton cenuşiu şi apoi, peste el,
pentru modularea luminilor, cu alb, sau pentru modularea
umbrelor, cu negru. Tonurile cenuşii ale fotografiei trebuie
tratate individual cu culoarea cenuşie deschisă, respectiv cu
cea închisă, menajîndu-se pe cît posibil luminile. Acestea
vor fi apoi modulate În mod special cu alb, respectiv cu
negru. Aşadar, aceasta înseamnă, a obţine cu puţină culoare,
efectul corect.

108
4.4.5. Stropire a cu şabloane
şi decuparea şabloa nelor

In retuşul prin stropire nu este niciodată posibil de a


se obţine linii de contur absolut precise ale suprafeţelor
alăturate ale unui obie� deoarece conul de răspîndire al
culorii se pierde lent În afară. Pentru a se putea obţine deli­
mitarea precisă a unei anumite părţi a imaginii, o acoperim cu
un şablon decupat şi apoi dăm pe deasupra cu culoare. Dacă
trebuie stropit Întregul fond al unui obiect, sau trebuie re­
ţinut efectul lui, se foloseşte pentru aceasta un aşa-numit
şablon de acoperire. Pentru confecţionarea lui, se pune o
foaie de celuloid peste obiect şi se fixează cu pioneze. Cu
o peniţă tăietoare se zgîrie uşor muchia exterioară a obiec­
tului şi se pătrunde apoi prin muchia tăiată. Şablonul <le
acoperire astfel obţinut, lipit cu soluţie gumată pe fotografie,
apără astfel obiectul de a fi stropit cu culoare. După stro­
pire, şablonul se desprinde uşor de pe fotografie şi se înde­
părtează resturile de soluţie gumată, uscată.
Acoperirea obiectului se poate face de asemenea cu un
strat de lac. Stratul solubil în benzină poate fi îndepărtat,
după retuş, cu un tampon de vată înmuiat În benzină uşoară,
sau pur şi simplu prin deslipire.
Materialul pentru confeqionarea şabloanelor trebuie să
corespundă acestui scop. Cel mai bine se potrivesc pentru
aceasta foile speciale de celuloid sau Zellon de 1/10 mm
grosime. Aceste foi stau plane pe fotografie şi se ondulează
foarte puţin la stropirea cu culoarea de apă. Foile de gela­
tină sau filmele trecute prin fixator pot fi de asemenea de
folos, dar se curbează puternic, ele fiind sensibile la ume­
zeală. Şabloanele care nu stau Întinse dau contururi ne­
clare, ce nu se potrivesc şi necesită apoi multă prelucrare
prin retuş cu pensula, În măsura În care acesta este posibil
pe suprafeţele stropite.
Pentru ca şabloanele să stea întinse pe m argini şi să
nu fie suflate de aerul comprimat, se acoperă cu bucăţele de
plumb de diferite forme şi mărimi. Fîşiile deosebit de În­
guste ale şabloanelor, ce pătrund pînă În mijlocul obiectului,
trebuie bine fixate, pentru ca să nu pătrundă culoare pe sub
ele. Pentru aceasta se folosesc mici fîşii de hînie, tăiate as-

1 09
Fig. 82. Confecţiona.rea unei mă.şti pentru suo­
pirea fondului. Dacă dispunem de negativ, putem
Fig. 8 1 . Fotografie originală. Prin retuş, trebuie să
să-l acopuim mai înainte de a-l copia, pentrv. a.
i se facă un fond alb, iar obiectele să devină curate
obţine un fond alb.
şi să arate plastic.
Fig . 84
Fig. 83

Fig. 85
Fig. 86
Fig. 83 . . . 86. Imagini schematice arătind tăierea raţională şi adecvată a
şabloanelor .

cuţit, care se pun sub bucăţele de plumb astfel ÎQCÎt să


preseze şabloanele.
Pentru tăiere, respectiv zgîrierea şabloanelor se foloseşte
un ac de gravură bine ascuţit sau o peniţă tăietoare. Pentru
aceasta se zgîrie conturul şablonului pe foaie, se ia foaia de
pe fotografie şi se decupează şablonul. Ruperea es·te prefe-

1 12
rabilă taieru, deoarece dă forme mai exacte şi merge mai
repede. Astăzi, ea se practică aproape, fără excepţie. Dacă
stropim cu şabloane, trebuie să fim atenţi să nu stropim din
afară către muchia şablonului, ci invers, deoarece altfel cu­
loarea va fi Împroşcată sub şablon. în cazul suprafeţelor
mai mari acoperite cu şabloane, se va parcurge suprafaţa

Fig. 87 . Retuşul executat potrivit dorinţei c l ientulu i .

1 13
făcînd cu aparatul mici mişcări circulare, astîcl Încît sa nu
se formeze benzi.
Stropitul odată terminat, mai s11u Încă o mulţime de re­
tuşări cu pensula de făcut, orice obiect nu are numai supra­
feţe ci şi o scrie de detalii. Acestea au adesea dimensiuni atît
de mici, încît nu pot fi retuşate decît cu pensule mici sau
mai mari. Pc lîngă aceasta, mai trebuie făcută cu pensula
o legătură Între ele şi suprafeţele stropite. Lucrul cu pensula
şi culorile de acoperire, trebuie adaptate caracterului tranziţii­
lor netede şi moi ale fotografiei. Trebuic neapărat evita tă
separarea suprafeţelor şi detaliilor prin conturări. Retuşarea
potrivit acestei tehnici strică naturaleţa deoarece nici foto­
grafia nu arată aşa ceva. Pentru retuşarea cu pensula, culo­
rile trebuie să fie mai puţin fluide decît pentru stropire. Aco­
perirea se va face cît mai curînd; adesea, părţile fine ale fo­
tografici nu pot fi protejate Împotriva stropirii, ori culoarea
Împroaşcă puţin sub şablon. Astfel de accidente se înlătură

Fig. 88 . Cu o peniţă tăietoare, se zgîric contnrul şablonului pe un celuloid


sau folie de zellon aşezată peste fotografie, d np ă care se clespriud Imc ă ţilc
decupat e .

1 14
Fig. 89. Bucăţ ile de plumb puse peste folie, împiedică spulberarea şi ricli­
carea şabloanelor în timpul strop irii.

prin spălarea culorii cu un mic tampon ele vată umezit, în­


L
făşurat În urul unei cozi subţiri de pensulă sau cu o pensulă
fină, umeda.

4.5. D i n a ctivi tatea ret u şoru l u i de m a ş 1 11 1

În cele spuse pma aici despre tehnicile convenţionale ele


retuş, s-a arătat că un bun retuş trebuie să rămînă invizibil
şi niciodată n u trebuie să se substituie orginalului. Acest ca­
pitol detaliază retuşările care se supun numai condiţionat
acestui principiu .
Retuşul de maşini se ocupă cu redarea În mod sugestiv
a maşinilor, aparatelor şi instrumentelor, precum şi a obiec­

telor de trebuinţă zilnică, În ce priveşte aspectul, construc­


ţia, funcţionarea şi suprafaţa lor, În scopuri comerciale,
pentru instrucţiuni, sau în scopuri didactice. Aceasta con­
duce la faptul că, p rintr-o prelucrare foarte întinsă a
fotografici cu ajutorul mijloacelor de retuş, mai rămîne prea

115
Fig. 90. Partea dreaptă a figurii aratu fotografia înainte de a fi retuşatu .
Pig. 9 1 . Retuş total, cu pardoseala picrdutri treptat.

puţin din ca. Din fotografia originală se obţine un retuş


original cc serveşte ca bază a reproducerii. Condiţiile pe care
industria şi comerţul le pun calităţii retuşului, pot fi înde­
plinite numai de către retuşori care au şcoală bună şi sînt
dotaţi pentru desen.
t

i'
J:

Fig. 92. Prelucrarea co111pletr1 a unei fotografii folosind tehnica retuşu lu i prin stropire şi cu p ensula, aşa numitul „rdnş
de maşini" , cu obiectul „ izolat" .
Domeniul de activitate al retuşorului ele maş1111 nu cu­
prinde numai retuşarea obiectelor tehnice. Tehnicile de re­
producere pretind de la el cunoştinţe şi posibilităţi universale
În Întreg domeniul retuşării imaginilor fotografice. Pe lîngă
acestea, mai sînt necesare cunoştinţe de fotografie şi de cali­
grafie. Cine vrea să se ocupe cu retuşul de maşini, nu trebuie
să se sperie de ostenelile şi eşecurile ce intervin În timpul în­
văţării. Odată învinse prin silinţă şi perseverenţă, succesul
nu va Întîrzia să se arate după un anumit timp.

4 . 5. 1 . Pre g ă tire a ş i e x e c u to re a retu ş ul u i

Mai înainte de a ataca retuşarea unei maş:ni, retuşorul tre­


buie să-şi dea seama de starea fotografiei puse la dispoziţie
de către client. Fotografiile de format mic (formate sub
1 8 X 24 cm) sînt greu de retuşat şi timpul necesar pentru
executarea retuşului poate fi influenţat În mod simţitor de
micimea formatului şi prin aceasta, costul lucrării să fie
relativ ridicat. Este categoric mai bine şi mai ieftin să se
lucreze retuşările pe format 24 X 30 cm, deoarece pot fi
executate mai repede şi mai comod şi, prin micşorarea pen­
tru reproducere ce urmează de cele mai multe ori, dau ima­
gini mai clare. De aceea, este recomandabil de a cere nega­
tivul de la client şi de a face două copii În mărimea necesară.
Cea de a doua copie serveşte pentru controlul prelucrării, pe
măsură ce retuşul progresează. Posedarea negativului mai
prezintă avantajul de a putea face direct pe el anumite
operaţii de retuş ca de exemplu acoperirea fondului, care
se execută m ai uşor şi mai curat decît pe fotografia pe hîr­
tie, ce urmează. Copiile se fac, pe hîrtii fotografice mate,
semimate sau cu lustru, pentru a obţine pentru retuş, o supra­
faţa lipsită de structură. Numai aceasta permite o redare
ireproşabilă a semitonurilor la fotografierea cu raster din
procesul de reproducere.
Copiile, odată făcute, Ic lipim cu o pastă pentru lip�t
fotografii sau, şi mai bine, cu un clei care nu conţine apa,
cum este soluţia de Paragumi, pe o bucată de carton, ceva
m ai marc, care să depăşească formatul lor (v. capitolul
„Finisarea fotografiilor"). Utilizarea cleiului care nu conţine

1 19
apă, împiedică deformarea carton ului În urma l ipirii �1 asi­
gură o bună p l aneitate a fotografici.
Datorită apucărilor repetate cu mîna şi procesului de lipire
pc carton, suprafaţa fotografiei prezintă diferite urme care
trebuie neapărat înlăturate înainte de stropire. lVI ai ales ur­
mele de grăsime, la stropire, transformă În perle, culorile
apoase, producînd astfel pete pc suprafaţa netedă, colorată.
Pentru a degresa complet fotografia pentru retuş. se şterge
cu un tampon de vată Înmuiat Într-o soluţie slabă de fiere
de bou. Prin aceasta, fotografia suge apă şi se strîmbă puţin
la uscare, periclitînd astfel planeitatea. De aceea este mai
avantajos să executăm această operaţie cu tetraclorură de
carbon sau cu benzină uşoară, care lasă nesch imbată starea
fotografici.
După operaţia de p regătire, fotografia destinată retuşării
se fixează În pioneze, pc o planşetă.
Locul de lucru al retuşorului nu trebuie să fie prea mic
şi, alături de planşetă, trebuie să m ai rămînă destul spaţiu
pentru toate ustensilele de retuş. Godeurile, paleta cu culori,
p recum şi p aharul cu apă, care nu trebuie să fie prea mic,
se aşază pe masă În p artea dreaptă, astfel încît, În timpul
lucrului, să n u trebuie să trecem cu apă sau cu culoarea pc
deasupra lucrării şi să o stricăm .
Una dintre primele operaţii este confecţionarea şabloane­
lor. Plecînd de l a ideea confeqionării lor raţonale şi avanta­
j o ase pentru executarea stropirii, le vom contura pe folie
prin zgîrierc, astfel încît să reuni m toate părţile obiectului
care au aceeaşi tonalitate. în acest mod, n u trebuie să schim­
băm p rea des culoarea În aparatul de stropit, ceea ce În­
seamnă iar economie de timp .
Dacă trebuie p relucrat Întreg fondul fotografiei, adică să
,, degajăm" maşina, atunci acoperim fotografia cu culoare
opacă, cu pensula, sau prin stropire. Dacă nu se cere o tre­
cere gradată la pămînt, atunci este suficientă numai acope­
ri rea ; altfel trebuie strop it. Pentru aceasta, este necesar u n
şablon acoperitor, care Împiedică stropi rea obiectul u i Însuşi,
atunci cînd lucrăm fondul. D acă, pentru eliminarea fondului
trebuie stropită multă culoare, de-a lungul marginii şablonu­
lui se formează o dungă colorată mai groasă, care, după
uscarea completă a culorii, trebuie îndepărtJtă cu grijă, cu

1 20
ajutorul unui cuţit pentru răzuit. Tehnica stropirii a fost
descrisă pc larg mai Înainte. Înainte de a cla cu culoare pe
fotografic, verificăm pc o hîrtic pregătită mai dinainte, buna
funeţionare a aparatului de stropit, precum şi nuanţa culorii.
Pc lîngă aceasta, se măreşte contrastul fiecărei suprafeţe a
fotografiei şi se modulează plastic. Pentru ace;:ista retuşorul
trebuie să aibă temeinice noţiuni despre pictură şi desen, fără
cle care, un retuşor nu va ajunge să realizeze ceva.
In timpul stropirii, aparatul se ţine şi se conduce perpen­
dicular, astfel încît să nu stropească contra muchiei şablo­
nului. E drept că şablonul se fixează cu bucăţele de plumb,
totuşi acestea nu trebuie puse prea aproape de marginea şa­
blonului, pentru că altfel se formează o muchie întunecată
de-a lungul marginii lui, datorită reculului particulelor de
culoare pulverizate, care se izbesc de marginile bucăţelelor
de plumb. Dacă pigmenţii culorii stropite nu sînt fini, atunci
trebuie verificate şi reglate presiunea aerului, curăţenia duzei
aparatului şi constanţa culorii. Pigmentul stropit trebuie să
fie atît de fin încît să nu se vadă cu ochiul liber. Odată
stropite suprafeţele, adesea este nevoie, ici şi colo, liber, fără
şabloane, să se corecteze modulaţia. Pentru ca să nu stropim
fondul cu această ocazie, îl acoperim cu negativul şablonu­
lui, adică cu decupajul rămas, la confeqionarea şablonului.
Adesea, această modulare izbuteşte dacă folosim florare, de­
cupate dintr-o foaie de şablon, sau simple benzi de hînic
tăiate net. La stropirea propriu-zisă, acoperim cu benzi de
hîrtie toate părţile decupa'te din şablon ce nu trebuie stropite
În acel moment, aşa încît În acel spaţiu să nu ajungă din
Întîmplare stropi de culoare şi să lase o margine nedorită pe
o suprafaţă ce a fost prelucrată. La terminarea stropirii, re­
tuşul cu pensula rcintră În drepturile sale.
Pentru aceasta, ne trebuie culori mai puţin fluide şi o
paletă sau o hîrtie albă, lipită pe o placă de sticlă, pentru
amestecarea tonurilor culorilor. Trebuie să ne obişnuim să
lucrăm Întotdeauna cu o linie ; În acest fel nu atingem cu
mîinile lucrarea retuşată, şi, concomitent, putem trage uşor
linii drepte cu linia şi pensula. Pentru aceasta, linia se ţinc
puţin oblic cu degetele mîinii stîngi, astfel încît ,.să plu­
tească" deasupra lucrării, rczemînd-o numai În partea dreaptă,
În afara retuşului. Şi aici este indicat s:Î lucrăm raţional şi

1 21
să nu schimbăm des culoarea ele pc pensulă. C u pen sula
nr. 2 sau _ 3 se pot executa foarte bine retuşările, presupunînd
că ca este, în stare bună. Micile umbriri se pot estompa bine,
adesea, cu aşa-numita cretă de estompat, ceea ce n-ar t rebui
neglijaL
În unele cazuri este posibilă şi o estompare fină cu grafit,
pc suprafeţele stropite. Lucrînd cu pensula, legăm Între ele
părţile stropite şi scoatem plastic În evidenţă detaliile foto­
grafiei. Ea dă retuşului ultima şlefuială şi permite să se vadă
îndemînarea la desen a retuşorului.
Retuşările executate prin stropire sînt sensibile la zgîrie­
turi şi dificil de corectat. De aceea, odată terminate, ele
trebuie puse Într-un Înveliş protector sau într-o copertă.

4.6. Feluri le şi pa rticu l a rităţi le retuşu l u i

4 . 6. 1 . Retuşul c o n structiv d u pă d e se n t e h n i c

Ca bază pentru retuşul normal, retuşul de maşini foloseşte


o fotografie cu semiton uri şi plastică În rel ief, cu scopul ca
prin prelucrarea anumitor părţi, să o facă reproductibilă.
Un gen deosebit de retuş de maşini îl reprezintă retuşul
constructiv. Punctul de plecare al acestuia este un desen
tehnic sau o schiţă de atelier, folosite pentru produeţic. Aceste
desene nu sînt pe Înţelesul profanilor. Pc fond alb, ele arată
exact desenate o mulţime de linii, forme, cote şi date tehnice ;
obiectul tehnic nu este redat Î n perspectivă ci Î n secţiune sau
plan, din faţă, din spate, lateral sau de sus şi de jos - lipsit
ele orice semitonuri.
Retuşul constructiv este astăzi foarte utilizat, dcoar.cce
este preferat pentru informaţia tehnică, pentru reclamă şi
pentru că este în măsură să facă Înţelese, pentru privitorii şi
cumpărătorii nespecial işti, funqionarea şi construqia unui
obiect.
Toate datele desenului, nedorite pentru retuş, se acoperă
mai dinainte pc negativ şi se face ap o i clupă acesta copia pc
hîrtie În mărime dorită.

1 22
a

Fig. 93 a şi li. l'ridrc în interiorul unni aparat tle controlat presiune în pneuri al f irmei Georg Becker K . G .
Magdeburg .
a) Schiţa tclmică arată aparatul întîi d i n spate şi apoi latera l . Din ambele veder i , retuşorul cu expcr ienţii va reconst i t u i spaţia li taica şi pla�l ka
pf1rţi lor componente a l e i nstrumentulu i . b) nctu�ul constructiv după desen.- plaslic - în spa ţ i u , la fel ca într-o fol(Jgra r i c .
Executarea unor astfel de lucrări cerc din partea retuşo­
rului cuno.� tinţc şi posibilităţi de înalt nivel. Ele depăşesc cu
mult cadrul activităţii lui obişnuite. I se cer nu numai optime
îndcmînări În tehnica retuşului, ci şi mult peste aceasta, o cu­
noaştere cît mai cuprinzătoare a perspectivei şi o Înţelegere a
ceea ce exprimă desenele tehnice. î i este necesară chiar şi o
anumită putere de imaginaţie - trebuie să-şi poată reprezenta
obiectul În spaţiu.
Despre tehnica retuşului trebuie spus că b retuşarea semi­
tonurilor fotografiei, valorile tonale există şi, pentru sporirea
contrastului, trebuie doar puţin stropite. în tehnica retuşului
constructiv, dimpotrivă, este vorba ca suprafeţele albe, complet
lipsite de tonuri, să fie acoperite prin stropire pînă cc se obţin
valorile tonale necesare reprezentării lor plastice în relief, pc
care o dorim. Această operaţie este simţitor mai complicată.
Pentru stropire se taie mai Întîi şabloane pentru fiecare
suprafaţă, pentru a putea modula corespunzător suprafeţele cu
aparatul de stropit şi cu culori opace. Prelucrarea micilor de­
talii o preia apoi pensula. Dacă retuşorul a studiat intens şi
a Înţeles desenul tehnic după care trebuie să lucreze, atunci
nu-i va fi greu să poată să recunoască şi să redea spaţialitatea
obiectului şi detaliile lui.
La lucrările deosebit de complicate este oportun să se ceară
suplimentar desene de detaliu, pentru a putea reda obiectul pe
cît posibil fără greşeală.
Ilustraţiile alăturate servesc scopului. de a Înţelege mai bine
principiile retuşului constructiv. Ele trebuie să arate că retu­
şorul reuşeşte să dea viaţă În spaţiu, unui obiectiv care exista
pî n ă atunci numai p c desen.

4.6.2. Reţi n e re a prin stropire


a u n o r p ă rţ i ale o b i e c t u l u i

Un ·alt procedeu de retuşare a obiectelor tehnice este şi


evidenţierea ori reţinerea anumitor părţi ale obiectului. Într-un
astfel de caz, se doreşte ca anumite părţi ale obiectului să
apară mai viguros şi plastic, În timp cc ansamblul să apară
numai uşor schiţat. Pentru aceasta, după terminarea retuşului

1 24
se acoperă cu şabloane părţile de obiect cc trebuie subliniate,
iar restul se stropeşte uşor cu culoare albă transparentă, astfel
încît să dea impresia unei Înceţoşări.

4 .6.3. Retuşul fa ntomă

Rezultă atunci cînd fotografiem şi retuşăm interiorul unui


obiect şi apoi, prin retuş, după o fotografie, 11 suprapunem
forma lui exterioară, ca şi cum aceasta ar fi făcură dintr-un
material transparent.

4 .6.4. R e t u ş a rea foto m o n tajelor

Retuşul joacă un rol important În fotomontaj. Prin montaj


Înţelegem îmbinarea mai multor imagini fotografice Într-un tot
unitar, nou. În această tehnică, pe care trebuie s-o atribuim
fotografici, deosebim pe lîngă montajul luminos şi cel prin decu­
p a re. l\fontajul lum inos se realizează prin supracliafragmarc.

I•' i g . 94 . Subţierea muchiei decupajului unei fotografii destinate futou1011-


tajul u i .

1 25
supracopiere etc . ; În montajul prin decupare, părţi de foto­
grafie sînt alăturate şi montate, adică decupate cu o anumită
intenţie şi lipite. Această tehnică este astăzi foarte agreată şi
a fost promovată şi aplicată mai cu seamă de către prof. John
Heartfield, care a făurit fotomontaje artistice de mare efcct.
Rezultă de aici că un fotomontaj nu reprezintă neapărat reu­
nirea unor fotografii sub formă de planşe, ci prin îmbinarea
unor fotografii potrivit unei idei concepute mai înainte, ia naş­
tere o structură care nu mai lasă nimic de dorit În cc priveşte
claritatea.
La un fotomontaj nu trebuie niciodată să se piardă din
vedere simţul unităţii imaginii. Aceasta presupune că foto­
grafiile folosite nu au deosebiri de valori tonale neintenţionate,
sau raporturi nenaturale de mărime între obiecte şi persoane.
Pentru aceasta, se confecţionează mai Întîi, cu ajutorul dupli­
catelor fotografiilor, un proiect de bază al montajului şi după
această schiţă se lipesc special Împreună. Pentru a nu lăsa să
iasă prea mult în evidenţă muchiile tăieturilor, ele se teşesc
puţin cu ajutorul uni cuţit ascuţit. La astfel de montaje, nu
vom scăpa fără să dăm pe deasupra cu vopsea şi fără să
intervenim cu desenul. Dacă marginile fotografiilor lipite nu
se pot retuşa invizibil, le vom stropi pe o folie transparentă
şi vom înlătura înnăditurile aşa încît ele să nu mai fie per­
ceptibile. Retuşarea fotomontajelor pune retuşorului probleme
de Înaltă Înţelegere şi sensibilitate estetică.

4.6.5. Pregă tire a desenelor l i n i a re pentru re tuş


şi a m o d e l e l o r d e scriere pentru e x e c u t a rea
u n e i reproduceri c o m b i n ate

Aceste operaţii cad, ele asemenea, În sarcina retuşorului.


Prin aceasta Înţelegem executarea de modele pentru blocuri
(ansamble) de imprimat, care reunesc o imagine În semiton cu
un desen liniar, o frază sau o inscripţie desenată. Aici, retu­
şorul trebuie să discearnă dacă textul cerut trebuie plasat ală­
turi ele imagine, în spaţiul liber, sau clacă inscripţia, respectiv
desenul liniar trebuie suprapuse peste imaginea În semiton.

126
Fig. 95. Lipirea împreună a fotografiilor, cu gumaral> ică, pe un acelaş i
suport.

F i g . 96 . În c a z u l în care se \'cele muchia tăietur i i , aceasta se poate înlr1tt1rn


stropind fundul pe o folie <le ce l u lo i d ce se în<lcpărte azii apui după reprodu­
cere (corectarea retuşului pe folii transparente) .

"'
1 _) ,
'
În timp cc, în primul caz, textul propoqionat corespun­
zător cu modelul În semiton este lipit peste aceasta, În celălalt
caz este necesar ca textul sau inscripţia să fie fixate separat.
În ambele cazuri, trebuie ca prin semne puse pe model, să se
garanteze poziţia corectă a textului ori a inscripţiei peste sau
alături de imaginea În semiton, atunci cînd se copiază îm­
preuna.

4 .6.6. Corectarea retu ş u l u i pe fol i i tra n spa re n te

Acest gen de l ucrare intervine atunci cînd un retuş executat


trebuie păstrat ca atare, Însă se cere o modific arc parţială a
lui. Un alt motiv pentru aceasta, poate fi îndepărtarea unor
texte, sau alte inscripţii, ce au fost desenate direct pe o lu­
crare retuşată şi care acum, fără a Întreprinde vreo modificare
a modelului, nu trebuie să mai apară în noua reproducere.
Pentru executarea acestei lucrări, se acoperă retuşul original cu
o folie transparentă pe care o fixăm peste el. Toate corecturile
se fac acum pe folie. Stropirea trebuie făcută acum cu deose­
bită prudenţă deoarece folia de celuloid nu absorbe umiditatea
culorii, la fel ca fotografia şi din această cauză vor fi puţin
pătate. După efcctuarea corecturii, retuşul Împreună cu folia
suprapusă, se pun Într-o ramă ele copiat pneumatică şi, după
scoaterea acrului se reproduc. Pc reproducere apare clar modi­
ficarea retuşului; acesta Însă �i-a păstrat starea lui iniţială.

4 .6.7. R e t u ş a rea p e i saj u l u i

Cu toate c.1, datorita tehnicii a v .1 11sa te a fo togr .1fierii, pci­


s�1jcle necesită numai rareori retuşări, totuşi, editurilor şi rc­
daqiilor li se trimit adesea fotografii care trezesc tot intere ­
sul. însă nu sînt bune pentru o reproducere impecabilă. Cau­
zele neajunsurilor acestor fotografii sînt diferite. Uneori, la
luarea fotografici, ecrul a fost fără nori, sau păqilc umbrite
ale peisajului au rămas fără detalii din cauza subexpunerii şi
dau o suprafaţă neagră, smolită. O rafală subită ele vînt în
timpul fotografierii a agitat frunzişul fondului atît ele tare,
încît a fost redat m işcat.

l '.2 8
h,.,.��
Fig. 97 a, b şi 98 . Desenarea pe deasupra cu tuş de copiat (insolubil) şi apoi reducerea chimicii a imaginii în semitonuri se folo­
seşte aproape exclusiv în practică pentru confecţionarea iu alb-negru sau alb-negru-gri, a desenelor pentru reclame şi este unul cliD
domeniile de lucrn ale retuşorului.
în astfel de cazuri, retuşorul trebuie să intervină În mod
eficace. Un studiu al norilor făcut la timpul său, îl pune În
situaţia de a putea „ desena" pe cer, nori, cu ajutorul aparatu­
lui de stropit. Pentru aceasta, el stropeşte cerul, Începînd de
sus, ceva mai viguros şi desenează pe o bucată de sugativă, o
formă de nori adaptată peisajului şi rupe hîrtia sub formă de
franjuri de-a lungul conturului desenat ; şablonul de nori astfel
obţinut permite retuşarea cu culoare albă a norilor pe fondul
tanat.
Părţile subexpusc ale fotograf ici, le Înzestrează cu frun­
ziş, imitat după cel natural şi Întăreşte frunzele care au ieşit
şters, ale prim-planului, astfel încît privitorul să aibă impresia
unei fotografii bune. Chiar şi la executarea fotografiilor pano­
ramice, fotografiile individuale sînt racordate pc liniile ele
separaţie astfel încît să pară o singură fotografie.
Din toate cele arătate, rezultă că retuşul este aici o necesi­
tate condiţionată de scop, fără a fi Însă exclus din repro­
ducere.

4 .6.B. Desene în a l b - n e g r u d u pă f o to g ra f i i

O muncă deosebită pentru retuşor o reprezintă prelucrarea


unei fotografii în desen alb-negru sau alb-negru-cenuşiu, în
scopuri de reclamă.
În ambele cazuri, o fotografic a obiectului, copiată palid
În ce priveşte contururile, este redesenată cu tuş insolubil în
apă. Această redesenare a obiectului uşurează mult confcqio­
narea unui astfel de desen, deoarece face de prisos desenarea
după natură, care este anevoioasă. Imaginea În semiton din
fotografie, aflată sub desen, se îndepărtează fără urmă prin
Înmuiere În slăbitorul Farmer (v. cap. „Retuşul chimic"). Pc
hîrtia fotografică rămîn acum numai contururile desenate cu
tuş rezistent la apă. Această copie, bine spălată În apă curgă­
toare, poate fi folosită ca bază pentru executarea unui desen.
1n acest scop hîrtiile fotografiate m ate, nestratificate, sînt cele
mai indicate, deoarece se poate lucra pe ele cu peniţe de oţel
şi cu pensula.
Se pretează bine la redesenare o hîrtie sărată, ce se prepară
precum urmează. O hîrtie de desen bine încleiată, se înmoaie

1 30
timp de 1 0 min Într-o soluţie 30/o de sare de bucătărie şi, după
uscare, cu ajutorul unui tampon de vată, se dă cu o soluţie de
1 00/o de nitrat de argint. Prin combinarea sării de bucătărie cu
nitratul de argint, se formează pe hîrtie clorura de argint, o
substanţă sensibilă la lumină. Sensibilitatea la lumină a clorurii
de argint poate fi sporită Încă, dacă ţinem scurt timp hîrtia
sărată deasupra unei sticle cu amoniac. După aceasta. ca cores­
punde aproximativ, ca sensibilitate, cu aceea iniţială a hîrtiei
fotografice. Pusă sub un negativ, se poate copia prin contact,
la lumină de zi, imaginea obiectului, pe hîrtia sărată. Pentru
fixarea imaginii obiectului, este necesară tratarea Într-o baie de
fixare urmată de spălare. Imaginea brună de pe hîrtia de
desen poate fi acum uşor prelucrată cu tuş insolubil în apă,
peniţă de oţel sau pensule şi la sfîrşit poate fi îndepărtată cu
slăbitorul Farmcr.
Dacă se doreşte prelucrare.1 unei fotograf ii În maniera
negru-alb-cenuşiu, se stabilesc contururile obiectului În acelaşi
mod expus mai Înainte. Schiţa obiectului conturată pc hîrtia
forografică, va fi refăcută acum În negru şi alb, cu unul sau
două tonuri cenuşii mai puţin, ca imagine În semiton care, la
fel ca b separarea tonurilor fotografici, nu mai prezintă tre­
ceri gradate În semitonuri ci separat, apare cu treptele tonale
alăturate. Această tehnică arc un puternic cfect de afiş.
5

Retuşarea fotografi il o r în culori

ln epoca fotograf ici În culori nu există numai retu�area


fotografiilor alb-negru, ci şi aceea a imaginilor în culori.
Fotografiile în culori se realizează în cele mai multe
cazuri printr-un procedeu care include mai multe straturi,
cu developare cromogenă. Nu este lipsit de interes pentru
orice retuşor în culori, de a cunoaşte acest lucru, deoarece
intervenţiile ce le va face pentru corectare pot depinde
tocmai de aceasta. În acest scop, pentru orientarea relativă
asupra acestui procedeu, recomandăm cartea lui W. O. Sch­
roter „Das grosse Color-Praktikum", VEB Fotokinoverlag,
Leipzig.
In cele trei straturi ale fotografiilor în culori iau naştere,
prin developarea cromogenă, coloranţi care reprezintă cele
trei culori fundamentale ale amestecului substractiv: galben,
purpuriu şi verde-albăstrui. în stratul cel mai de jos, care
este aşternut direct pe suport, ia naştere verdele-albăstrui,
în cel mijlociu-purpuriul şi În cel de sus - galbenul.
Aceste trei straturi sînt turnate unul peste altul, şi cînd
privim imaginea, culorile fundamentale de diferite transpa­
renţe se amestecă, se contopesc În multe nuanţe care astfel
ne redau fotografia în culori în totalitatea ei.
Cele trei straturi fiind foarte subţiri, pot fi, mai ales
În stare umedă, deteriorate cu uşurinţă. Dacă pe o imagine
în culori apar astfel de deteriorări sau nuanţe de culori
false, contrare celor din natură, imaginea trebui îmbunătă­
ţită prin retuşare.
Prin analogie cu produsele fotografiei în culori, acest
retuş pe color nu se poate defini decît ca:
retuş pe diapozitive reversibile;

1 32
retuş pe negative color;
retuş pe diapozitive după negative color;
retuş pe pozitive pe hîrtie fotografică.
Prin retuşul pe alb-negru, scopul urmărit este Întodeauna
amplificarea sau diminuarea contrastelor între alb şi negru.
Dimpotrivă, În fotografia În culori, retuşul urmăreşte
Întotdeauna, prin mijloacele folosite, să obţină o modificare
a tonurilor şi nuanţelor de culoare.

5. 1 . R et u şa rea negativelor
ş i d iap ozitive l o r în cu l ori

Cînd privim o fotografie . În culori, atît tonurile cît şi


nuanţele culorilor ni se par adesea destul de problematice.
Unele diapozitive În culori ni se par prea luminoase sau
prea Întunecate, sau nenaturale şi stridente în redarea culo­
rilor· reale. Este deci firesc ca ideea unei ameliorări prin
retuşare să se impună de la sine.
Dacă, pe un diapozitiv, culorile sînt redate prea luminos
sau prea Întunecat, atunci nici o corectură nu prea mai
este posibilă. Acest defect se datoreşte unei expuneri greşite
care, din nefericire, spre deosebire pe procesul alb-negru, nu
mai poate fi corectat. O prelucrare parţială a diapozitivelor
în culori se poate efettua cu succes pe cele de format de
la 9 X 1 2 cm În sus. Retuşul pe dispozitivele format mic nu
este posibil nici dacă se foloseşte o lupă specială, deoarece
la proiectare, chiar şi cea mai discretă'. intervenţie se vede.
Pe diapozitivele de format mijlociu, 6 X 6 cm şi 6 X 9 cm,
numai În anumite condiţii este posibilă'. aplicarea parţială'. de
culori transparente, cu sccipul de a intensifica culorile În
acele porţiuni ale imaginii, unde ele apar prea slab. Un re­
tuşor deosebit de abil poate reuşi să execute uneori cîte un
retuş bun, dar la proiectarea sau la mărirea negativului, in­
tervenţia sa va fi, În cele mai multe cazuri, scoasă la iveală
fără cruţare, astfel că, În locul îmbunătăţirii sperate nu se
v a realiza decît o înrăutăţire a imaginii.

Impotriva stridenţelor cromatice ale diapozitivelor rever'­


sihile , se poate însă interveni cu succes. Stridenţa cromatică

1 33
s� produce atunci cînd unul din cele trei str�lturi colorate
în culorile fundamentale necesită o mai mare densitate de
culoare decît celelalte. Pentru a restabili echilibrul densităţii
de culoare Între cele trei straturi, se poate dizolva, prin
băi speciale de corectare, o parte din precipitatul colorat,
prea dens. Asupra acestuia ne putem edifica cu ajutorul
cărţii Dr. Otto Watter „Farben-Foto-Praxis".
Aceasta se produce, bineînţeles, cu aceeaşi participare
procentuală pe toată suprafaţa tratată şi nu În proporţie
cu diferitele grade de densitate a culorilor. De aceea, această
intervenţie nu prea dă satisfacţie.
Diapozitivele cu un ton albastru strident ne impresionează
deosebit de neplăcut. Se va încerca să se compenseze stri­
denţa culorii albastre prin � şor colo­
i:m În roşu. Astfel de folii se găsesc în comerţ m cele trei
culori- fundamentale şi În diferite de �culoare. Ele
se montează odată cu (ixarea diapozitivelor pc sticla.
Un alt m ijloc de corectare ni-l ofer� colorarea cu pig­
menţi corespunzători a stratului de gelatină al diapozitivului
reversibil. Aceste operaţii pentru a putea fi aplicate corect,
necesită Însă oarecare cunoştinţe despre combinarea celor
trei culori fundamentale.
în ambele cazuri în care se încearcă corectarea fie prin
adăugarea unei folii uşor colorate, fie prin colorarea stratului
de gelatină, trebuie bine ştiut cu ce anume culoare şi În ce
densitate trebuie tratate diferitele stridenţe de culoare cc ni
se prezintă.
A sa ne indică, spre exemplu, o stridenţă verde-albăstruie,
că celelalte două culori fundamentale (purpuriu şi galben) ,
au ieşit prea slab. Trebuie deci intercalate cîtc o folie din
aceste două culori, care în combinaţie dau roşu. sau una
singură de culoare roşie. O stridenţa purpurie se corectează
prin analogie, cu ajutorul unei folii verde-albăstrui, sau
colorînd uşor gelatina cu un pigment de aceeaşi culoare.
Astfel de folii de corectie, cu oarecare îndemînare ni le
putem confecţiona şi singuri dacă luam un film subţire, cum
sînt cele fototehnice, şi îndepărtam de pe el orice substanţa
sensibilă la lumină, îl spălăm bine şi îl colorăm apoi uşor
În nuanţa dorită, Înmuindu-l În'tr-o soluţie de culoare cores­
punzătoare. Coloranţii transparenţi ai firmei „Kcilitz" sc

1 34
pretează f oarte bine la colorarea acestor pelicule. Pentru
aceasta este suficient să cumpărăm cele trei culori: galben­
dcschis, violet-roşiatic şi albastru de peruzea, care corespund
aproape perfect celor trei culori fundamentale ale procedeului
care include straturi multiple. Tratarea se Începe Într-o soluţie
diluată. Vn exces de culoare se _ poate corecta printr,-o
spălare prelungita cu apa. Alţi colorâflţîaftaţi în comerţ
pentru corectarea stridenţelor cromatice sînt Rhodamin, un
colorant roşu, pentru corectarea stridentelor albăstrui şi
Rhodulin-Orange, pentru corectarea stridenţelor violete. Co­
lorarea peliculelor nu trebuie niciodată efectuată Într-o soluţie
prea concentrată, deoarece intensitatea colorării trebuie să
rămînă foarte slabă. Chiar numai urme de culoare provoacă
o mutaţie în efectul cromatic general. Justa intensitate a
colorării nu o putem afla decît prin încercări repetate. După
îmbăiere, peliculele trebuie clătite în apă pînă ce aceasta
curge complet incoloră. Dacă la atîrnarea filmelor la uscat
se formează, pe ma� imer�icărn · V .orate,
ele trebuie neapăr�t î ��--s_��â- a � ţ.iz
unor pete sau dungi. --- · "'\
�etuşiîl pertegative în culori de format mare se poate
foarte bine practica atunci cînd este vorba de înlăturarea
petelor, întărirea sau modificarea anumitor nuanţe de culoare,
sau a unor obiecte de pe negativ.
Punctarea, precum şi acoperirea unor porţiuni mici cu
culori transparente se efectuează cu aceeaşi tehnică, ca şi
la negativele În alb-negru, numai că de data aceasta se folo­
s�sc cul?ri „Keilitz" În diferite nuanţe şi nu numai negru
ş1 cenuşm.
Culorile „Keilitz" alese În concordanţa cu culorile fun­
damentale ale fotografiei în culori (galben-deschis, roşu­
violaccu şi albastru de peruzea) se pot folosi fie singure,
fie În combinaţie, diluate În orice proporţie dorită. Cu aju­
torul acestor culori transparente avem posibilitatea ca, prin
suprapunerea lor peste culoarea negativului, să ajungem la
o nouă nuanţă de culoare. Dacă avem pe ne�ativ, spre
exemplu, Q_pata albastru-verzuie; pe un - cîmp -albasfru ul­
tramarin, atunci îi puietIT---da- -acesteia nuanţa corectă prin
suprapunerea unei culori transparente de nuanţă, să zicem,
�purpurie. Dacă intensitatea de culoare a nuanţei s-ar
dovCC:lilnsn ficientă. atunci ·trebuie să intervenim cu culoare
transprentă de nuanţă ultramarin pînă la obţinerea intensi­
tăţii de culoare necesare.
Deşi foarte greu, negativul în culori complementare
poate fi totuşi corectat, în vederea unei modificări de culoare
pe diapozitiv sau pe hîrtie fotografică. Dar chiar şi în acest
caz, o astfel de intervenţie nu poate fi întreprinsă cu succes
decît atunci cînd nu se urmăreşre decît intensificarea unor
culori pure. O modificare corectă a culorilor combinate de
pe negativ poate reuşi numai arareori. Chiar şi atunci, por­
ţiunile ce trebuie modificate nu trebuie să fie de dimensiuni
prea mari, altfel retuşul devine prea vizibil.
Diapozitivele în culori din procesul negativ pozitiv sînt
mai uşor de tratat. O intensificare a diferitelor culori, În
special a celor pure, este posibilă. De asemenea, se poate
Întreprinde o nuanţare a culorilor prea uniforme, cu ajutorul
culorilor transparente şi multicolore „Keilitz". Putem astfel
modula spre exemplu, verdele spre verde-albăstrui, verde�găl­
bui sau verde-oliv. Pentru aceasta este nevoie, fireşte, de o
îndelungată practică şi experienţă, ca totul să reuşească bine.
Un retuş greşit nu poate fi decît parţial înlăturat prin
tamponarea uşoară a porţiunii defectuoase cu un tampon
de vată. Straturile de gelatină sînt deosebit de sensibile În
stare umedă şi pon fi uşor distruse.

5.2. R et u ş a rea cop i i l o r în cu lori p e hirtie

Fotografiile În culori prezintă rareori stridenţe cromatice,


deoarece ne vom da toată silinţa să le evităm cu ajutorul
unui filtru de copiat.
La corec'tarea întreprinsă cu ajutorul unui astfel de filtru
se poate însă Întîmpla ca unele porţiuni ale fotografiei să
apară Într-o coloraţie dezavantajoasă, deoarece la această
operaţie nu se ţine seama decît de impresia cromatică gene­
reală şi nu de aceea pe care ne-o fac anumite detalii ale foto­
grafiei. Folosind însă retuşul şi culorile transparente, vom
putea obţine şi În astfel de cazuri nuanţele de culoare dorite.
Acest retuş se execută în acelaşi fel ca şi în retuşul cu
pensula pe fotografiile În alb-negru. Numai că, în loc să

1 36
Fig. 99. Îndepărtarea petelor şi accentuarea culorilor fotografiilor color pe
hîrtle, se face cu pensula şi culori transparente Kellitz.

ne � u_anţele de alb-negru, folosifl!_culorile . tram­


Earente m toată gama---lor cronlaflcă� --cil o pensulă uşor
umezită se revine--pesie cu!Oarea fotografiei de atîtea ori
cu culoarea transparentă, pînă se obţine nuanţa dorită.
Un singur gen de retuş uu este posibil pe nici un fel de
materiale în culori : tretuşul __p:rirr-răzulre:--Z a d�\rnic se va în­
cerca înlăturarea prin-razuire a --u-Tlor mici puncte sau pete de
nuanţă dezagreabilă sau prea închisă, deoarece nu vom reuşi
decît să distrugem cele trei straturi de gelatină, amplificînd
astfel defectele. Cînd sînt prea supărătoare, defcetele de
acest gen nu pot fi îndepărtate decît folosind culori opace.
Trebuie totuşi să recunoaştem că o astfel de corectură cu
ajutorul culorilor opace este destul de vizibilă şi pe deasupra
contrazice Însăşi noţiunea de retuş. Pentru înlăturarea por­
ţiunilor Întunecate de pe diapozitive şi fotografii (pe hîrtie)
c5te preferabil să se acopere aceste porţiuni pe negativ. Pata
albă care va apărea în cazul acesta pe pozitiv, va putea fi
apoi mai uşor înlăturată prin aplicarea de culori transparente.

137
Şi totuşi retuşul pc fotografii În culori, prin folosirea
culorilor opace, se practică fără să se ţină seama de faptul
că orice depunere de culori opace nu poate fi decît vizibilă.
Jn acest caz însă, este vorba de o tehnică a retuşului care
trebuie să satisfacă cerinţele reclamei sau ale tiparului. Cu­
lorile opace sînt preparate cu pigmenţi. Cînd lucrăm cu ele
nu obţinem nuanţa de culoare clorită, ca la culorile transpa­
rente, prin suprapunere de straturi de culoare, ci nuanţa
de culoare trebuie în prealabil pregătită printr-un amestec
de culori. Stropirea de culori opace pe pozitive în culori
este de asemenea posibilă şi se practică în reclame, atunci
clnd trebuie schimbată culoarea unor suprafeţe mari. Foto­
grafiile în culori, care nu sînt menite unor reproduceri, nu
trebuie să fie tratate niciodată cu culori opace, deoarece
retuşul cu culori opace este totdeauna vizibil, astfel încît
ci nu corespunde principiilor de utilizare a retuşului În
iotografie.
Există şi un retuş pe hîrtie fotografică în culori, care
se execută cu creioane de cretă. Creioanele necesare acestei
operaţii conţin n işte mme de dierite culori care se dizolvă
în terebentină. In acest scop se unge uşor faţa fotografiei
În culori cu o soluţie de ulei şi terebentma ş1 apoi creioanele
cOTOrate îşi lasa pe această faţă o mica parte din culorile
lor, care apoi, cu ajutorul unui tampon, se Împrăştie pe
porţiunile ce trebuie retuşate. Prin Întrebuinţarea creioanelor
de diferite culori se pot astfel obţine nuanţe ale culorilor
intermediare. Particulele de culoare intrnncombinaţie cu
stratul de ulei şi terebentină, iar prin transformarea acestuia
din urmă În răşină, rămîn bine fixate pe fotografie. Această
operaţie presupune o atenţie deosebită la excesiva fragilitate
a straturilor. O apăsare mai tare sau o frecare cu creionul,
Ic va distruge pc loc.
6

înlăturarea d efectelor negativu l u i

Dacă negativele fotografice n u sînt puse �mediat după


terminarea operaţiilor de prelucrare, Într-o teaca protectoare,
atunci vor suferi, mai ales dacă ne uităm la ele, diversr
deteriorări, care se vor manifesta foarte dezagreabil cînci
se va proceda la obţinerea pozitivelor. Negativele de mici
dimensiuni, precum şi cele ale filmelor rulate, sînt deosebit
de expuse acestui pericol. De aceea este indicat să se taie
benzile de film şi să se pună bucăţile în teci protectoare
âe p�rgamllr.-t>rin rulări şi deru1ă-ri- 7e{5etatc ale benzilor de
Tilm- neprotejate, se produc foarte �zgîrieturi sau rosături
care, la o mărire mai apreciabilă 'a negativelor, cu aparaml.
cu condensator, vor apărea pe hîrtia fotografică cu o vizi­
hilirate exagerată, făcînd astfel inevitabilă o retuşare. Acum
se pune Întrebarea : cum pot fi înlăturate aceste deteriorări,
odată produse ?
Dacă zgîrieturile n u sînt prea adînci, putem Încerca să
Ic îndepărtăm cu ajutorul unor materiale de lustruit. Pasta
de curăţat despre care se vorbeşte În capitolul „Retuşul prin
şlefuire şi prin răzuire", se pretează foarte bine la aceasta.
Cu un tampon de vată ungem cu puţină pastă de curăţat
porţiunea deteriorată a filmului şi frecăm uşor pînă cînd
dispare defectul. Pentru aceasta, aşezăm În prealabil filmul
pe un suport plan, neted şi rigid, cum ar fi spre exemplu
o placă de sticlă. Desigur că nu vom avea prea mult su cces ,
dacă zgîrieturile au pătruns prea adînc În stratul gelatinos
srn în suportul respectiv. Dar chiar şi În astfel de cazuri,
prin frecarea cu pastă, muchiile ascuţite ale zgîrictu rilor se
tocesc, se netczc�c şi vor fi astfel m a i outin vizibile. Vizi­
bilitatea defectelor la folosirea luminii dirijate este un efect

1 39
al Întreruperii , de către aceste zgîrieturi sau fisuri, a dru­
mului drept ce-l urmează razele de lumină. Dar, În aceste
porţiuni avariate, intensitatea luminii scade deoarece razele
de lumină sînt deviate lateral. Această pie r dere de lumină
determină o diminuare a efectului acesteia asupra poziti­
vului şi, ca urmare, apare o pată mai deschisă pe imagine.
Aceste consideraţii ne conduc la ideea de a umple aceste
fisuri sau zgîrieturi cu un material al cărui unghi de re­
fraqie nu este prea diferit de cel al stratului de gelatină
sau al suportului acestuia. Prin această umplere se recon­
stituie o masă cu acelaşi unghi de refracţie care lasă lumina
să treacă nestingherită, Împiedicînd astfel ca defectele să
apară pe fotografii Materialele indicate pentru reuşita acestei
.

intervenţii sînt cele folosite la microfotografierea cu imersie;


uleiul de cedru, glicerina sau tetraclorura de carbon. Filmul
deteriorat se aşază Între două plăci de sticlă fără nici un
defect şi perfect curăţate. Pemru aceasta, este necesar să
se folosească o cantitate suficientă de lichid de imersie, astfel
încît la presarea filmului Între cele două plăci de sticlă, să se
elimine orice bulă de aer. Dacă această manevră ne reuşeşte,
defectele nu se vor mai vedea pe pozitiv.
Un efect asemănător putem obţine şi prin umplerea zgî­
rieturilor cu un lac, spre exemplu Zaponlack. Acesta, diluat
în părţi egale cu acid acetic glacial, se introduce cu o pen­
sulă fină În zgîrieturi; astfel ÎncÎt, cu oarecare răbdare şi
abilitate, să reconstituim o nouă suprafaţa. De a semenea şi
numai prin simpla îmbăiere a Întregului negativ În lacul
astfel diluat, putem atenua sau chiar îndepă rta zgîrieturile
sau fisurile.
Preparate moderne, cum ar fi Repolisa n pot înlătura
,

toate defectele de acest fel, Înmuind fi l m el e sau frecîndu le


-

cu aceste preparate.
Dacă la mărire folosim lumina difuză, .idică dacă lu­
crăm cu aparate de mărire fără condensator, sau dacă ne
servim de mijloace optice cu efect de „f!ou " , atunci şi de-­
teriorările negativului vor fi mult mai puţin sau poate chiar
de loc vizibile. Suprafaţa hîrtiei de fotografiat joacă de ase­
menea un rol În atenuarea defectelor. În astfel de cazuri ar
trebui să evităm hîrtiile netede, lucioase, şi să mar1m pe
hîrtii cu suprafaţa uşor granulată, structurată, care, prin

140
Fig. 100. !n plesnitura. plăc i i se introduce cu o pensulă , Fig. 1 0 1 . Rama tle copiat, fixată cu inele ele cauciuc pe
ulei de imersie sau ule i alb pentru maşin i , în camera untaler de carton, este învîrtită repede ln timpul ex­
obscurit mai înainte de expunerea. la lumină . punerii p en tru a evita ca plesn itura să devină v i z i h i l i L
însăşi natura lor mai puţin compactă, mai afinată, ascund
mult mai bine defectele.
Dacă un negativ pe sticlă a suferit o plesnitură, care
Însă nu a provocat şi ruperea stratului gelatinos sensibil,
avem totuşi posibilitatea de a obţine un duplicat al negati­
vului accidentat pe care să nu se mai vadă plesnitura dacă
procedăm precum urmează. Aşezăm negativul Într-o ramă de
copiat avînd exact aceleaşi dimensiuni, peste care punem,
b ineînţeles În camera obscură, un film fototehnic sau un
diafilm. Apoi Închidem rama cu atenţie. Ramele cu arcuri
prea tari nu se pretează bine la aceasta. Prin îndoirea arcu­
rilor se micşorează tensiunea lor Înainte de a Închide rama.
D upă aceea, cu o pensulă, introducem În plesnitură puţin
ulei de imcrsic sau ulei fin de oase, compcnsînd prin aceasta
În marc măsură diferenţele dintre unghiurile de refraqic al
sticlei şi al plesniturii. Pentru a putea da ramei expuse b
lumină posibilitatea de a se roti în jurul sursei de lumină,
o fixăm cu ajutorul unor inele de cauciuc, de felul garnitu­

rilor ele la borcanele de conserve, de un disc ele carton,


fixat şi ci, printr-un cui ce-i străpunge centrul, În vîrful
unui baston de lemn. Prin Învîrtirea lentă a bastonului se
roteşte şi cadrul astfel Încît lumina pătrunde clin toate
părţile prin negativ şi plesnitura lui. Plesnitura se va vedc:J.
doar foarte puţin pc diapozitiv. Porţiunea cu acest mic
defect o retuşăm apoi pc diapozitiv, după care facem, pro­
ccdînd la fel, un al doilea negativ Dacă totuşi s-ar mai
.

observa ceva În regiunea plesniturii, atunci cu un uşor


retuş vom înlătura şi acest neajuns.
7

M i j l oace şi procedee de atenuare


a vizi bi I ităţ i i g ranulaţi ei

Grăunţii de argint care sînt percepuţi ca atare, nu sînt


totdeauna un mij loc constructiv de expresie. Se poate spune
mai degrabă, că apariţia lor este adesea supărătoare, dînd
astfel naştere dorinţei de a-i atenua cît mai eficient.
În general grăunţii de argint sînt de dimensiuni micro­
scopice chiar şi la filmele foarte sensibile, care, după cum se
�tic, prezintă cca mai marc granulaţie. Aşadar, dacă la de­
veloparea filmului nu s-ar produce modificări ale dimensiu­
nii originare a granulelor, nici nu am lua act de prezenţa
lor. Dm păcate Însă, În special atunci cînd folosim revela­
toare ra ide, granulele de argint -âi"s ersate se a l · aza,
m tim u procesu u1 c re uccrc a sani de ar int, formînd
gru� · e ranu e, cit m ocu unei mu pmi de gra­
·nulc mici cu spaţii mici Între ele, vqm avea un număr
rcstrîns de grupări mari de granule, cu spaţn man Între
cîc. Tocmai acestea dm urma snlt acelea care se ev1denţ1ază
atît de supărător pe fotografii, ca „grăunţii de argint" ,
atunci cînd depăşim un anumit raport de mărire a ima­
ginilor. Dacă însă raportul de mărire va rămîne sub limita
de vizibilitate a grăunţilor de argint, atunci nici planul
unitar al imaginii nu va suferi vreo alterare. Un efect
contrar se va produce de îndată ce raportul de mărire
a i!Ilaginii va depăşi limita de vizibilitate a grăunţilor de
argmt.
Ce putem face împotriva acestor fenom �? Cel mai
simpTu ar h, de sigur, sa nu marim nlc: lo�pre·a mult. Pc
de altă parte, granulatii' marţ se vede deosebit de supăr�­
tor, atunci cînd tolosim hîrtie fotografică cu suprafaţt"foartc
'---_.,
1 43
netedă şi lucioasă. Aşadar, trebuie să renunţăm la astfel de
·Fi
îrtii şi să mărim pe hîrtii care au ele însele o structură gra­
nulară şi care prin aceasta reduc granulaţia negativului.
Folosirea aparatelor de mărit _CI.!_ �Q.I!.ckn_s_ator___ma.i.-.ada.u ă
şi ca ceva la accentuarea structurilor ranulate, deoarece
mareşte consi era i contraste e mtre granu c e metalice de
argint şi spaţiile intermediare.
De aceea trebuie să neutralizăm acţiunea condensatorului,
prin interpunerea nnn i .geam opac, sau să }!!frăm fără con ­

densator, adică cu lumină difuză. Î n acest - scop, înşurubăm


rn ap1tratul ele mă r i t un bec CTCctric m at şi mai plasăm În -

faţa lui şi un geam mat.


o altă atenuare suostaniiaLi a granulaţiei poate fi ob­
iinută prin lolosirca unor mijloace optice c u efect de „flou"
in timpul operaţiei de mărire, cum sint obiectivele de „flou"
ale lui V o i g dă nd c r sau lentilele cc se ad,�gă În fa{a obiec­
tivului pentru obţinen:a -cfcctulu1 Sol t, spre. �Rlu---- lentile
- --
Duto.
·�co p c r i r c a obiectivului in timpul operaţiilor de manre,
cu un voal foarte fin, produce acelaşi cfect.
Ca urmare a acestor practici, este firesc s;î se p iardă
cbritatca ascuţită a imaginilor; �tim doar bine că Soften
n u este altceva decît difuzarea luminii î n regiunile Înve­
cinate. P e nt r u a nu ob ţi ne contururi prea şterse, prea difuze,
putem că d ea la un compromis, expunînd la lumină cînd fo­
losind, cînd înlăturînd mijloacele optice cu acţiune discretă
de care am vorbit mai înainte. Dacă motive stringente ne
obligă să executăm o mărire foarte mare după un negativ
cu granulaţie marc, atunci cel mai bun lucru este să exe­
cutăm mai întîi un negativ intermediar. �e11tru . aceasta facem
gupă negativul cu grapnlaţj� mare 1m diapoZ!T!'l, num.ai
fc:iarte puţin mărit, să zicem de 9 X 1 2 cm, pe care granu­
fa ţ ia marc a negativului nu se va mai vedea, deoarece gra­
nulaţia fină a materialului din diapozitiv fărămiţează struc­
tura granulară a negativului. ţ.,a confecţionarea duplicatului
negativ după acest diapozitiv, structurile granulare ale dia­
pozit1vulu1 şi âuplica�negativ se suprapun, astfel Încît
aspectul dezagreabil al structurii cu granulaţie mare va fi
mult atenuat. Noul negativ astfel obţinut şi care va avea
dimensiuni mult mai mari decît cel iniţial, va determina,

1 44
a d e

Fig. 1 02 a - e . O atenuare a granu laţiei prea dzibile, se poate obţ i ne prin interpunerea la mărire a: unor mij­
loace optice de obţinerea a „flou"-ului, sau cu ajutorul obiectivelor cu de5eu moale („flou"):
a} CrCpe Gcorge1.te sau t ill l , ca n1ijloc optic pentru 11flou" .
b) obÎl-c;tiv pentru „flouu; c) lenliln Duto;
<l + e) : l\l icrofologra f i e î na i ntc ş i dup.\ apl icarea m i j loacelor aplice pc:ulru „flou".
c hiar ş Î în con d iţii le unei măriri substanţiale pe hîrtia foto­
grafică, o structură granulară proprie cu totul acceptabilă,
dacă vom folosi numai materiale corespunzătoare adică ma­
terial cu granulaţie fină şi revelator pentru acest fel de
material. Aces t procedeu ne mai oferă şi posibilitatea de a
influenţa avantajos gradaţia negativului.
O micsorare a granulatiei se produce şi atunci cîod redu­
cem developarea negativului, a�a cum s-a descris În capitolul
„Redeveloparea negauvelor prea dure " .
Atenuarea defectelor unor granulaţii prea vizibile, prin
reducerea developării, nu este totuşi posibilă decît atunci
cîod negativul poate suporta aplatisarea gradaţiei, care in­
tervine concomitent.
8

Recon d iţion area fotografi i l or vech i şi d egradate

Degradarea negativelor sau pozitivelor fotografice prm


apariţia de pete sau decolorarea imaginii, poate avea dife­
ri le cauze.
Se ştie că imaginile fotografice iau naştere printr-un
proces chimic. Dacă laborantul produce diferitele faze ale
acestui proces Într-un mod superficial şi lipsit de acurateţă,
atunci produsele obţinute vor purta în ele germenul viitoa­
relor distrugeri. Chimicalele, care _J?rin clătirea În __ mul� ape
nu au fost complet indepartate-:-formează ocazional1Il1Pre­
una cu diverse substan e chimice din __j!J_m oşJeră sau cu
suporţn 1ps1ţ1 e puntate chimică ai straturilor__a:e-gelatină,
îiOi combinatu ch1m1ce, care vor da naştere la tot - Jelul de
pete. Tot în acest cont trebme trecută şi decolorarea- mu1tar

fotografii.
Dacă ne aflăm În prezenţa unui astfel de caz, trebuie să
ne gîodip1 bine dacă este recomandabil să restaurăm foto­
pafia ci; ajutornl ?geoţjlor chi�ici, sa1;1 d�că o r roaucer�

=-ă
a acesteia nu ar f1 mai avan�oasa ş1 nu ne-ar uce mai
repede la succesul dont. F.otografiilc îngălbenite, adică acelea
care au fost executate pe aşa-numitele hîrtii de copiat, pot
fi uşor salvate prin simpla reproducere. Fotografierea trebuie
bineînţeles făcută pe un material Totografic corespunzător şi
anume pe o emulsie nesensibilizată, cu acţiune viguroasă. Se
pretează foarte bine · la aceasta, filmele fototehnice nesensi­
b i lizate ale fabricii de filme VEB din Wolfen. Acest mate-
rial este tot a a c ca i la n ru, şi redă
bine chiar şi . to foarte s ălăcite. Gradaţia
abruptă a materialului pc ş1 o potenţare
a contrastelor.

147
O nouă Cf5!ştere a contrastelor se poate obţine şi prin „

l olo�ir��UJ.}<2_r r�yelatori dyri, ca spre exemplu cei oferiţi


__

"de fabrica de filme Wolfen sub denumirea ORWO 75 (re­


velator pe bază de fosfat, foarte dur). Fotografii fo"frte spă­
lăcite, care abia se mai pot distinge, pot fi reproduse În
felul acesta cu un succes deosebit. Desigur putem încerca
să restaurăm de-a dreptul fotografia, dar mai cuminte este
în orice caz, indiferent dacă este vorba de un negativ sau
de un pozitiv, să executăm În prealabil o reproducere, pen­
tru a evita o pierdere totală şi definitivă a fotografiei. Deşi
dispunem de cîteva mijloace bune pentru restaurarea foto­
grafiilor de acest fel, totuşi nimeni nu va putea cunoaşte,
numai din aspectul lor, cum va decurge o restaurare chimică.
Felul cum trebuie aplicat tratamentul, dacă prin îmbă­
ierea imaginii într-o soluţie sau prin ştergeri repetate cu un
tampon de vată sau cu o pensulă, muiată În numita soluţie,
se va hotărî de la caz la caz. Dar mai înainte de toate, fil_­
buie curătate suprafetele marginilor de orice impurităţi sau
pete grase şi să îndepărtăm eventuale straturi de lac, astfel
încît soluţia să poata patrunde nestmghcrita la particulele
de argint. l,!Upuritătile mai br.yte pot fi îndepărtate în stare
uscată, prin___Jrecare cu miez de pîine, sau folosind cu pr.e-
-
cauţie o guină de şters foarte fjoă.
- 1n cazuri rebele şi acolo unde o frecare mai insistentă
pc o imagine umedă nu riscă să o distrugă, putem freca şi
cu vată înmuiată Într-o solutie de săguo. Petele grase pot
· u

fi uşor înde ărtate u tetraclorură de carbon cu


un a aos e 1 00;0 triclorură de etil. Pentru îndepărtarea
matunlor de lac învechite, imaginile t;e&uie frecate pru­
dent cu s 1rt sau cu alt solvent similar, cum sînt acetona şi
a k, ş1 �enzina pe;m:ucele -
._ Z:::a::co;,!n:.;li=!
���!.;->"7"'"�""":"'-�,:.:.:.;..;:.
1maginile sînt foar .9)1, atunci
oe a te tăr Întărire a elatinei emul iei.
Acest fapt ar unpiedica o acţiune Ulll ormă a c imicalelor
În timpul tratamentului de restaurare. D.s aceea îmbăiem
În re labil ne ativele sau ozi i A tr-o soluţie de amo­
niac de 2-30/o care împiedică întărirea gelatinei ş1 e ţinem
în baie pÎnă ' cînd gelatina a „crescut" , adică s-a umflat
îndeajuns.

l48
BAIE DE LIMPEZIRE

sodă pentru fixator 20 g


glicerină 50 ml
apă 5 0 ml

Dacă se menţine o temperatură scăzută, soluţia poate fi


lăsata să aeţioneze timp de mai multe zile pînă cînd cedarea
r c tcl o r dev i ne evidentă.
Tratamentul se poate aplica fie de unînd cu o
soluţia pe anumite porţiuni, fie cînd este vor
deosebită, îmbăind materialu m aceasta soluţie.
oaat� terminata, totul trebuie bine limpezit.
Dacă nu s-a obţinut nici un rezultat, se mai poate face o
încercare de îndepărtare a petelor de pe negativ folosind un
proces de înălbire, urmat de o developare.

SOI l!Ţf f. OE JNALBI R F.

bicrom�n <le potasiu 20 g


acid rlorhidric concentrat 6 ml
apă 200 ml

Tratamentul În baia de înălbire trebuie prelungit pînă la


dispariţia petelor.
După o l impezire de 1 0 - 1 5 min, imaginea se va Înnegr i
printr-o redevelopare într-o soluţie normală de ORWO R 09
sau ORWO MH 2S etc.
Petele de revelator de pc negativ pot fi îndepărtate În
felul următor:
Se i ntroduce mai întîi negativul înrr-o soluţie de înălbire
şi se ţine în ea pînă cînd tot argintul metalic s-a convertit în
halogenură.
SOLUŢIE OE JNALBIRE I

bicromat de potasiu 3 g
clorură de sodiu (sare de bucătărie) 20 g
acid sulfuric concentrat 1 8 ml
apă 200 ml

1 49
Fig. 1 03 şi 1 0 4 . Fotograf ie vech e , spălăciti1 şi îngălbenită, pe hîrtie de copiat . Reproducerea ei pe film fototeh n i c
ele exemplu OR"\VO FC 3 1 , c u gradaţie clură, desensib i lizat , redă semitonurile u im itor d e bine gradat e .
Urmează o limpezire de 1 mm. Negativul se in troduce
apoi în

SOLUŢIE DF. îNALI3 1 R E I I

pem1angan;tt d e potasiu 1 ,4 g
acid sulfuric concentrat 4 ml
apă 500 m l

În soluţia d e înălbire I I , prin formarea d e piroluzită,


negativele capătă o culoare cafenie, care dispare în urmă­
toarea baie de limpezire :

BAIE DE LIMPEZIRE

sulfit de sodiu, sicc. 2,2 g


acid sul furic concentrat 3,3 ml
apă I OOO m l

După o nouă spălare d e l O mm, negativele s e introduc


în baia de limpezire, unde rămîn pma la dispariţia coloraţiei.
Spălarea finală durează 30 min. Imaginea astfel înălbită
trebuie redevelopată în soluţiile revelatoare indicate mai
înainte.
îndepărtarea petelor, a căror ongme este de natură chi­
mică, se face cel mai bine Într-o soluţie de înălbire care, pen­
tru Întrebuinţare, se diluează cu apă În proporţie de 1 la 1 00.

SOLUŢIE DE INALB I R lc

iodură de potasiu 20 g
iod 2 g
apă 200 m l

În timpul tratării, petele se colorează în albăstrui. După


aceasta, filmele se clătesc şi se introduc într-o soluţie proas­
�ătă de hiposulfit de sodiu, În care petele dispar în scurt
nmp.

151
Fig. 105 - 106. Petele de umezeală nu pot fi îndepărtate de pe fotografia originalf1 . Ele se îndepărtează
·
după
reproducere prin ret� pe negativ.
Dacă pe fotografie se află vreo ştampilă, atunci putem
de�Olo �a c �ţo e rea acesteia eunÎnd-o într-o soluţie de 1 o ml
lwe h1s11lfoica ş•. 500 ml apa.
Petele de cerneală p� fi, în general, îndepăr ta te cu aju­
torul unei soluţii d e 1 l a 1 0 ac i d oxalic sau citric.
Petele de umezeală sau de bacterii apar ;UIJ!!_ci �IP­
grafiile nu sînt păstrate la loc uscat si aerat. Ciuperc i le de
mucegai care produc petele de umezeală, nu se pot dezvolta
decît Într-un aer umed, înnăbuşitor. In afară de acestea, se
mai dezvoltă şi pete de bacterii, al căro r te re n nutri t iv e s te
gel a ti na
.

Astfel de deteriorări nu pot fi îndepărtate de pc o ri g i nal ,

ci numai indirect, prin retuş. Prin tr o repro du ce re pc material


-

infraroşu, retuşul devine aproape complet de prisos. Origina­


lul poate fi totuşi apărat de alte deteriorări, dacă v a fi ţinut
un timp Într-o soluţie de 2-30/o fo r m alin ă şi apoi uscat
fierbinte, Într-o presă de uscare.
g

M ontarea şi finisarea fotografiil or

Ţjjnea, I ipire;i şi Înrămareci sîi:it operatii care tin de_


finisarea fotogr� iilor. Ele conferă fotografiilor, cum s-ar
Z!Ce, aspectul final cel mai potrivit şi nu sînt numai lucrări
tehnice, ci, în mare măsură şi artistice, estetice, despre care
Însă nu poate fi spus decît foarte puţin în cuprinsul acestei
cărţi. În general se poate spune că decupaj ul, adică linia
viitoarei tăieturi, este hotărîtă chiar de la executarea fotogra­
fiei. O copie integrală după negativ, pc care am făcut-o în
prealabil, ne indică decupaj ul corect şi dacă fotografia trebuie
decupată după un dreptunghi înalt, după unul pe lat, sau
după un patrat. Trebuie să se ţină seama de faptul că for ·
matele au efectul lor estetic. Este limpede că decuparea joacă
un rol Însemnat în legătură cu conţinutul fotografiei.

9.1. D iferite m etode de m o nta re a fotog rafi i l o r

Metodele de montare a fotografiilor stau fără îndoială


sub semnul timpului ş i al modei. La începuturile fotografiei
se dădea mult mai multă importanţa" Formei exterioare decît
se dă astăzi. Io acele vremuri h:înî.ea era foarte Înclinată spre
autoiluzionare, ceea ce se reflecta, fireşte, şi În felul de pre­
zentare a produselor fotografice. Că în aceste condiţii deseori
triumfa prostul gust, nu este de mirare. Azi, dimpotrivă,
prezentarea fotografiilor este foarte obiectivă şi evită · tot ce
ar putea slăbi efectul fotografiei ca atare. Din acest motiv
trebuie să Qe dăm osteneala să aplicăm cît mai exact şi cou;ct
tehnica montării fotografiilor. Io această ordine de idei,

1 54
vrem sa a egem mai Întîi decupajul după copia
integrală putem folosi o unealtă simplă. Aceasta constă din
două benzi de carton de culoare albă sau neagră, formînd
Între ele un unghi drept şi care putînd culisa reciproc, ne
uşure::i.ză alegerea decupajului cel ui mai avantajos.
Tăierea fotografiilor se face totd�;:iµ_na după o linie sim:­
plă, dreaF-ta. încercarea de a simulă printr-o anume tăietură,
·preZeri"ţa �oei hîrtii gofrate este, în orice caz, deplasată şi
lipsită de gust. O altă metodă de prezentare a (otografiilor
este lipirea lor 1)c un suport de hîrtic sau carton. În acest
câz, avem două posibilităţi de a le l ipi : fie pe un carton mai
marc, depăşind astfel margin i l e fotografiei, fie pe unul tăiat
exact la aceleaşi dimensiuni. Aceasta din urmă este folosită
astăzi cu predileqie, deoarece, prin forma plastică, asemenea
unei cutii, a suportului de carton, Întăreşte efectul grafic al
fotografiei. Dar nici marginile de carton nu au ieşit cîtuşi de
put'.n din modă. Sînt căutate În acest _ scop plăcile cu fibre
rigide, aşa-numitele cartoane \\7epa. Acestea se acoperă cu
hîrtie albă sau uşor colorată care se lipeşte pe ele. Se obiş­
nuieşte şi vopsirea cu pensula a acestor suporturi, cu o vop­
sea subţire, ceea ce ne scuteşte de a mai lipi hîrtii albe sau
colorate. Suporturile trebuie să fie cît mai simple şi fără
ornamente. Fotografiile l ipite pe ele urmează să fie compen­
sate în tendinţa lor de întindere, printr-o anumită aşezare pc
suprafaţa suportului. întotdeauna suporturile nu sînt decît
mijloace pentru un anumit scop. Această prezentare se potri­
veşte îndeosebi pentru expoziţii sau pentru tablourile ce se
agaţă oe oeretii locuinţelor moderne. Fotografiile nu au în
acest caz nici un fel de protecţie şi se pot foarte uşor degrada.

155
fotografiile valoroase _J>Ot fi adunate si păstrate În casete.
Î n acest scop ele trebuie montate sau fixate pc cartoane
subţiri - albe sau uşor colorate - confecţionate din cele
mai bune materii prime. In orice caz, nici nu poare fi vgrba
ele cartoane imprimate s:iu lucioase. Ştrîngerea_fotQg�
în albume este şi ca o modalitate. Fotogrifwe se lipesc p e
roată suprafaţa lor, sau se fixează uşor numai la colţuri, cu
un clei ce n u conţine apă. Pictarea cartoanelor din jurul
fotografiilor nu este de bun gust. Mici rînduri de litere ronde,
scrise bine şi exact, amplasate sub sau alături de fotografii,
pot fi de bun-gust.
Dacă fotogq fiile trebuie Înrămate, a tun ci montarea lor
pe �rtcin este indicată. D acă am folosit un clei conţinînd
apa, pentru echilibrare, vom lipi pc spatele cartoanelor mai
groase o bucată de hîrtie de aceeaşi mărime şi grosime cu
fotografia, pentru a evita curbarea ci În sus. Fotografiile
montate pe un carton mai mare, se Încadrează adeseori foarte
rău În spaţiu. Ochiul simte atunci nevoia unei tranziţii mai
line de la fotografic la cartonul pe care este montată. Se pot
obţine asemenea tranziţii lipind sub fotografie nişte benzi
înguste de hîrtie, gri sau u �or colorată, În acord cu tonul
cromatic al fotografiei, şi depăşind-o pe margini cu 1 - 2 cm
În mărime liniară. Tonalitatea cromatică mai luminoasă din
iurul fotografiei realizează astfel trecerea spre aceea şi mai
luminoasă a cartonului de monta j . Un efect asemănător se
poate obţine şi dacă se presează În cartonul de monta j , la o
distanţa de 2 - 3 cm de fotografie, un chenar adîncit. Pentru
:tceasta luăm o coală mare de carton de 0,5 mm grosime şi o
zgîriem cu un cuţit ascuţit, transversal prin mijloc, de sus pînă
jos, la vinclu (adică b u n gh i d rept, de 90°). Apoi, îndoind
cartonul pe 2:gÎrietură, cele două jumătăţi vor forma astfel un
dosar. Însemnam acum , respectînd „proportia de aur" pe
coperta din faţa a dosarulu i . portiune:t ce V:t fi presată şi care
va fi atît de mare încîr sa depăşească de j u r Împrejur dimen­
siunile fotografiei cu 2- 3 cm. Decupam cu un cuţit ascuţit
porţiunea însemnata şi o ungem pe dos În mai m ulte locuri cu
puţin clei. După a ceea o aşezăm, trecînd-o exact prin fereastra
din care a fost decupată, pe coperta din spatele dosarului şi
o presam pînă se lipeşte bine de aceasta. Acum avem pe

1 56
coperta de deasupra a dosarului o fereastră, iar pe cea de
dedesubt bucata de carton, avînd aceeaşi mărime cu fereastra,
care este bine fixată cu clei. Cu ajutorul reperelor pe care
le-am indicat pe coperta din spate, aducem cartonul de montaj
în poziţia corectă Între cele două coperţi şi plimbăm apăsat
un os de fălţuit de-a lungul chenarului ferestrei. Prin aceasta
muchia ferestrei se apasă tare în cartonul de montaj, realizînd
astfel imprimarea dorită.
Deseori apare întrebarea, unde trebuie plasată o fotografie
pe cartonul de montaj. în general, pentru formatele înalte, În
picioare, este valabilă regula după care spaţiul de jos trebuie
lăsat mai mare decît cel de sus, iar cel din părţile laterale ceva
mai Îngust decît cel de sus. Cunoştinţele despre „proporţia de
aur", acea străveche lege a frumosului, ne pot fi de ajutor.
Ele ne Înva�ă că o linie este Împărţită în proporţie armonioasă
atunci cînd raportul dintre partea mică şi cca marc este de
J : 5 sau 5 : 8 etc. Dăm următorul exemplu :
Cartonul de montaj este înalt de 50 şi lat de 36 cm. Foto­
grafia arc dimensiunile de 24 X 30 cm În format înalt. Dacă
scădem înălţimea fotografici (30 cm) din aceea a cartonului
(SO cm) şi Împărţim restul de 20 la suma celor două numere
ale proporţiei de aur 3 + 5 8, obţinem o valoare de 2,5 cm.
=

Raportul de împărţire a liniei de 20 cm va fi atunci de


J X 2,5= 7 ,5 cm, şi 5 X 2,5 1 2,5 cm, după „proporţia de aur".
=

Marginea de sus a cartonului va fi atunci de 7,5 cm, cea de


jos de 1 2,5 cm. linînd seama că fotografia arc o lăţime de
24 cm, iar cartonul una de 36 cm, marginile laterale vor avea
6 cm. La formatele alungite, această regulă nu se prea poate
aplica, deoarece marginile laterale ale cartonului sînt deseori
mai late decît cele de sus; În astfel de cazuri este mai bine să
plasăm fotografia exact în mijlocul cartonului.
Nu este posibil să dăm indicaţii obligatorii în această
materie. Oamenii cu sensibilitate şi educaţie artistică vor intui
totdeauna poziţia justă a unei fotografii pe cartonul de montaj.
Dacă fotografiile trebuie lipite integral sau fixate numai la
marginea superioară, aceasta va depinde de scopul căruia ele
trebuie să servească. Fotografiile reunite În mape, se prind de
obicei uşor de cartoanele relativ subţiri ale acestora. Dacă
totuşi fotografiile sînt destinate să fie expuse sau înrămate,
atunci ele se lipesc integral.

1 57
9.2. C l e i u ri , h î rt i i şi ca rtoa n e
pentru m o n ta rea fotog rafi i l or

Clciurile, hîrtiilc şi cartoanele folosite În fotografie, trebuie


să fie din categoria celor care nu au n ici o acţiune chimică
asupra argintului de pc faţa fotografiilor şi nici nu strică
hîrtia acestora. De aceea ele trebuie, Înainte de toate, să nu
fie cîtuşi de puţin acide şi să nu conţină urme de clor, sulf, etc.
Pentru lipirea fotografiilor dispunem de cleiuri solubile în apă
şi de altele solubile în solvenţi volatili. De categoria clciurilor
solubile În apă mai ţin, pc lîngă pasta d
dusă pc scară industrială, şi obişnuitu!

Pd
it fotografii, pro­
e amidon ele orez.
Clciurile se prepară astăzi în general pe cale smtetică �i RH au
nici o aqiune vatămătoarc asupra fotografiilor . .Clci11rile 51'
!ntind cu ajurornl 11o�le de păr de formă lată, de circa
5 cm. Clciurilc concentrate trebuie diluate cu apă pînă ating
fluiditatea potrivită Întrebuinţării . Se unge doar un stra t
subţire de clei. Î n acest scop, se aşază fotografia cu faţa pc
un j urnal şi se trece cu pensula Înmuiată În clei, repede şi
uniform, pe dosul ei, astfel încît aceasta să nu se umfle prea
mult din cauza umidităţii. Fotografia unsă cu clei se aşază
apoi pc carton la locul indicat de semnele de reperaj , după
care, punînd deasupra o bucată de hîrtic sugativă se presează
uşor, lăsînd pe ea o greutate. Sub acţiunea cleiurilor solubile
in apă fotografiile se alungesc mărindu-se. La uscare se con­
tractă iar la loc, Încovoind astfel mai Întotdeauna cartonul.
Prin lipirea pe dosul cartonului a unei hîrtii de aceeaşi gro­
sime, care preia funcţia de compensare a întinderii, se poate
evita acest inconvenient; totuşi această metodă nu este posibila
decît atunci cînd cartonul nu este prea subţire. De aceea pen­
tru cartoanele subţiri se utilizează cleiuri solubile în solvenţi
volatili precum şi benzina, acetona etc., care nu deformeaza
hîrtiile. Foarte indicată pentru lipirea fotografiilor s-a dovedit
aşa-numita s�agumi (Chemisol), aşa cum o folosesc
cismarii la lipitul tălp� cauciuc, sau cum se Întrebuin­
ţează la lipirea petecelor camerelor de bicicletă. Se ung subţire
ambele parţi, fotografie şi carton, cu soluţia de paragumi şi
se lasă să se zvînte. Apoi fotografiile trebuie aşezate foarte
exact, deoarece o deplasare ulterioară a lor nu mai este

1 58
posibilă. Fotografia odată aşezată şi presată pe carton, face
corp comun cu el şi nu se mai produce nici un fel de contracţie.
„Rama" de clei excedentar ce se formează În jurul fotografiei
poate fi foarte uşor îndepărtată cu degetele sau cu o gumă de
�ters, de îndată ce s-a uscat. Montarea la cald cu folii de
răşină sau de lac, Împiedică de asemenea contracţia sau umfla­
rea fotografiilor. Foliile se taie În format de 1 - 2 mm mai
mic decît fotografiile şi se aşază pc dosul acestora ; cînd se
Încălzesc, răşina se topeşte şi devine lipicioasă.
Cu un fier mic de călcat, se fixează folia de fotografic,
prin cîteva puncte dispersate şi apoi se aşază pe cartonul de
care, cu ajutorul aceluiaşi fier de călcat, se fixează deocamdată
provizoriu. Totul se pune apoi Într-o presă de montaj la cald
cu Încălzire electrică. Căldura face ca răşina să se topească şi
să devină fluidă, acoperind astfel în Întregime dosul fotogra ·
fiei. Curînd după aceea, fotografia se scoate din presă. Răşina
se răceşte şi se Întăreşte din nou, fixînd astfel fotografia de
carton. Procedeul se poate aplica şi cu un fier de călcat
electric. în acest caz, se acoperă fotografia cu un carton curat
şi se trece cu fierul de călcat peste ea.

9.3. Î n ră m .:i rea estetică şi fu n cţi o n a lă


a fotog rafi i l o r

Ramele fotografiilor trebuie să delimiteze imaginea În mod


discret, fără ca acestea să predomine. Să nu se Întrebuinţeze
niciodată rame prea pretenţioase, ci numai baghete simple de
lemn, care pot fi în culoarea naturală a lemnului, sau vops:tc
în concordanţă cu imaginea. Acestea dau fotografiei o finisare
armonioasă şi se potrivesc bine cu pereţii. Tablourile mari se
pot înrăma fără margine de carton. Pentru fotografiile mai
mici, un suport mai mare de carton este în general mai avan­
tajos. înrămarea trebuie să izoleze complet fotografia de praf.
In acest scop se aşază faţa fotografiei pe geamul bine curăţat
al ramei şi se lipesc Împreună pe muchii cu o fîşic de hîrtie
gumată, lată de aproximativ 1 cm. Fîşia nu trebuie să Întreacă
muchia geamului cu mai mult de _) mm, altfel va ieşi de suh
lemnul ramei şi se va vedea. Prin acest p rocedeu dăm foto-

1 5 \J
grafici o protecţie suficientă contra infiltrării prafului. Foto­
grafia cu geamul se aşază apoi în falţul ramei şi se fixează
bine cu ţinte subţiri de aceasta. Dosul fotografici înrămate se
acoperă la rîndul său cu un carton subţire care va fi aşezat în
friza ramei, şi care, cu ajutorul unei benzi gumate de 3-4 cm
lăţime, va fi astfel lipit de ramă. Fotografiile înrămate în
acest fel nu vor fi niciodată atacate de praf.

C U V i N T DE i N C H E I ER E

Dad, acum la sfîrşi t, aruncăm o pnvi re retrospec tiva asu­


pra Întregului domeniu al retuşului, ne vom da bine seama de
importanţa lui. El este �i rămînc o activitate necesară în foto­
grafie şi în tehnica de reproducere, cu condiţia ca să fie aplicat
corect şi cu pricepere. lVIultitudinca posibilităţilor ele retuşare
cerc oricărui retuşor o harnică şi susţinută străduinţă pentru
Însuşirea m ăi es triei În tehnicile retuşului. Fără o temeinică stă­
pînire a acestora clin urmă, nu ne putem aştepta la per formanţe
În domeniul retuşului, şi Într-un sens m ai larg, n i c i În al
creaţiei fotografice.
Cuprins

1 . Introducere În problema retuşului 3


1.1. Din istoria retuşului 3
1 .2. Pro şi contra retuşului 7
1 .3 . Scopul şi efectul retuşului 8
1 .4. Aparate, materiale şi instrumente pentru retuş 11

2. Retuşul Înainte şi În timpul fotografierii 23

2 . 1 . Retuşarea
obiectului 23
2.2. Retuşul optic 25

3. R e t uşa r ea n e g a t i vului 31

3.1. Retuşul manual pe negative uscate 31

3.1.1. Retuşul cu creionul, cu grafitul şi cu estompa 31


3 . 1 .2. Retuşul cu pensula, cu cu'.ori transparente şi cu
culori opace . 42
3 . 1 . 3 . îndepărtarea petelor de pe negative 45
3 . 1 .4. Compensarea negativului şi accentuarea desenului 47
3 . 1 .5 . Lucrul cu culori transparente sau pigrr:entare 51
3 . 1 .6. Acoperirea negativelar . 51
3 . 1 .7. Tragerea liniilor cu pensula, pe riglă 56
3 . 1 .8. Retuşul prin şlefuire şi prin răzuire 56

3 . 2. Retuşul chimic pe negative ude 61

3 .2 . 1 . Slăbirea şi întărirea totală sau parţială, În vederea


obţiner:i unei sporiri sau reduceri a opacităţii ne­
gativelor G3
3 .2.2. !nălbirea ş1 redeveloparea negativelor prea bogate în
contraste 73

11 - Retuşul - cînd şi cum 161


3 . 3 . Retuş:trea negati\·elor de format mic 74

4. Retuşul pozitivului 78

4 . 1 . Retu)arca dia;JOzitivclor 78
4 .2. !'.ernşarca pozitivc!or pc hîrtii Îotogr.1iicc 70

4.2. 1 . Retuşul manual pe hîrtii mate, semimate şi cu lustru 19


4.2.2. Retuşarea pete'.or cu creioane d e grafit şi creioane
de cretă . . . . 80
4 . 2 . 3 . Retuşarea prin şterg.ere cu tamponul, estompa sau c u
pensula cu păr moale . . . 82
4 .2.4. Punctarea şi egalizarea cu pensula cu culori transpa-
rente şi opace . . 83
4.2.5. Retuşare:t prin răzuirea şi lustruirea stratului 85
4 .2.6. Retuşarea chimică prin slăbire sau întărire a foto-
grafiilor pe hîrrie 8G

4 . 3 . Sporirea contrastului imaginii 8!J

4 . 3 . 1 . Lăcuirea şi ceruirea fot og ra fii l or p� hîrtie 90


4 . 3 .2. Stoarcerea în vederea lustruirii 94

4 . 4 . Retuşul prin stropire 95

4 .4 . 1 . Construqia şi funqionarea aparatului de stropit 97


4 .4.2. i\Iînuirea aparatului de stropit . 103
4.4 . 3 . Amestecarea şi frecarea culorilor pentru retuş 105
4.4.4. Tehnica stropirii . . . . . . 106
4.4.5. Stropirea cu şab'.oane şi de c uparea şabloanelor 100

4 .5. Din activitatea retuşorului de maşini 115

4 .5 . 1 . Pregătirea şi executarea retuşului 119

4 . 6 . Felurile ş i particularităţile re t uşul ui 122

Retuşul constructiv după desenul tehnic


4.6 . 1 .
4 .6.2. Reţinerea prin stropire a unor părţi ale obiectului
4.6.3. Retuşul fantomă .
4.6.4. Retuşarea fotomontajelor . . . . .
4.6.5. Pregătirea desenelor liniare pentru retuş şi a mode -
lelor de scriere pentru executarea unei reproduceri
combi nate . . . . . 126
4.6.6. Corectarea retuşului pe folii transparente 128
4.6.7. Retuşarea peisajului . 1 28
4 .6.8. Desene în alb-negru după fotografii 130

5. Retuşarea fotografiilor În culori 132

5 . 1 . Retuşarea negativelor şi diapozitivelor în culori 133


5 . 2 . Retuşarea copiilor în culori pe hîrtie 136

1 62
6. Inlăturarea <lcfectclor negativului 139
7 . Mijloace şi proce<lee de atenuare a Yizibilitii ţ ii granulaţiei 143
8. Rccondiţiona rL':l fotografiilor vechi şi degradate 147
9. Montarea şi finisarea fotografiilor 154

9. 1 . Diferite metode de :rontare a fotografiilor . l f1 1


9.2. Cleiuri, hîrtii şi cartoane pentru montarea fotografiilor 158
9. 3 . lnramarca estetică şi funcţionala a fotografiilor 159

Cu·z1înt de încheiere 160


Redactor : lng. Mariana. Georgescu
Tehnoredactor : Dumitru Nicolescu
Coperta colecţiei : Valentin Vişan·

Bun de tipar : 14.05. 1974


Coli de tipar 10,25. Tiraj : 11 800 + 1 40 exem­
lare broşate.
c.z. 77
Intreprinderea poligrafică Sibiu
Şos. Alba Iulia. nr. 40
�,�/�,; .
.,,/ .
I
• I
;

Lei 8

f:ditura tehnică

Colecţia Foto - Fi l m

Apariţii 1 974-1 975

Cinematografia a pl i cată ,
voi. I şi l i
d e ing. A. Marin
şi fog. I . Popescu

Reţeta r pentru la boratorul


foto-fil m.
' .
voi. I şi l i
d e ing. C . Pivn i ceru
şi M. M ioc

Determinarea expu nerii


şi ' ut i l i za rea fi ltrelor
de ing. L. Tă năsescu