Abordarea cognitiv-comportamentala de scurta durata

contactului vizual cu terapeutul pana la consumul abuziv de alcool, sau

se pot prezenta ca imagini, ganduri sau amintiri. Strategiile de evitare pot
fi active sau pasive (Kirk, 1989).
Strategiile active se refera la acele comportamente pe care le-a pus in
actiune clientul in incercarea sa de a rezolva problema, ca de pilda
ritualurile specifice tulburarii obsesiv-compulsive. Cele pasive se refera
la comportamentele pe care clientul le-a stopat, pentru a se elibera de
problema sa (un agorafobic nu mai frecventeaza locurile aglomerate).
Intrebarile adresate de terapeut pentru a identifica aceste comportamente
de evitare sunt de tipul urmator:

• Pentru strategiile de evitare cu caracter activ: '

—In cazul in care problema ta ar disparea, ce anume ai inceta sa faci?
—Ai inceput sa faci ceva nou sau ceva diferit din cauza problemei
tale?
• Pentru strategiile de evitare pasive:
—Ai incetat sa faci anumite lucruri sau sa te duci in anumite
locuri din cauza problemei pe care o ai?

Structura unei prime §edinte de psihoterapie cognitiv-com-

portamentala de scurta durata poate cuprinde urmatorii pa§i (dupa
Curwen, Palmer §i Ruddell, 2008, p. 61):

• stabilirea agendei de lucru;

• evaluarea dispozitiei clientului;
• trecerea in revista a problemelor rezultate in urma inter-viului
clinic, identificarea problemelor curente si acordul cu privire la
obiectivele terapiei;
• descrierea modelului terapiei cognitiv-comportamentale de
scurta durata;
• evaluarea expectatiilor clientului cu privire la terapie;
• informarea clientului cu privire la natura tulburarii sale;
• realizarea acordului cu privire la sarcinile pentru acasa;
• rezumatul sedintei de terapie;
• obtinerea unor feedbackuri de la client.

Prezentam mai jos un fragment din cadrul primei §edinte de

psihoterapie cognitiv-comportamentala de scurta durata intre terapeut §i
Sorin, un economist de 34 de ani.
 4. Strategii de coping la persoanele expuse indirect traumelor

Cei care intervin in salvarea sau ajutarea unor persoane aflate in situatii
traumatice pot utiliza diferite strategii de coping. O revizuire a literaturii
de specialitate descrie unele strategii comune de coping utilizate de catre
personalul serviciilor de urgent, printre care se num3ra utilizarea umorului
negru, strategiile cognitive, suportul social si crearea de semnificatii
(Moran si Shakespeare-Finch, 2003). Dyregrov si Mitchell (1992) au
identificat urmStoarele strategii de coping la membrii echipelor de
interventie, in urma unui accident de circulate in care si-au pierdut viata 12
copii si 3 adultj, ce a avut loc in Norvegia, in 1988 :

- a fi activ: 94% credeau ca prin a face ceva si a se mentine ocupati vor

reusi să-și diminueze emotiile si sa nu se gandeasca prea mult la ceea ce
fac. Strategia era total ineficientă in scurtele pauze sau atunci cand
incercau să se relaxeze, deoarece senti-mentele și gandurile urcau la
suprafața constiintei;

- suportul mutual: 90% au mentionat importanta suportului primit de la

prieteni sau de la alte persoane aflate la locul interventiei. El implica mai
ales contactul fizic apropiat;

- suprimarea emoțiilor: 76% au afirmat ca sunt capabili sa faca eforturi

conștiente de a-și suprima emotiile, de a-și bloca trairile afective;

- senzația de irealitate : 68% au raportat ca șocul a fost trait sub forma

sentimentului acut de irealitate. Multi nu au fost constienti de faptul ca
aceasta senzatje ii impiedica sa faca fața situatiei;

- evitarea: 68 % au evitat intentionat sa se gandeasca la ceea ce fac sj

s-au detașat emotional de ceea ce vad. Unii au ales sa se gandeasca la copii
ca la papușile din traininguri;

- pregatirea: 63 % au incercat sa se pregateasca pentru eveniment

imediat dupa ce au fost informati de acjiunea la care urmau sa participe.
Unii se pregatisera sa vada persoane in varsta decedate, §i nu copii,
discrepant^ dintre imaginile anterioare §i realitate producandu-le un
adevarat șoc;

- a sti ce trebuie sa faca : 48% au afirmat ca trainingul i-a ajutat sa faca

fața situatiei, deoarece astfel s-au simtit competenti și au știut ce trebuie sa
faca;
 - reglarea expunerii: 38% au facut față prin limitarea timpului petrecut,
in implicarea activa, la fata locului. Unii nu au incercat sa obțină
informatii despre cele petrecute, preferand sa ramana neinformati;

- a avea un scop : 24% s-au gandit ca, daca nu si-ar fi facut treaba,
altcineva, probabil mai pu^in priceput, ar fi trebuit sa o faca;

- umor: 16% au afirmat ca au folosit umorul pentru a face fată situatiei,

un procent

mult mai scazut comparativ cu alte situații.

Schauben si Frazier (1995) au evaluat efectele activitaiilor profesionale

desfasurate cu supravietuitori ai abuzurilor sexuale si au ar3tat ca printre
metodele de coping eel mai des folosite se afia planificarea. Alte studii
evidentiaza faptul ca o propose ridicata a asistentelor medicale consider
consumul de alcool o strategic utiia de depasire a stresului generat de locul
de munca (Duffy, Avalos si Dowling, 2014).

Irina Holdevici, Barbara Craciun

 . Activități obligatorii
. Activitați care pot fi amanate;
. Actrvitați care pot fi delegate altor persoane;
. Activitati agreabile.

Acestea din urma contribuie la aparitia sentimentului placerii

la subiectul depresiv lipseste. De regula, acesta opune rezistență
ideea de a face ceva, dar in momentul in care incepe sa se angajeze
intr-o activitate placuta constata cu surprmdere ca aceasta îi aduce
Cf
mai multe satisfactii decat ar fi crezut.
Activitatile agreabile sugerate clientului pot fi:

- shoppingul;
- gradinaritul;
- vizionarea unui film bun;
- ascultarea muzicii favorite;
- intalnirea cu un prieten apropiat;
- exercitiile fizice;
- plimbarile;
- consumarea unui fel de mancare preferat;
- jocurile pe calculator;
- tricotatul etc.

Mai ales atunci cand este vorba de sarcini pe care subiectul depresiv
trebuie sa le realizeze, acestea se vor fragmenta in pasi mid pentru ca
persoana in cauza sa nu se mai simta depasita de com-plexitatea lor (de
exemplu, sarcina de a face curatenie in casa ar putea ft impartita astfel:
spalatul vaselor, udatul fiorilor, aspiratul in mcapen, aranjatul cartilor
de pe birou etc.).
4- Evitarea stimulilor declanșatori ai depresiei.
Se pot limita de pilda contactele cu persoanele depresive sau cu
cele care il streseaza pe client.
Strategiile de evitare nu functioneaza insa pe termen lung, necesară
fiind înlocuirea acestora cu unele mai constructive.
Studiu de caz
Mariana, Tr, vârsta de 36 de ani, specialists IT, era casatorita cu un barbat .alcoolic
și agresiv . Ea obisnuia să facă față situatiei ramanand multe ore peste program
 Terapia prin acceptare și angajament în tratamentul depresiei
109

Autorii menJionaU mai sus (Storsahl ?i Robinson, 2008, p. 41)

propun clientilor aflaji in psihoterapie un exerci^iu de stabilire a
obiectivelor terapeutice.
Instructajul adresat clien^ilor este urmatorul:
„ImaginaU-va ca depresia a disparut ca prin farmec peste noapte
$i nu mai reprezinta o piedica in calea existentei voastre. Notati
lucrurile importante pe care le-ati putea face in urmatoarele domenii:
A

• In domeniul imbunatatirii conditiei fizice si a starii de

» » *
sanatate (exercitii fizice, orientare spirituals, renuntare la
alcool si droguri etc.):
A .

• In domeniul relatiilor interpersonale (cu partenerul de

viata, membrii familiei, colegi, prieteni): ___________________
• In sfera activitatilor utile (munca, invatare, activitati gospo-
daresti): __________________
A

• In demersul activitatilor de loisir (hobby-uri, activitati pla-

cute, creative): ___________________

Nu va faceti probleme, pentru ca nu va vom cere sa faceti toate

acestea imediat. Nu trebuie decat sa reflectati asupra unui viitor mai
bun in care existenta voastra sa fie mai bogata si mai plina de sens.
Puneti raspunsurile voastre in sertar sau intr-un fisier din calculator
si revedeti-le din cand in cand".
9 9

Principalii factori de rise in declansarea si mentinerea depresiei:

• Relatiile de cuplu nesatisfacatoare;

• Reprimarea reactiilor de doliu sau pierdere;
• Absenta activitatilor de loisir;
• Stare de sanatate precara, dureri fizice;
• Absenta satisfactiilor sau satisfactie redusa in urma activi-tatii
profesionale;
• Pierderi financiare sau ale pozitiei sociale;
• Subiectul nu acorda importanta activitatilor de mentmere a sanatatii si
formei fizice;
• Conflicte frecvente in familie sau la locul de munca;
• Abuzuri sau traume suferite in copilarie;
• Suprasolicitare la locul de munca sau in famihe;
• Relatie emotionala abuziva la serviciu sau m familie;
 TEHNICI DE TERAPIE COGNITIVA PENTRU COPII ?I ADOLESCE^
166
Anoi ii veti invira pe parinte sa-si imprime amprenta mainii. DUpa a -, ,
P
° Jl,\i tenpeutul vor formula unele instruc mm care sa-1 ai,,r *' copi ul, P^lfl aP
(de exemph:, „Mama va fi acasa atunci cand „R Pe S^ ^ ^TataTe poate apara de
pericole. Tu poti fi curajos, chiar da" ^ SiS') cSplll vor decide apoi daca
pastreaza fisa acasa^ ffl daca o due cu ei la scoala sau pot alege ambele
posibihtaji. TranScri^ u^mitoare ilustreaza acest proces desfasurat cu Kym, o
fetita de 8 ani, si mama e-
TERAPEUTUL: Uite, Kym. Aceasta este amprenta mamei pe inima.
KYM: E grozav.
TERAPEUTUL: Acum as dori ca amandoua sa incercati sa scrieti ceva pe
fiecare deget, ceva care sa te ajute sa-si amintesti ca mama te iubeste si ca
poti fi OK, chiar daca ea nu este intotdeauna langa de tine. MAMA: Kym,
stii cum povestim intotdeauna despre cum ti-ai petrecut ziua
atunci cand vii acasa. KYM: Imi place grozav. De obicei mancam prajituri
si apoi stam de povesti. TERAPEUTUL: Pe care deget sa tree aceasta? (Kym si
mama ei aleg un deget.) TERAPEUTUL: Acum, gandeste-te la ceva care te
ajuta sa-ti amintesti ca esti
OK, chiar daca mama nu este langa tine. KYM:
Imi place scoala si imi fac toate temele singura.
MAMA: Asa este, scumpa mea.
TERAPEUTUL: Ce-ar fi sa trecem si prietenii si joaca din pauza?
KYM: Ma simt bine cu ei, fac singura si acest lucru!

Aceasta operatiune a continuat cu celelalte degete. Kym si mama ei au

invatat sa scrie mici note si formule de coping care sa le ajute sa faca fata
perioadelor de separare din timpul zilei. Amprenta mainii a reprezentat un
indiciu vizual de coping pe care Kym 1-a purtat cu ea in ghiozdan.

PENTRU MOMENT SAU PENTRU TOTDEAUNA?

Varsta: 8-18 ani
Scop: distinctia intre evenimentele stresante care dureaza si cele de scurta durata.
MatenaJe necesare:
jurnalul gandurilor completat anterior (vezi capitolul 2) sau o foaie simpla

pix sau creion.

restmc^™ """?*"' Mu pmtru tot^^na? este o intervene simpla de fi schimb.r C°?nitlva

Pentru tinerii pacienti care considera ca lucrurile nu pot Pmtru JL'1' ? C0Lnsecin^>
adopta o atitudine pesimista. Pentru moment sau (Friedber, fWT e,bnaZeazS ^ zcd^
P'em^ «iff* Permanent versus temper probW le'T g" 2?01)- Prin Urmare> « ™*i pe copii
sa faca distinctia to* de vXIn? V°r TT intotdea^ ?i problemele mai situationale. Din
pun* conceptual, Pentru moment sau pentru totdeauna? se adreseaza in mod