Umbrele somnului - Alexandru Alexianu

Fiecare lucru �nmugureste pe dedesubt

Ca ierburile, fara sa tresara
Oamenii �si duc osteniti obrazarele
Pentru o sindrofie ciudata.

Viespele nu mai au ac si venin,

Drumul se �nchide ca �ntr-o ceasca,
Slugile calca pe covoarele moi
Sa nu trezeasca moartea din oaspeti.

�� O, ce bine mi-ar face sa curga ploaia

Sa ude salc�mii, sa le scuture salbile�
Strajile portilor si-au lasat scuturile
Si au intrat �n apa calda a pam�ntului.

As vrea sa fiu acum lisita alba

Peste baltile ad�nci ale somnului.
De ce nu se trag odata zavoarele
Sa ram�nem aci toata viata, prietene?

Sf�rsit - Alexandru Alexianu

M-a prins toamna la margine de drum

Dormindu-mi somnul, torc�ndu-mi visul.
Frunzele m-au troienit pe furis,
Harnice ca niste furnici.

Morilor, nu mai macinati

Fara odihna lamura alba.
Am sa plec undeva foarte departe
C�nd o scapata soarele sa ajung...

Nu sunt trist! Vedeti? Uiteti-va bine

Nici lacrimi nu vars, norocul nu-mi t�ngui
Doar bratele-mi at�rna ca niste crengi
Si nu mai mi-e dor de nimic, de nimic.

Daca ai fi undeva ai auzi

Cum vremuieste peste oameni si case,
Cum tremura frunzele din gradina,
Cum ploua, ca sa se sf�rseasca toate.

Mortii din mine str�ng pleoapele tare.

Trebuie sa c�nt ca sa nu-i mai aud.