SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI

ADMINISTRATIVE,
FACULTATEA DE STIINTE POLITICE

Politica in
domeniul
concurentei

Anton Ioana
Politica UE in domeniul concurentei si Constantin Adina
convergenta globala An III, gr.1, RISE
 Politica in domeniul concurentei
Explicati si exemplificati de ce politica in domeniul concurentei a UE este considerata ca
politica definitorie in convergenta economica globala.

Abordari conceptuale privind concurenta

Mentinerea unui mediu concurential functional este o cerinta fundamentala in

conditiile economiei de piata.
Concurenta poate fi definita si ca preocuparea pentru asigurarea functionarii
corecte a regulilor jocului comercial atat din punctul de vedere al autoritatilor publice,
actorilor economici, cat si al indivizilor. Politicile in domeniul concurentei permit
dezvoltarea unui cadru regulamentar in care guvernele pot mentine si stimula concurenta.
Astfel de politici se bazeaza pe ipoteza ca performantele economice sunt influentate de
aceste reglementari.
O politica articulata in domeniul concurentei devine absolut necesara pentru ca
actorii economici privati si autoritatile publice se comporta uneori intr-o maniera care
poate imperfecta mediul concurential dintr-o multitudine de motive si printr-o varietate
de mecanisme si masuri:
 Companiile producatoare percep presiunile concurentiale drept mijloace de a le
limita libertatea de miscare;
 Concurenta genereaza incertitudine si comportamentul anticoncurential este o
cale de a face mai predictibil mediul organizational al firmei;
 Prin pozitiile de carteluri pot fi obtinute avantaje competitive si preturi mai mari.
Politica in domeniul concurentei este conceputa si practicata pentru a preveni sau
combate un astfel de comportament din partea tuturor participantilor la mecanismele
pietei. Mijloacele cu care opereaza politica in domeniul concurentei au un rol aparent
negativ intrucat sunt concepute sa ingradeasca si nu sa promoveze anumite actiuni, sa
limiteze folosirea unor practici de teama sa nu devina anticoncurentiale mai degraba
decant mijloace ofensive pentru a incuraja concurenta.
Principalele obiective vizate de politica in domeniul concurentei sunt:

2
  Cresterea bunastarii consumatorilor- imbunatatirea performantelor
economice;
 Protectia consumatorilor;
 Redistribuirea veniturilor;
 Protejarea firmelor mici si mijlocii.
Scurt istoric al politicii comunitare in domeniul concurentei
 De la CECO la CEE
Politica europeana in domeniul concurentei este bazata pe
Articolul 3(f) al Tratatului de la Roma, in prezent Articolul 3(g) al
Tratatului de la Maastricht care stabileste ca trebuie luate masuri,
astfel incat ,,concurenta la nivelul pietei comune sa nu fie
distorsionata”. Prevederile centrale ale acestei politici se refera la:
-Politica cu privire la practicile restrictive care
interzice arajamentele si practicile concertate intre
firme care pot elimina, restrange sau deforma
fluxurile comerciale in interiorul gruparii. Acest
articol rglementeaza un sistem bazat pe efecte care
presupune ca un aranjament va fi interzis daca
exista prezumtia ca va afecta comertul intre statele
participante la exercitiul integrativ.
-Politica cu privire la pozitia de monopol
reglementeaza acele concentrari economice al caror
comportament risca sa afecteze comertul intre
statele membre, interzicand abuzul de pozitie
dominanta.
-Sectorul de stat si firmele cu drepturi speciale
reglementeaza activitatea firmelor al caror statut
special poate afecta concurenta in interiorul pietei
comune.

3
 -Ajutoarele de stat sau subventiile acordate de
autoritatile publice care ar putea distorsiona
concurenta la nivelul pietei interne.
In momentul adoptarii politicii comunitare in domeniul concurentei statele
membre se aflau la un nivel diferit, din punct de vedere national, creand necesitatea unor
reguli procedurale pentru a face posibila punerea in aplicare a prevederilor tratatului. Este
de mentionat faptul ca statul cel mai devoltat din punctul de vedere al legislatiei
concurentei a fost Germania. Tocmai eterogenitatea puternica a legislatiilor nationale in
domeniul concurentei a creat premisele unei politici autentic supranationale, controlul
ramanand la nivelul Comisiei. Pe parcursul anilor ’60, politica in domeniul concurentei a
fost sinonima cu practicile restrictive , iar rolul Curtii Europene de Justitie a fost minim.
Tocmai la inceputul anilor ’70 a fost adusa in discutie problema ajutoarelor de stat si a
monopolurilor. Intre anii ’60 si anii ’70 se produce si o modificare de optica, cultura
administrativa a anilor ’60 bazandu-se pe premisa protejarii consumatorului si oarecum
creand tipologia anti-business, pe cand anii ’70 sunt marcati o distinctie clara intre
protectia consumatorului si politica in domeniul concurentei.
Politica in domeniul concurentei este complementara preocuparilor privind piata
comuna, aceasta creand in fapt mecanismele inlaturarii oricaror bariere din mediul privat
ce ar putea impiedica integrarea completa a pietelor.
Recesiunea puternica a anilor ’70 a creat cadrul perfect pentru ca statele membre
sa desconsidere politica in domeniul concurentei, aceasta fiind considerata
supercentralizata si superambitioasa, incapabila sa atinga obiectivele preconizate. Insa,
dupa incheierea crizei economice statele s-au orientat spre valentele pietei comune, avand
loc o revizuire a prevederilor politicii in domeniul concurentei, armonizandu-se
activitatea Comisiei cu cea a CEJ, creand posibilitatea unei atitudini proactive si cresterii
rigurozitatii in aplicarea principiilor concurentiale.

Reglementarile comunitare privind concurenta

Reglementari privind intelegerile intre firme
Articolul 81 din Tratatul de la Amsterdam interzice activitatile care sunt
incompatibile cu functionarea normala a pietei, afecteaza comertul dintre statele membre

4
si au ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata comunitara.
Fie ca vorbim despre intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici, fie ca vorbim
despre firme care nu provin din cadrul comunitatii, dar a caror anti-concurentialitate
afecteaza activitatea statelor membre, acestea fac obiectul politicii in domeniul
concurentei. Aplicabilitatea regulii nu este dependenta de producerea unor consecinte
negative, ci este suficient ca acordurile, deciziile sau practicile in cauza sa poata efectua
un efect distorsionant asupra comertului intre state, aceasta reglementare producand
efecte extrateritoriale. Exista patru mari categorii de intelegeri intre firme care intra sub
incidenta legislatiei:
1. intelegeri intre firme care conduc la fixarea pretului de vanzare sau
de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, adaosurilor, etc.
2. orice intelegere sau aranjament care poate avea ca scop limitarea
sau controlul productiei, al pietei, dezvoltarii tehnologice sau
investitiilor
3. aranjamente care conduc la impartirea pietelor de desfacere sau a
surselor de aprovizionare
4. aplicarea unor termeni si conditii inegale partenerilor comerciali,
conditionarea unor clauze contractuale de acceptarea de catre
parteneri a unor obligatii complementare care nu au legatura cu
obiectul acelor contracte.
Pot exista si o serie de exceptii de la astfel de criterii, exceptii care pot si acordate
in mod individual sau in grup, in cazul in care sunt demonstrate urmatoarele:
 efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt
suficiente pentru restrangerea concurentei;
 intelegerea realizata nu ofera agentilor economici
posibilitatea de a elimina concurenta pe o parte substantiala
a pietei produselor la care se refera;
 intelegerea in cauza contribuie im mod semnificativ la:
ameliorarea productiei, promovarea progresului tehnic sau
economic, cresterea gradului de competitivitate a

5
 produselor, practicarea a unor conditii mai avantajoase
pentru producatori.

Reglementari privind abuzul de pozitie dominanta

Astfel, Articolul 82 se refera la activitatea firmelor care isi folosesc in mod abuziv
pozitia dominanta pe o piata. O companie care detine o pozitie dominanta pe o piata are
conform CJE independenta comportamentala, care poate presupune posibilitatea de a
fixain mod liber pretul pe piata respectiva. Comisia are in vedere o serie de criterii in
determinarea unei pozitii dominante, cum ar fi: cota de piata, dimensiunea firmei,
resursele, avansul tehnologic, piata relevanta, etc.
Un alt concept important al acestei sectiuni este notiunea de abuz, asadar nu
pozitia dominanta este inerzisa ci numai practicile abuzive care sunt susceptibile de a
afecta structura pietei. De aceea este importanta corelatia dintre pozitia dominanta si piata
relevanta a produsului respectiv.
Reglementari privind ajutorul de stat
Ajutoarele publice sunt diverse tipuri de facilitati care sunt acordate de stat sau
entitati publice, sub forma de subventii, imprumuturi, etc. Articolul prevede reglementari
cu privire la acele ajutoare de stat care acordate intr-o anume maniera pot impiedica sau
distorsiona concurenta favorizand anumite intreprinderi. Astfel, daca Comisia constata ca
un asemenea ajutor a fost acordat de un guvern membru ea are dreptul sa ceara
respectivului guvern sa modifice sau sa anuleze masura, iar in cazul in care nu se
conformeaza trimite cazul spre CJE. Pentru ca o masura sa fie considerata ajutor, intrand
sub incidenta principiului de incompatibilitate cu piata comuna trebuie sa indeplineasca
cumulativ patru conditii:
 sa avantajeze intreprinderea;
 sa fie acordat de catre un stat membru sau prin intermediul resurselor de
stat;
 sa favorizeze anumite intreprinderi sau productia anumitor marfuri;
 sa distorsioneze concurenta si sa afecteze comertul dintre statele membre.
Pot fi distinse trei categorii de ajutoare publice:

6
 1. ajutoare incompatibile cu tratatul care afecteaza schimburile intre
statele membre;
2. ajutoare compatibile cu tratatul: ajutoare sociale sau necesare in
urma unor catastrofe naturale;
3. ajutoare care pot fi declarate compatibile: ajutoare orizontale,
regionale si sectoriale.
Ajutoarele orizontale se refera in principal la urmatoarele categorii: cercetare-
dezvoltare, protectia mediului, IMM, restructurarea firmelor in dificultate, promovarea
ocuparii fortei de munca. Ajutoarele regionale pot fi considerate compatibile cu piata
comuna daca promoveaza dezvoltarea economica a zonelor cu un nivel de trai extrem de
scazut sau cu probleme de somaj sau promoveaza anumite sectoare economice in cazul in
care nu afecteaza negativ interesele comerciale comune. Ajutoarele sectoriale sunt
acordate in interesul dezvoltarii anumitor sectoare economice sau zone economice.

Mecanismul achizitiilor si fuziunilor

Concentrarile pot imbraca diferite forme, precum fuziuni, participari, intreprinderi
comune, etc, toate aceste forme implicand o modificare a raporturilor de proprietate.
Regulamentul 4064/89 privind controlul operaţiunilor de concentrare stabileşte ca
operaţiile de concentrare de dimensiuni comunitare, care creeaza sau intaresc o poziţie
dominanta şi care au drept consecinţa impiedicarea concurenţei efective pe piaţa
comunitara sau intr-o zona semnificativa a acesteia sunt incompatibile cu piaţa comuna.
Concentrarea apare atunci cand o firma obţine controlul exclusiv asupra altei
firme sau asupra unei firme pe care o poate controla alaturi de alte firme sau atunci cand
mai multe firme preiau controlul unei intreprinderi sau creeaza alta noua.
O operaţiune de concentrare este de dimensiune comunitara atunci cand:
 cifra de afaceri totala realizata pe plan mondial de toate intreprinderile
vizate este superioara valorii de 5 miliarde euro;
 cifra de afaceri totala realizata in cadrul Comunitaţii de cel puţin doua
din
intreprinderile vizate, reprezinta o valoare mai mare de 250 milioane
euro, condiţia fiind ca fiecare din intreprinderile vizate sa nu realizeze

7
 mai mult de 2/3 din cifra lor de afaceri, in interiorul unuia şi aceluiaşi
stat membru.
Atunci cand cota de piaţa a firmelor in cauza nu depaşeşte 25%, nici in cadrul
Pieţei comune, nici intr-o zona semnificativa a acesteia, concentrarea este considerata
compatibila cu reglementarile comunitare. Ulterior, Regulamentul a fost amendat, astfel
incat pragul agregat la nivel mondial a fost redus la 2,5 miliarde euro iar pragul
individual, pentru cel puţin 2 companii comunitare a fost redus la 100 milioane euro.
Incepand cu 1 septembrie 2000 a fost introdusa o procedura simplificata pentru
operaţiunile care respecta urmatoarele criterii:
 doua sau mai multe firme care obţin controlul in comun asupra altei
firme care nu exercita sau nu intenţioneaza sa exercite alt tip de
activitate decat neglijabila, pe teritoriul SEE (Spaţiului Economic
European); cifra de afaceri a firmei comune şi valoarea totala a
activelor cedate firmei comune sunt inferioare valorii de 100 milioane
euro pe teritoriul SEE;
 nici una din parţile implicate nu exercita activitaţi comerciale pe
aceeaşi piaţa a produsului sau pe aceeaşi piaţa geografica (relaţii
orizontale), sau pe o piaţa a produsului situata in amonte sau aval, pe
care opereaza o alta parte a concentrarii;
 doua sau mai multe concentrari exercita activitaţi comerciale pe
aceeaşi piaţa a produsului şi pe aceeaşi piaţa geografica sau pe o piaţa
a produsului situata in amonte sau aval de piaţa produsului pe care o
alta parte a concentrarii işi exercita activitatea, condiţia fiind ca, parţile
de piaţa cumulate sa nu depaşeasca 15% in cazul relaţiilor orizontale şi
25% in cazul relaţiilor verticale.
Procedura simplificata a permis reducerea constrangerilor administrative care
apasa asupra parţilor notificatoare. Ca şi in cazul procedurii normale, statele membre şi
terţii au posibilitatea sa faca observaţii sau sa intervina. Comisia işi rezerva dreptul, in
cazul in care considera necesar, sa revina in orice moment la procedura normala şi deci sa
deschida o ancheta.

8
EU si convergenta economica globala

In cadrul economiei globale, cooperarea internationala in ceea ce priveste politica

concurentiala a devenit esentiala. Intreprinderi, fuziuni si carteluri sunt din ce in ce mai
mult internationale si activitatile intreprinderilor stabilite in afara Uniunii Europene
adesea afecteaza concurenta in cadrul Uniunii.

Companiile multinationale
Desi politica europeana in domeniul concurentei are in vedere asigurarea unui cadru
adecvat manifestarii libere a concurentei in cadrul UE, sfera de actiune a companiilor
multinationale transforma problema competitiei intr-una globala.

Globalizarea
Fenomenul de crestere al globalizarii face ca o serie de reglementari comunitare din
domeniul concurentei sa nu fie in concordant cu nevoia asigurarii competitivitatii
companiilor europene in raport cu cele din alte zone ale lumii.
Astfel, in decembrie 1996, in cadrul Consiliului Ministerial al OMC de la Doha, era creat
un grup de lucru care isi propunea sa studieze interactiunile existente intre politicile
comerciale si cele din domeniul concurentei. In 20002, concluziile acestui grup de lucru,
privind necesitatea unei politici internationale in domeniul concurentei, erau extrem de
elocvente.
Elementele potentiale pe care ar trebui sa le includa un Acord Multilateral in
domeniul Concurentei erau:
• Definirea clara a conceptului de concurenta;
• Aplicarea unor principii de baza: transparenta, nediscriminare, corectitudine;
• Problematica trans-frontaliera: export, import, carteluri, concentrari si achizitii;
• Tratament special si diferentiat: necesitatea abordarii flexibile, exceptii si exceptari;
Interesul public – ratiunea existentei exceptiilor si exceptarilor;
• Asistenta tehnica, sprijin acordat tarilor in curs de dezvoltare pentru intarirea
institutiilor din domeniul concurentei.

9
Pozitia UE privind un posibil AMC este ca acesta „nu trebuie sa impuna armonizarea
legislatiilor nationale privind concurenta si ca trebuie sa fie pe deplin compatibil cu
diferitele regimurile nationale existente si viitoare”.

Intelegeri si acorduri bilaterale cu tari din afara UE

Uniunea Europeana a stabilit intelegeri bilaterale ce vin sa reguleze concurenta, in
particular cu principalii sai parteneri comerciali:
 Acordurile de cooperare cu Statele Unite, Canada si Japonia dicteaza ca
autoritatile competente in domeniul concurentei ale ambelor parti vor face schimb
de informatii si isi vor coordona activitatile de respectare a legislatiei aferente.
 Cu China, Comisia impartaseste opinii si experiente cu privire la aspecte legate de
concurenta.
 Uniunea Europeana a fost de asemenea activa in eforturi de cooperare
multilaterala, cum ar fi discutii comerciale sub auspiciile Organizatiei Mondiale a
Comertului, in Reteaua Internationala a Concurentei si in cadrul Comitetului de
Concurenta a Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare.
 Politica de concurenta a fost un element cheie al negocierilor in vederea aderarii
noilor State Membre. Comisia Europeana a incurajat politica concurentiala in
aceste tari.
Aplicarea unei politici in domeniul concurentei in intreaga UE garanteaza accesul
intreprinderilor la aceleasi oportunitati in intreaga Europa, indiferent in ce loc s-ar afla.
Politica in domeniul concurentei impulsioneaza inovatia si cresterea prin faptul ca permite
pietelor sa ramana deschise si competitive, astfel incat intreprinderile pot prospera, iar
consumatorii se pot bucura de avantajele asociate.

Recesiunea economica globala si concurenta

Recesiunea reprezinta o amenintare la adresa politicii concurentei, la nivel european
si national. Aceste politici trebuie adaptate, ceea ce le va slabi. Intrebarea centrala se
refera la faptul ca independenta agentiilor independente va fi renegociata si daca
interventiile guvernului va depasi prerogativele agentiilor. Daca independenta agentiilor

10
va fi redusa, aceasta va aduce dupa simai mult nationalism si va periclita integritatea
colaborarii intre agentii;
Concurenta si recesiunea se ameninta reciproc. Politicile de concurenta inhiba
desfasurarea inteligenta a politicii industriale, precum o demonstreaza diferenta dintre
raspunsurile UE si SUA la criza automobilelor.
A treia intrebare este cat e de rezistent la schimbare regimul concurentei.
Legitimitatea agentiilor independente si perceperea politicii concurentei ca o constitutie
economica face foarte grea schimbarea. Este foarte probabil ca entitatile legale,
economice si administrative care se ocupa de politicile de concurenta nu vor dori sa
considere schimbari esentiale si reorganizare. Schimbarile majore vor trebui sa vina din
exterior, la nivel de reorganizare politica a politicilor.
In al patrulea rand, care vor fi directia si actorii schimbarii? Exista un foarte mare risc
ca discreditand capitalismul financiar sa discreditam concurenta economica. Acest risc nu
pare a fi luat in serios de UE.
In ultimul rand, reforma poate fi o oportunitate pentru comunitatea care se ocupa de
politicile de concurenta, dar va fi necesar pentru liderii agentiilor sa foloseasca
momentul.

Rolul jucat de politica in domeniul concurentei impotriva crizei economice

Conform unui raport al UE pentru anul 2010, politica in domeniul concurentei, in

special aplicarea normelor referitoare la ajutorul de stat au jucat un rol essential in
raspunsul la criza: s-a permis acordarea de subventii de catre statele membre, s-au redus
cazurile de denaturare a concurentei si s-au limitat stimulentele pentru asumarea excesiva
de riscuri.
De la inceputul lui 2011, toate bancile din UE care au primit sprijin din partea
statului (capital, masuri legate de activele depreciate) vor trebui sa prezinte un plan de
restructurare. Mai mult, este in curs de elaborare un nou cadru pentru ajutoarele de stat
destinate salvarii si restructurarii bancilor, care va fi urmat de o revizuire a orientarilor
generale pentru salvarea si restructurarea firmelor aflate in dificultate.

11
Masuri concrete in materie de concurenta in vederea redresarii:
 Conservarea conditiilor echitabile de concurenta in Europa. De exemplu, garantarea
faptului ca ajutoarele acordate industriei autovehiculelor nu sunt insotite de conditii
legate de localizarea uzinelor.
 Prevenirea falimentelor prin intermediul cadrului temporar care permite statelor
membre sa asigure acces la finantare companiilor viabile, cadru valabil si in 2011,
dar cu un domeniu de aplicare mai limitat, conditii mai stricte si o atentie deosebita
acordata intreprinderilor mici si mijlocii (IMM-uri)
 Sprijinirea „investitiilor inteligente”, de exemplu prin intermediul Orientarilor
privind ajutoarele de stat pentru banda larga, pentru a sustine pe termen scurt
redresarea economica si a obtine beneficii pe termen lung pentru competitivitatea
europeana

Bibiliografie

1. Martin Wolf, Cooperation or conflict? The european Union in a liberal global

economy, International Affairs (Royal Institute of International Affairs), Vol.71,
Nr.2, 1995, pg.325-337;
2. Hubert Buch-Hansen, Angela Wigger, Revitising 50 years of market-making: The
neoliberal transformation of European competition policy, Review of
International Political Economy, 2010, pg.20-44;
3. Stephen Wilks, The impact of recession on competitive policy: Amending the
Economic Constitution?, Journal of Economics of Business, Vol.16, Nr.3, 2009,
pg.269-288;
4. Ilie Gavrila, Mediul concurential si politica Uniunii Europene in domeniul
concurentei, Editura Economica, Bucuresti, 2006;
5. Dumitru Miron, Gabriela Dragan, Economia Uniunii Europene, Editura
Luceafarul, Bucuresti, 2002;
6. Pinar Akman, Myths and Myth-Making in the European Union: EU Competition
Policy, Journal of Common Market Studies, Vol.48, Nr.1, 2010, pg.111-132;

12
7. Ioan Lazar, Consideration on the role of EU’s competition in achieving the
objectives of Europe 2020 strategy, Curentul Juridic, pg.82-88;
8. Raport General privind activitatea UE 2010, http://europa.eu/generalreport/pdf/
rg2010_ro.pdf;
9. Politica in domeniul concurentei, http://www.ier.ro/documente/formare
/Politica_concurenta.pdf;
10. http://juristconsulting.ro/?p=110;
11. http://www.eu4journalists.eu/index.php/dossiers/romanian/C9/18/;

13