Analiza Geoeconomică a Norvegiei

I. INTRODUCERE
II. INDICATORI MACROECONOMICI
III. RESURSE NATURALE
IV. COMERȚUL EXTERIOR
V. REGIMUL INVESTIȚIILOR
VI. COMERȚUL BILATERAL ROMANIA – NORVEGIA
VII. CONCLUZIE
VIII. BIBLIOGRAFIE
 I. INTRODUCERE

Norvegia sau Regatul Norvegiei este în termeni oficiali, o monarhie constituţională cu un

sistem de guvernare democratic parlamentar condusă de Maiestatea Sa Regele Harald V al
Norvegiei, un stat în Europa de Nord, situat în vestul Peninsulei Scandinave, între Oceanul
Atlantic (Marea Nordului), Oceanul Arctic (Marea Barents şi Marea Norvegiei), Federaţia Rusă,
Finlanda şi Suedia. Este divizat în 19 districte.

Oraşele principale ale Norvegiei sunt: Oslo (capitala statului), Bergen, Trondheim,
Stavanger, Kristiansand, Drammen, Skien, Tromso şi Molde.Norvegia ocupă partea vestică a
Peninsulei Scandinave, având 2.542 km de graniţe. Teritoriul ţării este străbătut de Alpii
Scandinavici, munţi vechi, în mare parte erodaţi, cu aspect de platouri în zona centrală, puternic
accidentate de văi adânci, dominate de culmi muntoase, cu piscuri înalte (alt. Max. 2469 m vf.
Galdhopiggen), în sud-vest, scăzând în înălţime spre nord-est şi coborând brusc spre vest,
formând aici Ţărmurile abrupte şi crestate de fiorduri. Pe litoral, câmpiile ocupă suprafeţe foarte
restrânse. Alte piscuri sunt: Glittertind (2405 m), Snohetta (2286 m), Rondane (2183 m), Gausta
(1883 m), Borge (1703 m). Este străbătută de râuri preum Glomma, Otra, Lagen, Klar, Tana şi
numeroase lacuri, dintre care mai mari sunt Mjosa, Femunden, inclusiv cel mai adânc lac din
Europa Hornindalsvatnet — 515 m.

Clima este temperat-oceanică influenţată de curenţii de ape calde. Munţii sunt acoperiţi la
mari înălţimi de gheţari şi Zăpezi persistente, iar la altitudini mai joase de păduri de
conifere.Norvegia este o monarhie constituţională, Constituţia fiind adoptată în 1814. Regele
conduce în baza prerogativelor conferite de Constituţie.1 Guvernarea este realizată de cele trei
componente ale puterii: legislativul - Parlamentul, executivul - Guvernul şi curţile de justiţie.
Parlamentul are 169 de membri reprezentând populaţia care îşi exercită propria voinţă în alegeri,
la fiecare 4 ani, în care electoratul poate alege din candidaţii a 21 de partide politice. Curţile
(justiţia, juriştii, curţile) sunt independente de alte ramuri ale guvernării şi prin urmare pot da
sentinţe atât în sectorul public, cât şi în cel privat.

1 Preluat de pe site-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Norway

Generalități2

Capitala Oslo,586.860 locuitori – 2011

Populaţia 5.038.100 locuitori (octombrie 2012)
Suprafaţa 385.155 km2, incluzând teritoriile
Svalbard şi Jan Mayen
Limba oficială Norvegiană (cu variantele Bakmal şi
Nynorsk)
Moneda Coroana norvegiană (NOK)

1 EUR = 7.5359 NOK (10.05.2013)

1 RON = 1.7428 NOK (10.05.2013)

PIB (nominal) 472.230 miliarde dolari (total)

95.434 dolari/locuitor
Şeful statului HARALD al V lea, Regele Norvegiei
Şeful Prim-ministrul Jens Stoltenberg (liderul
guvernului Partidului Muncii), de la
17.10.2005. În 2009 a fost desemnat
pentru al II-lea manadat.
Religia Luterani evanghelici 79,2% (biserica de
stat), romano-catolici 4,9 %%,
musulmani 1,5% şi alte religii 14,4%
Ziua naţională 17 mai - data promulgării Constituţiei

Economia norvegiană este caracterizată în general drept o economie mixtă – o economie

de piaţă capitalistă cu o componentă clară a influenţei statului. Ca şi în restul Europei de Vest,
extinderea majorităţii industriilor norvegiene a fost reglementată în mare parte de drepturile
privind proprietatea privată şi sectorul privat. Cu toate acestea, unele activităţi industriale sunt
deţinute sau administrate de stat.
Proprietatea statului şi regularizarea sectorului privat fac ca economia norvegiană să fie
clasificată drept un amestec de economie de piaţă şi economie planificată. Administrarea de către
stat ia forma impozitării, impunerii de taxe şi acordării de subvenţii. Aceasta este vizibilă, de
asemenea, în programele de autorizare şi în reglementarea unor elemente ca mediul de lucru,

2 https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Norway
procedurile contabile, poluarea şi produsele. În anii ’90, proprietatea statului asupra industriei a
fost direcţionată mai mult înspre investiţiile pur financiare.
Sectorul industrial este în mare parte proprietate privată, dar statul este cel mai important
deţinător al unora din cele mai mari corporaţii norvegiene, ca Statoil Sau Norsk Hydro. Statoil
(compania petroliferă norvegiană deţinută de stat) ocupă o poziţie dominantă în industria
exploatării zăcămintelor submarine de petrol din Norvegia, precum şi în industriile petro-
chimică, de rafinare şi de comercializare a petrolului. Agricultură şi piscicultura sunt deţinute de
particulari, mai puţin aproximativ zece la sută din pădurile productive, care sunt proprietate a
statului.3
În cadrul sectorului bancar, există bănci de stat pentru cele mai importante industrii
(agricultură, pescuit, industria grea), pentru municipalităţi, pentru dezvoltarea regională, pentru
locuinţe şi pentru educaţie. Statul a fost şi este un deţinător important al unor staţii hidroelectrice
şi centrale electrice. Chiar dacă statul are monopolul asupra căilor ferate şi serviciilor poştale,
companiile deţinute de stat care au fost înfiinţate în aceste sectoare beneficiază de o oarecare
autonomie în administrare, ceea ce implică o expunere tot mai mare la presiunile
concurenţei.Implicarea statului în industria norvegiană scade treptat, economia aliniindu-se la
procesele de dereglementare şi privatizare care au loc peste tot în lumea industrializată.

II. INDICATORI MACROECONOMICI

Dinamica economică a Norvegiei a condus la formarea unui PIB în anul 2011, de 467.5
miliarde $, reprezentând 2 720 499 000 koroane, faţă de 2.505 miliarde de coroane Norvegiene
în 2010. Creşterea economică s-a menţinut în jurul ratei de 2% din 2000 până în 2008, dar în
2009 a scăzut cu 1,5% faţă de 2008, datorită crizei financiare, fiind prima scădere a PIB-ului
Norvegiei din ultimii 20 de ani.
Conform raportului de la sfârşitul anului 2011, publicat de NHO (Asociaţia Antreprenorilor
din Norvegia), creşterea PIB-ului în 2011, a fost de 2%, ceea ce a dus la la formarea unui PIB de
432.4 miliarde $, iar în anul 2011, acesta a cresut cu 0,92 faţă de anul precedent. Pentru sfârşitul
anului 2012, se estimează tot o creştere tot de 2%.
Norvegia este a doua ţară din lume (după Luxemburg), în ceea ce priveşte nivelul PIB-ului pe
cap de locuitor, iar funcţie de paritatea puterii de cumpărare pe cap de locuitor este pe locul 3 în
lume. Norvegia şi-a menţinut primul loc în lume la Indicele Dezvoltării Umane (IDU) timp de
şase ani (2001–2006), iar apoi şi-a repetat poziţia în 2009. 4
Surplusurile, obţinute majoritar din exporturile de hidrocarburi, au fost cumulate din 1990 în
Fondul Guvernamental de Pensii. Banca Naţională a Norvegiei, în calitate de gestionar al acestui
Fond, a plasat rezerva monetară în instituţii financiar-bancare, în companii şi alte diferite active,

3 Economic history of Norway EH.net encyclopedia article by business historian Ola Honningdal Grytten, professor at NHH
4 https://data.oecd.org/norway.htm
din America, Europa, Asia Oceania şi Africa. Fondul Guvernamental de Pensii este un important
punct de reper pentru economia Norvegiei.
Veniturile din activitatea petrolieră şi cu gaz din Norvegia se investesc în Fond, asigurând
generaţiilor viitoare, bunăstarea, conform politicilor statului. Fondul este o resursă, deoarece
acesta face investiţii pe termen lung în companii solide din întreaga lume.
Deschiderea şi consideraţiile etice sunt pietre de temelie în strategia sa de investiţii. A fost
nevoie de o generaţie de când primul zăcământ de petrol a fost descoperit în Marea Nordică şi
până când guvernul a început să economisească din el.
Fondul de Pensii a fost înfiinţat în 1990, iar primul transfer către fondul de investiţii a fost
efectuat în 1996. În fiecare an de atunci, guvernul a pus deoparte o fracţiune din venitul actual
sunt dedicate cheltuielilor guvernamentale pentru acoperirea deficitului bugetar. În prezent (anul
2012), se discută în Parlamentul Norvegiei, ca în această periodă de criză să se reducă la 2% din
activităţile petroliere ca şi depozite în Fond.
Din beneficiile obţinute anual, circa 4% contribuţia anuală a acestui fond. Valoarea de piaţă a
fondului în septembrie 2012, a fost de 654 miliarde dolari, şi reprezintă 1% din totalul valorii
pieţelor globale de capital şi 1.78 % din valoarea celor Europene.5

În anul 2011 a fost de 602.8 miliarde $, cu 16% mai mult faţă de 2010 şi reprezentând
aproximativ 137% din PIB-ul Norvegiei prevăzut pentru 2011, iar la 30 septembrie 2012,
valoarea acestuia a fost de 3700 miliarde koroane norvegiene, adică 654 milarde $.
Guvernatorul băncii centrale a Norvegiei spunea la începutul lunii aprilie 2010, fapt
confirmat de primul ministru, în anul 2011, că este foarte probabil că noi transferuri să fie
efectuate către Fond, posibil puţin mai mari decât în ceilalţi ani. Strategia de investiţii a Fondului
de Pensii, vizează achiziţionarea de capital când preţurile acţiunilor scad şi mai puţin când
preţurile cresc.
Aşadar, Fondul a cumpărat un volum mare de acţiuni între 2001-2003 şi între 2008 – 2009.
Ca rezultat, Fondul deţine în prezent mai mult de 1,78% din companiile europene listate şi
aproximativ 1% din toate companiile listate pe piaţa de capital.6 Acivele deţinute de Fond sunt
răspândite în diferite ţări, sectoare şi regiuni.
La început, portofoliul fondului era limitat la investiţii în Europa Occidentală, America de
Nord, Japonia, Brazilia şi un număr restrâns de pieţe din restul lumii. Astăzi, portofoliul este mai
diversificat şi include un număr mare de ţări din întreaga lume. De când a fost înfiinţat,
randamentul mediu al Fondului, a fost de 2,7%. Anul 2009 a fost cel mai bun an din istoria
Fondului.
Câştigurile din deţinerile străine şi de pe piaţa obligaţiunilor au condus la un record anual al
randamentului de 25,6% în 2009. Totuşi, creşterea din 2009 este privită prin prisma crizei
financiare, deoarece rezultatele negative din 2007 şi 2008 s-au oglindit în mod pozitiv în anul
2009. Valoarea totală a Fondului depăşeşte în anul 2102, 572 miliarde $. În luna septembrie

5 http://www.jurnaldenord.info/munca-in-norvegia/sistemul-de-taxare-somaj-si-pensii/#5
6 http://www.odin.dep.no
2012, Fondul deţinea un procent din pieţele de capital globale şi 1.78 % din piaţa europeană şi
1% din cea mondială, fiind considerat a fi cel mai mare proprietar de acţiuni din Europa.

Stabilitatea economiei este evidenţiată printr-o inflaţie redusă în raport cu anii precedenţi,
de la 1,6% în 2005 şi 2,3% în 2006, ţinta prevăzută în anii viitori fiind menţinerea sub 2,5%. În
2009, inflaţia s-a situat la nivel de 2,1%, iar în 2010, la un nivel de 2,4%. În 2011 inflaţia a fost
de 1,4% conform CIA Factbook. Norvegia a raportat un excedent al balanţei comerciale de 15.6
miliarde $ în ultimul trimestru al 2010. Comerţul extern reprezintă aproximativ 37% în PIB-ul
Norvegiei.7
Pe întregul an 2011 balanta comercială s-a menţinut pozitivă, fiind de 67.3 miliarde $, cu
17% mai mare faţă de cea din 2010. În septembrie 2012, rata şomajului în Norvegia era de 3,1%,
indicele preţului de + 1,1%. Iar indicele imobiliarelor a crescut cu 7.00%. Indicele preţurilor de
producţie, a crescut în Norvegia, cu 1.7 % din octombrie 2011 până în octombrie 2012.
Principalul motiv pentru care IPP a crescut în această perioadă a fost că preţurile practicate în
extracţia de petrol şi gaze naturale au crescut cu 2,7%.
Preţurile de producţie au crescut cu 1,3% în aceeaşi perioadă, deoarece preţurile la
produsele petroliere rafinate au crescut cu aproape 8%.

Relaţiile comerciale ale Norvegiei sunt dominante şi tradiţional implementate în UE şi

SEE, unde se regăseşte mai mult de 81% din totalul exporturilor de mărfuri şi servicii,din care
cca. 24% în Marea Britanie. Alţi parteneri sunt: Germania, Olanda, Franţa, importatori
importanţi de gaze naturale.
Şomajul, care în perioada 1993 – 1994, a cunoscut un vârf de excepţie de peste 6%, a
scăzut constant până în 2008, la o rată de 2,6%, după care, datorită crizei, a crescut. La finalul
anului 2010, rata şomajului a fost de 3,3%. Circa 1/3 din muncitorii străini din Norvegia provin
din spaţiul UE. În anul 2011 rata şomajului a fost de 3,3%, iar în anul 2012, este de 3,1%.
Producţia de petrol cunoaşte în ultimii ani o scădere constantă, de la peste 3 milioane de barili pe
zi în 2001 şi 2002 la 2,11 milioane de barili pe zi în 2008, 2.35 milioane de barili pe zi la
sfârşitul lui 2009 şi 1,8 în 2010. Pentru anul 2011, s-a înregistrat o scădere cu 6%, valoarea fiind
de 1.7 milioane de barili pe zi, conform SSB (Institutul Norvegian de Statistică).8

Potrivit statisticilor publicate pentru anul 2012, de Ministerul Petrolului şi Energiei, în

luna octombrie, producţia de petrol a acestui an va fi tot de 1,7 milioane de barili pe zi, în timp
ce de producţia de NGL va fi la sfârşitul anului 2012 de 0,3 milioane barili pe zi, iar cea de gaze,
la aproape 107 milioane de m3.
Totalul investiţiilor în industria petrolului şi gazelor în anul 2012, incluzând conductele
pentru transport, sunt estimate la 29.5 miliarde $, ceea ce reprezintă o creştere cu 4.95 miliarde $,
comparativ cu perioada similară a anului trecut. Potrivit estimărilor, de la sfârşitul anului 2011,

7 https://data.oecd.org/norway.htm
8 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
investiţiile au crescut cu 1.25 miliarde $, ajungând la 25.9 miliarde $. Potrivit Institutului
Norvegian de Statistică, în anul 2013, investiţii în petrol şi gaze naturale, inclusiv transportul
prin conducte, sunt estimate la 35 miliarde $, o creştere de 1.6 miliarde $, comparativ cu
estimările prezentate în trimestrul precedent.
Estimarea pentru anul 2012 a fost corectată, cu scădere, ajungând la 31.7 miliarde
$.Estimaraile investiţiilor pentru anul 2013 sunt de 5.5 miliarde $, mai mari decât estimarea
corespunzătoare pentru anul 2012, ceea ce artată o creştere a nivelului investiţiilor în 2012 şi că
aceată creştere va continua şi în anul 2013.
Producţia de gaze a fost în continuă creştere. Dacă în 2006 ea a fost de 88 miliarde m3,
iar în 2007 s-a ajuns la aproape 110 miliarde m3, având în vedere darea în folosinţă a conductei
Langeland cu destinaţia Marea Britanie, în 2008 producţia totală de gaze naturale a depăşit 120
miliarde m3. Deja cunoscută ca cel mai mare exportator de gaze din Europa Occidentală,
Norvegia a înregistrat în 2011 un nou record, de de 109,48 miliarde m3, cu 8,62 miliarde m3 mai
puţin decât previziunile analiştilor economici. Pentru anul 2012, se estimează o producţie de
gaze de 107 milioane de m3.

În ceea ce priveşte poziţia Norvegiei pe plan internaţional, în calitate de producător de petrol,

aceasta ocupă locul 14, cu o producţie de 2,35 milioane de barili pe zi, după Rusia (10.120.000
barili/zi), Arabia Saudită (9.764.000 barili/zi), SUA (9.056.000 barili/zi), Iran (4.172.000
barili/zi), China (3.991.000 barili/zi), Canada (3.289.000 barili/zi), Mexic (3.001.000 barili/zi),
Emiratele Arabe Unite (2.798.000 barili/zi), Brazilia (2.572.000 barili/zi), Kuweit (2.494.000
barili/zi), Venezuela (2.472.000 barili/zi), Iraq (2.399.000 barili/zi) şi Uniunea Europeană
(2.538.000 barili/zi).
De asemenea, Norvegia se situează pe locul 9 mondial în calitate de exportator de petrol, cu
2,15 milioane de barili pe zi, după Arabia Saudită (8,73), Rusia (5,43), Emiratele Arabe (2,63),
Iran (2,71), Kuweit (2,35), Nigeria (2,32), Uniunea Europeană (2,2) şi Venezuela (2,18).
Veniturile din petrol şi gaze se ridică la 45% din totalul exporturilor din Norvegia, cu o pondere
de 20% în PIB.
În domeniul tehnologiei energiei solare, Norvegia deţine o industria completă şi în prezent
are un plan de dezvoltare a unor noi tehnologii şi materiale pentru panourile solare. În domeniul
energiei, Norvegia deţine locul 2 în Europa şi 6 în lume ca producător de hidroenergie. 9 O altă
industrie importantă a Norvegiei este cea a construcţiilor de nave. Norvegia ocupă locul 4 în
lume (constructor al celor mai mari nave de pasageri din lume).
Investiţiile norvegiene în acest sector făcute în România au condus la modernizarea
şantierelor navale Tulcea şi Brăila, care prin exporturile de corpuri de nave semiechipate au un
aport major pozitiv în balanţa schimburilor comerciale bilateral (circa 80% în exporturi).
Compoziţia PIB-ului Sectorul primar al extracţiei de petrol şi gaze, precum şi mineritul, au avut
un aport de 23% la formarea PIB-ului, cu un volum de forţă de muncă angajată de 1.3% din total,
aceasta evidenţiind gradul înalt de tehnologizare al acestui domeniu de activitate. Sectorul format

9 https://data.oecd.org/norway.htm
de agricultură, vânătoare, silvicultură, pescuit, ferme piscicole a avut o contribuţie la PIB de cca.
2,2%.
De remarcat accentul pe care îl pune guvernul pe respectarea condiţiilor de mediu şi
protecţiei sociale în sectorul producţiei piscicole. Sectorul manufacturier reprezentat de industria
lemnului şi hârtiei, rafinarea petrolului, industriile chimică şi metalurgică, construcţiilor de nave,
maşini, echipamente, platforme petroliere, sectorul energiei electrice a avut o cotă de 15 % în
PIB. Sectorul serviciilor include: comerţul şi serviciile de vânzări şi reparaţii auto, transporturile
diverse, asigurările, serviciile financiare, poşta şi telecomunicaţiile; diverse activităţi
guvernamentale ca educaţie, sănătate, sociale, taxe şi impozite, deţinând per total ponderea
maximă în PIB cu 67% şi ocupând forţa de muncă activă în proporţie de peste 80%.

III. RESURSE NATURALE

Norvegia deţine rezerve uriaşe de petrol şi gaze, descoperite în anul 1969 şi numeroase alte
resurse naturale de cupru, pirită, nichel, plumb, peşte, păduri/lemn, resurse hidroenergetice, însă
majoritare sunt rezervele de petrol şi gaze. Existenţa acestora în viitor este evaluată pentru petrol
cca 40-50 ani, iar pentru gaze 100 ani.
În Perioada scursă de cca. 40 ani de la descoperirea primului zăcământ petrolier, câmpul
Ekofisk, cantitatea de petrol şi gaze exploatată şi vândută se estimează la cca. 1/3 din rezervele
totale existente, încă 1/3 fiind cunoscută şi în proces de exploatare, altă 1/3 reprezentând rezerve
nedescoperite, dar evaluate. Norvegia apreciază că deţine cca. 52% din rezervele de petrol şi
27% din rezervele de gaze naturale totale din Europa.10
Resursele totalizează astăzi aproximativ 8,6 miliarde m3 o.e. şi sunt localizate astfel: 51% în
Marea Nordului, unde facilităţile sunt bine dezvoltate, zona fiind în plină maturitate, 33% în
Marea Norvegiei - zonă în creştere şi 16% în Marea Barents - regiune în curs de dezvoltare,
neproductivă încă. În mai 2009, guvernul a oferit licenţe de exploatare companiilor Eni Norway
AŞ (65%) şi StatoilHydro (35%) pentru bazinul Goliat din Marea Barents (cu aproximativ 200
de milioane de barili de rezerve de petrol).

În perspectivă, pe termen mediu şi lung, Norvegia anticipează o scădere a producţiei de

petrol, odată cu diminuarea rezervelor naturale dar, o creştere a cantităţii de gaze naturale, care
vor compensa parţial, diminuarea exploatării petrolului. Norvegia a înregistrat un vârf în
producţia de petrol în anul 2001 – 3,42 milioane de barili pe zi, iar în continuare, până în 2020,
aceasta se va menţine la cca 1 milion barili pe zi, nivel care va rămâne până în 2030, conform
planurilor guvernamentale.
În ceea ce priveşte producţia de gaze naturale, aceasta va creşte, compensând scăderea
rezervelor şi producţiei de petrol. Producţia este destul de incertă în privinţa evaluărilor exacte,
datorită evoluţiilor neprevăzute ale câmpurilor, dar tehnologia modernă submersibilă dă mari

10 https://ro.wikipedia.org/wiki/Norvegia#Resurse
speranţe în viitorul apropiat privind eficacitatea explorării şi exploatării, precum şi a eficienţei în
ceea ce priveşte costurile de producţie.11

IV. COMERŢUL EXTERIOR

Chiar în perioada de criză, exporturile Norvegiei în 2010 au crescut faţă de anul anterior,
la 132 milioane$, însă în scădere de la aproape 156.2 milioane, în 2008. Balanţa comercială a
crescut în ultimii ani cu 18% faţă de 2005. În anul 2011, exporturile au crescut faţă de aceeaşi
perioadă a anului trecut, ajungând la 236.1 miliarde $. Pentru anul 2012, până în trimestrul III,
datorită crizei, se înregistra la export, o scădere cu 10,9% (în luna septembrie 2012), faţă de
aceeaşi lună a anului trecut (valoarea totală a exporturilor fiind de 11 miliarde $).
Aceasta s-a datorat declinului volumului pentru exporturile de petrol brut. În acelaşi timp,
importurile au crescut la 7.1 miliarde $, deci, cu 1,2 %. Excedentul comercial a ajuns la 4
miliarde $, ceea ce reprezintă un declin de 24,1 % fată de aceeaşi lună de raportare din anul
2011. Exporturile de pe platforma continentală au scăzut cu 5 %, şi au ajuns la 5.2 miliarde $.
Exporturile de gaze naturale au ajuns la 2.4 miliarde $ în luna septembrie, 2012. Aceasta
reprezintă o creştere de 4,7 % faţă de luna septembrie 2011.
Volumul de gaze naturale exportate, s-u ridicat la 6,4 miliarde m3, ceea ce este totuşi un
declin, de 7,2 %, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2011.12 Preţul gazelor naturale a
condus la o ajustare a acestor preţuri pentru anul în curs. În perioada ianuarie-august, aceasta a
condus la o reducere a valorii exporturilor de circa 446.9 milioane $.
Exporturile, excluzând petrolul şi gazele naturale, s-au majorat în ultimii ani în principal
datorită creşterii volumurilor de metale neferoase, de peşte şi preparate din peşte - somn, macrou
şi hering, în special pe relaţiile Rusia, Franţa, Danemarca şi Japonia, precum şi de produse din
grupa maşini (generatoare de putere, maşini specializate şi generale pentru industrie, maşini şi
aparate electrice, echipamente de procesare date).
Totodată, criza financiară din anii 2007-2011 a încetinit comerţul extern al Norvegiei.
Produsele principale la export sunt: petrol şi gaze naturale; peşte şi crustacee; produse chimice
(îngrăşăminte, plastic primar, produse organice şi anorganice); produse manufacturate - fier, oţel,
metale neferoase, produse din metal, hârtie, carton ambalaje; maşini - generatoare de putere,
maşini specializate pentru diferite industrii,echipamente industriale, maşini şi echipamente
electrice, echipamente automate şi de procesare date; diverse - aparate profesionale şi ştiinţifice,
mobilier.
Un loc din ce în ce mai important în structura exporturilor Norvegiei îl au gazele naturale,
beneficiarii principali fiind Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda, Belgia,Italia, Spania şi
Cehia. Totalul importurilor a atins în 2010 valoarea de 71.3 milioane $, în scădere faţă de 2009 şi
2008, când erau de aproape 83.8 milioane $. La sfârşitul lui 2011 totalul importurilor a atins

11 https://ro.wikipedia.org/wiki/Norvegia#Resurse
12 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
valoarea de 84.3 milioan $, de această dată înregistrând o creştere de 18% fata de 2010 şi de doar
0,5% fata de 2008 şi 2009, stabilind un nou record pentru Norvegia.
Produsele principale la import ale Norvegiei sunt: maşini şi mijloace de transport -
generatoare de putere, maşini specializate, echipamente industriale, maşini automate şi de
procesare date, echipamente de telecomunicaţii, aparate electrice, autoturisme şi alte mijloace de
transport; produse manufacturate - fier, oţel, metale neferoase, articole din metal; articole
manufacturate - îmbrăcăminte, mobilă, aparatură ştiinţifică; produse chimice şi conexe;
minereuri metalifere şi fier vechi; produse alimentare, animale sau vegetale.
Partenerul comercial principal al Norvegiei este Uniunea Europeană, cu exporturi
reprezentând cca 81% din total şi importuri la nivel de cca 69% din total. O pondere importantă o
au şi ţările Nordice, la export 12%, iar la import 25%.La export destinaţiile majore sunt: Marea
Britanie (24,28%); Germania (13,4%); Olanda(10,87%); Franţa (8,55%); Suedia (5,76%) SUA
(4,82%). Alte destinaţii importante sunt Italia, Danemarca, Canada, Belgia, Spania, Irlanda,
Finlanda, China, Polonia, Rusia, România (0,1%) – toate acestea reprezentând 91% din totalul
exporturilor. În anul 2011 destinaţiile majore au fost: Suedia (11,3%), Germania (8,6%), SUA
(8,5%), Olanda (8,4%), Marea Britanie (7,7%), Danemarca (5,1%), Franta (4,4%).La import
principalele destinaţii sunt: Suedia (13,86%); Germania (12,89%); China (7,8%); Danemarca
(6,78%); SUA (6,16%); Marea Britanie (6,01%); Olanda (4,1%). Principalele destinaţii la import
în 2011 au fost următoarele: Suedia (13,9%), Germania(12,4%), China (8,8%), Danemarca
(6,4%), Marea Britanie (5,7%), SUA (5,6%), Olanda (4,2%).13

Totalul comerţului exterior în 2010 a atins în Norvegia 203.5 milioane $, iar la sfârşitul
anului 2011, a atins valoarea de 236.1 milioane $, aşadar o creştere de aproximativ 16% fata de
anul trecut.Norvegia a înregistrat şi în anul 2011, un plus al balanţei comerciale.
Conform unui raport publicat în data de 15 iulie 2010, Norvegia a înregistrat un surplus
în balanţa comercială, pentru primele 6 luni ale anului 2010. Astfel, în această perioadă, valoarea
exporturilor a fost de 390,5 miliarde NOK (67 miliarde $), iar cea a importurilor de 216,7
miliarde koroane (37,1 miliarde $). Aceasta a făcut ca balanţa comercială să înregistreze 173,8
miliarde koroane norvegiene (29.7 miliarde Euro), cu 8,1 miliarde koroane în plus faţă de anul
2009.
Creşterea s-a datorat, în special, sporirii exportului de ţiţei, dar şi celelalte bunuri
exportate au contribuit la înregistrarea acestor cifre. Pe întreaga perioadă a anului 2011, valoarea
exporturilor a fost de 151.7 miliarde $ iar cea a importurilor de 84.3 miliarde $, ducând aşadar la
balanţa comercială pozitivă, de 67.3 miliarde $ comparativ cu perioada anterioară s-a înregistrat
o creştere de 12% la exporturi şi 9% la importuri.
În anul 2011, valoarea exportului de ţiţei a atins cifra de 55.8 miliarde $, cu 18% mai
mare decât în 2010. Media preţului pe baril, pentru petrolul nerafinat, a fost de 58 $, în prima
jumătate a anului 2009, comparativ cu anul 2010. Aceasta medie a continuat să crească,
ajungând la 108 $ pe barili la sfârşitul lui 2011 comparativ cu 83.7 $ la finele anului 2010.

13 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
S-a înregistrat, de asemenea, o scădere a exportului de ţiţei, de la 319 milioane barili în 2009, la
297 milioane barili în anul 2010. Cu referire la gazele naturale, exportul a atins în prima jumătate
a anului 2010.
Valoare de 84,3 miliarde koroane (14.4 miliarde $), principala cauză a acestei situaţii
datorându-se scăderii preţului la acest produs. În anul 2011 valoarea exportului de gaze natural a
fost de 32 miliarde $, cu 13% mai mare decât în 2010.
Valoarea totală a exporturilor Norvegiei, exceptând navele, producţia înregistrată de
exploatarea petrolului de pe platformele marine şi gazele naturale, a atins în anul 2011 o valoare
de 61 miliarde $, fiind cu 8% mai mare decât în anul 2010. Cele mai multe grupe de produse de
mărfuri au înregistrat creşteri în ceea ce priveşte exportul, în anul 2011, s-au înregistrat exporturi
de 7.9 miliarde $ la metale şi 7.7 miliarde $ la produse chimice, fiind aşadar faţă de 2010 cu
5,2% mai mari pentru metale şi cu 2% mai mari pentru produsele chimice.
De asemenea, au crescut exporturile la minerale lichide, produse minerale prelucrate, propan,
butan, pentru datele de referinţă mai sus menţionate. Pe de altă parte,Exporturile de maşini şi
echipamente au scăzut, în 2011 ajungând la valoarea de 10.8 miliarde $, cu 6% mai puţin faţă de
2010. La fel, grupurile de echipamente specializate pentru industrie, ca şi cele referitoare la
maşini electrice şi utilaje generatoare de putere energetică, au înregistrat scăderi. Acestea au
înregistrat la export, valori de 2 miliarde $ în 2011, cu 2,3% mai puţin faţă de 2010.
Exporturile de mărfuri diverse produse în Norvegia au scăzut, pentru aceeaşi perioadă, cu
6%, reprezentând 10,1 miliarde koroane (1.7 miliarde $). Valoarea totală a exportului de peşte a
înregistrat în anul 2011 o valoare totală de 8.7 miliarde $, fiind însă de această dată cu 1,2% mai
mică faţă de 2010 sau în termeni absoluţi cu 108 milioane $ mai scăzută.
Rusia a fost cea mai importantă piaţă pentru exportul de peşte din Norvegia, atât în ceea ce
priveşte cantitatea, cât şi din punct de vedere valoric. Astfel, Rusia a importat peşte în valoare de
412 milioane $, pe locurile următoare situându-se Franţa şi Danemarca. În Statele Unite ale
Americii, Norvegia a exportat peşte în valoare de 206 milioane $, ceea ce reprezintă o dublare a
valorii în acest prim semestru al anului 2010, comparativ cu primul semestru al anului 2009.
Cel mai important produs exportat din acest capitol (exportul de peşte) a fost reprezentat de
somonul de crescătorie (1.7 miliarde $), heringul şi macroul congelat. În 2011 aceste exporturi
au ajuns la valorile de 3.6 miliarde $ (cu 200 milioane 4 mai puţin faţă de 2010) pentru somonul
de crescătorie şi respectiv 515 milioane $ (de această dată cu 98.4 milioane $ mai mult decât în
2010) pentru heringul şi macroul congelat. Importul de bunuri excluzând industria navală şi
platformele petroliere a înregistrat în 2011 84.3 miliarde $, cu 6% mai mare faţă de 2010.
În anul 2011 valoarea importurilor de metale a fost de 1.8 milarde $, cu 1,7% mai puţin decât
în 2010. Pe de altă parte, importurile de maşini şi echipamente de transport au crescut cu 9,8% în
2011, fata de 2010 ajungând astfel la 30.4 milarde $. În acest domeniu, aproape toate grupele de
produse au înregistrat scăderi, exceptând importurile de maşini de transport rutier, care au marcat
creşteri semnificative. În 2011 a fost înregistrată de asemenea o creştere de 12,6% comparativ cu
2010, când importurile de maşini de transport rutier erau de 7.3 miliarde $. Valoarea totală a
mărfurilor diverse importate a scăzut, de asemenea, în anul 2011, fâţe de anul precedent cu 3
procente. Importurile la mobilă au crescut, în timp ce cele pentru încălţăminte şi îmbrăcăminte,
au scăzut. Ţările Uniunii Europene sunt partenerul comercial cel mai important al Norvegiei,
înregistrând 64% din totalul schimburilor comerciale, pentru anul 2011(fără a fi luat în calcul
construcţiile de nave, producţia de petrol de pe platformele maritime, gazele naturale şi
platformele maritime de exploatare).
Exporturile către aceste ţări, mai puţin construcţiile de nave, producţia de petrol de pe
platformele maritime, gazele naturale şi platformele maritime de exploatare, au reprezentat în
anul 2011, 63,6% din totalul exporturilor Norvegiei, cu o creştere de 1,9 puncte, raportat la nul
2010. Suedia a fost cel mai important partener comercial atât în ceea ce priveşte importul, cât şi
exportul. Pe întregul an 2011 importurile din Suedia au fost de aproximativ 11.6 miliarde $ iar
exporturile către Suedia în jur de 6.8 miliarde $.
Dacă în aceste analize ar fi incluse bunurile importate de pe platoul continental, Norvegia a
exportat cel mai mult în Marea Britanie, apoi în Germania, Franţa şi Suedia. În anul 2011,
importurile din Asia au crescut cu 4 procente.14

V. REGIMUL INVESTIŢIILOR

Investiţii străine

Norvegia, în calitate de membru al Spaţiului Economic European (EEA) şi Asociaţiei

Europene de Liber Schimb (AELS), are dreptul ca produsele şi serviciile sale să aibă acces
deplin la piaţa Uniunii Europene (UE). Companiile străine înfiinţate în Norvegia se bucură de
aceleaşi privilegii. Mai mult, având în vedere că restricţiile faţă de companiile şi investitorii
străini în multe cazuri sunt mai moderate în Norvegia decât în UE, Norvegia este atractivă ca
poartă de intrare a afacerilor în Europa.
În general, în Norvegia sunt realizate investiţii prin diverse instituţii specializate, cum ar
fi: European Investment Fund, Norwegian Industrial and Regional Development Fund (SND),
Nordic Investment Bank, SIVA etc. Finanţarea pentru diverse proiecte de dezvoltare interne şi
externe se face prin instituţii specializate, cum ar fi: Eksportfinans, Export Credit Agency, The
Norwegian Guarantee Institute for export Credits (GIEK) etc.15

Cooperarea economică cu Norvegia

Relaţiile economice şi comerciale ale Norvegiei cu U.E. sunt în principal reglementate de

Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE) care a intrat în vigoare la 1.1.1994. Acordul
extinde legislaţia pieţei unice la aceste state, cu excepţia agriculturii şi pescuitului.

14 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
15http://ec.europa.eu/eurostat/search?p_auth=wkcThsox&p_p_id=estatsearchportlet_WAR_estatsearchportlet&p_p_lifecycle=1&

p_p_state=maximized&p_p_mode=view&_estatsearchportlet_WAR_estatsearchportlet_action=search&text=Norway+%27Today
%27s+statistics%27+and+theme
 Norvegia a fost printre membrii fondatorii ai GATT (Acordul General pentru Tarife şi
Comerţ) şi este în prezent membru al G10 din cadrul OMC.
Norvegia joacă un rol activ în "subsidiar G6". Norvegia este membru al Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb (AELS) Norvegia este membru în cele 4 Consilii regionale:
Consiliul Ministerial Nordic, Consiliul Arctic, Consiliul Barents şi Consiliul Statelor de la Marea
Baltica. De asemenea, Norvegia face parte
Din: OSCE, AELS, OMC, FMI, BERD şi Spaţiul Economic European (EEA). Relaţiile
comerciale ale Norvegiei sunt dominante şi tradiţional implementate în UE şi SEE, unde se
regasete mai mult de 81% din totalul exporturilor de mărfuri şi servicii, din care cca. 24% în
Marea Britanie.

Alţi parteneri majoritari sunt: Germania, Olanda, Franţa, importatori importanţi de gaze
naturale din Norvegia. Principalul partener comercial al Norvegiei este Uniunea Europeană, cu
exporturi reprezentând cca. 81% din total şi importuri la nivel de cca. 69% din total. O pondere
importantă o au şi ţările nordice, la export 12%, iar la import 25%. La export, destinaţiile majore
sunt: Marea Britanie (24,28%); Germania (13,4%); Olanda (10,87%); Franţa (8,55%); Suedia
(5,76%); SUA (4,82%).
Alte destinaţii importante sunt Italia, Danemarca, Canada, Belgia, Spania, Irlanda,
Finlanda, China, Polonia, Rusia, România (0,1%) – toate acestea reprezentând 91% din totalul
exporturilor. La import, principalii parteneri sunt: Suedia (13,86%); Germania (12,89%); China
(7,8%);Danemarca (6,78%); SUA (6,16%); Marea Britanie (6,01%); Olanda (4,1%). Norvegia,
în calitate de membru al Spaţiului Economic European (SEE) şi al Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb (AELS), are dreptul ca produsele şi serviciile sale să aibă acces deplin la piaţa
Uniunii Europene (UE). Companiile străine înfiinţate în Norvegia se bucura de aceleaşi privilegii
ca şi cele ale investitorilor norvegieni.16

 Acordurilor economice existente între Norvegia şi România:

- 2004 - Acord de cooperare în domeniul energiei, încheiat intre Ministerul Economiei şi

Comerţului din România şi Ministerul Petrolului şi Energiei din Norvegia (14 septembrie);
- 2001: Acord Bilateral de Schimbare a Climatului intre Norvegia şi România, semnat la
21.12.2001 la Oslo;
- 1993: Acord de liber schimb între România şi statele membre AELS (Norvegia este
membra AELS), semnat la 01.02.1993 şi intrat în vigoare la 01.05.1993;
- 1992: Schimb de note – Protocol pe probleme de agricultură între Norvegia şi România,
semnat la 10.12.1992;
- 1991: Acord între guvernul României şi Regatul Norvegiei privind promovarea şi
protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Oslo, la 11.06.1991, intrat în vigoare la data de

16 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
23.03.1993. Durata valabilitaţii:15 ani, cu prelungire prin tacita reconducţiune pe alte perioade
de 15 ani;
- 1980: Acord între guvernul RS România şi guvernul Regatului Norvegiei privind
transporturile rutiere internaţionale de mărfuri şi persoane, semnat la Oslo, la 14.09.1980, intrat
în vigoare la 27.03.1981. Durata valabilitaţii: un an, cu prelungire prin tacită reconducţiune pe
noi perioade de câte un an;
- 1980: Convenţia intre RS România şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri
asupra veniturilor şi averii, semnat la Oslo la 14.09.1980, intrat în vigoare la 27.09.1981. Durata
valabilitaţii - nedeterminată;
- 1980: Acord pe termen lung privind cooperarea economică, industriala şi tehnica între
guvernul României şi guvernul Regatului Norvegiei, semnat la 14.11.1980, intrat în vigoare la
25.02.1981. Durata valabilitaţii:10 ani, cu prelungire prin tacită reconducţiune pe perioade de
câte un an.

VI. COMERŢUL BILATERAL ROMÂNIA-NORVEGIA

Schimburile comerciale ale României cu Norvegia se derulează, în principal, în cadrul,

Acordului de liber schimb între România şi statele membre ale AELS’’, semnat la 01.02.1993 şi
intrat în vigoare la 01.05.1993.

Ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, România a devenit, la 25 iulie 2007, parte

contractantă la Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE) în conformitate cu articolul
128 al Tratatului de Aderare. 17Prin aplicarea acestui acord, ţara noastră beneficiază de asistenţă
financiară acordată de ţările AELS/SEE pentru promovarea creşterii economice şi asigurarea
unei dezvoltări sustenabile care să sprijine România în procesul de apropiere de nivelul mediu al
pieţei interne a Uniunii Europene. Asistenţa financiară în ciclul 2007-2009, în valoare de 98,5
milioane euro, a fost acordată prin intermediul a două mecanisme financiare: Mecanismului
Financiar SEE şi „Programul de cooperare norvegian pentru creştere economică şi dezvoltare
durabilă”.18

La 31.12.2011, valoarea schimburilor comerciale româno-norvegiene a fost de 465,2

milioane euro, din care export 344,03 milioane euro şi import 121,17 milioane euro, soldul
balanţei comerciale fiind pozitiv pentru România, respectiv +222,86 milioane euro. Faţă de
aceeaşi perioadă a anului 2010, schimburile bilaterale au crescut cu +25,1 %, din care exportul a
crescut cu +20,36 %, iar importul a crescut cu +40,6%. La 31.12.2011, în comerţul României cu
ţările din afara UE, Norvegia ocupa locul 9 la export (pondere 2,64%), şi locul 16 la import

17 http://vikingi.ro/regatul-norvegiei-prezentare-generala/comertul-bilateral-romania-norvegia/
18 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
(pondere 0,81%).19 În privinţa locului ocupat între ţările non-UE cu care România are excedent
comercial, la 31.12.2011, Norvegia a ocupat locul 7.
În anul 2012, până în luna octombrie, Norvegia ocupa locul 5 în clasamentul ţărilor non UE
cu care România are excedent al balanţei comerciale. Fata de aceeaşi perioadă a anului 2011
(ianuarie-septembrie), schimburile bilaterale au crescut cu 10,45%, din care exportul cu 19,62%,
iar importul a scăzut cu -14,62%. Structura schimburilor de mărfuri: Deşi balanţa comercială este
pozitivă pentru partea română, structura schimburilor este relativ limitată. Peste 80% din
exportul românesc este asigurat de corpurile de nave semiechipate.

Se preconizează, chiar în această perioadă de criză, creşteri, în continuare, la grupa de

produse de transport, respectiv corpuri de nave semiechipate dar, în curând, se pare şi nave
complet echipate, care să mărească favorabil balanţa comercială pe această relaţie.
De altfel, în acest sens este semnifictiva comandă către Şantierul Naval Daewoo Mangalia,
pentru două nave de mari dimensiuni, făcută în august 2012, de firma norvegiană Ocean Yield
AŞ, membră a Grupului Aker, urmând ca în anul 2014, să extindă comanda la încă 4 nave, de
câte 299 m lungime şi 34 m lăţime).
Exportul de corpuri de nave este urmat la mare distanţă de exportul de maşini şi echipamente
electrice (8,5%), metale comune şi articole metalice (3,0%), materii textile (1,4%), mase plastice
(1,4%), produse ale industriei chimice (1,3%), încălţăminte (1,1%), mobila (1,0%. Importul are,
la rândul său, o structură dominată de câteva grupe de produse, cele mai importante fiind: maşini,
aparate şi echipamente electrice (81,5%), metale comune şi articole metalice (7,8%), produse ale
industriei chimice (5,2%). 20Piaţa norvegiană este destul de restrictivă la importuri, făcând foarte
dificilă diversificarea exporturilor româneşti.
Pentru sectorul produselor agricole şi agroindustriale se aplică politici comerciale speciale,
cum sunt barierele tarifare şi netarifare (contingente, restricţii sezoniere etc.) care descurajează
importul acestora. Sectorul industrial este dominat de industria energetică regenerabilă (hidro,
solară şi eoliană), petrol şi gaze (tehnologia cea mai avansată din lume în explorările şi
exploatările maritime), mediu (în special captarea şi depozitarea dioxidului de
carbon),telecomunicaţii şi IT şi construcţia de nave, unde produsele româneşti îşi găsesc greu
nişe, fiind în concurenţă cu firme reunsocute internaţional şi selectate preferenţial de beneficiarii
norvegieni.
Avantajul este însă tendinţa unor mari companii de a transfera producţia proprie către state cu
forţa de muncă mai ieftină, dar cu pregătire şi experienţă tehnică, astfel încât în relaţia cu
Norvegia este mai eficace atragerea investitorilor din sectoarele menţionate. Investiţii norvegiene
în România,domeniile investiţiilor norvegiene în România păstrează următoarea structură
aproximativă: - Industrie: 58%;
- Agricultură: 14%;
- Comerţ cu ridicată: 11%;

19 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
20 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
- Servicii profesionale: 9%;
- Comerţ cu amănuntul: 3,5%;
- Turism: 2,3%;
- Transporturi: 1,4%

VII. CONCLUZIE

Fondul National de Pensii norvegian, fond de investitii care dispune de mari posibilitati
financiare, poate juca un rol important in ceea ce priveste plasamentele financiare pe alte piete
ale Norvegiei. Intalnirile si discutiile purtate de reprezentantii conducerii Ministerului
Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri si cei ai Ambasadei Romaniei la Oslo, cu
Ministrul Comertului si Industriei norvegian si cu cei ai Fondului National de Pensii au deschis
calea spre implicarea acestui Fond in diferite plasamente financire in Romania. 21
Trebuie avute in vedere cateva elemnte privind parteneriatele bilaterale: Norvegia acorda un rol
preponederent noului Acord bilateral, care a fost semnat in martie 2012. Datorita atractivitatii pe
care o reprezinta pietele din China, India, Brazilia si alte state din Asia si America Latina, in
ultimii doi ani se inregistreaza o concentrare a companiilor norvegiene catre aceste zone. De
precizat ca si guvernul condus de Jens Stoltenberg sprijina si promoveaza aceasta tendinta.
Se impune o intensificare a eforturilor pentru desfiintarea restrictiilor de a patrunde pe piata
norvegiana a produselor agricole si a produselor alimentare procesate si semiprocesate.
Un element care trebuie luat in calcul este ridicarea barierelor privind forta de munca din
Romania, situatie care se discuta in prezent in Parlamentul norvegian.

Fidelitatea exagerata a populatiei autohtone pentru toate produsele norvegiene, indiferent de

nivelul preturilor de vanzare, este un alt aspect de care trebuia tinut seama, la fel ca si de faptul
ca autoritatile impun standarde si norme pentru produsele alimentare in special, cu anumite
detalii tehnice specifice.
Existenta monopolului statului in domeniul bauturilor alcoolice si a protectionismului privind
produsele agricole si marfurile alimentare.
Media salariala lunara a unui angajat la stat este de peste 35.200 de koroane (aproximativ 4.512
euro) la nivelul pozitiilor de executie, respectiv de peste 65.200 de coroane (aproximatix 8.358
euro) la nivelul pozitiilor de decizie (directori si sefi executivi). La nivelul companiilor private,
de cele mai multe ori, nivelurile de salarizare sunt cu mult mai mari.
Nivelul ridicat al salariilor, vanzarea cu amanuntul si numarul important al retelelor de
magazine, carora li se impun respectarea unor reguli ce vizeaza protectionismul pentru marfurile
autohtone, fac ca patrunderea produselor din alte tari pe aceasta piata sa fie deosebit de dificila.
Exista o incredere foarte mare, exagerata chiar, in marfurile autohtone.

21 http://vikingi.ro/regatul-norvegiei-prezentare-generala/comertul-bilateral-romania-norvegia/
Populatia achiztioneaza preponderent marfuri produse in Norvegia, respectandu-se politica de
monopol a guvernului.
Populatia activa este bine pregatita din punct de vedere profesional, dar deosebit de selectiva in
ceea ce priveste conditiile de munca. Forta de munca provine din Norvegia, dar si din tarile
Scandinave (preponderent, conform unui acord tacit al angajatorilor, exceptand anumite meserii
deficitare: informaticieni, petrolisti, constructori): Suedia, Finlanda şi Danemarca, datorita
salariilor mai mari oferite de angajatorii norvegieni.
Neaderarea la Uniunea Europeana si intentia declarata a guvernului Norvegiei, ca si a majoritatii
populatiei aceste tari de nu deveni membra a U.E., a devenit o adevarata marota a politicii acestei
tari, care considera ca resursele de petrol si gaze le permit sa adopte o atitudine de relativa
independenta fata de piata Uniunii Europene de care, in acelasi timp, recunosc ca depind in mare
masura.
 VIII. BIBLIOGRAFIE

 http://www.oecd.org/norway/
 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Norvegiei
 http://www.ssb.no/en/
 https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Norway
 http://www.jurnaldenord.info/munca-in-norvegia/sistemul-de-taxare-somaj-si-pensii/#5
 https://www.regjeringen.no/no/id4/
 http://www.dce.gov.ro/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Norvegia.pdf
 https://www.scribd.com/presentation/118227688/Norvegia-Resurse-naturale
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Norvegia#Exploatarea_petrolului
 http://vikingi.ro/regatul-norvegiei-prezentare-generala/comertul-bilateral-romania-
norvegia/