Lucrarea 7 –

MASURAREA DIAFONIEI SI A EGALITATII STEREOFONICE

1. Măsurarea diafoniei între canale

Diafonia între canale este un parametru specific radioreceptoarelor

stereofonice şi se manifestă între canalele amplificatoare de audiofrecvenţă.
Între cele două canale de amplificare ale receptorului stereofonic există
diafonie atunci când, aplicând un semnal unuia dintre canale, apare semnal şi
în circuitul de ieşire al celuilalt canal.
Diafonia se exprimă prin raportul în dB, între puterea de ieşire a primului
canal şi puterea de ieşire a canalului al doilea, când se aplică semnal unic
numai la intrarea primului canal.

Metoda de măsurare:
În figura 1 se prezintă schema unui montaj pentru măsurarea diafoniei şi
a factorului de echilibrare stereofonic, care cuprinde o reţea de adaptare între
generator şi amplificatorul stereofonic şi un circuit de sarcină artificială.
Circuitele de ieşire ale celor două canale ale receptorului se conectează la
sarcinile lor artificiale corespunzătoare (RS1 şi RS2) prin intermediul
comutatorului K2.
Voltmetrul de măsură este conectat la sarcinile artificiale prin
comutatorul K3 şi a rezistenţelor de separare R2 cu rol de reducere a influenţei
aparatului de măsură asupra circuitului studiat. Se impune a fi îndeplinită
inegalitatea RV>>R2>>RS.
Reglajul de balans pentru egalizarea nivelelor de ieşire (dacă receptorul
este prevăzut cu acest reglaj), se face în condiţia aplicării la intrarea canalelor
a unui semnal cu frecvenţa standard de referinţă.
Semnalul se aplică la intrările de AF ale radioreceptorului astfel încât să
se obţină în ambele canale o putere egală cu puterea de referinţă, reglajul de
ton fiind pe poziţia normală şi reglajul de volum pe poziţia de maxim.

ü Pentru măsurarea diafoniei poziţia comutatoarelor K1, K2 şi K3 este

următoarea: K1 în poziţia 1 sau 2; K2 în poziţia 1 şi K3 în poziţia 1 sau 3;
ü Se aplică un semnal de audiofrecvenţă egal cu frecvenţa standard de
referinţă (1000 Hz), la intrarea unuia dintre canale (K1 în poziţia 1 sau 2)
. Intrarea celuilalt canal este conectată la o impedanţă echivalentă cu
impedanţa generatorului conectat la intrarea primului canal. Pentru
aceasta se utilizează o reţea de adaptare ca în figura 3.16;
ü Se trece comutatorul K1 în poziţia 1, aplicându-se astfel semnal doar
primului canal de amplificare;
ü Se variază semnalul de AF în domeniul audio (16 Hz– 16 kHz)
menţinând constant nivelul la ieşirea generatorului. Măsurătorile se vor
efectua cel puţin la frecvenţele recomandate pentru practică: 16 Hz,
 31,5 Hz, 31,5 Hz, 63 Hz, 125 Hz, 250 Hz, 500 Hz, 1000 Hz, 2000 Hz,
4000 Hz, 8000 Hz, 16000 Hz;
ü Se determină în funcţie de frecvenţă, raportul între nivelul de ieşire al
primului canal (utilizat) şi nivelul de ieşire al celui de-al doilea canal
(neutilizat). Acest raport, exprimat în dB, reprezintă diafonia canalului
utilizat faţă de canalul neutilizat:
U ies1
D1 = 20 log
U ies 2

ü Se trece comutatorul K1 în poziţia 2, aplicându-se astfel semnal doar

celui de al doilea canal de amplificare;
ü Se variază semnalul de AF în domeniul audio (16 – 16 kHz) menţinând
nivelul constant pentru fiecare valoare de frecvenţă recomandată din
gamă;
ü Se determină în funcţie de frecvenţă, raportul între nivelul de ieşire al
celui de-al doilea canal (utilizat) şi nivelul de ieşire al primului canal
(neutilizat). Acest raport, exprimat în dB, reprezintă (tot) diafonia celuilalt
canal:

U ies1
D2 = 20 log
U ies 2

Cu rezultatul măsurătorilor din cele două situaţii se trasează curba

diafoniei în funcţie de frecvenţa audio (fAAF) pe baza relaţiilor:

D1 = f(fAAF) şi respectiv
D2 = f(fAAF)

1 1 RS
1MΩ R2
2 1
R1 3 RV
4 2
1
Generator 1K AAF V
2
de AF 3
stereo
1 1K 1 K3
R1 2 RS R2
Tr 3
4 1MΩ 2
K1 K2
Fig.1. Schema bloc pentru măsurarea diafonie şi a factorului de
echilibrare stereofonică
2. Măsurarea egalităţii şi a factorului de echilibrare stereofonică
Egalitatea şi factorul de echilibrare stereofonică sunt parametrii specifici
radioreceptoarelor stereofonice şi se manifestă între canalele amplificatoare
de audiofrecvenţă.
Gradul de egalitate stereofonică între amplificatoarele de AF, ale celor
două canale, se exprimă comparând puterea de ieşire a acestor canale la
frecvenţe diferite, în condiţiile în care semnalul de intrare şi nivelul acestuia
este acelaşi, menţinut constant. Diferenţele de nivel, obţinute între puterile de
ieşire, sunt exprimate în dB.
Pentru o reproducere stereofonică de calitate, se recomandă ca
inegalitatea stereofonică între canale să nu depăşească 2 dB, astfel încât
deplasarea nedorită a imagini acustice faţă de centru să nu depăşească 7 %
din lăţimea câmpului acustic.
Factorul de echilibrare stereofonică se exprimă în dB şi
caracterizează identitatea proprietăţilor celor două canale stereofonice de AF.
Factorul de echilibrare stereofonică se defineşte ca raportul dintre valorile
medii algebrice ale tensiunilor de ieşire ale celor două canale, obţinute când la
intrarea lor se aplică simultan acelaşi semnal prima dată în fază şi a doua oară
în antifază.

Metoda de măsurare:
Generatorul de AF trebuie să fie prevăzut cu un circuit de ieşire capabil
să furnizeze două semnale separate (fig.1.), de tensiuni egale sau opuse ca
fază. Aceste semnale sunt aplicate pe rând fiecărui canal, cele două canale
vor fi folosite simultan, prin intermediul comutatorului K1.
În cazul în care receptorul este prevăzut cu reglaj de balans pentru
egalizarea nivelelor de ieşire, acesta va fi poziţionat corespunzător la aplicarea
frecvenţei standard de referinţă (1000 Hz).
Egalitatea mutuală a celor două canale de AF rezultă din datele
măsurării curbelor de răspuns amplitudine-frecvenţă a acestora folosind
montajul din figura 1.
Diferenţa puterilor de ieşire, funcţie de frecvenţă, exprimată în dB,
reprezintă gradul de egalitate stereofonică.
ü Pentru măsurarea factorului de egalitate stereofonică, circuitele de ieşire
sunt conectate la un comutator corespunzător (K2), care să permită
conectarea în circuit fie a difuzoarelor respective, fie a unor sarcini
artificiale corespunzătoare. Voltmetrul de măsură (V) este astfel
conectat încât să indice valoarea medie algebrică a celor două tensiuni
de ieşire;
ü Pentru măsurarea factorului de egalitate stereofonică poziţia
comutatoarelor K1, K2 şi K3 este următoarea: K1 în poziţia 3 sau 4; K2 în
poziţia 1 sau 2 şi K3 în poziţia 2;
ü Se modifică frecvenţa generatorului de AF, în toată gama propusă (16 –
16000Hz), sau cel puţin până la frecvenţa de 3000 de Hz, menţinând
constant nivelul de ieşire pentru fiecare frecvenţă a generatorului;
 ü Pentru fiecare frecvenţă aleasă din gama stabilită se fac măsurări,
conectând cu ajutorul comutatorului K1 semnalele de la intrarea celor
două canale:
a) în fază ;
b) în opoziţie de fază.
ü Se determină în funcţie de frecvenţa semnalului de AF, raportul între
mediile algebrice ale tensiunilor de ieşire, exprimat în dB, obţinute
pentru cele două semnale de intrare egale şi în fază şi pentru cele două
semnale de intrare egale şi în opoziţie de fază.

În condiţia în care, de fiecare dată, diferenţa între cele două rezultate

este mai mare de 19 dB, se consideră că inegalitatea între canale nu
depăşeşte 20 dB.
Măsurile pot fi repetate şi pentru alte poziţii ale reglajelor volum şi ton,
alegând aceleaşi poziţii pentru ambele canale.
Pentru radioreceptoarele care dispun de reglaj de balans, se vor indica
pentru orice altă poziţie a reglajului de volum, corecţiile de balans necesare, în
dB.