UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

ARHITECTURA COMPARATA
AN UNIVERSITAR 2016-2017

Apa – Arhitectura lichida

Milko Bogdan

ABSTRACT
Lucrarea abordează influenta apei în arhitectură, din prisma unor concepte rezultate din mediul
“Cyberspace”, arhitectul şi matematicianul Marcos Novak vede în calculator o unealtă în care se pot
introduce algoritmi suprapuşi cu imagini tridimensionale, rezulta o arhitectură care respiră, a cărei formă
este dependentă de interesele spectatorului, se deschide pentru a primi şi închide pentru a proteja.
Reprezintă o arhitectură fără uşi și holuri, în cazul în care camera următoare este întotdeauna unde ar
trebuie să fie și unde este nevoie să fie. Exemplele prezentate: Hydrapier, pavilioanele de apă dulce şi
sărată sunt exemple clare în care proprietatea lichidă şi fluidă a apei este comparată cu forma elementelor
care definesc spaţiul şi modul în care senzaţia este oferită prin mişcarea în astfel de spaţii.

I. INTRODUCERE

Încă din cele mai străvechi timpuri, elementele naturale au fost transpuse de om în mediul
construit, apa fiind un element primordial, simbol al vieţii, scos în evidenţă prin diferite procedee
transpuse în arhitectură.
Apa este un element fundamental al imaginaţiei umane, atât în mitologie, cât şi în artă, literatură
şi poezie, regăsindu-se şi în designul arhitectural cu care păstrează relaţia cea mai puternică. Astăzi mulţi
arhitecţi contemporani dezvolta relaţii diferite faţă de apă, ca material cu propriile calităţi formale sau ca
lichid, inspirând un anumit tip de arhitectură cu forme în mişcare, fluide (Fig.1).
În cazul în care ştiinţa şi poezia se intersectează cu tehnologia şi experimentarea, se pot realiza
forme arhitecturale deosebite.

(fig.1 Imagine reprezentativa a unei structuri fluide in arhitectura)

 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA
ARHITECTURA COMPARATA
AN UNIVERSITAR 2016-2017

II. COMPARAŢIA CARACTERISTICILOR APEI CU ARHITECTURĂ

Arhitectura este prin definiţie asociată cu starea solidă. Forma sa, în mod tradiţional masivă,
emana putere în aplicarea materialelor dedicate. În timp ce mulţi arhitecţi au experimentat alternativ
punerea lor în aplicare, o nouă tendinţa apare, aceea de a prelua formalitatea şi starea apei în diferite
ipostaze, acest procedeu implicând oprirea timpului, imortalizarea formală cât şi starea din interior pe
care o poate transmite fiecărui om în diferite feluri.
Comparaţia între arhitectură şi apă poate fi reprezentată de reinterpretarea suprafeţelor sub formă
de lichid şi fluid.

III. LICHID ŞI FLUID

„When we enter cyberspace we will expect to feel the mass of our bodies, the reluctance of our
skeleton; but we will choose to control with our eyes, fingertips, lips, and tongues, even genitals. “Marcos
Novak, Cyberspace: First Steps

Până la începutul anilor 1980, atunci când calculatorul de acasă era încă în fază incipientă,
Marcos Novak a arătat un interes în aplicațiile și implicațiile instrumentului digital în arhitectură. Este
unul dintre primii teoreticieni „cyberarchitecture”.
Mai mult decât un instrument de desen sau de reprezentare, calculatorul este un nou instrument
utilizat pentru a privi noi perspective, a genera familii de forme complexe, de algoritmi matematici,
adăugând o a patra dimensiune, aceea a timpului. Novak subliniază aspectul biologic al acestei arhitecturi,
de asemenea, acum supusă principiului evoluției. El colaborează cu nano şi biotehnologi specialiști pentru
a produce aceasta arhitectură radical nouă, independent și eliberat de originile sale.
Conceptul de „transarchitectures” caracterizează această simbioză între fluiditatea spațiului
virtual și real. Aplicarea conceptelor de spațiu virtual va crea ceea ce el numește „arhitectura invizibilă”, o
arhitectură atmosferică și scalabilă, care rezultă din creșterea virtualului, în timp ce multiplica mediile
simulate (fig.2).

(fig. 2 Vizunea „cyberarchitecture“ )

 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA
ARHITECTURA COMPARATA
AN UNIVERSITAR 2016-2017

Cyberspace-ul este lichid (Spațiului cibernetic, arhitectura lichidă, orașele lichide). „Liquid
architecture” este mai mult decât arhitectura cinetică, arhitectura robotică și arhitectura părților fixe și
legăturilor variabile. Este o arhitectură care respiră impulsuri si salturi ca formă și teren, a cărei formă
este dependentă de interesele spectatorului, se deschide pentru a primi şi se închide pentru a apăra.
Reprezintă o arhitectură fără uşi și holuri, în cazul în care camera următoare este întotdeauna unde ar
trebuie să fie și unde este nevoie să fie.

III.1 ALGORITMII CA UNEALTA DE CREAŢIE

Modul de generare a “arhitecturii lichide” este creat în principal de un generic algoritmic, urmat
de procese de suprapunere, mascare şi filtrare pentru a face un lucru informativ vizibil.
După suprapunerea informaţiilor, Novak fuzionează compoziţia algoritmica cu datele scanate.
Noua imagine dezvăluie noi modele, apoi el aplica un algoritm tridimensional în cyber-spatiu. În cele din
urmă „Liquid architecture” este văzută în două compozite algoritmice: variaţia de informaţie introdusă şi
cea a formei tridimensionale (fig.3). În diferite timpuri şi spaţii, arhitectura lichida prezintă variaţii noi.

(Fig. 3 Vedere rezultata prin suprapunerea variatiei de informatie si a formei tridimensionala)

 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA
ARHITECTURA COMPARATA
AN UNIVERSITAR 2016-2017

IV. EXEMPLE

IV.1 HydraPier

Construit în Amsterdam pentru expoziţia de horticultura internaţională „The Floriade 2002”

această construcţie se bazează pe opoziţia dintre apă şi pământ. Arhitectul încearcă să reprezinte această
opoziţie prin adăugarea a două planuri înclinate, care se separă chiar în locul unde apa întâlneşte pământul
(fig.4).

(Fig.4 Muchia in care pamantul intalneste apa, pavilionul este separat prin 2 pereti de apa)

Aceasta deversare permanentă a apei spre mare se materializează prin două cascade situate exact
la locul acestei fracturi, reprezentand axul de articulare, dar şi intrarea în clădire (fig.4). Fluxul continuu
de apă, controlat în mod constant de pompe, produce suprafeţe fluide, reflexive şi strălucitoare. Acesta
este un exemplu de fluidizare atât a suprafeţelor cat şi a structurii, făcând-o astfel să dispară în ochii celor
care o privesc de la distanţă (fig.5).
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA
ARHITECTURA COMPARATA
AN UNIVERSITAR 2016-2017

(fig. 5 Despartiarea pavilionului in cel de apa si cel de pamant, pe axul unde apa intalneste pamantul)

IV.2 PAVILIONUL DE APĂ DULCE ŞI SĂRATĂ

Conceptul de pavilion de apă se bazează pe ideea creării unui mediu arhitectural comunitar. Este
un mediu în care clădirea, lumina, imaginile proiectate, apa și sunetul formează o experiență completă.
Comportamentul mediului se bazează pe procese literare și metafore despre apă. Structura
fluidului din interiorul clădirii este o cochilie pentru o lume continuă de curgere și transformare a apei,
realizată atât cu apă reală, cât și cu medii virtuale (fig. 6).

(Fig. 6 Interiorul pavilionului de apa dulce, reprezentat de forme fluide precum valurile marii, in miscare contiunua)
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA
ARHITECTURA COMPARATA
AN UNIVERSITAR 2016-2017

Clădirea este prezentată ca două pavilioane interconectate: Pavilionul de apă dulce și Pavilionul
de apă sărată (fig. 7). Fiecare pavilion are propriul său mediu sonor. Mediul sonor al pavilionului de apă
dulce se bazează pe metaforele unui râu, o sursă de apă și un spațiu subacvatic mai întunecat. Pavilionul
cu apă sărată este inspirat de cerul virtual, de suprafața apelor mării și de un hidrat care trece prin ele,
prezentand metafore de condiții meteorologice diferite.

(fig. 7 Pavilionul de apa dulce si apa sarata)

Pavilionul de apă dulce este o structură permanentă care nu "conține" o expoziție în sensul clasic,
ca într-un muzeu în care mișcarea și văzul sunt distincte. Aici, imaginile și sunetele care apar sunt în
funcție de activitățile vizitatorilor. (fig.8)

(fig.8 Pavilionul de apa dulce)

 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA
ARHITECTURA COMPARATA
AN UNIVERSITAR 2016-2017

Vizitatorii sunt ca moleculele de apă, uneori se deplasează ca indivizi, uneori în grupuri mici, în
grupuri agitate sau rânduri pasive, și uneori în mulțimi mari (fig. 9.).
Toate sunetele sunt produse electronic. Difuzoarele sunt așezate astfel încât să auzi sunete scoase
de clădire în loc de sunet în clădire.

(fig. 9 Interiorul pavilionului de apa sarata)

În timp ce o construcţie strict utilitara își propune adesea o experiență uniformă a publicului,
Pavilionul Apelor are abordarea opusă. Face parte din conceptul de a promova experiențele individuale.
Două persoane care vizitează clădirea pot avea experiențe diferite și atunci când vizitează Pavilionul
Apelor a doua oară.

V. CONCLUZIE

Lichidul din arhitectură nu înseamnă numai generarea geometriei fluidului și a turbulenței, ci și

dizolvarea a tot ceea ce este solid și cristalin în arhitectură, adică nu doar materializarea sa, ci și cea
funcțională și programatică, în special. Odată cu îmbinarea fluidă a pielii cu mediul, corpul, spațiul,
obiectul și viteza, vom îmbina planul și volumul, podeaua și ecranul, suprafața și interfața și vom lăsa
vederea mecanică a corpului pentru o versiune mai plastică, lichidă și tactila, unde acțiunea și viziunea
sunt sintetizate.
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA
ARHITECTURA COMPARATA
AN UNIVERSITAR 2016-2017

BIBLIOGRAFIE
1. http://www.frac-centre.fr
1.1 Architecture & Eaux
1.2 Hydrapier, Haarlemmermeer, 2001
1.3 Fresh H2O, Pavillon de l'Eau douce, Waterland Neeltje Jans, Zeeland, 1994
1.4 Saltwater Pavilion, Neeltje Jans Zeeland, 1997
1.5 Marcos Novak
2. Camile A. Silva LIQUID ARCHITECTURES: “MARCOS NOVAK’S TERRITORY OF INFORMATION” B. Arch.,
University of Brasilia, Brazil, 2000
3. http://www.archilab.org/public/1999/artistes/noxa01en.htm#
4. http://www.evdh.net/water_pavilion/