http://www.tcm.phy.cam.ac.uk/~bdj10/psi/delanoy/delanoy.

html#citation

http://www.tcm.phy.cam.ac.uk/~bdj10/psi/delanoy/delanoy.html

Experimental Evidence Suggestive of Anomalous Consciousness Interactions

Deborah L. Delanoy
Department of Psychology, University of Edinburgh
7 George Square, Edinburgh, Scotland, U.K.
EH8 9JZ.

From Ghista, Dhanjoo N. (Ed.): Biomedical and Life Physics, pp. 398-410.
Proceedings of the Second Gauss Symposium, 2-8 August, 1993, Munich.
xvi, 545pp. Vieweg, Braunschweig/Wiesbaden, 1996 (email for information)
ISBN 3-528-06877-9

\The so-called ``mind-body problem'' is arguably humankind's most enduring question. The crux of this
question is whether mind can exist independently of the body. Or, to re-phrase it, is mind an
epiphenomenon of brain functioning, or is it, to some degree, independent of the mechanistic properties of
our physical brains? Throughout written history, the greatest philosophical thinkers have pondered this
matter. However, outside of the field of parapsychology, there has been very little experimental research
exploring whether consciousness can interact with its environment independently of the physical body.
This paper will address these issues by exploring patterns found in experimental parapsychological
research which suggest that mind or consciousness can interact directly with its environment without
mediation by known physical mechanisms, e.g. senses, motor activity, physiological output. If the
patterns emerging from this experimental work are as they appear, they may help shed some light on the
ability of consciousness to act independently of the physical body.

Parapsychological research can broadly be conceptualised as addressing two main areas. The first of
these, extrasensory perception (ESP), refers to the apparent obtaining of information by the mind without
recourse to currently understood sensory means of gaining such information. The second area,
psychokinesis (PK), refers to changes in physical systems apparently brought about by an act of
conscious intention, without recourse to currently understood means of effecting such changes. Both ESP
and PK can be conceptualised as anomalous interactions between mind and its environment, apparently
not mediated by any currently understood physical, sensory means. Psi is a term used to refer to both ESP
and PK phenomena.

This paper will present seven major meta-analyses carried out on various parapsychological databases.
These seven were chosen as they demonstrate both ESP and PK research, and highlight the wide scope of
psi experimentation which has been conducted over the last 60 years. Meta-analysis is a term which refers
to a group of statistical procedures that are used to summarise and describe bodies of research. They
provide a systematic means of combining results from groups of related individual studies to assess
overall consistency of results, and can assist in identifying variables within the database that appear to
affect outcomes, known as ``moderating variables''. Meta-analytic techniques provide quantitative, as
opposed to qualitative, reviews of bodies of research. The term ``meta-analysis'' was first coined by Glass
in 1976[1], although the basic procedures had been known for several decades (Snedecor [2]; Mosteller
and Bush [3]). More recently, many books have been published detailing methods, procedures and
theoretical considerations for conducting meta-analyses (e.g. Glass, McGaw and Smith [4]; Hedges and
Olkin [5]; Wolf [6]; Hunter and Schmidt [7]; and Rosenthal [8]); these references will provide further
details of the procedures and statistical formulae described generally below.

For readers who are unfamiliar with meta-analytic techniques, a brief summary of the basic components
of meta-analysis will be given. After identifying a domain of study, all relevant studies are gathered
together. The characteristics of those which are of interest are then coded, e.g. procedural variables and
constants, study quality, etc. Ideally, this coding should be performed by one or more individuals who are
not closely involved with the research topic, to avoid investigators' biases influencing any coding
decisions. The statistical measures generated for each study (commonly referred to as ``test statistics'',
e.g. z, t, chi-square, etc.) are converted into effect sizes. An effect size is a measure of the degree to which
a phenomenon is present in the population (i.e., of how large the effect is). As noted by Rosenthal [8],
commonly used statistical measures are usually a product how large the effect is and some function of the
size of the study, often the square root of the number of trials or individuals. He expresses this (p. 20) as:

Most effect size measures are defined so that they are zero when the null hypothesis is true. Unlike ``test''
statistical measures, effect sizes do not grow in magnitude with the size of the study. Thus they provide a
more accurate picture of replication across studies than can be provided by the standard statistical
measures alone. This can be especially important when dealing with small effects and thus with studies
with relatively low power, such as those commonly found in parapsychological research. Effect sizes
allow studies to be assessed with a continuous measure, rather than the dichotomous measure to which
test statistics are often reduced (i.e., statistically significant or not).

Replication across different studies is measured in terms of the consistency, or the ``homogeneity'' of the
magnitude of the observed effect sizes. Again, this differs from the more traditional approach using test
statistics, in which replication is defined by whether or not the null hypothesis is rejected in each study.
Of course, when evaluating replication across a group of studies, confidence in any estimate of overall
effect will be increased as the amount of confirming data increases. Using test statistics, outcomes from a
group of studies can be combined and/or summarised to give an overall outcome for the database,
weighting each study according to its size. In the following meta-analyses of parapsychological studies,
the overall likelihood of observing the results if the null hypothesis is always true can be assessed by
finding a combined z-score for all studies. This is simply a weighted average of the number of standard
deviations the results deviated from chance, and its likelihood can be assessed using the standard
statistical tables. One method of combining studies in this way is with a ``Stouffer z'' [3, 6, 9], and if the
null hypotheses are always true, this statistic follows a standard normal curve. Stouffer's z provides a
measure of how many standard deviations from chance the combined results of all of the studies fell.
Using Stouffer's z, we can compute a `` p-value'' which gives us the probability of observing such extreme
results if chance alone is the explanation. As we will see, the p-values for the meta-analyses in
parapsychology are extremely low, thus effectively ruling out chance as an explanation for the data.

Using meta-analytic techniques, the impact of flaws upon study outcome and of various moderating
variables can be quantitatively assessed, leading to improvements in study design and identification of
factors associated with optimal outcomes. Possible relationships between variables can be recognised and
tested in future experiments.
One problem that plagues all literature reviews is the tendency to report or publish only significant
findings, commonly referred to as the ``file drawer problem''. However, there are a variety of methods
available to estimate the size of the file drawer effect (i.e., the number of non-significant studies which
would be required to nullify the outcome of a meta-analysis). For example, Rosenthal [8] provides a
statistical measure, referred to as the ``Fail-Safe N'', to determine how many unpublished, null studies
would be needed to negate an observed effect in any size of database, with the general guideline that a 5:1
ratio of null, unpublished studies to each published study should be obtained before the possibility of a
negating file drawer effect can be safely eliminated.

In the following sections the findings of the selected meta-analyses will be presented. Consideration of
possible interpretations, explanations and implications of this work will be found in the concluding
Discussion section.

2 The ganzfeld debate

One group of parapsychological studies, the ganzfeld studies, have received more recent publicity, in
terms of published articles examining the overall effect of the database, than has any other area of psi
research. This attention is the result of detailed meta-analyses of the ganzfeld studies by a leading
ganzfeld researcher, Honorton [9], and a critic of this work, Hyman [10]. Following the publication of
these two meta-analyses, many other ``pro'' and ``con'' evaluations and commentaries have been published
[11, 12, 13, 14]. The ganzfeld debate, often referred to as the ``Honorton--Hyman debate'', will be
summarised below, but first a brief description of a ganzfeld study will be presented.

The ganzfeld technique consists of presenting a relaxed percipient with homogenous, unpatterned visual
and auditory stimuli, which assists in increasing the mental imagery experienced by the percipient. While
receiving this stimulus, the percipients verbalise all their experiences, their goal being to gain impressions
which will relate to a sensorially isolated and remote target picture or short video clip. The ``target'' is
being watched frequently by another person (a ``sender'' or ``agent'') who is attempting mentally to
convey impressions of the target to the percipient or ``receiver''. These studies utilise a ``free-response''
methodology, in which the contents of the target material are unknown to the receiver (i.e., the percipient
is ``free'' to respond with whatever impressions they generate, as he or she has no information regarding
the specific contents of the possible target). The most common method of analysis used in ganzfeld
studies is for the percipient or an independent judge(s) to compare the obtained impressions to four
different target pictures/video clips, one of which is a duplicate of the actual target, looking for
similarities. Using blind procedures, the judge has a one in four chance of correctly identifying the actual
target (i.e., mean chance expectancy = 25 per cent ``hit'' rate). Study outcome is based upon whether
similarities between the percipient's impressions and the actual target enabled the target to be correctly
identified significantly more often than chance would allow. For further information regarding this
experimental technique, procedural details and methods of analysis, see Honorton [9], and Honorton et al.
[15].

A meta-analysis of twenty-eight ganzfeld studies was performed by Honorton (1985) [9], in response to a
flaw analysis of the ganzfeld database conducted by Hyman (1985) [10]. Hyman found a highly
significant overall effect in the database, but concluded that this effect was negated as he found a
significant relationship between the study outcomes and procedural and statistical flaws contained in the
studies. However, Hyman's flaw categorisations were severely criticised by Honorton, and a
psychometrician, Saunders [16], found faults in Hyman's statistical analyses.

Honorton's meta-analysis found there were no significant relationships between study outcomes and
quality. The overall composite (Stouffer) z score for the 28 ganzfeld studies included in the Honorton
meta-analysis was highly significant ( , two-tailed). The effect sizes were
homogeneous, overall and across experimenters. The discrepancy between the Honorton and Hyman
analyses of the ganzfeld studies prompted a further meta-analysis by Rosenthal [17], an independent
specialist in meta-analysis. Like Honorton, Rosenthal found an overall composite z score of 6.60 for the
twenty-eight ganzfeld studies. His file drawer estimate agreed with that of Honorton, requiring 423
unreported, null studies to negate the significance of the database. Here it is worth noting that another
critic, Blackmore [18] conducted a survey to discover the number of unreported ganzfeld studies in 1980,
prior to the Honorton/Hyman debate. Her survey found 32 unreported studies, of which 12 were never
completed, and one could not be analysed. Of the remaining 19 studies, 14 were judged by Blackmore to
have adequate methodology, with 5 of these (36 percent) reporting significant results. She concluded that
``the bias introduced by selective reporting of ESP ganzfeld studies is not a major contributor to the
overall proportion of significant results'' (p. 217). Rosenthal, after considering the possible influence of
various flaws upon study outcome, concluded that the overall hit rate of the studies could be estimated to
be 33 percent, whereas chance expectancy was 25 percent.

In 1986 Honorton and Hyman published a ``Joint Communiqué'' [19] in which they agreed that there was
an overall effect in the database, but continued to disagree as to what extent this effect may have been
influenced by methodological flaws. In their communiqué they outlined the necessary methodological
precautions that should be taken to avoid the possibility of future studies giving rise to the same level of
debate that had surrounded the previous ones. They concluded that more studies needed to be conducted,
using the controls they had documented, before any final verdict about the database could be reached.

Honorton and his research team proceeded to design a new ganzfeld system which met the criteria he and
Hyman had specified in their communiqué. This system, and studies using it, are referred to as
``autoganzfeld studies'', as much of the procedure is under automated computer control in order to avoid
the problems found in some of the earlier studies. Before Honorton's lab closed in 1989, 11 experimental
series, representing 355 sessions, conducted by eight experimenters, had been collected using the
autoganzfeld. Honorton et al. [15] published a summary of the autoganzfeld studies and compared them
with his earlier meta-analysis. The autoganzfeld sessions yielded overall significant results ( z = 3.89, p =
0.00005), with an obtained hit rate of 34.4 percent (with 25 percent being chance expectancy). The effect
sizes by series and by experimenter were both homogeneous. Comparing the autoganzfeld outcomes to
those of the 28 studies of the earlier meta-analysis revealed very similar outcomes, with the autoganzfeld
showing slightly better ESP scoring than that obtained in the earlier studies (autoganzfeld results by
series: effect size or es = .29, earlier 28 meta-analysis studies by experiment: es = .28).

Hyman, in 1991 [20] commenting upon a presentation of these results by the statistician, Utts [12],
concluded that ``Honorton's experiments have produced intriguing results. If, as Utts suggests,
independent laboratories can produce similar results with the same relationships and with the same
attention to rigorous methodology, then parapsychology may indeed have finally captured its elusive
quarry.'' (p. 392). Replications are currently being undertaken at various labs; the only replication using a
full autoganzfeld environment which has been reported to date was conducted at the University of
Edinburgh [21], where the obtained significant, overall hit rate was 33 percent ( ).
This outcome is consistent with Honorton's autoganzfeld scoring rate of 34.4 percent, and replicates
Rosenthal's hit rate estimate based on the earlier ganzfeld studies. The procedure for the Edinburgh study
incorporated additional safeguards against subject and experimenter fraud.

3 Looking into the future: Meta-analysis of precognition ESP studies

Folklore and many anecdotal stories have relayed how some individuals have claimed to be able to
``foretell'' the future, or have experienced premonitions of events before they actually occurred. While
much of this information is likely due to misinterpretation, misrepresentation or other flaws of human
perception, memory and reasoning, there are experimental findings which suggest that precognition may
occur (see Wiseman and Morris [22] for an overview of ways we can be deceived, or can deceive
ourselves into interpreting a normal incident as being paranormal).

Honorton and Ferrari [23] conducted a meta-analysis of 309 precognition studies conducted between
1935 and 1987. These studies all used a ``forced-choice'' methodology, in which the subject is aware of
the possible target choices, and is asked to choose one of them as his answer (as opposed to ``free-
response'' methodologies, such as ganzfeld studies). In all of these studies, the subject made their choice
as to the target identity prior to the target identity actually being randomly generated. Thus the subjects'
responses were to targets which did not exist at the time of their response. These studies are thought by
some to be methodologically superior to other ESP studies as there is little possibility of the subject
``cheating'', or receiving any subtle cues about the target identity, as the target does not exist when their
response is made.

The studies included in this meta-analysis were conducted by 62 different senior investigators, and
included nearly two million individual trials contributed by over 50,000 subjects. While the mean effect
size per trial is small ( es = .02), it is sufficiently consistent for the overall effect from these studies to be

highly significant (combined ). Using eight different measures of study

quality, no systematic relationship was found between study outcome and study quality. A ``fail-safe N''
estimate would require 14,268 unreported, null studies to reduce the significance of the database to
chance levels. Given the wide diversity of study methods and procedures found in this database, it is not
surprising that the study outcomes were extremely heterogeneous. The authors eliminated outliers by
discarding those studies with z scores falling within the top and bottom 10 percent of the distribution,
leaving 248 studies. It should be noted that the elimination of outlier studies to obtain homogeneity is a
common practice, and in other, non-parapsychological reviews ``it is sometimes necessary to discard as
many as 45% of the studies to achieve a homogeneous effect size distribution'' (p. 1507) [24]. The
resulting mean trial effect size was .012, and the combined z still highly significant

( ). While it was found that study quality improved significantly over the 55
year period during which these studies were conducted (correlation coefficient r[246 degrees of freedom]

= .282, , study effect sizes did not significantly co-vary with the year of publication. Study
effect sizes are homogenous across the 57 investigators contributing to the trimmed database. The rest of
the analyses conducted were all performed upon this smaller database.

The authors identified four ``moderating'' variables that appeared to relate systematically to study
outcome. The first variable involved the subject population. It was found that studies using subjects who
were selected on the basis of good ESP performance in previous experimental sessions obtained
significantly better ESP effects than those studies using unselected subjects (a t test with 246 degrees of
freedom [df] giving t = 3.16, p = 0.001). Another variable which covaried with study effect size was
whether the subjects were tested individually or in groups, with individual testing studies obtaining
significantly higher outcomes than those using group testing methods ( ).

A further moderating variable involved the type of feedback subjects received about the accuracy of their
responses. There were four feedback categories, including no feedback, delayed feedback (usually via
mail), feedback given after a sequence of responses (often after 25 responses), and feedback given after
each response. Of the 104 studies which supplied the necessary information, there was a linear and
significant correlation between the precognition effect and feedback level ( , p = 0.009),
with effect sizes increasing with level of feedback. A related finding involves the time interval between
the subject's responses and the target selection. This finding is confounded by the feedback level, as time
duration between the response and target generation may co-vary with feedback level (i.e., when feedback
was given after every response, the time interval between response and target selection would have to be
shorter than was necessarily the case when feedback was given after a sequence of calls, or a month after
the responses had been made). There were seven different time interval categories, varying from a
millisecond to months. There was found to be a significant decline in precognition effect sizes as the time
interval between response and target selection increased ( ). The
significant temporal decline/study effect size relationship is due entirely to those studies which used
unselected subjects, with the studies that tested selected subjects showing a small, non-significant
increase in precognition scoring as the time interval increased (the difference between these groups was
not significant).

It should be noted that there was no significant difference in quality between studies using selected and
unselected subjects. Also, studies which tested subjects individually did show significantly higher study
quality than those utilising group testing procedures ( ). A correlation
between feedback level and research quality was positive, but not significant (
.

In summarising the precognition findings, Honorton and Ferrari concluded ``the forced-choice
precognition experiments confirm the existence of a small but highly significant precognition effect.'' (p.
300). Furthermore, they concluded that the most important outcome of the meta-analysis was the
identification of moderating variables, which not only provides guidelines for future research, but may
also help expand our understanding of the phenomena.

4 Influencing randomness in physical systems: Two meta-analyses

``Mind over matter'' is a frequently used phrase, but is there any evidence suggesting that mind can exert
some influence over the behaviour of physical, material systems? Two meta-analyses dealing with such
effects will be reviewed, both of which suggest that mind can directly interact with matter. Both these
databases involve participants attempting to make a random system behave in a non-random manner.

The first of these databases involves studies in which people tried to influence the outcome of falling dice.
This work was initially suggested by claims of gamblers that they were able to influence the outcome in
dice throwing situations in gaming casinos. Radin and Ferrari [25] conducted a meta-analysis of 148 dice
studies conducted between 1935 and 1987. This database also included 31 control studies in which no
conscious influence of outcome was attempted. The results showed a significant overall effect for the

experimental influence studies ( es = .012, Stouffer , and chance results for the
control studies (Stouffer z = 0.18). To obtain a homogeneous distribution of effect sizes, 53 studies (35
per cent) of the database had to be deleted. Of these deleted studies, 33 had positive and 19 had negative
effect sizes. Eleven study quality measures were considered. While the relationship was not significant,
the authors did find that effect size decreased as study quality increased.

Another methodological problem affecting this database is that the probability of obtaining a specific
outcome is not necessarily equally distributed across all the die faces (e.g., if using pipped dice, the six
typically has the least mass and is thus most likely to come up). To examine the possible influence of this
``non-random'' aspect of dice throwing, the results for a subset of 69 studies, in which targets were
balanced equally across the six die faces, were examined. A significant overall effect was still obtained

(Stouffer z = 7.617, p ). For these 69 studies, the effect size was relatively constant across the
different measures of study quality, and a file drawer analysis revealed that a 20:1 ratio of unreported,
nonsignificant studies for each reported study would be required to reduce the database to chance
expectations.

The second ``mind over matter'' meta-analysis involves studies in which a person attempts to influence a
microelectronic random number generator (RNG) to behave in a non-random manner. This meta-analysis,
conducted by Radin and Nelson [24], involves the largest parapsychological database to date, with 832
series, of which 597 were experimental series and 235 control series. The general protocol of these studies
involves having a RNG drive a visual display, which an observer tries to influence, by means of mental
intention, in accordance with prespecified instructions. The randomness of the RNG is usually provided
by radioactive decay, electronic noise or pseudorandom number sequence seeded with true random
sources; the RNG's are frequently monitored to ensure true random output in these studies. The observer
initiates a ``trial'' by means of a button push, which starts the collection of a fixed length sequence of data.
For each data sequence, a z score may then be computed. The mean effect size per trial for the

experimental series was very small, but very robust ( es = .0003, combined z = 15.58, p =
and significantly higher ( z = 4.1, p = 0.00004) than the effect size for the control series ( es = --.00004).
Sixteen study quality measures were investigated; effect size did not significantly co-vary with study
quality. The file drawer estimate for this data base is enormous, requiring 54,000 null, unreported studies
to reduce the observed effect to chance levels. Given these findings, Radin and Nelson concluded that ``it
is difficult to avoid the conclusion that under certain circumstances, consciousness interacts with random
physical systems'' (p. 1512, [24]).

5 Direct mental interactions with living systems (DMILS)

Direct mental interactions with living systems (DMILS) research involves testing procedures where a
person (an ``agent'') is trying to interact with a biological target system, e.g., another person's
physiological responses or the behaviour of small animals or fish. In DMILS studies the biological target
is located in a sensorially shielded room, providing isolation from any physical contact with the agent.
The target's spontaneously fluctuating activity is monitored continuously while the agent, during
randomly interspersed influence and noninfluence (control) periods, tries to influence mentally the target's
activity in a pre-specified manner. The target system is unaware of timing or goal orientation (i.e.,
influence or non-influence) of the agent's mental intentions. When human physiological responses are the
target system, the target person's only goal during the experimental session is to remain passively alert
and to wish mentally that their physiology will unconsciously respond appropriately to the agent's
intentions. The mental strategies used by the agent to interact with the remote, shielded target includes
wishing and willing the desired changes to manifest in the target, mental imaging of the desired outcome,
and in some instances simply paying attention to the target system. The randomised order of the influence
or non-influence period is usually conveyed to the agent by a message on a computer monitor; the
monitor may also convey to the agent the actual recordings of the target's activity, thereby providing on-
going feedback about the effects of their mental intentions upon the remote target system. The
experimental design eliminates possible confounding factors such as recording errors, placebo effects,
confounding internal rhythms and chance correspondences.

The majority of the recent DMILS research has been conducted by Braud and his colleagues, who
published a meta-analytic summary of 37 of their experiments (Braud and Schlitz [26]). This work
involved 13 different experimenters and 655 sessions. These 37 studies examined seven different target
systems, including electrodermal activity (EDA) with the agent trying to influence the subject's EDA to
increase or decrease (i.e., trying to ``calm'' or ``activate'' the subject), blood pressure, fish orientation,
mammal locomotion, and the rate of haemolysis of human red blood cells. The overall results from this
work have been highly significant (per session

overall ).

While this work was conducted by 13 different experimenters, it was all performed at the same
laboratory. Other laboratories are now attempting to replicate this work, with the initial results generally
conforming to those obtained by Braud et al. For example, Delanoy and Sah (1994 [27]) compared EDA
responses to conscious responses in a DMILS environment, in which the agent was either remembering
and trying to re-experience a very positive, exhilarating emotion (``activate'' condition) or was thinking of
an emotionally neutral object (``control'' condition). The subject's EDA showed significantly greater
activity during the activate periods than during the control periods ( .
However, the subject's conscious responses (i.e., their guesses as to whether the agent was trying to
activate or calm them) did not differ from chance expectancy. The finding of a significant physiological
effect, with no corresponding effect shown by a conscious response measure, supports similar findings
from Tart [28] and Targ and Puthoff [29], and suggests that subtle psi interactions may occur without any
conscious recognition on the part of the subject.

6 Relating ESP to personality traits: Two meta-analyses

Parapsychological researchers have long been interested in exploring if there are any factors which might
relate to why some people report having more psi experiences in their everyday life than do others.
Similarly, while most experimental work is done with volunteer subjects who have not been chosen on
the basis of their supposed psi ability, it has been observed that some people appear to do better in
experimental psi tests than others. One approach to examining possible reasons for these observed
differences has involved exploring the relationship between various personality factors and psi ability.

Two meta-analyses of studies which have looked for correlations between performance on a psi task and
different personality traits will be discussed here. One of these involved studies which looked for a
relationship between a person's opinion of psi and their own psi abilities with their psi test performance.
Research examining what has come to be known as the sheep/goat effect, supported the hypothesis that in
experimental psi tests those with positive attitudes (``sheep'') tend to score above chance, and those with
negative attitudes (``goats'') below chance.

Lawrence [30] conducted a meta-analysis of the 73 published studies examining the sheep/goat effect.
These studies were conducted by 37 principal investigators, and involved over 4,500 subjects who
completed over 685,000 trials. The overall effect size per trial is small ( r = 0.029), but highly significant
over these studies which involved a large number of procedural manipulations and potential modifying

variables. The combined Stouffer z = 8.17, p = . Using seven different measure of study
quality, Lawrence found that effect size did not covary with study quality. A file-drawer estimate
(Rosenthal's ``fail-safe N'') revealed that 1726 unreported studies with null results (i.e., 23 unreported
studies for each of the 73 reported ones) would be required to reduce the significance of the database to
chance expectancy.

This database has used a wide range of different sheep/goat scales, ranging from single questions to more
lengthy questionnaires. The means of determining belief have also varied, with most focusing upon
previous personal psi experiences, self-evaluation of personal psi ability, opinions regarding one's ability
to display psi ability in the specific testing situation and/or one's general attitudes towards such
phenomena. Lawrence found there was no overall relationship between effect size and the type of
measure used, from which he concluded that the sheep/goat effect was quite robust regardless of how it
was measured.

Another personality trait that has been studied in relation to psi performance is extraversion/introversion.
Honorton, Ferrari and Bem [31] conducted a meta-analysis on the 60 published studies examining this
relationship. Prior to this meta-analysis, descriptive reviews of this database had concluded that extraverts
performed better than introverts on psi tasks (Eysenck, [32], Palmer [33], Sargent [34]). However, the
ability of meta-analysis to identify flaws and modifying variables led to a different finding in the meta-
analysis. While the meta-analysis did find a significant overall effect ( r = .09, combined z = 4.63, p =
0.000004), the effect sizes were non-homogeneous. The studies were divided into smaller groups
according to various procedural variables in order to discover the source of the non-homogeneity. The
authors separated the 45 studies using forced-choice procedures from the 14 studies using free-response
methods. Once again, significant but non-homogeneous, effects were found (forced choice: r = .06,
combined z = 2.86, p = 0.0042; free-response: r = .20, combined z = 4.82, p = 0.0000015). A further
division of these two groups of studies examined whether testing subjects individually or in groups had
any impact on the outcomes. This analysis revealed that of the forced-choice studies, 21 studies had tested
subjects individually, resulting in a significant, but non-homogeneous effect ( r = .15, combined z =
4.54, p = 0.000006). In the 24 forced-choice studies where participants were tested in groups, there was
no significant effect ( r = .00, z = --0.02), although there was homogeneity .

A flaw analysis showed that the significant effect in the forced-choice database was entirely due to 18
studies in which the extraversion measure had been given after the ESP test, the significance of this
correlation being due to 9 of these studies in which the subjects knew how they had performed on their
psi task before they completed the extraversion questionnaire. This finding raises the strong possibility
that the correlation was due to psychological, as opposed to paranormal, factors. Thus the previous
descriptive reviews which had found a significant, positive relationship between extraversion and psi-
scoring had failed to uncover the inconsistency in the degree to which this effect was present in these
studies, and the flaw which lead Honorton, Ferrari and Bem to conclude that the relationship in forced-
choice studies would appear to be artifactual.

In the subset of 14 free-response extraversion studies, a significant ( r = .20, combined z = 4.82, p =

0000015) but non-homogeneous effect was obtained. Dividing the studies according to individual or
group testing procedures revealed that the 2 studies employing group testing were responsible for the non-
homogeneity. The results for the 12 studies which testing subjects individually show homogeneity and a
significant correlation ( r = .20, combined z = 4.46, p = 0.0000083). Eleven of the studies documented the
presentation order of the psi test and extraversion questionnaire. In all of these studies, the extraversion
questionnaire was given prior to the ESP test, thereby avoiding the potential problem of subject's
knowledge of their ESP results influencing the way that they completed their extraversion questionnaire.
These 11 studies show a significant and homogeneous extraversion/ESP correlation ( r = .21,
combined z = 4.57, p = .000005).

After completing the extraversion/ESP meta-analysis, Honorton et al. examined the autoganzfeld database
to see if they could confirm the relationship. For the 221 autoganzfeld trials for which they had
extraversion data, they obtained a significant ESP/extraversion correlation
( . This finding is consistent with those from the free-response
extraversion meta-analysis.
7 Discussion

The above seven meta-analyses represent a cross-section of the meta-analyses that have been performed
on parapsychological research. They were not chosen to illustrate the greatest effects or to ``paint the
rosiest picture'', but rather to provide a window into the range of effects and variety of methodologies
found in psi experimentation. The effect sizes in these studies tend to be very small (RNG--PK) to
moderate (i.e., DMILS) in size. However, even the smaller effect sizes appear to be reliably found in the
databases. Furthermore, the size of an effect does not provide a good indication of its potential
meaningfulness or applicability. For example, a recent medical study investigating whether aspirin could
help prevent heart attacks was ended prematurely because the effectiveness of the treatment was so
clearly demonstrated after six months of trials that the investigators thought it would be unethical to
withhold the treatment further from the control group. Indeed, the findings from the study were heralded

as a major medical breakthrough. While the findings from this study were highly significant ( =
25.01, p = 0.00001), the effect size is .068, considerably smaller than some of the effect sizes found in the
psi literature [12, 13]. It should be noted that small effects have low statistical power [8, 12, 13]. For
example, the aspirin study involved over 22,000 subjects. If there had only been 3,000 subjects, the
investigators would have had less than a 50 percent chance of finding a conventionally significant effect
[13]. Given the small effect sizes which are typical in psi experiments, low replicability is to be expected.
Rosenthal [17] notes that ``even though controversial research areas are characterised by small effects,
that does not mean that the effects are of no practical importance.'' (p. 324). Indeed, in an article
addressing behavioural research in general, Rosenthal [35] warned: ``Given the levels of statistical power
at which we normally operate, we have no right to expect the proportion of significant results that we
typically do expect, even if in nature there is a very real and very important effect'' (p. 16).

What can these findings tell us about the functioning of apparent psi abilities? The conceptualisation of
ESP as the anomalous input of information into consciousness and PK as the anomalous output of
influence are ``working'' models, which help convey possible interpretations of the obtained phenomena.
However, the distinction between ESP and PK is often blurred. If one accepts the precognition database
as suggesting that information about an event can be obtained before the occurrence of the event, many of
the psi results could be interpreted as representing acts of precognition. For example, while most ganzfeld
and DMILS studies are ``real-time'' and involve an ``agent'', it is possible that the actual mechanism at
work may be the subject obtaining information about the target by ``looking'' into the future to gain
relevant target information and then generating appropriate impressions in the case of ganzfeld studies, or
producing the appropriate self-regulatory responses in the case of the DMILS studies. In this context, it
should be mentioned that the role of the agent is unclear. No DMILS studies have yet been reported
which have not used an agent, but in the case of ganzfeld studies, the recent Edinburgh study [21] found
equally significant outcomes in sender and no sender conditions. Similarly, other ESP studies have
obtained significant, positive outcomes without using an agent (for a review of this work see Palmer
[36]). Findings such as these indicate that a sender appears not to be a necessary component in anomalous
information transfer studies, although they may still have a beneficial psychological impact upon the
study outcomes [36]. The RNG--PK work has been traditionally conceptualised as representing
``influencing'' effects, as has the DMILS work which was initially known as ``bio-PK''. However,
alternative interpretations of these apparent effects may involve ESP. May et al. [37] have proposed that
apparent RNG--PK effects could be the result of the observer, via precognition, knowing what would be
the right moment to initiate a sequence of random event (i.e., when to push the button) to get the desired
outcome, thereby making use of the random fluctuations found in RNG systems to create a non-random
outcome. Others have questioned the validity of a precognition interpretation of psi data. For example,
Morris [38] discusses models based on ``real-time'' psi effects as possible alternative explanations of
precognition. For example, using PK a subject or investigator could influence the random source used to
choose the target in precognition studies to obtain a selection consistent with the subject's response.
As the above comments make apparent, the mechanisms which may be involved in the producing the
effects found in these databases are still unknown. Process-oriented research is ongoing in
parapsychology. In future studies, correlations such as those found in the precognition database may help
us better differentiate between the differing theoretical interpretations of these anomalous effects. While
this paper has focused upon presenting summaries of experimental data, there are a variety of theoretical
models which address these findings. Although it is outside the scope of this paper to review these
models, a thorough presentation of theoretical parapsychology is provided by Stokes [39].

In conclusion, the findings from these meta-analyses suggest that consistent trends and patterns are to be
found in the database. The consistency of outcomes found in the ganzfeld research, the robust PK effects,
the modifying variables revealed by the precognition database, the variety of target systems displaying
DMILS effects and the correlations found with personality traits are all indicative of lawful relationships.
Given these relationships it is difficult to dismiss the findings as ``merely an unexplained departure from
a theoretical chance baseline'' p. 301 [23]. Whether these effects will prove to represent some combination
of currently unrecognised statistical problems, undetected methodological artefacts, or, as seems
increasingly likely, a genuinely new, hitherto unrecognised characteristic of mind or consciousness
remains to be seen.

Acknowledgements: I would like to thank Robert L. Morris and Jessica Utts for their helpful comments
on earlier drafts of this paper.

Așa-numita "problemă minte-corp" este o problemă cea mai durabilă a omului. Esența
acestei întrebări este dacă mintea poate exista independent de corp. Sau, pentru a re-fraza,
este minte un epifenomen al funcționării creierului, sau este, într-o oarecare măsură,
independent de proprietățile mecanice ale creierului nostru fizic? De-a lungul istoriei
scrise, cei mai mari gânditori filozofi au analizat această chestiune. Cu toate acestea, în
afara câmpului de parapsihologie, au existat foarte puține cercetări experimentale care
explorează dacă conștiința poate interacționa cu mediul său independent de corpul fizic.
Această lucrare va aborda aceste aspecte prin explorarea modelelor găsite în cercetarea
parapsihologică experimentală care sugerează că mintea sau conștiința pot interacționa
direct cu mediul său fără a fi mediate de mecanisme fizice cunoscute, de ex. sensuri,
activitate motorie, ieșire fiziologică. Dacă tiparele care ies din această lucrare
experimentală sunt așa cum apar, ele pot ajuta să arunce o lumină asupra capacității
conștiinței de a acționa independent de corpul fizic.

Cercetarea parapsihologică poate fi în general conceptualizată ca abordând două domenii

principale. Prima dintre acestea, percepția extrasenzorială (ESP), se referă la obținerea
aparentă de informații de către minte fără a recurge la mijloacele senzoriale înțelese în
prezent de a obține astfel de informații. A doua zonă, psihocineza (PK), se referă la
schimbări în sistemele fizice aparent aduse de un act de intenție conștientă, fără a recurge
la mijloacele în prezent înțelese de a efectua astfel de schimbări. Atât ESP, cât și PK pot fi
conceptualizate ca interacțiuni anormale între minte și mediul lor, aparent neacceptate de
mijloacele fizice, senzoriale înțelese în prezent. Psi este un termen folosit pentru a se referi
la fenomenele ESP și PK.

Această lucrare va prezenta șapte meta-analize majore efectuate pe diferite baze de date
parapsihologice. Aceste șapte au fost alese pentru că demonstrează atât cercetarea ESP, cât
și cercetarea PK și evidențiază amploarea amplitudinii experimentelor psi, care a fost
efectuată în ultimii 60 de ani. Meta-analiza este un termen care se referă la un grup de
proceduri statistice care sunt utilizate pentru a rezuma și descrie organismele de cercetare.
Acestea oferă un sistem sistematic de combinare a rezultatelor din grupuri de studii
individuale înrudite pentru a evalua coerența generală a rezultatelor și pot ajuta la
identificarea variabilelor din baza de date care par să afecteze rezultatele, cunoscut sub
numele de "moderarea variabilelor". Metodele analitice oferă analize cantitative, spre
deosebire de calitative, ale organismelor de cercetare. Termenul de "meta-analiză" a fost
inițial inventat de Glass în 1976 [1], deși procedurile de bază au fost cunoscute de mai
multe decenii (Snedecor [2]; Mosteller și Bush [3]). Mai recent, au fost publicate mai multe
cărți care detaliază metode, proceduri și considerații teoretice pentru efectuarea
metaanalizelor (de exemplu, Glass, McGaw și Smith, Hedges și Olkin), Wolf [6], Hunter și
Schmidt [7]; și Rosenthal [8]); aceste referințe vor furniza detalii suplimentare privind
procedurile și formulele statistice descrise în cele ce urmează.

Pentru cititorii care nu cunosc tehnicile meta-analitice, va fi dat un scurt rezumat al

componentelor de baza ale meta-analizei. După identificarea unui domeniu de studiu, toate
studiile relevante sunt colectate împreună. Caracteristicile celor care prezintă interes sunt
apoi codificate, de ex. variabile și constante de procedură, calitatea studiului etc. În mod
ideal, această codificare ar trebui să fie efectuată de unul sau mai mulți indivizi care nu
sunt strâns implicați în subiectul cercetării, pentru a evita influențele anchetatorilor asupra
influenței deciziilor de codificare. Măsurile statistice generate pentru fiecare studiu
(denumite în mod obișnuit "statistici de testare", de exemplu, z, t, chi-pătrat etc.) sunt
convertite în dimensiuni de efect. O dimensiune a efectului este o măsură a gradului în care
un fenomen este prezent în populație (adică, cât de mare este efectul). După cum sa
menționat de către Rosenthal [8], măsurile statistice utilizate în mod obișnuit sunt de obicei
un produs cât de mare este efectul și o anumită funcție a mărimii studiului, adesea
rădăcina pătrată a numărului de studii sau a indivizilor. El exprimă acest lucru (p.20):
Majoritatea măsurilor de dimensiune a efectului sunt definite astfel încât acestea să fie zero
când ipoteza nulă este adevărată. Spre deosebire de masurile statistice "test", dimensiunile
efectelor nu cresc in magnitudine cu marimea studiului. Astfel, acestea oferă o imagine mai
exactă a replicării în cadrul studiilor decât poate fi furnizată numai de măsurile statistice
standard. Acest lucru poate fi deosebit de important atunci când se lucrează cu efecte mici
și, prin urmare, cu studii cu putere relativ scăzută, cum ar fi cele găsite frecvent în
cercetarea parapsihologică. Dimensiunile efectelor permit evaluarea studiilor cu o măsură
continuă, mai degrabă decât măsura dihotomă la care statisticile de testare sunt adesea
reduse (adică semnificative din punct de vedere statistic sau nu) Replicarea în cadrul
diferitelor studii este măsurată în termeni de consistență sau de "omogenitatea"
dimensiunii dimensiunilor efectului observat. Din nou, aceasta diferă de abordarea mai
tradițională care utilizează statisticile de testare, în care replicarea este definită prin faptul
că ipoteza nulă este respinsă sau nu în fiecare studiu. Desigur, atunci când se evaluează
replicarea într-un grup de studii, încrederea în orice estimare a efectului global va crește
odată cu creșterea numărului de date confirmatoare. Folosind statisticile de testare,
rezultatele dintr-un grup de studii pot fi combinate și / sau rezumate pentru a oferi un
rezultat general pentru baza de date, ponderând fiecare studiu în funcție de mărimea
acestuia. În următoarele meta-analize ale studiilor parapsihologice, probabilitatea globală
de a observa rezultatele dacă ipoteza nulă este întotdeauna adevărată poate fi evaluată prin
găsirea unui scor combinat z pentru toate studiile. Aceasta este pur și simplu o medie
ponderată a numărului de deviații standard, rezultatele fiind deviate de șansă, iar
probabilitatea acesteia poate fi evaluată utilizând tabelele statistice standard. O metodă de
combinare a studiilor în acest fel este cu un "Stouffer z" [3, 6, 9], iar dacă ipotezele nula
sunt întotdeauna adevărate, această statistică urmează o curbă normală standard. Stouffer
z oferă o măsură a numărului de deviații standard de la șansă, rezultatele combinate ale
tuturor studiilor au scăzut. Folosind z-ul Stouffer, putem calcula o "p-value" care ne dă
probabilitatea de a observa astfel de rezultate extreme dacă singura șansă este explicația.
După cum vom vedea, valorile p pentru metaanalizele din parapsihologie sunt extrem de
scăzute, eliminând astfel în mod efectiv șansa ca o explicație a datelor.

Folosind tehnici metanalitice, impactul deficiențelor asupra rezultatelor studiului și a

diferitelor variabile de moderare poate fi evaluat cantitativ, ducând la îmbunătățirea
designului studiului și identificarea factorilor asociați cu rezultate optime. Relațiile posibile
între variabile pot fi recunoscute și testate în experimente viitoare.

O problemă care afectează toate recenziile din literatură este tendința de a raporta sau de a
publica doar constatări semnificative, denumite în mod obișnuit "problema sertarului de
fișiere". Cu toate acestea, există o varietate de metode disponibile pentru a estima
dimensiunea efectului sertarului de fișiere (adică numărul de studii nesemnificative care ar
fi necesare pentru a anula rezultatul unei meta-analize). De exemplu, Rosenthal [8]
furnizează o măsură statistică, denumită "Fail-Safe N", pentru a determina câte studii
nepublicate, nulă ar fi necesare pentru a nega un efect observat în orice dimensiune a bazei
de date, indicând faptul că un raport de 5: 1 de studii nulă, nepublicate pentru fiecare
studiu publicat trebuie obținut înainte ca posibilitatea ca un efect negativ al sertarului de
fișiere să poată fi eliminat în siguranță.

În secțiunile următoare vor fi prezentate rezultatele meta-analizelor selectate. Luarea în

considerare a posibilelor interpretări, explicații și implicații ale acestei lucrări va fi găsită
în secțiunea de concluzii.

2 Dezbaterea lui Ganzfeld

Un grup de studii parapsihologice, studiile ganzfeld, au primit publicitate mai recentă, în

ceea ce privește articolele publicate care examinează efectul general al bazei de date, decât
orice alt domeniu de cercetare psi. Această atenție este rezultatul unor meta-analize
detaliate ale studiilor Ganzfeld de către un cercetător de conducere ganzfeld, Honorton [9],
și un critic al acestei lucrări, Hyman [10]. După publicarea acestor două meta-analize, au
fost publicate multe alte evaluări și comentarii "pro" și "con" [11, 12, 13, 14]. Dezbaterea
de la Ganzfeld, deseori denumită "dezbaterea" Honorton - Hyman ", va fi rezumată mai
jos, dar mai întâi va fi prezentată o scurtă descriere a unui studiu ganzfeld.

Tehnica ganzfeld constă în prezentarea unui percipient relaxat, cu stimuli vizuale și

auditivi omogeni, nefolosiți, care ajută la creșterea imaginii mentale experimentate de către
percipient. În timp ce primesc acest stimul, percipienții își verbalizează toate experiențele,
obiectivul lor fiind acela de a obține impresii care se vor referi la o imagine țintă sensibil
izolată și la distanță sau la un clip video scurt. "Obiectivul" este privit frecvent de o altă
persoană (un "expeditor" sau "agent") care încearcă să transmită în mod mental
impresiile țintă către percipient sau "receptor". Aceste studii utilizează o metodologie de
"răspuns liber", în care conținutul materialului țintă nu este cunoscut receptorului (adică,
percipientul este "liber" să răspundă cu orice impresii pe care le generează, așa cum el sau
ea are nici o informație cu privire la conținutul specific al posibilei țintă). Cea mai
obișnuită metodă de analiză utilizată în studiile de la Ganzfeld este pentru judecătorul sau
judecătorii independenți să compare impresiile obținute cu patru imagini / clipuri video
țintă, dintre care unul este un duplicat al țintei reale, în căutarea unor asemănări. Folosind
procedurile orb, judecătorul are o șansă de identificare corectă a țintă reală (adică
speranța medie de șansă = 25% rata de lovire). Rezultatul studiului se bazează pe faptul
dacă asemănările dintre impresiile percipientului și ținta reală au permis țelului să fie
identificat corect în mod semnificativ mai des decât s-ar permite. Pentru informații
suplimentare referitoare la această tehnică experimentală, detalii procedurale și metode de
analiză, a se vedea Honorton [9] și Honorton et al. [15].
O meta-analiză a douăzeci și opt de studii ganzfeld a fost efectuată de Honorton (1985) [9],
ca răspuns la o analiză defectuoasă a bazei de date ganzfeld realizată de Hyman (1985)
[10]. Hyman a constatat un efect global semnificativ în baza de date, dar a concluzionat că
acest efect a fost negat, deoarece a constatat o relație semnificativă între rezultatele
studiului și defectele procedurale și statistice conținute în studii. Cu toate acestea,
categoriile de defecte ale lui Hyman au fost severe criticate de Honorton, iar un psihiatru,
Saunders [16], a găsit greșeli în analizele statistice ale lui Hyman.

Meta-analiza lui Honorton a constatat că nu există relații semnificative între rezultatele

studiului și calitatea. Scorul general al compozitului (Stouffer) z pentru cele 28 de studii
ganzfeld incluse în meta-analiza Honorton a fost extrem de semnificativ (cu două ochiuri).
Dimensiunile efectului au fost omogene, globale și de-a lungul experimenților. Discrepanța
dintre analizele Honorton și Hyman ale studiilor ganzfeld a determinat o meta-analiză
ulterioară de către Rosenthal [17], un specialist independent în meta-analiză. La fel ca
Honorton, Rosenthal a găsit un scor global compozit de 6,60 pentru cele douăzeci și opt de
studii ganzfeld. Estimarea dosarului său de dosare este de acord cu cea a lui Honorton,
necesitând 423 de studii nedeclarate și nulte pentru a neglija semnificația bazei de date.
Aici merită menționat faptul că un alt critic, Blackmore [18], a efectuat un studiu pentru a
descoperi numărul de studii ganzfeld nedeclarate în 1980, înainte de dezbaterea Honorton /
Hyman. Studiul ei a constatat 32 de studii nedeclarate, dintre care 12 nu au fost niciodată
finalizate, iar una nu a putut fi analizată. Dintre cele 19 studii rămase, 14 au fost judecate
de Blackmore pentru a avea o metodologie adecvată, dintre care 5 (36%) au raportat
rezultate semnificative. Ea a concluzionat că "prejudecățile introduse prin raportarea
selectivă a studiilor ESP ganzfeld nu contribuie în mod semnificativ la proporția globală a
rezultatelor semnificative" (p. 217). După ce a analizat posibila influență a diferitelor
deficiențe asupra rezultatelor studiului, Rosenthal a concluzionat că rata globală de succes
a studiilor ar putea fi estimată la 33%, în timp ce speranța de șansă a fost de 25%.

În 1986, Honorton și Hyman au publicat un "Comunicat comun" [19], în care au fost de

acord că a existat un efect global în baza de date, dar a continuat să nu fie de acord cu
privire la măsura în care acest efect ar fi putut fi influențat de defectele metodologice. În
comunicatul lor, au evidențiat măsurile de precauție metodologice necesare care ar trebui
luate pentru a evita posibilitatea unor studii viitoare care să ducă la același nivel de
dezbatere care a înconjurat cele precedente. Ei au concluzionat că ar fi trebuit să fie
efectuate mai multe studii, utilizând controalele pe care le-au documentat, înainte de a se
ajunge la orice verdict final cu privire la baza de date.

Honorton și echipa sa de cercetare au elaborat un nou sistem ganzfeld care îndeplinea

criteriile pe care el și Hyman le specificaseră în comunicatul lor. Acest sistem și studiile
care îl utilizează sunt denumite "studii autoganzfeld", deoarece o mare parte din
procedură se află sub control automatizat al computerului pentru a evita problemele
întâlnite în unele studii anterioare. Înainte ca laboratorul lui Honorton să fi fost închis în
1989, au fost colectate 11 serii experimentale, reprezentând 355 de sesiuni, efectuate de opt
experimentatori, utilizând autoganzfeldul. Honorton și colab. [15] au publicat un rezumat
al studiilor autoganzfeld și le-au comparat cu meta-analizele anterioare. Sesiunile
autoganzfeld au generat rezultate semnificative (z = 3.89, p = 0.00005), cu o rată de succes
obținută de 34.4% (25% fiind speranța de speranță). Dimensiunile efectului prin serie și
experimentator au fost atât omogene. Compararea rezultatelor autoganzfeld cu cele din
cele 28 de studii ale metaanalizei anterioare a arătat rezultate foarte asemănătoare,
autoganzfeldul prezentând un scor ușor mai bun ESP decât cel obținut în studiile
anterioare (rezultatele autoganzfeld după serie: dimensiunea efectului sau es = .29, 28 de
meta-analize anterioare prin experiment: es = .28).

Hyman, în 1991 [20], comentând o prezentare a acestor rezultate de către statisticianul Utts
[12], a concluzionat că "experimentele lui Honorton au produs rezultate interesante. Dacă,
după cum sugerează Utts, laboratoarele independente pot obține rezultate similare cu
aceleași relații și cu aceeași atenție unei metodologii riguroase, atunci parapsihologia ar fi
putut într-adevăr să-și captureze cariera evazivă "(p. 392). Replicările sunt în prezent
efectuate la diferite laboratoare; singura replicare folosind un mediu autoganzfeld complet,
care a fost raportat până în prezent, a fost efectuată la Universitatea din Edinburgh [21],
unde rata mare de succes obținută a fost de 33% (). Acest rezultat este în concordanță cu
rata de scorare a autoturismei Honorton de 34,4% și replică estimarea ratei de succes a lui
Rosenthal pe baza studiilor anterioare ale ganzfeld. Procedura pentru studiul de la
Edinburgh a inclus măsuri de protecție suplimentare împotriva fraudei subiectului și
experimentatorului.

3 Privind spre viitor: meta-analiza studiilor ESP de precognostie

Folclorul și numeroasele povestiri anecdotice au relevat modul în care unii indivizi au

pretins că sunt capabili să "prezică" viitorul sau au experimentat premoniții ale
evenimentelor înainte de a fi avut loc. Deși o mare parte din aceste informații se datorează
probabil unei interpretări greșite, unei denaturări greșite sau a altor deficiențe ale
percepției, memoriei și raționamentului uman, există concluzii experimentale care
sugerează că poate apărea precognirea (vezi Wiseman și Morris [22] pentru o prezentare
generală a modurilor în care putem fi înșelați , sau putem înșela în interpretarea unui
incident normal ca fiind paranormal).

Honorton și Ferrari [23] au efectuat o meta-analiză a 309 de studii de precogenie efectuate

între anii 1935 și 1987. Toate aceste studii au folosit o metodă de "alegere forțată", în care
subiectul este conștient de posibilele opțiuni țintă și este întrebat pentru a alege unul dintre
ele ca răspuns (spre deosebire de metodele de "răspuns liber", cum ar fi studiile ganzfeld).
În toate aceste studii, subiectul a făcut alegerea lor cu privire la identitatea țintă înainte de
identificarea țintă, fiind de fapt generată aleator. Astfel, răspunsurile subiecților au fost
obiective care nu existau la momentul răspunsului lor. Aceste studii sunt considerate de
unii ca fiind superioare metodologiei față de alte studii ESP, deoarece există puține
posibilități ca subiectul să "înșele" sau să primească indicații subtile cu privire la
identitatea țintă, deoarece ținta nu există atunci când răspunsul lor este făcut.

Studiile incluse în această meta-analiză au fost realizate de 62 de anchetatori diferiți și au

inclus aproape două milioane de trialuri individuale, care au contribuit cu peste 50.000 de
subiecți. Deși mărimea medie a efectului pe probă este mică (es = .02), este suficient de
consistentă pentru ca efectul general al acestor studii să fie foarte semnificativ (combinat).
Folosind opt măsuri diferite de calitate a studiului, nu sa constatat nicio relație sistematică
între rezultatul studiului și calitatea studiului. O estimare `` nepericuloasă N '' ar necesita
14.268 de studii nedeclarate și nulă pentru a reduce semnificația bazei de date la nivelele de
șansă. Având în vedere diversitatea metodelor și procedurilor de studiu găsite în această
bază de date, nu este surprinzător faptul că rezultatele studiului au fost extrem de
eterogene. Autorii au eliminat aceste valori prin eliminarea acestor studii cu scoruri z care
se încadrează în partea superioară și inferioară a 10% din distribuție, lăsând 248 studii.
Trebuie remarcat faptul că eliminarea studiilor exterioare pentru obținerea omogenității
este o practică obișnuită, iar în alte evaluări non-parapsihologice "uneori este necesar să se
renunțe la 45% din studii pentru a obține o distribuție a dimensiunilor de efect omogen"
"(p. 1507) [24]. Dimensiunea medie a efectului de încercare rezultată a fost .012, iar
combinația z încă foarte semnificativă (). Deși sa constatat că calitatea studiului sa
îmbunătățit semnificativ în perioada de 55 de ani în care s-au efectuat aceste studii
(coeficient de corelație r [246 grade libertate] = .282, dimensiunile efectului de studiu nu au
coincis în mod semnificativ cu anul publicării. Dimensiunile efectului de studiu sunt
omogene în cadrul celor 57 de anchetatori care au contribuit la baza de date tratată. Restul
analizelor efectuate au fost efectuate pe această bază de date mai mică.

Autorii au identificat patru variabile moderatoare care par să se refere sistematic la

rezultatele studiului. Prima variabilă a implicat populația subiectului. Sa constatat că
studiile utilizând subiecții selectați pe baza performanței ESP excelente în sesiunile
experimentale anterioare au obținut efecte ESP mult mai bune decât acele studii care
utilizează subiecți neselectați (la testul cu 246 grade de libertate df) dând t = 3,16, p =
0,001). O altă variabilă care covora cu dimensiunea efectului de studiu a fost dacă subiecții
au fost testați individual sau în grupuri, cu studii de testare individuale obținând rezultate
semnificativ mai mari decât cele care utilizează metode de testare în grup ().

O altă variabilă de moderare a implicat tipul de subiecte de feedback primite cu privire la

acuratețea răspunsurilor lor. Au existat patru categorii de feedback, incluzând nici un
feedback, feedback întârziat (de obicei prin poștă), feedback primit după o secvență de
răspunsuri (adesea după 25 de răspunsuri) și feedback oferit după fiecare răspuns. Dintre
cele 104 studii care au furnizat informațiile necesare, a existat o corelație liniară și
semnificativă între efectul precogniției și nivelul de reacție (p = 0,009), mărimile efectului
crescând cu nivelul de reacție. O constatare înrudită implică intervalul de timp dintre
răspunsurile subiectului și selecția țintă. Această constatare este confundată de nivelul de
reacție, deoarece durata de timp dintre răspuns și generarea țintă poate coincide cu nivelul
feedback-ului (adică atunci când feedback-ul a fost dat după fiecare răspuns, intervalul
dintre răspuns și selecția țintă ar trebui să fie mai scurt decât a fost în mod necesar cazul
când feedback-ul a fost dat după o secvență de apeluri sau o lună după ce răspunsurile au
fost făcute). Au fost șapte categorii de intervale de timp diferite, variind de la o milisecundă
la câteva luni. S-a constatat o scădere semnificativă a mărimilor efectului de precunoaștere
pe măsură ce intervalul de timp dintre răspuns și selecția țintă a crescut (). Relația de
dimensiune semnificativă a declinului temporal / a efectului de studiu se datorează în
totalitate acelor studii care au utilizat subiecți neselectați, studiile care au testat subiecți
selectați, indicând o creștere mică, nesemnificativă a punctajului precogniției pe măsură ce
intervalul de timp a crescut (diferența dintre aceste grupuri a fost nu semnificative).

Trebuie remarcat faptul că nu există diferențe semnificative în ceea ce privește calitatea

între studiile care utilizează subiecți selectați și neselectați. De asemenea, studiile care au
testat subiecți în mod individual au arătat o calitate a studiilor semnificativ mai mare decât
cele care utilizează procedurile de testare în grup (). O corelație între nivelul de feedback și
calitatea cercetării a fost pozitivă, dar nu semnificativă (.

În concluziile descoperirilor preconcepute, Honorton și Ferrari au concluzionat că

"experimentele de pre-recunoaștere a alegerii forțate confirmă existența unui efect de
precogenie mic, dar foarte semnificativ" (p. 300). Mai mult, au ajuns la concluzia că cel
mai important rezultat al metaanalizei a fost identificarea variabilelor de moderare, care
nu numai că oferă orientări pentru cercetări viitoare, dar poate, de asemenea, să contribuie
la extinderea înțelegerii fenomenelor.

4 Influențarea aleatorității în sistemele fizice: Două meta-analize

"Mintea asupra materiei" este o expresie folosită frecvent, dar există dovezi care sugerează
că mintea poate exercita o anumită influență asupra comportamentului sistemelor fizice și
materiale? Două meta-analize care se ocupă de astfel de efecte vor fi revizuite, ambele
sugerând că mintea poate interacționa direct cu materia. Ambele baze de date implică
participanții care încearcă să facă un sistem aleatoriu să se comporte într-o manieră ne-
aleatorie.

Prima dintre aceste baze de date implică studii în care oamenii au încercat să influențeze
rezultatul caderii zarurilor. Această lucrare a fost inițial sugerată de pretențiile jucătorilor
de joc că au reușit să influențeze rezultatul prin aruncarea de zaruri în cazinouri de jocuri.
Radin și Ferrari [25] au efectuat o meta-analiză a 148 studii de zaruri desfășurate între
1935 și 1987. Această bază de date conținea, de asemenea, 31 de studii de control în care nu
sa încercat influența conștientă a rezultatului. Rezultatele au arătat un efect global
semnificativ pentru studiile de influență experimentală (es = .012, Stouffer și rezultatele
șanselor pentru studiile de control (Stouffer z = 0,18). Pentru a obține o distribuție
omogenă a dimensiunilor efectului, 53 de studii (35 la sută) din baza de date a trebuit să fie
ștearsă.Dintre aceste studii șterse, 33 au avut rezultate pozitive și 19 au avut un efect
negativ asupra mărimii, fiind luate în considerare unsprezece măsuri de calitate a studiilor.

O altă problemă metodologică care afectează această bază de date este că probabilitatea
obținerii unui rezultat specific nu este neapărat distribuită în mod egal pe toate fețele
matriței (de exemplu, dacă se utilizează zaruri pips, cele șase au de obicei cea mai mică
masă și este cel mai probabil să apară). Pentru a examina posibila influență a acestui aspect
"non-aleator" al aruncării de zaruri, au fost examinate rezultatele pentru un subset de 69
de studii, în care țintele au fost echilibrate în mod egal între cele șase fețe ale morții. A fost
încă obținut un efect general semnificativ (Stouffer z = 7.617, p). Pentru aceste 69 de studii,
mărimea efectului a fost relativ constantă între diferitele măsuri de calitate a studiului și o
analiză a sertarului de fișiere a arătat că un raport de 20: 1 de studii nesemnificative și
nesemnificative pentru fiecare studiu raportat ar fi necesar pentru a reduce baza de date la
așteptările întâmplătoare .

Cea de-a doua meta-analiză "minte asupra materiei" implică studii în care o persoană
încearcă să influențeze un generator de numere aleatorii microelectronice (RNG) pentru a
se comporta într-o manieră non-aleatorie. Această meta-analiză, efectuată de Radin și
Nelson [24], implică cea mai mare bază de date parapsihologică până în prezent, cu seria
832, dintre care 597 au fost serii experimentale și 235 de serii de control. Protocolul general
al acestor studii implică faptul că un RNG conduce un afișaj vizual pe care un observator
încearcă să îl influențeze, prin intenție mentală, în conformitate cu instrucțiunile
prespecificate. Randomitatea RNG este furnizată de obicei prin decăderea radioactivă,
zgomotul electronic sau secvența de numere pseudorandomice însămânțate cu surse
aleatorii adevărate; RNG-urile sunt frecvent monitorizate pentru a asigura o ieșire
aleatorie reală în aceste studii. Observatorul inițiază o "încercare" prin intermediul unui
buton de împingere, care începe colectarea unei secvențe de lungime fixă de date. Pentru
fiecare secvență de date, un scor z poate fi apoi calculat. Dimensiunea medie a efectului pe
probă pentru seria experimentală a fost foarte mică, dar foarte robustă (es = .0003,
combinată z = 15,58, p = și semnificativ mai mare (z = 4,1, p = 0,00004) (es = - 00004) S-au
investigat șaisprezece măsuri de calitate a studiului, mărimea efectelor nu a fost
semnificativ diferită de calitatea studiului, estimarea sertarului de fișiere pentru această
bază de date este enormă, necesitând 54.000 de studii nulă, nedeclarate pentru a reduce
efectul observat la aceste nivele, având în vedere aceste constatări, Radin și Nelson au
concluzionat că "este dificil să se evite concluzia că, în anumite circumstanțe, conștiința
interacționează cu sisteme fizice aleatorii" (p. 1512, p. 15).

5 Interacțiuni mentale directe cu sistemele vii (DMILS)

Interacțiunile intelectuale directe cu sistemele vii (DMILS) implică proceduri de testare în
care o persoană (un "agent") încearcă să interacționeze cu un sistem biologic țintă, de
exemplu răspunsurile fiziologice ale unui alt om sau comportamentul animalelor mici sau a
peștilor. În studiile DMILS, ținta biologică este localizată într-o cameră ecranată sensibil,
asigurând izolarea de orice contact fizic cu agentul. Activitatea fluctuantă spontană a țintă
este monitorizată în mod continuu, în timp ce agentul, în timpul perioadelor influențate
aleatoriu și neinfluenței (control), încearcă să influențeze mental activitatea țintă într-o
manieră pre-specificată. Sistemul țintă nu este conștient de momentul sau orientarea
obiectivului (adică, influența sau lipsa de influență) asupra intențiilor mentale ale
agentului. Atunci când răspunsurile fiziologice umane sunt sistemul țintă, singurul obiectiv
al persoanei țintă în timpul sesiunii experimentale este să rămână în alertă pasivă și să-și
dorească în mod mental ca fiziologia să reacționeze inconștient în mod inadecvat la
intențiile agentului. Strategiile mentale utilizate de agent pentru a interacționa cu ținta
protejată la distanță includ dorința și dorința ca schimbările dorite să se manifeste în
imaginea țintă, imagistică mentală a rezultatului dorit și, în unele cazuri, pur și simplu să
se acorde atenție sistemului țintă. Ordinea aleatorie a perioadei de influență sau de
neimplicare este de obicei transmisă agentului printr-un mesaj pe un monitor de
calculator; monitorul poate, de asemenea, să transmită agentului înregistrările efective ale
activității țintă, oferind astfel feedback-ul continuu cu privire la efectele intențiilor lor
mentale asupra sistemului țintă la distanță. Proiectul experimental elimină factorii de
confuzie posibili, cum ar fi erorile de înregistrare, efectele placebo, confundarea ritmurilor
interne și corespondențele întâmplătoare.

Majoritatea cercetărilor DMILS recente au fost realizate de Braud și colegii săi, care au
publicat un rezumat meta-analitic de 37 de experimente (Braud și Schlitz [26]). Această
lucrare a implicat 13 experimentatori diferiți și 655 de sesiuni.

Aceste 37 de studii au examinat șapte sisteme țintă diferite, inclusiv activitatea

electrodermică (EDA), cu agentul care încearcă să influențeze EDA subiectului pentru a
crește sau reduce (de exemplu, încercarea de a "calm" sau de a "activa" subiectul) ,
orientarea peștilor, locomoția mamiferelor și rata de hemoliză a celulelor roșii din sânge
uman. Rezultatele globale din această activitate au fost extrem de semnificative (per
sesiune în ansamblu).

În timp ce această activitate a fost efectuată de 13 experiente diferite, totul a fost efectuat în
același laborator. Alte laboratoare încearcă acum să reproducă această lucrare, rezultatele
primare fiind în general conforme cu cele obținute de Braud și colab. De exemplu, Delanoy
și SAH (1994 [27]) răspunsurile EDA în comparație cu răspunsurile conștiente într-un
mediu DMILS, în care agentul a fost fie rememorare și încercarea de a re-experimenta o
emoție foarte pozitiv, înveselitor ( `` Activate „“ stare) sau se gândea la un obiect neutru
din punct de vedere emoțional (condiția "control"). EDA-ul subiectului a prezentat o
activitate semnificativ mai mare în timpul perioadelor de activare decât în timpul
perioadelor de control (Cu toate acestea, răspunsurile conștiente ale subiectului (adică,
presupunerile privind dacă agentul încerca să le acționeze sau să-i liniștească) nu diferă de
așteptările de șanse. constatarea unui efect fiziologic semnificativ, cu nici un efect
corespunzător demonstrat printr-o măsură de răspuns conștient, susține concluziile
similare din Tart [28] și Targ și Puthoff [29], și sugerează că interacțiunile psi subtile se
poate produce fără nici o recunoaștere conștientă din partea subiectul.

6 Relaționarea ESP cu trăsăturile de personalitate: Două meta-analize

Cercetătorii parapsihologici au fost de mult interesați să exploreze dacă există factori care
ar putea să se refere la faptul că unii oameni spun că au mai multe experiențe psi în viața
lor de zi cu zi decât alții. În mod similar, în timp ce majoritatea lucrărilor experimentale se
efectuează cu subiecți voluntari care nu au fost aleși pe baza psihicului lor presupus, sa
observat că unii par să facă mai bine în teste psi psihologice decât alții. O abordare a
examinării posibilelor cauze ale acestor diferențe observate a implicat explorarea relației
dintre factorii de personalitate și psihiatrie.

Două meta-analize ale studiilor care au căutat corelații între performanța unei sarcini psi și
diferite trăsături de personalitate vor fi discutate aici. Unul dintre acestea a implicat studii
care au căutat o relație între opinia unei persoane despre psi și propriile abilități psi, cu
performanța lor de testare psi. Cercetarea examinează ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub
numele de efectul de ovine / caprine, susținut ipoteza că, în psi experimentale teste pentru
cei cu atitudini ( `` oi „“) pozitive tind să înscrie mai sus șansă, iar cei cu atitudini negative (
`` capră ") sub șansă.

Lawrence [30] a efectuat o meta-analiză a celor 73 de studii publicate care examinează

efectul ovinelor / caprinelor. Aceste studii au fost realizate de 37 de cercetători principali și
au implicat peste 4500 de subiecți care au efectuat peste 685 000 de studii. Dimensiunea
globală a efectului pe probă este mică (r = 0,029), dar foarte semnificativă în raport cu
aceste studii, care implică un număr mare de manipulări procedurale și variabile
potențiale de modificare. Stouffer combinat z = 8,17, p =. Folosind șapte măsuri diferite de
calitate a studiului, Lawrence a constatat că mărimea efectului nu a influențat calitatea
studiului. O estimare fișier-sertar (lui Rosenthal `` fail-safe N „“) a arătat că 1726 studiile
neraportate cu rezultate nule (de exemplu, 23 de studii neraportate pentru fiecare dintre
cele 73 cele raportate) ar fi necesare pentru a reduce importanța bazei de date la voia
întâmplării speranța.

Această bază de date a utilizat o gamă largă de scale diferite de ovine / caprine, variind de
la întrebări unice la chestionare mai lungi. Mijloacele de determinare a credinței au variat,
de asemenea, cu cea mai mare concentrare pe experiențele psihice personale anterioare,
autoevaluarea abilităților psihice personale, opiniile privind abilitatea de a-și arăta psihicul
în situația specifică de testare și / sau atitudinile generale față de astfel de fenomene.
Lawrence a constatat că nu există nicio relație generală între dimensiunea efectului și tipul
de măsură utilizat, din care concluziona că efectul de ovine / capră era destul de robust,
indiferent de modul în care a fost măsurat.

O altă trăsătură de personalitate care a fost studiată în legătură cu performanța psi este
extraversiunea / introversiunea. Honorton, Ferrari și Bem [31] au efectuat o meta-analiză a
celor 60 de studii publicate care examinează această relație. Înainte de această meta-
analiză, recenziile descriptive ale acestei baze de date au ajuns la concluzia că extravertele
au avut rezultate mai bune decât introvertele asupra sarcinilor psi (Eysenck, [32], Palmer
[33], Sargent [34]). Totuși, capacitatea meta-analizei de a identifica defectele și variabilele
de modificare a condus la o constatare diferită în meta-analiză. În timp ce meta-analiza a
găsit un efect global semnificativ (r = 0,9, combinat z = 4,63, p = 0,000004), dimensiunile
efectului au fost neomogene. Studiile au fost împărțite în grupuri mai mici, în funcție de
diferitele variabile procedurale, pentru a descoperi sursa non-omogenității. Autorii au
separat cele 45 de studii folosind proceduri de alegere forțată din cele 14 studii care
utilizează metode de răspuns liber. Încă o dată, s-au constatat efecte semnificative dar
neomogene (alegerea forțată: r = .06, combinată z = 2,86, p = 0,0042, răspuns liber: r =
0,20, combinat z = 4,82, p = 0,0000015). O altă diviziune a acestor două grupe de studii a
examinat dacă subiecții de testare individual sau în grup au avut vreun impact asupra
rezultatelor. Această analiză a evidențiat faptul că din studiile de alegere forțată, 21 de
studii au testat subiecți individual, rezultând un efect semnificativ, dar neomogen (r = .15,
combinat z = 4,54, p = 0,000006). În cele 24 de studii de alegere forțată în care participanții
au fost testați în grupuri, nu a existat un efect semnificativ (r = .00, z = - 0,02), deși a existat
o omogenitate.

O analiză defectuoasă a arătat că efectul semnificativ în baza de date cu privire la alegerea

forțată se datorează în totalitate 18 studii în care măsura extraversiunii a fost dată după
testul ESP, semnificația acestei corelații fiind datorată 9 dintre aceste studii în care
subiecții știau modul în care au realizat sarcina psi, înainte de a încheia chestionarul de
extraversiune. Această constatare ridică probabilitatea puternică că corelația sa datorat
unor factori psihologici, spre deosebire de paranormali. Astfel, recenziile descriptive
anterioare care au găsit o relație semnificativă și pozitivă între extraversiune și psi-scoring
nu au reușit să descopere inconsecvența în măsura în care acest efect a fost prezent în
aceste studii și defectele care au condus Honorton, Ferrari și Bem să încheie că relația
dintre studiile de alegere forțată pare a fi artifactuală.

În subgrupul a 14 studii de extraversiune cu răspuns liber, a fost obținut un efect

semnificativ (r = 0,20, combinat z = 4,82, p = 0000015) dar neomogen. Împărțirea studiilor
în funcție de procedurile de testare individuale sau de grup a evidențiat faptul că cele două
studii care utilizează testarea în grup au fost responsabile pentru non-omogenitate.
Rezultatele pentru cele 12 studii care subiecții de testare arată în mod individual o
omogenitate și o corelație semnificativă (r = 0,20, combinat z = 4,46, p = 0,0000083).
Unsprezece dintre studii au documentat ordinea de prezentare a chestionarului psi și a
chestionarului de extraversiune. În toate aceste studii, chestionarul de extraversiune a fost
dat înainte de testul ESP, evitând astfel problema potențială a cunoașterii de către subiect a
rezultatelor ESP care influențează modul în care au completat chestionarul de
extraversiune. Aceste 11 studii arată o corelație extraversională / ESP semnificativă și
omogenă (r = .21, combinată z = 4,57, p = .000005).

După finalizarea meta-analizei extraversiunii / ESP, Honorton et al. au examinat baza de

date autoganzfeld pentru a vedea dacă ar putea confirma relația. Pentru cele 221 de studii
autoganzfeld pentru care au avut date de extraversiune, au obținut o corelație
semnificativă ESP / extraversiune (Această constatare este în concordanță cu cea a meta-
analizei de extraversiune a răspunsului liber.

7 Discuții

Cele șapte meta-analize de mai sus reprezintă o secțiune transversală a meta-analizelor

efectuate asupra cercetării parapsihologice. Ei nu au fost aleși pentru a ilustra cele mai
mari efecte sau pentru a "picta cea mai roșie imagine", ci mai degrabă pentru a oferi o
fereastră în gama de efecte și varietăți de metodologii găsite în experimentarea psi.
Dimensiunile efectului în aceste studii tind să fie foarte mici (RNG - PK) până la moderat
(adică DMILS) în mărime. Cu toate acestea, chiar și dimensiunile de efecte mai mici par să
fie găsite în mod credibil în bazele de date. În plus, mărimea unui efect nu oferă o bună
indicație a potențialului său sensibilitate sau aplicabilitate. De exemplu, un studiu medical
recent care investigheaza daca aspirina ar putea ajuta la prevenirea infarctului miocardic
sa incheiat prematur deoarece eficacitatea tratamentului a fost demonstrata atat de clar
dupa sase luni de incercari pe care anchetatorii au crezut ca ar fi lipsit de etica sa retinati
tratamentul in continuare de la grupul de control . Intr-adevar, concluziile studiului au fost
semnalate ca o descoperire medicala majora. În timp ce rezultatele acestui studiu au fost
foarte semnificative (= 25,01, p = 0,00001), dimensiunea efectului este .068, considerabil
mai mică decât unele dintre dimensiunile efectului găsite în literatura psi [12, 13]. Trebuie
remarcat faptul că efectele mici au putere redusă statistic [8, 12, 13]. De exemplu, studiul
privind aspirina a implicat peste 22.000 de subiecți. Dacă ar fi existat doar 3.000 de
subiecți, anchetatorii ar fi avut mai puțin de 50% șanse de a găsi un efect semnificativ
semnificativ [13]. Având în vedere dimensiunile mici ale efectului care sunt tipice în
experimentele psi, este de așteptat o replicabilitate redusă. Rosenthal [17] observă că
"chiar dacă zonele de cercetare controversate se caracterizează prin efecte mici, aceasta nu
înseamnă că efectele nu sunt de o importanță practică" (p. 324). Intr-adevar, intr-un
articol adresat cercetarii comportamentale in general, Rosenthal [35] a avertizat: "Avand
in vedere nivelul de putere statistica la care lucram in mod normal, nu avem dreptul sa ne
asteptam la proportia rezultatelor semnificative pe care le asteptam de obicei, chiar daca în
natură există un efect foarte real și foarte important "(p. 16).

Ce ne pot spune aceste descoperiri despre funcționarea aptitudinilor aparentă psi?

Conceptualizarea ESP ca intrare anormală a informațiilor în conștiență și PK ca ieșire
anormală a influenței sunt modele "active", care contribuie la transmiterea posibilelor
interpretări ale fenomenelor obținute. Cu toate acestea, distincția dintre ESP și PK este
deseori neclară. Dacă cineva acceptă baza de date de precunoaștere ca sugerând că
informațiile despre un eveniment pot fi obținute înainte de apariția evenimentului, multe
dintre rezultatele psi pot fi interpretate ca reprezentând acte de precunoaștere. De
exemplu, în timp ce majoritatea studiilor despre ganzfeld și DMILS sunt "în timp real" și
implică un "agent", este posibil ca mecanismul real la locul de muncă să fie subiectul
obținerii de informații despre țintă prin " în viitor, să obțină informații relevante țintă și
apoi să genereze impresii adecvate în cazul studiilor Ganzfeld sau să producă răspunsurile
autoreglementare corespunzătoare în cazul studiilor DMILS. În acest context, trebuie
menționat faptul că rolul agentului este neclar. Nu s-au raportat încă studii DMILS care nu
au utilizat un agent, dar în cazul studiilor de tip ganzfeld, recentul studiu de la Edinburgh
[21] a găsit rezultate la fel de importante în expeditor și fără condiții de expediere. În mod
similar, alte studii ESP au obținut rezultate pozitive semnificative fără a folosi un agent
(pentru o analiză a acestei lucrări, vezi Palmer [36]). Constatările, cum ar fi acestea, indică
faptul că un expeditor pare să nu fie o componentă necesară în studiile anormale privind
transferul de informații, deși acestea pot avea totuși un impact psihologic benefic asupra
rezultatelor studiului [36]. Lucrarea RNG-PK a fost concepută în mod tradițional ca
reprezentând efectele "influențării", la fel ca și lucrarea DMILS inițial cunoscută sub
numele de "bio-PK". Cu toate acestea, interpretările alternative ale acestor efecte aparente
pot implica ESP. May și colab. [37] au sugerat că efectele aparent RNG-PK ar putea fi
rezultatul observatorului, prin precunoaștere, știind care ar fi momentul potrivit pentru a
iniția o secvență de evenimente aleatorii (adică când să apăsați butonul) pentru a obține
dorința utilizând astfel fluctuațiile întâmplătoare găsite în sistemele RNG pentru a crea un
rezultat ne-aleator. Alții au pus la îndoială validitatea unei interpretări precognitive a
datelor psi. De exemplu, Morris [38] discută modele bazate pe "efectele psihologice" în
timp real, ca o explicație alternativă posibilă a pre-cunoașterii. De exemplu, folosind PK,
un subiect sau un investigator ar putea influența sursa aleatoare utilizată pentru a alege
țintă în studiile de precogenie pentru a obține o selecție compatibilă cu răspunsul
subiectului.

Așa cum arată observațiile de mai sus, mecanismele care pot fi implicate în producerea
efectelor găsite în aceste baze de date sunt încă necunoscute. Procesul orientat spre
cercetare este în curs de desfășurare în parapsihologie. În studiile viitoare, corelațiile, cum
ar fi cele găsite în baza de date de precunoaștere, ne pot ajuta să diferențiem mai bine între
interpretările teoretice diferite ale acestor efecte anormale. În timp ce această lucrare sa
concentrat pe prezentarea rezumatelor datelor experimentale, există o varietate de modele
teoretice care abordează aceste constatări. Deși este în afara scopului acestei lucrări de a
revizui aceste modele, o prezentare amănunțită a parapsihologiei teoretice este oferită de
Stokes [39].

În concluzie, concluziile acestor meta-analize sugerează că tendințele și modelele

consecvente se regăsesc în baza de date. Coerența rezultatelor obținute în cercetarea
ganzfeld, efectele robuste ale PK, variabilele modificatoare dezvăluite de baza de date de
precunoaștere, varietatea sistemelor țintă care afișează efectele DMILS și corelațiile
constatate cu trăsăturile de personalitate indică toate relațiile legale. Având în vedere
aceste relații, este dificil să respingem constatările ca fiind "doar o plecare inexplicabilă
dintr-o linie de bază a șanselor teoretice" "p. 301 [23]. Dacă aceste efecte se vor dovedi a
reprezenta o combinație de probleme statistice nerecunoscute în prezent, artefacte
metodologice nedetectate sau, cum pare a fi probabil, o caracteristică cu adevărat nouă,
nerecunoscută până în prezent a minții sau a conștiinței, rămâne de văzut.

Mulțumiri: aș dori să le mulțumesc lui Robert L. Morris și lui Jessica Utts pentru
comentariile lor utile despre versiunile anterioare ale acestei lucrări.

8 References
[1] G. V. Glass, Primary, secondary, and meta-analysis of research, Educational Researcher 5 (1976), 5--8.
[2] G. W. Snedecor, Statistical Methods, Iowa State College Press, 1946.
[3] F. M. Mosteller, and R. R. Bush, Selected quantitative techniques, In: G. Lindzey (ed.), Handbook of Social
Psychology: Vol. 1. Theory and Method, Addison-Wesley, 1954, 289--334.
[4] G. V. Glass, B. McGaw and M. L. Smith, Meta-Analysis in Social Research, Sage Publications Inc., 1981.
[5] L. V. Hedges and I. Olkin, Statistical Methods for Meta-Analysis, Academic Press, Ltd., 1984.
[6] F. M. Wolf, Meta-Analysis: Quantitative Methods for Research Synthesis, Sage Publications, Inc., 1986.
[7] J. E. Hunter and F. L. Schmidt, Methods of Meta-Analysis, Sage Publications, Inc., 1990.
[8] R. Rosenthal, Meta-Analytic Procedures for Social Research., Revised edition, Sage Publications, Inc., 1991.
[9] C. Honorton, Meta-analysis of psi ganzfeld research: A response to Hyman, J. of Parapsychology 49:1 (1985),
51--91.
[10] R. Hyman, The ganzfeld psi experiment: A critical appraisal, J. of Parapsychology 49:1 (1985), 3--50.
[11] J. of Parapsychology 50:4, 1986.
[12] J. Utts, Replication and meta-analysis in parapsychology, Statistical Science 6:4 (1991), 363--403.
[13] D. J. Bem and C. Honorton, Does psi exist? Replicable evidence for an anomalous process of information
transfer, Psych. Bulletin 115 (1994),4--18.
[14] R. Hyman, Anomaly or artifact? Comments on Bem and Honorton, Psych. Bulletin 115 (1994), 19--24.
[15] C. Honorton, R. E. Berger, M. P. Varvoglis, M. Quant, P. Derr, E. I. Schechter and D. C. Ferrari, Psi
communication in the ganzfeld, J. of Parapsychology 54:2 (1990), 99--139.
[16] D. R. Saunders, On Hyman's factor analysis, J. of Parapsychology 49:1 (1985), 86--88.
[17] R. Rosenthal, Meta-analytic procedures and the nature of replication: The ganzfeld debate, J. of
Parapsychology 50:4 (1986), 315--336.
[18] S. J. Blackmore, The extent of selective reporting of ESP ganzfeld studies, European J. of Parapsychology 3:3
(1980), 213--220.
[19] R. Hyman and C. Honorton, A joint communiqué: The psi ganzfeld controversy, J. of Parapsychology 50:4
(1986), 351--164.
[20] R. Hyman, Comment, Statistical Science 6:4 (1991), 389--392.
[21] K. S. Dalton, R. L. Morris, D. L. Delanoy, D. Radin, R. Taylor and R. Wiseman, Security measures in an
automated ganzfeld system, In: Proceedings of the 37th Annual Convention of the Parapsychological Association,
Parapsychological Association, 1994, 114--123.
[22] R. Wiseman and R. L. Morris, Guidelines for testing psychic claimants, University of Hertfordshire Press,
1995.
[23] C. Honorton and D. C. Ferrari, ``Future telling'': A meta-analysis of forced-choice precognition experiments,
1935--1987, J. of Parapsychology 35 (1989), 281--308.
[24] D. I. Radin and R. D. Nelson, Evidence for consciousness-related anomalies in random physical systems,
Foundations of Physics 19:12 (1989), 1499--1514.
[25] D. I. Radin and D. C. Ferrari, Effects of consciousness on the fall of dice: A meta-analysis, J. of Scientific
Exploration 5:1 (1991), 61--85.
[26] W. G. Braud and M. J. Schlitz, Consciousness interactions with remote biological systems: Anomalous
intentionality effects, Subtle Energies 2:1 (1991), 1--46.

[27] D. L. Delanoy and S. Sah, Cognitive and physiological psi responses to remote positive and neutral
emotional states, In: Proceedings of the 37th Annual Convention of the Parapsychological Association,
Parapsychological Association, 1994, 128--138.

[28] C. T. Tart, Physiological correlates of psi cognition, Int'l. J. of Parapsychology 5 (1963), 357--386.

[29] R. Targ and H. Puthoff, Information transmission under conditions of sensory shielding,
Nature 252 (1974), 602--607.

[30] A. R. Lawrence, Gathering in the sheep and goats... A meta-analysis of forced-choice sheep-goat
ESP studies, 1947--1993, In: Proceedings of the 36th Annual Convention of the Parapsychological
Association, Parapsychological Association, 1993, 75--86.

[31] C. Honorton, D. C. Ferrari and D. J. Bem, Extraversion and ESP performance: A meta-analysis and
a new confirmation, In: L. A Henkel and G. R Schmeidler (eds.) Research in Parapsychology 1990,
Scarecrow Press, 1992, 35--38.

[32] H. J. Eysenck, Personality and extra-sensory perception, J. of the Society for Psychical Research 44
(1967), 55--70.

[33] J. Palmer, Attitudes and personality traits in experimental ESP research. In B B. Wolman (Ed.)
Handbook of parapsychology . Van Nostrand Reinhold, 1977, 175--201.

[34] C. L. Sargent, Extraversion and performance in `extra-sensory perception' tasks , J. Personality and
Individual Differences 3 (1981), 137--143.

[35] R. Rosenthal, Replication in behavioral research, Journal of Social Behavior and

Personality 5 (1990), 1--30.

[36] J. Palmer, Extrasensory perception: Research findings, In: S. Krippner (ed.), Advances in
Parapsychological Research, 2 Extrasensory Perception, Plenum Press, 1978, 59--244.

[37] E. C. May, D. I. Radin, G. S. Hubbard, B. S. Humphrey and J. M. Utts, Psi experiments with random
number generators: An informational model, In: D. H. Weiner and D. I. Radin (eds.), Research in
Parapsychology 1985, Scarecrow Press, 1986, 119--120.
[38] R. L. Morris, Assessing experimental support for true precognition, J. of Parapsychology 46 (1982),
321--336.

[39] D. M. Stokes, Theoretical parapsychology, In: S. Krippner (ed.), Advances in Parapsychological

Research 5, McFarland, 1987, 77--189.

[40] R. Rosenthal, Replication in behavioral research, J. of Social Behavior and Personality 5 (1990), 1--
30.

About this document ...

Experimental Evidence Suggestive of Anomalous Consciousness Interactions

This document was generated using the LaTeX2HTML translator Version 95.1 (Fri Jan 20 1995)
Copyright © 1993, 1994, Nikos Drakos, Computer Based Learning Unit, University of Leeds.

The command line arguments were:

latex2html -t meta-analysis and psi -show_section_numbers -address D. Delanoy: "Experimental
Evidence Suggestive of Anomalous Consciousness Interactions", 2nd Gauss Symposium, Munich, August
1993. -dir www/psi delanoy.tex.

The translation was initiated by Brian Josephson on Tue Sep 3 20:37:32 BST 1996

D. Delanoy: "Experimental Evidence Suggestive of Anomalous Consciousness Interactions", 2nd Gauss

Symposium, Munich, August 1993