GHICITORI DESPRE TOAMNĂ
Au plecat spre țări cu soare
Din mugur ea răsare
Verde se deschide-n soare
Și trăieşte, până când
Vine toamna, cu-al său vânt
S-o trântească la pământ.
(frunza)
În copac se naște
Doina o cunoaște
Bruma dacă pică,
Viața i-o ridică
(frunza)
Anotimpul frunzelor uscate,
Lăzilor cu roade încarcate.
Anotimpu-n care noaptea crește
Și în care vremea se răcește.
(toamna)
Iarba o ofilește,
Vântul îl pornește,
Frunza veștejește,
Ploaia o pornește.
(toamna)
Și în sac se pot păstra,
Sparte doar se pot mânca.
Păsările călătoare, (nuca)
Căci la noi e frig și plouă.
Vântul bate cu putere Patru frați gemeni născuți,
Frunzele-au căzut și ele. Tot îmbrățișați crescuți,
În cămară adunate Oricând îi vedeți la un loc
Stau la sfat fructele coapte Înveliți într-un cojoc.
Nu este greu de ghicit (nuca)
Ce anotimp a sosit ?
(toamna)
Chiar de-și trece vara toată
Sub al său cojoc țepos,
Toamna când l-aruncă jos,
Minunat e de bronzată.
(castana)
Vine moșul pe portiță
Și îți scapă o cheiță;
Vine luna și n-o ia,
Vin stelele și n-o ia,
Vine soarele și-o ia.
(bruma)
Miezul e doar de mâncat,
Coaja e de aruncat,