Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Generalități
Nasul și laringele –
structură, topografie, funcții, explorare pe viu.
Glandele tiroidă și paratiroide(vezi compartimentul: Glandele endocrine…).
9. CS. Meatul nazal inferior comunică cu:
A. Sacul lacrimal
B. Sinusul maxilar
C. Sinusul frontal
D. Sinusul sfenoidal
E. Cavitatea bucală
Meatul nazal inferior la cavitatea nazală osoasă are comunicare cu orbita prin canalul nazolacrimal și cu cavitatea
bucală osoasă prin canalul incisiv. Pe viu însă, sau la cadavru canalul incisiv este ocupat de mănunchiul
neurovascular omonim, iar comunicare cu orbita nu există. În meatul nazal inferior se deschide ductul
nazolacrimal prin apertura sa. Acest duct leagă sacul lacrimal, localizat în fosa sacului lacrimal din orbită cu
meatul nazal inferior. Alte careva comunicări în afară de aceasta meatul nazal inferior nu are, niciunul din
sinusurile paranazale aici nu se deschide.
Prin urmare singurul enunț corect este „A”.
11. CM. Între faţa externă (cutanată) şi cea internă (cutaneomucoasă) ale nasului extern se află
următoarele planuri ale regiunii:
A. Țesutul celuloadipos subcutanat
B. Planul muscular
C. Tunica seroasă
D. Scheletul osteocartilaginos
E. Planul adventiceal
În structura nasului extern se disting planurile:
- tegumentar, dat de pielea subțire și mobilă la nivelul rădăcinii nasului și superior de aripi și mai groasă și
aderentă pe aripi și pe vârful nasului;
- pătura de țesut celuloadipos subcutanat (paniculul adipos), mai abundent în partea superioară a nasului;
- planul muscular format din mușchii pieloși, situați în jurul nasului (mm. Nazal, coborâtor al septului, ridicător
al buzei superioare și al aripii nasului);
- periostul și pericondrul formează o membrană fibroasă care leagă cartilajele nazale între ele și cu marginile
aperturii piriforme și oasele nazale;
- scheletul osteocartilaginos, format de cartilajele și oasele nazale.
Printre aceste planuri se regăsesc cele enunțate prin „A”, „B” și „D”.
O tunică adventiceală, cu atât mai mult seroasă la nivelul nasului extern nu există.
12. CM. Principalele configurații de nas extern sunt:
A. Nasul drept (tip August)
B. Nasul grecesc (tip Venus de Millo)
C. Nasul bifurcat
D. Nasul acvilin (coroiat) (tip Dante)
E. Nasul scobit (tip Socrate)
Nasului extern îi sunt specifice particularități rasiale, de gen, de vârstă și individuale, care țin de conformația lui
externă, dimensiuni, structură etc.
Nasul contribuie la realizarea fizionomiei și, prin numeroasele sale trăsături, constituie unul dintre cele mai
importante repere în antropologie și în identificarea persoanelor. În majoritatea cazurilor forma nasului extern se
incadrează în una dintre cunoscutele varietăți (nas drept, nas grecesc, nas acvilin sau coroiat, nas scobit).
Există și forma de nas bifurcat, despicat, sau „nas de dog”, numai că reprezintă nu o varietate a nasului normal, ci
o anomalie de dezvoltare.
Prin urmare enunțurile corecte sunt „A”, „B”, „D” și „E”.
35. CS. Se inseră pe processus vocalis a cartilajului aritenoid şi unghiul cartilajului tiroid ligamentul:
A. Tirohioid
B. Vocal
C. Cricotiroid
D. Tiroaritenoid lateral
E. Cricoaritenoid
Există două formațiuni, care se inseră pe procesul vocal al cartilajului aritenoid și unghiul intern al cartilajului
tiroid, ambele fiind părți componente ale plicelor, sau corzilor vocale – acestea sunt mușchiul vocal și ligamentul
vocal, sau ligamentul Ferrein. Uneori în grosimea acestui ligament, care reprezintă marginea superioară, liberă a
conului elastic se află un cartilaj sesamoid (Luschka). Având în vedere cele expuse mai sus afirmația corectă
este „B”.
36. CS. Mușchii care acționează ca constrictori al fantei glotice sunt, EXCEPTÂND:
A. Cricoaritenoidian lateral
B. Tiroaritenoidian
C. Aritenoidian transvers
D. Aritenoidian oblic
E. Cricoaritenoidian posterior
Mușchii, care acționează ca constrictori ai glotei sunt cricoaritenoidian lateral, tiroaritenoidian, aritenoidian
transvers, aritenoidian oblic. Conform Terminologiei Anatomice (1998) în componența mușchilor
tiroaritenoidian și aritenoidian oblic se descriu porțiunile tiroepiglotică și ariepiglotică, care contribuie la
închiderea aditusului laringian. Aceste porțiuni ale mușchilor menționați erau omologați de către BNA și PNA ca
mușchi separați, fapt care se observă și în majoritatea manualelor de anatomie descriptivă. Printre mușchii
constrictori ai glotei enumerați mai sus nu se regăsește mușchiul cricoaritenoidian posterior, care din contra –
dilată glota, deci răspunsul este „E”.
38. CS. Elementele constitutive ale laringelui asigură sunetelor laringiene următoarele calități:
A. Intensitate
B. Înălțime
C. Timbru
D. Durată
E. Toate de mai sus
Toate calitățile sunetelor produse de laringe, sunt asigurate de funcționarea concertată a tuturor formațiunilor din
componența laringelui, dar și într-o mai mare măsură a plămânilor, mușchilor respiratori, în special a
diafragmului. Enunțul corect, prin urmare, este „E”.
44. CM. Zonele reflexogene ale laringelui (dupa М.С. Грачёвa) sunt localizate în mucoasa:
A. Din jurul intrării în laringe
B. De pe toată suprafaţa internă a laringelui
C. De pe faţa anterioară a cartilajelor aritenoide
D. Din ventriculii laringelui
E. De pe fața internă a cricoidului
Mucoasa laringelui este inervată din abundență. În ea se conțin numeroase terminațiuni nervoase solitare, precum
și aglomerări ale acestora, care constituie zone reflexogene. Astfel de concentrații de terminațiuni nervoase sunt
localizate în mucoasa de pe fața posterioară a epiglotei, de pe marginile plicelor ariepiglotice din jurul aditusului
laringian, în mucoasa de pe fața anterioară a cartilajelor aritenoide de pe fața internă a cartilajului cricoid etc.
Excitarea acestor zone provoacă tuse explozivă, uneori chiar spasm laringian. Din cele expuse mai sus reiese, că
corecte sunt afirmațiile „A”, „C” și „E”.
48. CS. Toți mușchii enumerați acționează ca constrictori ai fantei glotice cu excepția:
A. Mușchiului cricoaritenoidian lateral
B. Mușchiului aritenoidian transvers
C. Mușchiului aritenoidian oblic
D. Mușchiului cricoaritenoidian posterior
E. Mușchiului tiroaritenoidian
Din datele expuse anterior este cunoscut faptul, că constrictori ai glotei sunt mușchii cricoaritenoidian lateral,
tiroaritenoidian, aritenoidian transvers și aritenoidian oblic, și că există un singur mușchi dilatator al glotei –
cricoaritenoidianul posterior, denumit și „posticus”. Astfel nu e greu de identificat enunțul corect – „D”.
58. CS. Cea mai sensibilă zonă a arborelui traheobronhic (ultima linie de apărare) e situată la nivelul:
A. Originii bronhiilor de ordinul I
B. Carinei traheale
C. Originii bronhiilor de ordinul III
D. Originii bronhiilor de ordinul IV
E. Originii bronhiilor de ordinul V
Zone tusigene ale arborelui traheobronhic sunt toate nivelurile de bifurcație a bronhiilor, iar una din cele mai
sensibile, excitarea căreia provoacă tusea este mucoasa de la nivelul carinei traheale (pintenului traheii) – zonă,
denumită și ultima linie de apărare. Corect „B”.
77. CM. Care din afirmațiile de mai jos privind segmentele bronhopulmonare sunt adevărate:
A. Au raporturi cu pleura costală
B. Bronhia segmentară, artera segmentară şi vasele limfatice formează un pedicul comun situat central
C. Arterele si venele sunt localizate intersegmentar şi irigă feţele adiacente ale mai multor segmente
D. Corespund bronhiei de ordinul III
E. Nici o afirmație corectă
În cazul dat trebuie menţionat faptul că nu toate segmentele bronhopulmonare au raporturi cu pleura costală,
respectiv proiecţii pe feţele toracelui (vezi mai sus), iar dintre vasele sangvine segmentare numai venele trec prin
septele intersegmentare, pe când arterele, bronhiile şi vasele limfatice formează pedicule segmentare, situate
totalmente intraorganic (în masa plămânului). Mai sus s-a accentuat, că segmentul bronhopulmonar corespunde
unei ramificaţii de ordinul III a bronhiei principale sau de ordinul I a bronhiei lobare. Prin urmare adevărate
sunt afirmaţiile „B”, „D”.
96. CS La pacientul aflat in poziţie verticală acumulările lichidiene intrapleurale se vor constata în:
A. Aria interpleurală inferioară
B. Fisura oblică
C. Recesul costomediastinal anterior
D. Recesul costodiafragmatic
E. Incizura cardiacă
Sub influența forțelor gravitaționale acumulările lichidiene din cavitatea pleurală vor ocupa cel mai inferior
compartiment al ei – recesul costodiafragmatic.
Enunțul corect este „D”.
98. CM Pleura:
A. Reprezintă o membrană seroasă
B. E acoperită cu un strat de celule mezoteliale
C. Există doi saci pleurali - drept și stâng
D. Fiecare pleură constă din foiţele viscerală şi mediastinală
E. Nici o afirmație corectă
Pleura reprezintă o membrană seroasă, care acoperă plămânii şi pereţii cavităţii toracice din interior. Constă din
două foiţe – viscerală şi parietală, care trec una în alta la nivelul liniei de reflexie şi formează câte un sac închis
de fiecare parte (dreaptă şi stângă). Structural pleura constă dintr-o tunică seroasă, tapetată cu mezoteliu şi o bază
subseroasă (tela subserosa). Astfel afirmaţii corecte sunt „A”, „B”, „C”.