KRISHNAMURTI:

Intreaga gandire este subiectiva Gandirea, analiza ta este in continuare rezultatul trecutului, a
conditionarii tale, astfel incat prin gandire, evident, nu se poate rupe conditionarea in care esti prins.
Realitatea este ca noi suntem conditionati, si toata intelegerea datorata gandirii va fi o intelegere
conditionata si partiala, prin urmare nu exista o intelegere totala, si doar in intelegerea totala a
intregului proces al gandirii exista libertate. Dificultatea este ca ne situam intotdeauna in domeniul de
functionare a mintii, care este un instrument al gandirii, rationala sau nerationala; si asa dupa cum am
observat gandirea este intotdeauna partiala. Pentru a-ti elibera mintea de toate conditionarile, trebuie
sa o observi in totalitate fara gandire. Ai vazut vreodata ceva fara a gandi? Deoarece aceasta sarcina –
doar de a observa – este dificila, noi spunem ca este imposibil. Constientizarea poate distruge
problemele. Gandirea nu poate fi libera, ea este rezultatul conditionarii noastre, a trecutului nostru, al
culturii noastre, a zonei geografice, a mediului social, economic, politic.

Devenind constienti de sabloanele si modelele in care am fost crescuti, dorim sa ne eliberam de acestea;
dar nu aceasta dorinta de a fi liberi va conditioneaza mintea din nou intr-un alt mod? Dorinta de a te
elibera de conditionare favorizeaza doar conditionarea. In loc de a incerca sa suprimi dorinta, trebuie sa
constientizezi intregul proces al dorintei, in care adevarata intelegere vine din libertatea fata de
conditionare. Liberatea fata de conditionare nu este un rezultat direct. Ai inteles? In cazul in care exista
intelegerea dorintei in sine, care include si dorinta de a fi liber, atunci aceasta reala intelegere distruge
toate conditionarile. Liberatea fata de conditionare este un rezultat; dar el nu este cel mai important.
Cel mai important lucru este sa intelegem ce anume creaza conditionarea. Deci, eu cred ca nu ar trebui
sa cercetam cum sa rezolvam problemele noastre imediate, ci mai degraba sa investigam daca mintea
constienta, precum si mintea profund inconstienta, in care sunt stocate toate amintirile, toata traditia si
mostenirea rasiala – daca toate acestea pot fi date la o parte, abandonate. Cred ca se poate doar in
cazul in care mintea are capacitatea de a fi constienta, fara nici un sentiment de necesitate, fara nici o
presiune, doar sa fie constienta. Cu toate ca putem merge la toti analistii, putem citi oricate carti pentru
a dobandi mai multe cunostinte, putem practica diverse discipline, cu toate acestea, evident, vietile
noastre sunt foarte superficiale deoarece nu cunoastem in profunzime. Cred ca intelegerea, modalitatea
de patrundere care sa mearga foarte, foarte profund, consta in constientizare – doar a fi constient de
gandurile si sentimentele noastre, fara a condamna, fara a compara, doar a observa. Veti vedea daca
veti experimenta ca este extraordinar de dificil pentru ca intreaga noastra educatie si pregatire este de a
condamna, de a accepta, de a compara. Mintea ta este conditionata atat constient precum si
inconstient, si orice efort face pentru a se elibera, este de asemenea conditionat. Deci, ce sa faca
mintea? Sau, mai degraba, care este starea mintii atunci cand stie ca este conditionata si face efort sa se
deconditioneze, ea insasi fiind conditionata? Atunci cand spui, “Eu stiu ca sunt conditionat”, tu stii cu
adevarat, sau este doar declaratie verbala? Poti cunoaste asta cu intensitatea cu care vezi o cobra? Cand
imi dau seama de faptul ca sunt conditionat, nu este aceasta o actiune imediata? Nu trebuie sa fac un
efort sa ma deconditionez. Faptul ca sunt extrem de conditionat, si constientizarea acestui fapt, aduce o
clarificare imediata. Dificultatea consta in a nu realiza si intelege toate implicatiile sale, observand
totalitatea gandirii, chiar si foarte subtila si vicleana, oricat de sofisticata sau filosofica, ca fiind totusi
conditionata.

Povara subconstientului
Caracterul subconstient este povara imensa a trecutului care va impinge intr-o anumita directie. Deci,
cum putem renunta la acesta? Cum poate subconstientul sa fie curatat imediat de trecut? Analistii cred
ca subconstientul poate fi partial sau chiar complet curatat printr-o analiza – prin investigatie, explorare,
confesiune, interpretarea viselor si asa mai departe – astfel incat, cel putin vei deveni o fiinta umana
“normala”, cu posibilitate de adaptare la mediul prezent. Este posibil sa ma ajute sa fiu mai putin
nevrotic, putin mai bland cu sotia mea, cu vecinul meu, sau alte lucruri superficiale de genul acesta, dar
nu despre asta vorbesc. Observ ca procesul analizei – care presupune timp, interpretare, dinamica
gandirii observatorului care analizeaza lucrul observat – nu poate elibera subconstientul; prin urmare
resping in totalitate procesul analitic. In momentul in care percep faptul ca analiza nu poate in nici un
caz usura sarcina subconstientului, eu parasesc analiza. Eu nu mai analizez. Deci, ce se petrece?
Deoarece nu mai exista un analizator, separat de lucrul pe care il analizeaza, el este acel lucru. El nu este
o entitate inafara ei. Atunci iti dai seama ca subconstientul are o importanta foarte mica.

Intervalul dintre ganduri

Daca priviti foarte atent veti vedea ca, desi reactia, miscarea gandirii, pare atat de rapida, exista goluri,
exista intervale intre ganduri. Intre doua ganduri exista o perioada de liniste, care nu are legatura cu
procesul de gandire. Daca observati, veti vedea ca aceasta perioada de liniste, acest interval, nu este
timp, si descoperind acest interval experimentand pe deplin acest interval, vei deveni liber de
conditionare – sau mai degraba aceasta nu te elibereaza pe “tine”, ci este eliberarea de conditionare...
aceasta are loc doar atunci cand mintea nu are continuitate in gandire, atunci cand aceasta este intr-o
liniste continua care nu este indusa, care nu are nici o cauzalitate – aceasta are loc doar atunci cand
exista libertate fata de context. Observati modul in care se formeaza obiceiurile. Fara libertatea fata de
trecut, nu exista libertate fata de nimic, deoarece mintea nu este noua, proaspata, inocenta. Esenta
libertatii consta in intelegerea intregului mecanism de obiceiuri, atat constiente cat si inconstiente. Nu
se pune problema de a pune capat obiceiurilor, ci de a vedea in totalitate structura acestor obiceiuri.
Trebuie sa observi modul in care se formeaza obiceiurile si modul in care prin negare sau rezistenta fata
de un obicei, un alt obicei este creat. Ceea ce conteaza este sa fii total constient de obicei; pentru ca
atunci, dupa cum vei vedea, pentru tine nu va mai exista formare de obiceiuri.

A opune rezistenta obiceiurilor, a lupta, a le nega, vor da doar continuitate acestor obiceiuri. Cand te
lupti cu un anumit obicei, insufletesti acest obicei, iar apoi lupta acerba impotriva acestuia devine un
obicei in plus. Dar, daca devii pur si simplu constient, de intreaga structura a obiceiurilor, fara rezistenta,
atunci vei descoperi ca aceasta este libertatea fata de obiceiuri, si in aceasta libertate ceva nou se
produce. Doar mintea plictisita, adormita, creaza obiceiuri si se agata de ele. Mintea care este atenta
clipa de clipa – atenta la ceea ce spui, atenta la miscarea mainilor, la gandurile si sentimentele tale – va
descoperi ca formarea de noi obiceiuri a luat sfarsit.

Energia creativa

Actiunea de ascultare iti va elibera mintea Actiunea de a asculta este o actiune eliberatoare. Cand vezi
realitatea, perceptia intensa a acesteia este eliberarea de aceasta. Ascultarea intensa, vederea intensa a
unei realitati are un efect extraordinar, fara nici un efort de gandire.
Atentia fara efort

Poate exista atentie fara ca nimic sa nu captiveze mintea? Exista atentie fara concentrarea asupra unui
obiect? Exista atentie fara nici o motivatie, influenta, constrangere? Poate mintea sa mentina atentia
completa, fara nici un sentiment de excludere? Cu siguranta este posibil si este singura ipostaza a
atentiei, celelalte sunt doar indulgenta sau trucuri ale mintii. Daca putem avea atentie completa fara a fi
distrasi de ceva si fara nici un sentiment de excludere, atunci vom afla ce inseamna a medita; nu exista
nici un efort in atentie, nici o lupta, nici o separare, nu urmarim nici un rezultat. Deci, meditatia este un
proces de a elibera mintea din sisteme, si de a acorda atentie, fara a fi distrasa sau absorbita de ceva,
sau de a face un efort de a se concentra. Atentia nu este exclusiva Consider ca este o diferenta intre
atentia fata de un obiect si atentia fara obiect. Atentia este nelimitata, fara frontiere. In cultivarea
mintii, accentul nostru nu ar trebui sa fie pus pe concentrare, ci pe atentie. Cunoasterea care este un
proces cumulativ, de concentrare, nu produce intelegerea infinitului. Totalitatea nu va fi niciodata
cuprinsa de o minte concentrata. Deci atentia este de o importanta primordiala, dar nu o putem avea
printr-un efort de concentrare. Atentia este o stare in care mintea invata fara un centru al cunoasterii
care acumuleaza experienta.

Atentia completa

Cand ai dorinta de a obtine ceva, niciodata nu vei putea avea o atentie completa...

Cand vezi un copac sau o pasare, de exemplu, a le acorda completa atentie nu inseamna a spune:
“Acesta este un stejar”, sau “Acesta este un papagal”, si a merge catre acestia. Dand un nume deja ati
incetat sa mai fiti atenti... In timp ce daca sunteti in totalitate constienti, atenti in totalitate, atunci cand
priviti ceva, veti descoperi ca o transformare completa se produce, si ca atentia totala este
extraordinara. Nu exista altceva, si nu se poate obtine atentia totala prin practica. Prin practica tu te
concentrezi si asta va ridica ziduri de rezistenta care sunt concentratoare, insa nu este atentie, este
excludere.

Indepartarea fricii este inceputul atentiei

Cum poate fi obtinuta starea de atentie? Ea nu poate fi obtinuta prin convingere, comparatie,
recompensa sau pedeapsa, toate acestea fiind forme de constrangere. Eliminarea fricii este inceputul
atentiei. Frica exista atata timp cat exista o determinare de a fi sau a deveni, ceea ce presupune reusita,
cu toate frustrarile si complicatele contradictii. Puteti invata concentrarea, insa atentia nu poate fi
invatata, la fel cum nu se poate invata in vreun fel libertatea fata de frica, si pentru intelegerea acestor
cauze, trebuie eliminata frica. Deci, atentia apare spontan atunci cand imprejurul celui care urmareste
sa invete exista o atmosfera de multumire, de bine, cand exista sentimentul de siguranta, de liniste si
realizeaza actiunile constient, dezinteresat si cu iubire.