Andrei Anghelescu

Anul III, Grupa 357

Ritualuri ale rebeliunii în politica românească

- Analiza fenomenului "Piața Victoriei" 2017 -

Introducere

Faptul că protestele au avut loc în Piața Victoriei are o însemnătate aparte, deoarece
exprimă o nemulțumire clară a oamenilor în legătură cu deciziile guvernului. Piața Victoriei
este un loc simbol al Bucureștiului deoarece aici se află Palatul Victoria, sediul guvernului.
Piața este un loc care a devenit după 1989 unul dintre locurile în care rebeliunea se încarcă cu
o anumită semnificație; dacă protestul exprimă o nemulțimire generală în legătură cu un
subiect sau cu o situație specifică, locul în care se organizează manifestația ne spune
împortiva cui este direcționată această nemulțumire. De exemplu, dacă se protestează în Piața
Universității acest lucru este un simbol pentru faptul că întreaga societate este pusă sub
semnul întrebării, însă dacă manifestațiile au loc în Piața Victoriei atunci înseamnă că doar
conducerea curentă este pusă la îndoială.

În acest eseu voi începe prin a sublinia importanța pe care o are o bună analiză a
demersului legislativ în menținerea stabilității unei societăți, concentrându-mă în special pe
diferența dintre promovarea dreptății sau pe menținerea unei stari generale de pace prin
evitarea nemulțumirii și implicit a revoltelor. În cea de-a doua parte a lucrării voi avea în
vedre rolul pe care tehnologia l-a jucat în desfășurarea protestelor din 2017, utilizându-mă de
un concept al puterii despre care discută Michael Foucault.

Importanța analizei decizionale

Pentru a ne ajuta cu analiza rolului guvernului în cadrul unui stat cred că trebuie
discutat în primul rând despre modul în care un guvern gestionează puterea executivă; modul
în care un guvern propune legi către organul legislativ și a felului în care alege să gestioneze
aplicarea legiilor deja existente. Care ar trebui să fie țelul unui guvern care are în vedere în
primul rând stabilitatea? O întrebare relevantă în legătură cu rolul executivului, în cadrul unei
comunități, este: Unde este mai important să fie focalizată atenția decizională: spre

1
promovarea dreptății sau spre urmărirea păstrării unei stări de pace? Aceasta este o dilemă
morală și ar putea fi tratată utilizând o logică de tip utilitarist. De exemplu, ne putem imagina
cazuri în care dacă am alege să facem alegerea corectă din punct de vedre al dreptății, iar
acțiunile noastre să genereze consecințe prin care se disturbă pacea socială, iar rezultatele
sunt negative din punct de vedere al efectelor imediate. Un exemplu bun pentru situația
descrisă mai sus este adoptarea celui de-al treisprezecelea amendament în SUA, în cadrul
câruia se incriminează sclavia și munca forțată.1 Ca rezultat direct al acestei legi, șapte state
din sudul americii au declarat că doresc separarea de Statele Unite, iar această declarație a
dus la un război civil. Putem observa astfel clar dihotomia între decizia unei instituții de a
decide în mod drept asupra unei cauze și a păstrării păcii sociale prin inacțiune, alături de
acceptarea unei situații inechitabile. Totuși, când vine vorba despre a decide între o pace care
are ca fundament acceptarea unei situații nedrepte, așa cum este cazul sclaviei, care creează
pe termen lung mult mai multă suferintă și decizia de a acționa corect și a înfrunta o serie de
probleme sociale pe termen limitat, în acest caz războiul civil, cea de-a doua alegere pare
mult mai potrivită.

Atunci când valorizăm dreptatea există destule cazuri în care, încercând sa majorăm
nivelul bunăstării sociale, avem de a face cu efecte negative pe termen limitat, dar care s-ar
putea dovedi semnificativ mai benefice pe termen lung. Am putea spune că dreptatea poate
genera pace, dacă este nevoie, dar că în cazul în care avem o situație de liniște și pace,
această situație nu este neapărat cauzată de o situație generală de dreptate socială Desigur,
există și situații contrare: spre exemplu în cazul în care au loc proteste violente în sprijinul
unei persoane care a fost condamnată în mod nedrept, iar ca rezultat al acestora se ajunge la
moartea unui anumit număr de protestatari. Ar fi foarte greu de spus în acest caz dacă decizia
de a susține persoana acuzată pe nedrept a meritat într-adevăr disturbarea temporară a liniștii
unei comunități.

Din punctul meu de vedere o decizie corectă, justă are mult mai multă importanță
decât menținerea păcii. Conceptul de dreptate (înțeleasă cu sensul de ​justice​) nu este nimic

1
​The House Joint Resolution proposing the 13th amendment to the Constitution, January 31, 1865;
Enrolled Acts and Resolutions of Congress, 1789-1999; General Records of the United States
Government; Record Group 11; National Archives
2
altceva decât un sistem, sau set de standarde, care are ca scop creearea și menținerea dreptății
ca ​fairness​. Altfel spus, putem stabili și defini ce fel de acțiuni sunt considerate drepte sau
nedrepte, și cum să aplicăm definirea acestor termeni la nivelul instituțiilor sociale. Cred că
este plauzibil să presupunem că agenții individuali preferă în general un tratament egal în
detrimentul unor avantaje selective.2 Menținerea păcii este o caracteristică foarte variabilă și
interpretabilă, tocmai din cauza aspectelor care țin de caracterul subiectiv. Dacă aplicarea
dreptății este gândită în mod corect în cadrul unei instituții politice, ea poate duce atât la
echitate, cât și la o stare generală de bunăstare și stabilitate socială. Totuși această deducție
nu este aplicabilă în toate cazurile. O metodologie de analiză a modului în care se ajunge, și
mai ales se garantează pacea în cadrul unei societăți ar fi imposibil de imaginat dacă nu ar fi
definite mai întâi clar aspectele ce țin de aplicarea conceptului de dreptate. Aș putea spune
chiar că armonia socială apare în mod spontan, deoarece ea nu poate fi introdusă cu forța.3
Este posibil, totuși, să construim un experiment mental care să ne facă să privim cu
scepticism afirmația de mai sus. Putem, de exemplu, să ne imaginăm o societate în care nici
un fel de crimă nu există, iar oamenii îsi pot vedea liniștiți de viață, atâta timp cât nu
înfăptuiesc vreo ilegalitate. Dar, în cadrul acestei comunități, această stare pașnică este
generată de o lege care îi descurajează pe oameni să comită crime: orice fel de ilegalitate, de
la omucidere, la furturi minore, duce la aplicarea pedepsei cu moartea. ​Această lume distopică
ne face să punem la îndoială legitimitatea relației de cauzalitate dintre dreptate și pace, deoarece pacea
ar fi întreținută artificial de frica asociată și celei mai mici infracțiuni (decizie foarte îndoielnică din
punct de vedere al moralității, care ar putea fi interpretată chiar ca o formă de totalitarism). În acest
caz nu mai putem spune că pacea înglobează conceptul de dreptate și nici vice-versa.

O proastă gestionare a dreptății a fost și cauza principală a protestelor care au avut loc
în Piața Victoriei. Guvernul a luat decizia de a continua procesele necesare intervenției
legislative asupra codului penal, deși majoritatea populației a prezentat o atitudine negativă
fată de această acțiune. Guvernul și-a asumat astfel riscul unei nemulțumiri generale care în
final a generat manifestații împortiva ordonanței de urgență dar și cererea înlocuirii

2
​Putem observa acest lucru mai ales în modul în care guvernul gestionează situația economică a unei
țări
3
Pacea nu este un lucru care să poată fi impus în mod artificial unei comunități tocmai deoarece am
putea defini pacea ca o situație non-conflictuală, rezultat direct al ordinii și stabilității sociale și
politice. Impunerea unei stări de pace ar fi imposibilă tocmai datorită oamenilor care vor încearca să o
distrurbe în mod voluntar, odată ce este văzută ca o obligativitate.
3
guvernului care nu mai era considerat demn de încredere. În cazul acesta este chestionabilă
decizia executivului de a dezincrimina abuzul în serviciu care produce daune de sub 200.000
de RON4. Majoritatea persoanelor prezente la protest considerau că suma nu este în nici un
caz arbitrară ci are ca scop facilitatea încheierii unor procese aflate pe rol, ale mai multor
persoane publice acuzate de fapte de corupție.
Acțiunile guvernului nu par să aibă în vedere nici dreptatea și nici asumarea unui risc calculat
în vederea binelui general, ci au părut doar ca fiind niste eșecuri în a ascunde o agendă
personală a partidului majoritar din cadrul guvernului, deși este justificat să presupunem că
nu numai a acestuia. Astfel, populația se revoltă împortiva nedreptății structurale, însă aceasta
are nevoie de un țap ispașitor. În cazul protestelor din ianuarie-februarie 2017, țapul ispașitor
a luat forma Partidului Social Democrat, partid ce caștigase cu câteva luni înainte majoritatea
locurilor în guvern.

Rolul tehnologiei în protestele din Piața Victoriei

În cadrul protestelor din Piața Victoriei un rol esențial pentru organizarea

manifestațiilor l-a jucat tehnologia. Impactul tehnologiei în protestele românești din 2017 se
observă cel mai clar atunci când discutăm despre ​public awareness și putere de mobilizare
într-un timp extrem de scurt. Organizarea protestelor a avut loc în cea mai mare parte pe
rețelele de ​social media​. Putem spune că internetul a fost transformat astfel dintr-o unealta
folosită pentru comunicație într-o unealtă suficient de bună pentru gestionarea puterii politice
și sociale. Protestele au fost organizate inițial aproape în exclusivitate de oameni obișnuiți,
fără putere politică dar care, prin intermediul rețelelor sociale (în principal Facebook) au
reușit să organizeze marșuri și întruniri împortiva guvernului nu doar în Piața Victoriei, cât și
în majoritatea orașelor din România.
Pentru a analiza modul în care oamenii s-au folosit de tehnologie pentru a exercita un
control asupra forței coercitive mă voi folosi de viziunea lui Michel Foucault asupra
tehnologiei, restrâgându-mă la ceea ce el numește ​tehnologiile puterii​. Foucault se folosește
de termenul „tehnologie“, sau „tehnică“ nu pentru a se referi la mașinării sau unelte, ci mai

4
​OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a Legii
nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, articolul 297, aliniatul (1)

4
degrabă pentru a descrie metode prin care oamenii pot fi conduși/guvernați. Pentru el,
tehnologia reprezintă un mod prin care populația, dar și individul sunt supravegeați și
controlați în mod inconștient, în cadrul unei sistem socio-tehnic complex. Termenul
„tehnologie” reprezintă de fapt o relație de putere, între ea și utilizatorii săi; ​Micheal Foucault
vorbeste despre putere folosindu-se de termenul ​tehnologie (controlul sau modificarea
comportamentului indivizilor, dar fără a face nici o asumpție asupra unei violări a unei ​esențe
umane).5

O tehnologie a puterii despre care Foucault discută este ​Panopticon​-ul​.6 În esență

acest tip de tehnologie poate fi aplicat asupra unei populații pentru a îi face să creadă că forța
coercitivă are acces la activitățile lor în permanență iar, în cazul în care acestea vor fi
neconforme, vor fi ușor de identificat și pedepsit. Ca rezultat al acestui lucru, oamenii se vor
conforma guvernării chiar dacă nu sunt monitorizați cu adevărat. Dacă în trecut, formele de
putere erau în general asociate individului, panopticismul face referire la o rețea, care își
pierde caracterul universal și se aseamănă deci cu o mașină, având un caracter impersonal și
automatic.7 Caracterul tehnologic reiese și din faptul că reprezintă un model general de
funcționare, aplicabil universal, care funcționează eficient în diverse instituții și aranjamente
sociale.8 Totuși, tehnologia contemporană este foarte avansată iar comunicațiile sunt mult mai
facile față de cum erau acum un secol. Oamenii sunt interconectați, ceea ce înseamnă că ei au
acces simultan la o bază de date informatică colosală, pe care o pot actualiza la rândul lor cu
informații noi. Astăzi, ​tehnologiile puterii nu aparțin doar guvernării ci, în egală măsură, și
oamenilor. “People shouldn't be afraid of their government. Governments should be afraid of

5
​Michael C. Behrent ​Foucault and Technology, History and Technology: An International Journal​,
2013, pp. 57
6
​Descrisă inițial de către Jeremy Bentham ca fiind un model al unei închisori. Instutuția este
organizată sub foma unei clădiri circulare cu ziduri interioare transparente, în care se află celulele
deținuților, care are în centrul său un turn de observație ce permite unui gardian să monitorizeze
activitatea din jurul lor. Desigur, este inposibil ca un singur paznic să poată observa concomitent toate
celulele dar, deoarece prizonierii nu știu exact când sunt priviți, această incertitudine va crea
sentimentul unei supravegheri permanente, ceea ce îi va face să se comporte în conformitate cu
cerințele instituției.
7
​Michael C. Behrent ​Foucault and Technology, History and Technology: An International Journal​,
2013, pp. 86
8
​Idem. pp. 86
5
their people.”9 Astfel, oricine poate fi tras la răspundere pentru acțiunile sale, în baza
informațiilor pe care observatorii le-au adunat, tehnologia servind drept un nou instrument
care poate avea in vedere eficientizarea și transparentizarea politică și socială din cadrul unei
comunități. Rețelele sociale oferă oportunitatea de a semnala incorectitudininile din cadrul
unei forme de guvernământ, iar cazurile documentate prin înregistrări video atrag atenția
asupra unor forme de violență ale forțelor coercitive asupra protestatarilor sau vice-versa (aici
mă refer la situațiile nepăcute care apar în cadrul unor revolte sau manifestații stradale, cum a
fost în cazul protestelor din Piața Victoriei situația din seara de 1 februarie, când un grup de
protestatari violenți au atacat fortele de ordine). Abilitatea indivizilor de a relata legitimitatea
instituțiilor politice poate fi benefică pe termen lung, ajungându-se, așa cum spunea și
Foucault, la o ajustare și disciplinare a puterii.10
Așa cum comportamentul oamenilor poate fi influențat de frica unui guvern “atotvăzător”, și
politicile unui guvern pot fi influențate de frica supravegherii constante a cetățenilor săi,
deoarece aceștia din urmă pot să se organizeze oricând pentru a trage la răspundere statul
pentru lucrurile care le aduc nemulțumire, amenințând stabilitatea și longetivitatea guvernului
în cauză. Exact aceasta a fost situația și în iarna lui 2016: în momentul în care s-a aflat despre
modul în care guvernul doreste să aducă modificări codului penal fără a exista un proces
deliberativ transparent, informația s-a răspândit extrem de rapid prin intermediul ​online​-ului
iar astfel am putut observa un fenomen de ​public awareness masiv, care s-a cristalizat în
acțiuni anti-guvernamentale pașnice la care au participat un număr impresionant de oameni
(aproximativ 150.000 de persoane în seara de 1 februarie) cu scopul de a restabili ordinea
amenințată de modificările ce urmau să fie aduse prin OUG 13/2017.

Concluzie

Rebeliunea socială, reprezintă una dintre cele mai bune forme de interacțiune între un
stat și cetățenii să deoarece implică o atenție sporită atât din partea statului fată de societate
cât și invers. Un lucru bun al acestei relații stat-cetățeni este o stare continuă de precauție, ce
urmărește atingerea unei stări de echlibru social și stabilitate politică, alimentată din partea

9
​Alan Moore, David Lloyd, Steve Whitaker și Siobhan Dodds. ​V for Vendetta​. New York: DC
Comics, 2005
10
​Michael C. Behrent ​Foucault and Technology, History and Technology: An International Journal​,
2013, pp. 86-87
6
ambelor "tabere" de o frică latentă; din partea unora de decizii ce ar putea cauza sau prelungi
instabilitatea pe termen lung iar din partea celorlalți de pierderea puterii și relevanței politice
în viitor. Puterea politică aparține astăzi chiar și oamenilor obisnuiți, fiind facilitată de
mijloacele tehnologice moderne și de disponibilitatea de a participa la luarea deciziilor sau de
a se opune acestora. Internetul nu doar că a înlocuit ​piața ateniană​, ci a adus milioane de
oameni în ​piața virtuală​. Statul este în permanență sub presiune, deciziile suspecte având
potențialul de a produce revolte virtuale și reale care în definitiv pot distruge reputația
politică într-un timp foarte scurt. Din păcate, România se află încă sub umbra corupției,
aspect asupra căruia pare că se lucrează de peste 20 de ani, dar care pare să se amelioreze
mult prea greu pentru o țară care aspiră la o cultură politică de tip occidental.

7
Bibliografie

● The House Joint Resolution proposing the 13th amendment to the Constitution, January 31,
1865; Enrolled Acts and Resolutions of Congress, 1789-1999; General Records of the United
States Government; Record Group 11; National Archives

● Michael C. Behrent ​Foucault and Technology, History and Technology: An

International Journal​, 2013

● OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala

● Alan Moore, David Lloyd, Steve Whitaker și Siobhan Dodds. ​V for Vendetta​. New York: DC
Comics, 2005