Pseudonim Anne Frank

Anne Frank
Naștere 12 iunie 1929 Annelies Marie „Anne” Frank (n. 12 iunie 1929, Frankfurt am Main,
Frankfurt am d. martie 1945, Bergen-Belsen, Germania) a fost o fată evreică germană, care și-a
Main, Germania pierdut cetățenia germană în exilul olandez, și care a căzut victimă
genocidului nazist din al Doilea Război Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe
Deces martie 1945 care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată. Jurnalul,
lagărul de publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, este considerat un document
concentrare Bergen- istoric al holocaustului, autoarea devenind o figură-simbol a victimelor naziștilor.
Belsen, Germania nazistă
Copilăria
Naționalitate germană până în 1941
apatridă după 1941 Statuia lui Anne Frank la Amsterdam Anne a fost a doua fiică a lui Otto Frank și a lui
Edith Frank (născută Holländer). A avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot
Operă de „Jurnalul Annei Frank” Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite
debut (1947) credințe, Anne având prietene romano-catolice,protestante și evreice. Familia nu era
strictă în ceea ce privește tradițiile religioase. Cea mai religioasă dintre ei era mama,
Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa mai ales de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După
ce naziștii au venit la putere în Germania, Otto Frank s-a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea,
„Opekta”, la Amsterdam, în Olanda. După ce Otto se mutase singur la Amsterdam în 1933, Edith și fetele l-au
urmat în februarie 1934. În 1938, Otto a înființat împreună cu Herman van Pels (tot evreu, exilat din Osnabrück) o a
doua firmă, „Pectacon”, care vindea mirodenii. În 1939, mama lui Edith s-a exilat și ea la Amsterdam de la Aachen,
unde a decedat în 1942. În mai 1940 Olanda a fost ocupată de Germania nazistă, rezultatul fiind că regina
Wilhelmina a plecat la Londra în exil, Olanda capitulând. La început naziștii au fost mai puțin agresivi față de evreii
din Olanda, dar acest lucru nu a durat mult timp. Legi antisemite au fost decretate una după alta, interzicerea evreilor
de a merge la cinematograf afectând-o pe Anne cel mai tare, deoarece avea plăcerea de a colecționa fotografii
ale actorilor și actrițelor de film. Totodată a fost nevoită să se transfere la o școală pentru evrei, iar puțin mai târziu
toți evreii au fost obligați să poarte steaua lui David. Pentru a ocroti firmele de controlul strict nazist, Otto a
predat pro forma conducerea lor colaboratorilor săi arieni Johannes Kleiman și Victor Kugler. Pe data de 12 iunie
1942, cu ocazia zilei de naștere de 13 ani, Anne a primit un jurnal cu carouri alb-roșii, cu cheie. În el, făcea
confidențe unei prietene imaginare, Kitty, pe teme de religie, dragoste și sexualitate.

Ascunzătoarea
La sugestia lui Kleiman, Otto Frank pregătise o ascunzătoare în locuința din Prinsengracht 263, de ca. 50 m², a cărei
intrare era camuflată cu o bibliotecă. Otto o rugase pe secretara sa, Miep Gies, să îi ajute. Cu toate că știa că riscă
condamnarea la moarte dacă ar fi fost descoperiți, aceasta a acceptat imediat, ea și soțul ei, Jan Gies, plus colegii de
serviciu Kluger și Kleiman, precum și un anume Bep Voskuijl ajutând familia Frank cu alimente și alte lucruri
necesare tot timpul cât au stat ascunși. Pe data de 5 iulie 1942, Margot, sora lui Anne, a primit o înștiințare că va fi
trimisă într-un lagăr de muncă. În caz de neprezentare, toată familia Frank urma să fie arestată. De aceea, famila
Frank s-a hotărât să se ascundă mai repede decât planificaseră inițial. Pentru a deruta autoritățile, își lăsaseră
locuința în dezordine, cu un bilet care lăsa impresia că ar fi fugit în Elveția. După o săptămână, li s-a alăturat în
ascunzătoare familia van Pels, iar în noiembrie 1942 Fritz Pfeffer.