Asamblări prin presare

Asamblarea prin presare se obţine prin presarea a două piese, astfel încât între
acestea să apară forţe de strângere care să ducă la blocarea mişcării lor relative. Asamblarea
prin presare se poate realiza: fie prin încălzire sau răcire, fie prin deformare.
Principalele avantaje şi dezavantaje ale acestei metode sunt:
Avantaje:
 permit transmiterea de cupluri relativ mari
 are rigiditate crescută şi suportă funcţionarea în regim vibratoriu
Dezavantaje:
 preţ de cost relativ crescut
 măsuri speciale de protecţia muncii

Asamblarea se poate face: prin presare transversală sau prin presare longitudinală.
îmbinările prin presare se execută în scopul asigurării transmiterii unui cuplu Mt care
solicită îmbinarea.
Pentru ca îmbinarea să corespundă din punct de vedere mecanic este necesar ca
momentul la care trebuie să reziste îmbinarea Mp să fie mai mare sau cel puţin egal cu
momentul transmis de asamblare.
Asamblările prin presare se clasifică în: asamblări prin încălzire sau răcire și asamblări
prin deformare.

1. Asamblări prin încălzire sau răcire (fretare)

Asamblarea prin încălzire se execută prin încălzirea piesei cuprinzătoare, ceea ce
permite introducerea uşoară a piesei cuprinse în alezajul său, datorită fenomenului de dilatare.
După ce ansamblul este răcit, este realizată strângerea prescrisă
Schema asamblării este prezentată în figură:
 După prelucrare la temperatura mediului ambiant, diametrul piesei interioare, d\ este
mai mare decât diametrul găurii, d. După încălzirea piesei găurite, diametrul acesteia devine
mai mare decât diametrul arborelui şi montajul devine posibil. La răcire, datorită contracţiei,
piesa exterioară va strânge piesa de diametru mai mic.
Operaţia este folosită la montajul bandajului roţilor, la vagoanele de cale ferată.
În unele situaţii, este mai convenabil ca încălzirea pieselor să se facă folosind rezistenţe
electrice sau prin inducţie.

Asamblarea prin răcirea piesei interioare se aplică atunci când piesa cuprinzătoare este
voluminoasă sau când are o configuraţie mai complexă. În aceste situaţii, montajul se
realizează în instalaţii speciale, prin răcirea piesei.
Fenomenul care stă la baza procedeului este contracţia piesei, produsă odată cu
scăderea temperaturii. Schema de montaj este prezentată în figura

Răcirea pieselor se realizează în instalaţii de răcire

 Pentru răcire, se pot folosi următoarele substanţe sau amestecuri:
► gheaţă cu clorură de sodiu, pentru temperaturi de până la -10 °C;
► zăpadă carbonică, pentru temperaturi de până la -70 °C;
► oxigen sau azot lichid, pentru temperaturi de până la-180 ...-190°C.

2 Asamblări prin deformare

Piesele care se asamblează prin deformare trebuie să îndeplinească condiţia de a fi
deformabile în zona de asamblare.

Asamblări prin mandrinare

Se realizează prin lărgirea radială a piesei cuprinse (a arborelui) sau prin comprimarea
piesei cuprinzătoare
Sunt folosite atunci când este necesar să se asigure o bună etanşare între piesele
îmbinate.
Operaţia se realizează folosind dispozitive şi scule specializate.
 Operaţia de mandrinare se poate executa manual sau mecanizat.
Mandrinarea manuală se aplică de obicei ţevilor cu pereţi subţiri sau celor din alamă
sau cupru. Ţeava asamblată prin mandrinare va fi debitată cu 1,5... 2,5 mm mai lungă decât
lungimea finală de după mandrinare.
Mandrinarea mecanizată se aplică ţevilor cu pereţi groşi, folosindu-se un dispozitiv de
mandrinare .
Asamblarea prin deformarea piesei se aplică la piesele cu pereţi subţiri şi constă în
modelarea capetelor celor două piese în aşa fel încât să nu permită deplasarea lor una faţă de
cealaltă.
Asamblările prin deformare sunt specifice industriei de aparate de măsurat, industriei
electrotehnice şi celei de calculatoare.
a) Asamblări prin urechi. Metoda constă în îndoirea sau răsucirea unor urechi, în
decupările corespunzătoare piesei pereche. în acest fel, piesele sunt asigurate împotriva
deplasărilor reciproce.
Deoarece la îmbinările prin urechi asigurarea de formă este ceva mai slabă datorită
elasticităţii materialului, se recomandă folosirea asamblărilor cu urechi răsucite (fig. 6.8).
Pentru ca îmbinarea prin urechi să reziste, este necesar ca grosimea tablei să fie
suficient de mare.
Prin această metodă, se realizează îmbinarea capetelor de benzi, a pieselor tubulare cu
fundurile, îmbinarea contactelor electrice, fixarea arcurilor, a pieselor executate prin ştanţare,
a celor ce urmează a fi lipite, sudate sau nituite
 Metoda nu poate fi aplicată pieselor nichelate, emailate sau cu alte acoperiri de
suprafaţă, din cauza aspectului neplăcut al asamblării. Este avantajoasă, datorită costurilor
scăzute şi uşurinţei executării.
b) Asamblări prin răsfrângere. Se mai numesc şi asamblări pe contur închis; permit
îmbinarea a două sau a mai multor piese, prin răsfrângerea marginilor uneia din piese peste
cealaltă. La acest tip de asamblare, asigurarea se realizează prin formă
Operaţia necesită o fază de pregătire, pentru îmbinările pe contur deschis, la
terminarea răsfrângerii, piesele se asigură împotriva deplasărilor prin lăcuire.
Metoda se aplică la piese executate din materiale metalice moi, oţel moale, aluminiu,
alamă, iar piesa pe care se răsfrâng marginile trebuie să fie suficient de rezistentă.
c) îmbinări prin falţ. Se deosebesc de îmbinările prin răsfrângere, prin faptul că
ambele piese se îndoaie la locul de asamblare

Se aplică la îmbinările mantalelor din tablă pentru recipiente cilindrice, precum şi la

asamblarea fundurilor acestor recipiente.
 d) Asamblări prin nervurare. Se realizează prin imprimarea unei nervuri pe una sau
pe ambele piese asamblate. Caracteristic este faptul că această metodă de asamblare nu poate
fi aplicată decât pentru piesele executate din metale moi.
Metoda se aplică la asamblarea pieselor tubulare cu bare sau a pieselor tubulare între
ele