ALCANI

1.DEFINITIE
Alcanii(parafinele) sunt hidrocarburile in care nu apar decat legaturi simple de tipul C─C si C─H si la care
raportul numeric dintre cele doua tipuri de atomi este exprimat prin formula: CnH2n+2, unde n este numarul
atomilor de carbon din molecula.
Alcanii sunt hidrocarburi saturate aciclice.
-Hidrocarburi-compusi organici formati numai din atomi de carbon si de hidrogen;
-Saturate- contin in molecula numai legaturi covalente simple σ (sigma), deci un numar maxim de atomi
de hidrogen;
-Aciclice- au catene de atomi de carbon deschise(liniare sau ramificate).
 Normal –alcanii(n-alcanii) sunt hidrocarburi saturate cu catena aciclica liniara.
 Izoalcanii sunt hidrocarburi saturate cu catena aciclica ramificata.
 Cicloalcanii sunt hidrocarburi saturate cu catena ciclica.
 Normal-alcanii si izoalcanii au formula generala CnH2n+2 si N.E. = 0.
 Cicloalcanii au formula generala CnH2n si N.E. = 1.

2.DENUMIRE
 DENUMIREA n- alcanilor
Numele alcanilor se exprima dupa regula : numarul de atomi de C in limba greaca + “an” , cu exceptia
primilor patru termeni care au denumiri specifice.
n=1 CH4 metan CH4
n=2 C2H6 etan CH3─CH3
n=3 C3H8 propan CH3─CH2─CH3
n=4 C4H10 butan CH3─CH2─CH2─CH3
n=5 C5H12 pentan CH3─CH2─CH2─CH2─CH3
n=6 C6H14 hexan CH3─CH2─CH2─CH2─CH2─CH3
n=7 C7H16 heptan CH3─CH2─CH2─CH2─CH2─CH2─CH3
n=8 C8H18 octan
n=9 C9H20 nonan
n=10 C10H22 decan
n=11 C11H24 undecan...

n=20 C20H42 eicosan…

n=30 C30H62 triacontan

Toti acesti alcani au catene liniare. La alcanii cu patru atomi de carbon sau mai multi poate aparea
ramificarea lantului. De aceea, denumirea alcanilor liniari este completata cu prefixul normal (n-alcan)
iar denumirea alcanilor ramificati se completeaza cu prefixul izo.(i-alcan)
 RADICALI.
În mod formal, prin indepărtarea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen dintr-o hidrocarbură se obţine
un radical de hidrocarbura sau pe scurt radical hidrocarbonat.
Numele radicalilor proveniti de la alcani se formeaza din numele alcanului respectiv in care se inlocuieste
sufixul an cu sufixul care corespunde numarului de atomi de hidrogen indepartati de la atomul de carbon:
- sufixul il se foloseste daca s-a indepartat un atom de hidrogen; acesti radicali monovalenti se numesc
radicali alchil;
- Sufixul iliden se foloseste pentru radicalii divalenti , cand cei doi atomi de H au fost indepartati de la
acelasi atom de carbon iar ilen, cand au fost indepartati de la atomi de C diferiti;
- ilidin sau in pentru radicalii trivalenti.
Exemplu :
CH4 : CH3─ ; ─CH2 ; ─CH─
metan metil metiliden ( metilen ) │ metilidin( metin)

CH3─CH2─CH3 : CH3─CH2─CH2─ ; CH3─CH─CH3 ;

Propan propil │ izopropil

1
 CH3 CH3
│ │
C4H10 : CH3─CH2─CH2─ CH2─; CH3─CH─ CH2─CH3 ; CH3─ C─CH3 ; CH3─CH─CH2 -
Butan butil │ sec-butil │ izobutil
tert – butil
C5H12 CH3
Pentan │ neopentil
CH3─ C─CH2 -
│
CH3
Pentru radicalii proveniti de la pentan se utilizeaza si numele de radical amil.
Radicalii monovalenti ramificati, derivati de la alcani se denumesc prin desemnarea catenelor laterale cu
prefixe, care se adauga la numele radicalului alchil neramificat ce poseda cea mai lunga catena posibila,
plecand de la atomul de carbon cu valenta libera, acesta fiind numerotat cu 1.

.
( )

CH3─ CH─CH2─CH2─CH2─ CH2 5-metil- hexil

│
CH3
 DENUMIREA IZOALCANILOR
Izoalcanii se denumesc dupa urmatoarele reguli ( denumirea IUPAC):
1.Se stabileste cea mai lunga catena liniara ; aceasta se considera catena de baza;
CH3─CH─CH2─ CH2─ CH2─CH3 ; CH3─ CH─ CH2─ CH2─ CH2─CH3
│ │
CH2 CH2
│ │
CH3 alegere corecta CH3 alegere incorecta

Daca exista mai multe catene cu acelasi numar de atomi de C, se considera catena de baza aceea care
contine cele mai multe ramificatii.
CH3─ CH2 ─ CH─ CH─ CH2─CH3 CH3─ CH2 ─ CH─ CH─ CH2─CH3
│ │ │ │
CH3 CH─CH3 CH3 CH─CH3
│ │
CH3 CH3
alegere corecta: catena cu 6 atomi de C alegere incorecta: catena cu 6 atomi de C
are 3 ramificatii. ( * ) are 2 ramificatii.
2.Se numeroteaza atomii de carbon din catena de baza, prin cifre arabe.Aceste cifre reprezinta indicii
de pozitie a ramificatiilor. Numerotarea se face de la o extremitate la alta astfel incat suma indicilor
de pozitie sa fie minima;
3.La numele alcanului corespunzator catenei de baza se adauga:
- denumirile ramificatiilor(radicalilor), in ordine alfabetica, indicand pozitia lor prin cifre arabe;
- daca sunt mai multi radicali identici se folosesc prefixe: di-, tri-,tetra-, penta, etc.
Prefixele nu modifica ordinea alfabetica a ramificatiilor.
Exemplu: . ( * )
3 – etil – 2,4 – dimetil hexan 2,4 – dimetil-3-etil hexan (denumire incorecta)
Pentru unele hidrocarburi, pe langa denumirile conform IUPAC se folosesc si denumiri uzuale.De ex:
- alcanii cu o grupa metil la al doilea atom de carbon se denumesc folosind prefixul izo la numele
n- alcanului izomer, in locul lui n:
CH3─CH─CH2─CH3 2-metilbutan sau izopentan;
│

2
 CH3
- pentru alcanii cu doua grupe metil la al doilea atom de carbon al catenei se foloseste prefixul neo:
CH3
│
CH3─C─CH3 2,2- dimetilpropan sau neopentan.
│
CH3
 DENUMIREA CICLOALCANILOR
Cicloalcanii(cicloparafinele) sunt hidrocarburi ciclice saturate care contin o catena ciclica si au formula
generala CnH2n.
Cel mai mic cicloalcan are 3 atomi de carbon.
Numele cicloalcanilor se formează adăugând prefixul ciclo înaintea numelui n-alcanului cu acelaşi număr
de atomi de carbon.
Exemple :

ciclopropan ciclobutan ciclopentan ciclohexan

Denumirea cicloalcanilor cu catena laterala se stabileste dupa o regula asemanatoare denumirii
izoalcanilor, alegand drept catena de baza catena ciclica, daca aceasta are mai multi atomi de carbon decat
catena laterala.
Exemple:
CH2─CH3 CH3
│ │ CH3
/
- ( CH2 )5 ─CH3
etilciclopropan 1- ciclopropilhexan
│
CH2─CH3
4-etil-1,2-dimetilciclohexan

3.SERIE OMOLOAGA
O succesiune de termeni in care fiecare termen difera de vecinii sai printr-o cantitate fixa de atomi de
carbon si hidrogen, pastrand particularitatile structurale ale termenilor vecini, se numeste serie omoloaga.
Fiecare substanta din seria omoloaga a alcanilor difera de cea precedenta sau de urmatoarea printr-o grupare
–CH2 (metilen) numita diferenta de omologie (ratie de omolog).
Exemplu: seria omoloaga a n-alcanilor
CH3─CH2─CH3 CH3─CH2─CH2─ CH3 CH3─CH2─CH2─ CH2─ CH3
propan butan pentan
(omologul inferior al butanului) (omologul superior al butanului)

4.STRUCTURA
In molecula alcanilor toti atomii de carbon au starea de hibridizare sp3.

Atomul de carbon are configuraţia electronică : 1s2 2s2 2p2 .

Pentru a forma legături chimice stabile atomul de carbon trece din starea fundamentală în starea de valenţă.
Această trecere are loc prin combinarea orbitalilor de tip s şi p din stratul 2 al stării fundamentale si formarea
unor noi orbitali. Aceştia au toţi aceeaşi geometrie şi energie, care sunt complet diferite atât de cele ale
orbitalilor s cât şi de cele ale orbitalilor p.
Dacă se combină 1 orbital de tip s cu 3 orbitali de tip p se formează 4 orbitali cu aceeaşi geometrie şi
energie care se numesc orbitali sp3. Fiecare dintre aceşti orbitali sp3 este ocupat cu câte un electron.
Atomul de carbon aflat în această stare de valenţă are geometria tetraedrică şi formează cu hidrogenul

3
un compus cu formula CH4, în care fiecare atom de hidrogen este legat de atomul de carbon printr-o legătură
simplă sigma,σ
• atomii de C au configuraţie tetraedrică; unghiurile dintre covalente sunt de 109°28'; alcanii nu au
molecule plane, ei adopta aranjamente spatiale in care repulsiile dintre atomi sa fie minime (unghiul dintre
valente, maxim).
• conformatia mai stabilă (cu energie minimă) este conformaţia intercalată iar cea de energie maximă
este cea eclipsată.

• Lungimea legaturii simple C-C este de 1,54 Ǻ, iar rotatia in jurul acestei legaturi este posibila.
• distanţele C – H - cca 1,10 Å.
• Catenele alcanilor cu mai mult de trei atomi de C in molecula, datorita orientarii tetraedrice a
valentelor atomilor de C, au o structura in forma de zig-zag, cu toti atomii de carbon situati in acelasi
plan si atomii de hidrogen situati de o parte si de alta acestui plan , respectand orientarea tetraedrica.

• distanța între doi atomi de C nelegați este de 2.54 Ǻ

• legăturile C – C sunt nepolare; legăturile C – H - practic nepolare.
• moleculele nepolare au momentul de dipol zero.

• energiile de legătură C – C - cca 81 kcal/mol; energiile legăturilor C – H depind de ordinul atomului

de carbon, astfel:
CH3– H > CH3─CH2─H > (CH3) 2CH─H > CH3) 3CH─H
Kcal / mol 102 98 94 90
• Catenele cicloalcanilor adopta anumite aranjamente spatiale incercand sa respecte orientarea
tetraedrica a covalentelor atomului de carbon hibridizat sp3 .
Catena ciclopropanului este plana. Orbitalii hibrizi sp3 care participa la formarea legaturilor
C –C din ciclopropan nu sunt deviati pana la unghiuri de 600 ci pana la 1160 . Din această
cauză densitatea maximă de electroni nu este concentrată de-a lungul dreptelor ce unesc atomii de carbon, ca
în legătura σ obişnuită, ci în afara acestor linii (legături curbe).
Atomii de carbon din moleculele celorlalti cicloalcani nu se afla toti in acelasi plan.
În ciclobutan exista o oarecare deviere de la planeitate datorita respingerii dintre
atomii de carbon 1,3 din ciclu. Unghiul de deviere este de 35 0. Ca urmare, molecula
ciclobutanului poate fi într-o conformatie plana fie într-una bombata mai putin stabila
decât prima. Derivatii monosubstituiti ai ciclobutanului pot exista în doua conformatii
de echilibru în care substituentul poate ocupa o pozitie ecuatoriala sau axiala.

R
ciclobutan

4
 Pentru ca nu se poate asigura orientarea tetraedrica a covalentelor atomilor de
carbon, ciclurile de trei si patru atomi de carbon sunt tensionate si se pot deschide in
prezenta unor reactanti.
Ciclurile de cinci si sase atomi de carbon sunt cele mai stabile, unghiurile dintre
covalentele carbonului fiind egale sau apropiate de 109,5O.
Molecula ciclohexanului adopta doua conformatii : scaun si baie. Conformerul scaun,
in care toate grupele CH2 sunt intercalate, este forma cea mai saraca in energie si cea mai stabila.

scaun baie twist

Covalentele atomilor de carbon în ciclohexan au orientari spatiale diferite în

raport cu planul general al moleculei . Sase legaturi sunt orientate aproximativ
perpendicular pe un plan mediu al moleculei si se numesc axiale (a) si sase sunt
orientate aproximativ paralel cu planul moleculei si se numesc ecuatoriale (e).
a
a e e
e aa
e
e a
e
a
5.IZOMERIE
• Alcanii cu aceeasi formula moleculara care difera prin aranjamentul atomilor de carbon in catena sunt
izomeri de catena.
• Atomii din catenele de metan, etan, propan, nu se pot aranja decat in cate un singur mod. Pentru butan
exista doua modalitati:
CH3
│
CH3─CH2─CH2─CH3 CH3─CH─CH3 Acestia sunt izomeri de catena.
normal butan izobutan
p.f.= – 0,5°C p.f. = – 11,7°C
• Fenomenul de izomerie apare deoarece atomii de C se pot lega de alți atomi de C în mai multe feluri.
CH3
│
CH3─CH2─CH2─ CH2─CH3 CH3─CH─CH2─CH3 CH3─CH─CH3
│ │
CH3 CH3
n- pentan 2- metilbutan( izopentan) 2,2 – dimetilpropan(neopentan)
• În seria alcanilor, odată cu creşterea numărului de atomi de carbon, creşte şi numărul izomerilor de
catenă care corespund aceleiaşi formule

Numărul izomerilor hidrocarburilor saturate

C5H12 3
C6H14 5
C7H16 9
C8H18 18
C9H20 35
C10H22 75
CH3
/

5
 Ciclopentan metilciclobutan
6.STARE NATURALA
. Principalele surse de alcani sunt gazele naturale si petrolul.
o Gazele naturale pot fi:
a) formate din metan 75%, (zacaminte de gaz metan), etan, propan, butan ;
b) gaze de sonda (gaze de petrol) care contin alcani de la C1 la C5.
c) gazul de balta- denumire veche a CH4 datorata aparitiei acestuia la suprafata unor lacuri, ca urmare
a fermentatiei anaerobe a resturilor vegetale si animale ;
d) gazul “grizu”- amestec exploziv (3: 1) de CH4 si aer, ce apare in atmosfera minelor de carbune.
o Petrolul este un amestec complex de hidrocarburi(alcani, cicloalcani, arene) alaturi de compusi
organici cu O, S si N.

7.METODE DE PREPARARE
.7.1. Hidrogenarea oxizilor carbonului.
Un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen trecut la 250 - 300oC peste nichel se transformă în metan .
CO + 3H2 CH4 + H2O
Dioxidul de carbon reacţionează la 400oC
CO2 + 4H2 CH4 + 2H2O
Procedeul Fischer – Tropsch, pentru prepararea benzinei sintetice, foloseste drept materia primă un amestec
de CO şi 2H2 numit “gaz de sinteză”. Produsul de reacţie este un amestec de hidrocarburi gazoase (C1 – C4) şi
lichide (C5 – C10)
2H2 H2
CO CH2 (CH2)n H-(CH2)-H
H2O
7.2.Hidrogenarea hidrocarburilor nesaturate si aromatice.
-Hidrogenarea alchenelor : Conditii:
CnH2n + H2 → CnH2n+2 - Catalizator( Ni, Pd, Pt)
Exemplu:
CH3─CH = CH─CH3 → CH3─CH─CH2─CH3
│ │
CH3 CH3
2-metil-2-butena 2-metil-butan
-Hidrogenarea alcadienelor
CnH2n -2 + 2 H2 → CnH2n+2 Conditii
- Catalizator( Ni,Pd, Pt)
Dublele legaturi se hidrogeneaza independent, simultan sau succssiv, conducand in final la alcanul
corespunzator.
CH2 = CH - CH = CH2 + 2 H2 → CH3─CH─CH2─CH3
│ │
CH3 CH3
2-metil- 1,3- butadiena 2-metil-butan
- Hidrogenarea alchinelor.
CnH2n -2 + 2 H2 → CnH2n+2 Conditii - Catalizator( Ni)
Exemplu:
CH3─C ≡ C – CH─CH3 + 2 H2 → CH3─CH2─CH2─CH─CH3
│ │
CH3 CH3
4-metil-2-pentina 2-metilpentan
- Hidrogenarea arenelor

+ 3 H2 →

6
benzen ciclohexan
7.3. Reactia compusilor monohalogenati cu sodiu (reactia Wurtz) are o importanta teoretică deosebită:
2 R –X + 2 Na → R –R + 2 NaX
CH3─CH─CH3 + 2 Na → CH3─CH─ CH─CH3
│ │ │
Cl CH3 CH3
2-cloropropan 2,3- dimetilbutan
Această metodă se aplică, în primul rând, pentru prepararea hidrocarburilor cu două jumătăţi identice.
Pentru a se obţine molecule cu structuri nesimetrice ar trebui să se pornească de la doi derivaţi
monohalogenaţi diferiţi, care ar duce la formarea unui amestec de trei hidrocarburi:
R’ –X + R” –X + 2 Na → R’ – R” + R’ –R’ + R” –R” + 2 NaX
7.4. Reactia compusilor dihalogenati izolati cu metale divalente ( Mg, Zn)

CH3─CH─CH2─CH─CH─CH2 + Mg → _ CH3 + MgCl2

│ │
Cl Cl
1,5- diclorohexan metilciclopentan
7.5.Decarboxilarea acizilor carboxilici
Prin incalzire in prezenta de NaOH(topire alcalina) , sarurile de sodiu ale acizilor carboxilici se descompun
(decarboxilare).
t0C
CH3─COONa + NaOH → CH4 + Na2 CO3
Acetat de sodiu metan
t0C
CH3─ CH2─COONa + NaOH → CH3–CH3 + Na2 CO3
Propanoat de sodiu etan
7.6.Hidroliza unor compusi
- Compuşii organometalici se descompun în prezenţa apei cu formare de hidrocarburi :
Zn(C2H5)2 + 2H2O 2C2H6 + Zn(OH)2
- Compuşii organomagnezieni, numiti compusi Grignard, se obţin deosebit de uşor prin tratarea
derivatului halogenat cu magneziu

CH3-I + Mg CH3MgI

CH3MgI + HOH CH4 + MgIOH

- Hidroliza carburilor metalice, de tipul carburii de aluminiu şi de beriliu, care reacţionează energic cu apa
sau cu acizii diluaţi pentru a forma metan:

Al4C3 + 12 H2O 4 Al(OH)3 + 3 CH4

Carburile de beriliu şi de aluminiu conţin carbonul din molecula lor sub formă de ioni C-4 si reactioneaza
energic cu apa sau cu acizi diluati formand metan.
7.7.Sinteza anodică (Kolbe) constă în electroliza sărurilor de sodiu ale acizilor organici, în soluţie apoasă
concentrată. -
CH3 . COO + Na
+
CH3 - COONa

+
(-) Na + e Na.
Na + H2O NaOH + 1/2H2

(+) CH3 - COO - e

- CH3 - COO.
CH3 - COO. CH3. + CO2
6.PROPRIETATI FIZICE CH3 - CH3
2CH 3.

7
 - Moleculele alcanilor sunt nepolare si intre ele se exercita interactiuni slabe de tip van der Waals
(forte de dispersie).
- Starea de agregare- in conditii standard( 250C si 1 atm) primii patru termeni si neopentanul sunt gaze;
termenii mijlocii( C5-C17 ) sunt lichizi , iar cei superiori(peste 18) sunt solizi.
- Punctele de topire si fierbere ale alcanilor cresc in seria omoloaga odata cu cresterea numarului de
atomi de carbon cu 20- 300C pentru fiecare atom de carbon in plus.
Ramificarea scade punctul de fierbere al compusilor respectivi. Dintre izomerii de catena ai unui alcan, cel
cu catena normala are p.f. cel mai ridicat, iar izomerul cel mai ramificat are p.f. cel mai scazut.
O explicatie a acestor efecte ar fi fortele de natura van der Waals care se stabilesc intre molecule. Fortele
van der Waals cresc cu cresterea suprafetei. Ramificarea face moleculele mai compacte si deci micsoreaza
suprafata moleculelor reducand si fortele van der Waals.
La izoalcanii izomeri, scaderea punctului de fierbere este mai mare daca :
- ramificatia este mai apropiata de marginea catenei principale ;
- exista doua ramificatii si nu una singura;
- cele doua ramificatii sunt legate de acelasi atom de carbon si nu de atomi de carbon diferiti.
Exemplu:
CH3─CH2─CH2─ CH2─ CH2─CH3 n-hexan p.f. = +68,80C
CH3─CH─CH2─ CH2─CH3 2 -metilpentan p.f. = +60,30C
│
CH3
CH3─CH2─CH ─ CH2─CH3 3- metilpentan p.f. = +63,30C
│
CH3
CH3─CH─CH─CH3 2,3 - dimetilbutan p.f. = +580C
│ │
CH3 CH3

CH3
│
CH3─C─CH2─CH3 2,2 - dimetilbutan p.f. = + 49,70C
│
CH3

Ciclopropanul si ciclobutanul sunt gaze la temperatura obisnuita .

Cicloalcanii au temperaturi de fierbere mai mari si densitati mai mari decat ale n-alcanilor corespunzatori.
- Solubilitatea- Alcanii au molecule nepolare si se dizolva in solventi organici (alte hidrocarburi- benzina,
tetraclorura de carbon, eteri etc.)Alcanii nu se dizolva in apa, solvent polar.
Sunt buni solvenţi pentru alte substanţe organice nepolare sau puţin polare .Ex de solventi -pentanul,
hexanul, heptanul, “eterul de petrol”.
- Au densitatea mai mica decat a apei (ρ = 0,6- 0,8 g / cm3), de aceea alcani solizi plutesc pe apa, iar cei
lichizi stau la suprafata apei.Densitatea creste cu numarul atomilor de C din molecula.
- Miros-alcanii gazosi nu au miros,Pentru depistarea scaparilor de gaze din conductele de gaz si din buteliile
de aragaz, se adauga substante urat mirositoare, compusi organici ai sulfului, numiti mercaptani.

7.PROPRIETATI CHIMICE
Alcanii se mai numesc şi parafine. Această denumire (parum affinis =lipsă de afinitate) exprimă
nereactivitatea alcanilor la temperaturi scăzute , faptul că alcanii sunt inerţi din punct de vedere chimic;
cel puţin aşa se credea mai demult, dar s-a dovedit ulterior că parafinele sunt inerte numai faţă de agenţii
ionici dar nu şi faţă de cei radicalici.

8
 Alcanii au o mare stabilitate chimică, deoarece moleculele lor conţin doar legături covalente simple: C - C
şi C - H. Pentru ca un alcan să reacţioneze este nevoie de condiţii energice, care să provoace ruperea
legăturilor ( C - C sau C – H).
Proprietăţile chimice ale alcanilor, tipul reacţiilor chimice la care aceştia participă, pot fi grupate in funcţie
de tipul de legătură care se scindează in timpul reacţiei chimice :
- reacţii care au loc cu scindarea legăturii C - C, de exemplu: cracarea, izomerizarea şi arderea;
- reacţii care au loc cu scindarea de legături C - H, de exemplu: substituţia, dehidrogenarea şi oxidarea.
7.1. REACTII DE SUBSTITUTIE - sunt reactiile caracteristice substantelor organice care contin in molecula
legaturi simple.
In reactiile de substitutie unul sau mai multi atomi de hidrogen sunt inlocuiti cu unul sau mai multi atomi
sau grupe de atomi.

A).Reactia de halogenare
R─H + X2 → R─X + HX
alcan halogen derivat halogenat hidracid
sau : CnH2n+2 + X2 → CnH2n+1─X + HX Conditii:
a) in prezenta luminii(hν = energia cuantei de lumina).
b) la intuneric si temperaturi ridicate.(300 – 6000C).
Reactia de halogenare la alcani este neorientata, poate fi substituit halogenul de la oricare atom de carbon,
rezultand, dupa caz, un singur compus sau un amestec de izomeri.
Ex. Un amestec de metan si clor expus la o sursa de lumina sau incalzit la circa 500°C fomeaza un amestec
de derivati halogenati:
CH4 + Cl2 → CH3Cl + HCl
CH3Cl + Cl2 → CH2Cl2 + HCl
CH2Cl2 + Cl2 → CHCl3 + HCl
CHCl3 + Cl2 → CCl4 + HCl

Monohalogenarea alcanilor cu numar mai mare de atomi de C duce la obtinerea de compusi monohalogenati
care sunt izomeri de pozitie.
De ex., la monohalogenarea propanului, se obtine un amestec de izomeri monoclorurati:
2 CH3─CH2─CH3 + 2 Cl2 → CH3─CH2─CH2-Cl + CH3─CH─CH3 + 2 HCl
1-cloropropan │
Cl
Cl ( 2-cloropropan)
( lumina) │
+ Cl2 → + HCl

ciclohexan clorociclohexan
Iodul nu reactioneza cu alcanii.
Fluorul reactioneaza violent cu formare de CF4.
Compusii fluorurati se obtin indirect utilizand fluoruri metalice.(AgF2, CoF3).
CH4 + 2 CoF3 → CH3 –F + HF + CoF2
Substitutiile radicalice (SR) sunt reactii in lant si desfasurarea lor presupune trei etape:
- etapa de initiere, in care, de regula, moleculele reactantului se scindeaza homolitic in anumite conditii de
reactie( lumina, temperaturi ridicate, initiatori) generand atomi sau radicali liberi;
- etapa de propagare, in care fragmentele radicalice ale reactantului ataca moleculele substratului organic
producand scindarea homolitica a unor legaturi covalente si generand produsul de reactie si radicali ai
substratului organic,care ataca noi molecule de reactant generand noi radicali ai reactantului care vor continua
succesiunea acestor reactii;
- etapa de intrerupere, in care radicalii reactioneaza intre ei conducand la molecule stabile ce nu mai pot
continua lantul de reactie.

9
De exemplu, pentru clorurarea fotochimica a metanuluui , mecanismul reactiei este urmatorul:

! Reactiile alcanilor cu halogeni(Cl2, Br2 ) sunt reactii de SR .

In cazul alcanilor care au atomi de hidrogen echivalenti intre ei,se obtine un singur compus monohalogenat.
CH3 CH3
│ ( lumina) │
CH3─C─CH3 + Br2 → CH3─C─CH2 –Br + HBr
│ │
CH3 CH3
2,2-dimetilpropan 1- bromo- 2,2-dimetipropan
( neopentan) ( bromura de neopentil)
In cazul celorlalti alcani, reactia de halogenare este neorientata.Poate fi substituit hidrogenul de la oricare
atom de carbon si rezulta un amestec de izomeri de pozitie. Proportia acestor izomeri in amestecul final
depinde de mai multi factori:
- reactivitatea atomului de hidrogen;
- reactivitatea halogenului;
- temperatura de lucru;
- stabilitatea radicalilor alchil.
Reactivitatea atomilor de hidrogen in reactia de halogenare prin SR, care este apreciata prin viteza cu care
.
sunt substituiti acesti atomi, depinde de taria legaturii C –H si de stabilitatea radicalului alchil ( R ) si creste
in ordinea: H –C primar < H –C secundar < H –C tertiar.
Prin urmare, in amestecul de reactie , se afla in cantitate mai mare izomerul cu halogenul legat de un atom
de carbon tertiar sau secundar.
Fiind foarte reactiv, clorul ataca toti atomii de hidrogen, in timp ce bromul, mai putin reactiv decat clorul,
ataca atomii de hidrogen mai reactivi si este, in acest mod, mai selectiv decat clorul. De aceea, compusii
bromurati tertiari si secundari se obtin in proportie mai mare decat compusii clorurati corespunzatori.
Exemple:
(lumina) → CH3─CH2─CH2─ CH2
CH3─CH2─CH2─CH3 + Cl2 │
n-butan - HCl Cl 1-clorobutan( 29 %)
→ CH3─CH2─CH─ CH3
│
Cl 2-clorobutan( 71 %)

(lumina) → CH3─CH2─CH2─ CH2

CH3─CH2─CH2─CH3 + Br2 │
n-butan - HBr Br 1-bromobutan( 2 %)
→ CH3─CH2─CH─ CH3
│
Br 2-bromobutan( 98 %)
S-a demonstrat ca, la temperatura camerei, in prezenta luminii, reactivitatea relativa a atomilor de hidrogen
in reactia de clorurare este: 1(H –C primar ), 3,8 ( H –C secundar) , 5( H –C tertiar).
Aceste valori arata, de exemplu, ca un atom de hidrogen legat de un atom de carbon secundar este de 3,8 ori
mai reactiv decat un atom de hidrogen legat de un atom de carbon primar.

10
 Utilizand reactivitatile relative, se poate calcula cu aproximatie continutul in izomeri al amestecului
rezultat din reactia de halogenare dupa urmatoarele relatii:
pentru RCH2Cl : x . 1 . 100 / x . 1 + y . 3,8 + z . 5
pentru R2CHCl : y . 3,8 . 100 / x . 1 + y . 3,8 + z . 5
pentru R3CCl : z 5 . 100 / x . 1 + y . 3,8 + z . 5
.

unde: x = numarul de atomi de hidrogen legati de atomi de carbon primari;

y = numarul de atomi de hidrogen legati de atomi de carbon secundari;
z = numarul de atomi de hidrogen legati de atomi de carbon tertiari.

De exemplu, in cazul clorurarii n-butanului:

- procentul de 1-clorobutan este: 6 .1 . 100 / 6 .1 + 4 .3,8 = 28,3 %;
- procentul de 2 –clorobutan este : 4 .3,8 . 100 / 6 .1 + 4 .3,8 = 71,69 %.
In reactia de bromurare la 1250C, reactivitatea relativa a atomilor de hidrogen este:
1(H –C primar ), 82( H –C secundar) , 1600 ( H –C tertiar).
In cazul bromurarii n-butanului:
- procentul de 1-bromobutan este: 6 .1 . 100 / 6 .1 + 4 .82 = 1,79 %;
- procentul de 2 –bromobutan este : 4 .82. 100 / 6 .1 + 4 . 82 = 98,2 %.

B) Reactia de nitrare
R –H + HONO2 → R –NO2 + H2O

7. 2. REACTIA DE IZOMERIZARE (reactia Nenitescu)

Reacţiile prin care n-alcanii se transformă in izoalcani şi invers, obţinându-se un amestec de hidrocarburi
izomere, se numesc reactii de izomerizare..
Reacţiile de izomerizare au loc in prezenţă de catalizatori: clorura de aluminiu, AlCl3 sau bromura de
aluminiu, AlBr3 (umede) la temperaturi relativ joase, (50 - 1000 C) şi silicaţi de aluminiu (naturali sau
sintetici), numiţi zeoliţi, la temperaturi ceva mai ridicate (250-3000 C).
Reacţia de izomerizare Alcan → Izoalcan este reversibilă .
←
CH3
Exemplu: │
→
←
Ciclohexan metilciclopentan
(75%) (25%)
În cazul izomerizării butanului reacţia are loc in ambele sensuri. La sfârşitul procesului, se obţine un
amestec care conţine 80% izobutan şi 20% n-butan:
CH3─CH2─CH2─CH3 → CH3─CH─CH3
n-butan ← │ izobutan
CH3
Reacţia de izomerizare a butanului a fost studiată de către savantul român C.D. Neniţescu şi poartă numele
acestuia, in semn de recunoaştere a contribuţiei sale esenţiale aduse la studierea acestui echilibru de reacţie .

Dintre aplicaţiile practice ale reacţiilor de izomerizare, cea mai importantă este obţinerea benzinelor de
calitate superioară, care conţin izoalcani.
Calitatea benzinei se apreciază prin cifra octanică, C.O.
Stabilirea C.O. se face cu ajutorul unei scări convenţionale. C.O. este un parametru prin care se caracterizează
rezistenţa la detonaţie a benzinelor.
Astfel, izooctanul, 2,2,4-trimetilpentanul , deosebit de rezistent la detonare, are cifra octanică C.O. =100,
in timp ce n-heptanul, puternic detonant, are C.O. =O.
C.O. reprezinta procentul masic de izooctan (C.O.=100) dintr-un amestec cu n-heptan(C.O.=0) care are
aceeasi rezistenta la detonatie ca benzina examinata.

11
 7.3.. REACTII DE DESCOMPUNERE TERMICA
 Datorita inertiei lor chimice, alcanii preznta o stabilitate termica mare, putand fi incalziti pana
la 300-400°C fara a suferi vreo transformare.Peste această temperatură trec în alte tipuri de hidrocarburi.
Aceste reacţii nu sunt simple, nu se obţine o singură hidrocarbură ci, de regulă, amestecuri mai mult sau mai
puţin complexe.
Metanul are o comportare diferită de celelalte hidrocarburi datorită faptului că în molecula lui există un
singur atom de carbon. Metanul fără catalizatori este stabil până la 900oC.
La temperatura de 1000 - 1200oC, în tuburi de cuarţ, se formează, cu randamente mici, acetilenă,
etenă, butadienă şi hidrocarburi aromatice. Hidrocarburile aromatice pot proveni din acetilena formată ca
produs principal prin polimerizare.
La temperaturi mai mari de 12000C are loc reacţia de piroliză a metanului: 2CH4 → HC≡ CH + 3H2
Echilibrul se stabileşte într-o stare favorabilă formării acetilenei, la temperaturi de peste 12000C , când însă
acetilena este instabilă. Pentru a împiedica descompunerea acetilenei formate, temperatura trebuie scăzută
rapid sub 1000C. Ca produs secundar la piroliza metanului se obţine carbon elemental, sub formă de praf
foarte fin, numit negru de fum:
CH4 → C + 2H2
 Daca temperatura la care are loc reactia este:
- t < 650°C se produce cracarea (to crack=a sparge)-se rup legaturile C-C, si se formeaza un amestec de
alcani si alchene inferioare;
- daca temperatura este t > 650°C se produce piroliza (piros=foc si lisis=scindare) si se produc pe
langa reactiile de cracare si reactii de dehidrogenare-se rup legaturile C-H.

 Reactia de dehidrogenare
o cu obtinere de alchene Conditii:
- temperaturi ridicate ( 600 - 9000C);
CnH2n+2 → CnH2n+ H2 - catalizatori (Cr2O3 / Al2O3 ), 400 - 6000 C.
( 750 – 85000C)
CH3─CH3 → CH2═CH2 + H2
etan etena
Prin eliminare de hidrogen (dehidrogenare), în cataliză heterogenă, alcanii inferiori (C2 – C4) se transformă în
alchene
o cu obtinere de arene : Conditii:
CnH2n+2 → CnH2n- 6 + 4 H2 -catalizatori (Pt/ Al2O3 ), temperatura:500–5500 C, presiune:15- 25 atm

Se transforma in hidrocarburi aromatice alcanii cu catena mijlocie (C6 – C8).

n-heptan toluen
0
(Pt, 500 C)
→

ciclohexan benzen
 Reactia de cracare
CnH2n+2 → CaH2a + CbH2b n=a+b Conditii:
alcan alcan alchena - temperaturi ridicate.
Exemplu: ( 750 – 800 C) 00

CH3─CH2─CH3 → CH4 + CH2═CH2

propan metan etena

12
 Cicloalcanii se descompun termic asemanator cu alcanii dand alchene.
Exemplu:
( t0C)
→ CH2═CH2 + CH3─CH═CH2
etena propena
ciclopentan

 Moleculele alcanilor se descompun termic la temperaturi cu atât mai joase, cu cât dimensiunile
lor sunt mai mari.
Alcanii superiori se descompun la temperaturi mai scăzute (400 - 6000 C); au loc atât reacţii de cracare, cât
şi reacţii de dehidrogenare.
Ex : La descompunerea termică a n-butanului la 6000 C au loc următoarele reacţii chimice:
-cracare
CH3─CH2─CH2─CH3 → CH4 + CH2═CH─CH3
metan propena
→ CH3─CH3 + CH2═CH2
etan etena
-dehidrogenare
CH3─CH2─CH2─CH3 → CH2═CH─CH2─CH3 + H2
1-butena
→ CH3─CH═CH─CH3 + H2
2-butena

La izobutan reacţiile primare de descompunere termică sunt:

(CH3)2CH-CH3 (CH3)2C=CH2 + H2 (64%)

(CH3)2CH-CH3 H3C-CH=CH2 + CH4 (36%)

Deci , procesul de descompunere termica a alcanilor este complex.In amestecul de reactie, se afla produsi
ai reactiei de dehidrogenare si produsi ai reactiei de cracare in proportii diferite ce depind de conditiile de
reactie (temperatura, catalizatori etc).

7.4. REACTII DE OXIDARE

Sunt reactiile care au loc in prezenta oxigenului.
Oxidarea compuşilor organici poate fi, in funcţie de produşii de oxidare care rezultă din reacţie :
- oxidare completă, numită de obicei ardere.
Indiferent de natura compuşilor organici, din reacţie rezultă CO2 şi H2O şi se degajă o mare cantitate
de energie, sub formă de căldură şi lumină;
- oxidare incompletă sau parţială, numită de obicei oxidare;
Din reacţie rezultă compuşi organici cu grupe funcţionale care conţin oxigen.
În funcţie de agenţii de oxidare folosiţi şi de condiţiile de reacţie, oxidarea poate fi: blândă sau energică.
a) Oxidarile
Reacţiile de oxidare cuprind reacţiile care conduc la creşterea conţinutului de oxigen al unei molecule,
la creşterea numărului de legături chimice prin care oxigenul se leagă de carbon, sau la scăderea conţinutului
de hidrogen al moleculei.
După acest criteriu, compuşii organici se aranjează in ordinea:
creste gradul de oxidare al compusului organic

R – CH3 < R – CH2 – OH < R –C = O < R –COOH

│
H (R’)
hidrocarburi < compuşi hidroxilici < compuşi carbonilici < acizi carboxilici

Creste numarul de oxidare al atomului de carbon

13
Oxidarile conduc la produsi care fac parte din alte clase de substante: alcooli, aldehide, acizi, etc.

Alcanii sunt stabili la actiunea agentilor oxidanti. In prezenta unor catalizatori, alcanii superiori(parafina) se
oxideaza(cu sau fara ruperea moleculei) formandu-se acizi carboxilici superiori(cu numar mare de atomi de
carbon, acizi grasi) folositi la fabricarea sapunurilor:
R(─CH2─)n - CH3 → R(─CH2─)n – COOH
Izobutanul se poate oxida şi cu permanganat de potasiu, care atacă atomul de carbon terţiar.
CH3 CH3
KMnO4
H3C CH H3C C-OH
CH3 CH3
b) Arderi. Oxidarea totala a alcanilor conduce la formarea dioxidului de carbon si a apei, cu degajare de
energie, sub forma de caldura si lumina.. Aceasta explica folosirea unor alcani drept combustibili.
De exemplu: gazul metan, aragazul (amestec de propan şi butan), butanul sunt folosite pentru încălzirea
locuinţelor, gazul natural şi aragazul pentru pregătirea hranei, iar benzinele pentru punerea în mişcare a
vehiculelor echipate cu motoare cu combustie internă.
Lămpile cu gaz lampant au înlocuit flăcările lumânărilor şi opaiţelor folosite la iluminatul încăperilor,
inainte de descoperirea curentului electric. Gazul metan a fost folosit la începutul secolului trecut pentru
iluminatul public. Bucureştiul a fost printre primele oraşe din lume ale căror străzi au fost iluminate de
felinare stradale cu gaz.

C4H10 + 13/2 O2 → 4CO2 + 5H2O + Q (caldura)

De regulă, arderea nu se produce in mod spontan; combustibilul trebuie mai intâi incălzit (de exemplu
se aprinde cu flacăra unui chibrit sau cu o scânteie electrică).
Caldura de ardere, Q reprezinta caldura degajata la arderea unui mol de substanta si se masoara in KJ sau Kcal.
Puterea calorica a unui combustibil este cantitatea de caldura degajata la arderea completa a unei mase
de 1 Kg de combustibil solid sau lichid, sau a unui volum de 1 m3 de combustibil gazos.

7.5.ALCHILAREA ALCANILOR CU ALCHENE – sub actiunea acizilor tari sau a acizilor Lewis

7.6.REACTII DE DESCHIDERE A CICLURILOR MICI

• Inelul ciclopropanului se deschide in reactie cu unii reactanti si in anumite conditii de reactie.
Reacţionează cu bromul la lumină şi cu acidul iodhidric, la cald, dând prin deschiderea ciclului produşi de
adiţie aciclici
(lumina sau FeBr3 )
+ Br2 → CH2─CH2─CH2
│ │
Br Br 1,3-dibromopropan

+ HI → CH3─CH2─CH2
│
I
1-iodopropan
+ H2SO4 → CH3─CH2─CH2─ OSO3H
Sulfat acid de propil.

14
Trecut împreună cu hidrogen, peste un catalizator de hidrogenare, cum este nichelul, la 80°, se formează
propan:
( Ni, 800C)
+ H2 → CH3─CH2─CH3

• Ciclobutanul este mult mai puţin reactiv decât ciclopropanul.. Inelul său nu se deschide in reactie cu
halogenii sau cu hidracizii.Se poate deschide prin hidrogenare catalitică, însă numai la 120°, dând n-butan .

( Ni, 120 0C)

+ H2 → CH3─CH2─ CH2─CH3
n -butan
ciclobutan

8.ACTIUNEA ALCANILOR ASUPRA MEDIULUI ŞI ASUPRA OAMENILOR

Alcanii sunt compuşi organici nepolari şi sunt practic insolubili in apă , dar sunt buni solvenţi pentru alte
substanţe organice cu molecule nepolare. Cunoaşterea acestor proprietăţi face posibilă , atât utilizarea
alcanilor ca materii prime sau auxiliare in fabricarea unor produse utile, cât şi evaluarea şi reducerea riscurilor
in cazul dezastrelor ecologice.

Alcanii superiori in stare solidă, vaselină sau parafină, care au un grad mare de puritate, se folosesc
ca substanţe auxiliare la fabricarea unor produse farmaceutice sau cosmetice comercializate sub formă de
cremă . Vaselina are efect emolient şi ajută la a. menţinerea umidităţii pielii .

Benzina este un bun solvent pentru grăsimi. În contact direct cu pielea sau prin inhalarea vaporilor, benzina
dizolvă grăsimile de la nivelul membranelor celulelor determinând efecte fiziologice grave: iritaţii, inflamaţii
sau chiar arsuri chimice. Din acest motiv se recomandă folosirea mănuşilor de cauciuc chiar şi
in cazul alimentării autovehiculelor cu benzină .Este interzis să se cureţe vopseaua de pe mâini direct cu
benzină. In acest scop se folosesc diluanţi speciali care nu afectează membrana celulelor. Atunci când
materiale textile imbibate cu benzină sunt folosite la curăţarea vopselei de pe suprafeţele murdare
se recomandă purtarea mănuşilor de cauciuc

Deversările de petrol sau de benzină in apele mărilor, oceanelor şi in cele curgătoare provoacă dezastre
ecologice. Petrolul şi benzinele plutesc la suprafaţa apei şi impiedică schimbul de oxigen intre apă şi aer ceea
ce duce la moartea faunei şi a vegetaţiei subacvatice. La fel de dăunătoare sunt deversările la suprafaţa
solului, deoarece pătrunderea lor in pământ impiedică circulaţia normală a aerului şi a apei şi distruge
structura chimică şi fizică a acestuia afectând dramatic echilibrul ecosistemelor.

METANUL
.
Metanul este un component major al atmosferei planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.
A fost detectat chiar şi în spaţiul interstelar.
Metanul, CH4, denumit de VoIta (1770), descoperitorul său, gaz de baltă, se formează in natură prin
acţiunea anaerobă a unor bacterii asupra resturilor animale şi vegetale de pe fundul lacurilor. Acest proces
natural de putrezire este folosit astăzi, in condiţii controlate, pentru a descompune in produse netoxice
deşeurile organice din apele reziduale ale marilor oraşe .

Metanul este componentul principal din gazele naturale. Ţara noastră are zăcăminte de gaz metan cu
puritate ridicată (98-99%). Astfel, zăcământul de la Sărmăşel conţine gaz metan in proporţie de 99,18%.
Metanul este component al gazelor de sondă alături de etan, propan, n-butan şi izobutan, precum şi al gazului
de cocserie (25%). Metan există şi in minele de cărbuni; in concentraţie mare poate forma cu aerul amestecul
exploziv denumit gaz grizu.
Metanul este folosit in cantităţi mari drept combustibil gazos cu mare putere calorică
Din metan, in urma unor reacţii chimice se pot obţine alte substanţe cu importanţă practică.
Valoarea unui metru cub de gaz metan prelucrat prin chimizare creste de 30 de ori.

15
Principalele directii de chimizare ale metanului sunt:
a) Chimizare prin clorurare.
Se obtin compusi cu numeroase intrebuintari:
CH3Cl-clorura de metil, un bun agent frigorific
CH2Cl2 – clorura de metilen - solvent
CCl4 – tetraclorura de carbon – solvent, stingerea incendiilor
b) Chimizarea prin oxidare duce la formarea de compusi ca alcool metilic, aldehida formica si gazul de
sinteza.
 Prin arderea metanului in aer, in atmosferă săracă in oxigen, se formează carbon fin divizat numit
negru de fum şi apă:
CH4 + O2 → C + 2H2O
negru de fum
Negrul de fum este folosit la fabricarea vopselelor şi a anvelopelor de automobile.
 Prin arderea incompletă a metanului se obţine gazul de sinteză (un amestec de monoxid de carbon şi
hidrogen, in raport molar de 1 : 2.
2CH4 + O2 → 2CO + 4H2

gaz de sinteza
Gazul de sinteză este folosit in sinteza alcanilor superiori şi a metanolului (alcool metilic). Hidrogenul
obţinut poate fi folosit in sinteza amoniacului şi pentru alte scopuri.
 Chimizarea prin oxidare partiala cu vapori de apa
Metanul trecut impreună cu vapori de apă peste un catalizator de nichel la circa 8000 C suferă o reacţie de
oxidare incompletă formând un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen:
CH4 + H2O → CO + 3H2
gaz de apă
 Prin incălzirea la 4000C sub o presiune de 60 atm a amestecului de metan şi oxigen se obţine
metanolul (alcoolul metilic):

400°C
CH4 + 1/2O2 → CH3OH
60 atm
 Prin incălzirea la 400-6000C , dar in prezenţa catalizatorilor oxizi de azot, metanul se oxidează
la metanal (aldehidă formică):
400-6000C
CH4 + O2 → CH2O + H2O
oxizi de azot

 Amonoxidarea metanului este reactia metanului cu amoniac si aer, cu formare de acid cianhidric,HCN,
utilizat in special in industria polimerilor (pentru obţinerea fibrelor sintetice).
Reacţia are loc la temperaturi ridicate, 10000C şi este catalizată de platină, Pt:
Pt
CH4 + NH3 + 3/2O2 → HCN + 3H2O
10000C

 Daca oxidarea are loc in prezenta oxigenului din aer, azotul ramane necombinat.
CH4 + aer (O2 + N2) → CO2 + 2H2O + N2 (procesul este o buna sursa de azot)

c) Obtinerea din metan a acetilenei

La temperaturi mai mari de 1200°C are loc reactia de piroliza a metanului:

2CH4 → HC≡ CH + 3H2

16
17