Universitatea Politehnica din București

Ingineria și Managementul Producerii Materialelor Metalice

Aliaje cu efect de memoria formei

-Materiale Avansate-

1
Cuprins:

1. Materiale inteligente
2. Aliaje cu memoria formei
3. Clasificarea aliajelor cu memoria formei
4. Caracteristici ale aliajelor cu memoria formei
4.1 Pseudoelasticitatea
4.2 Efectul de memorie a formei
4.3 Tensiunea de redobândire a formei inițiale
4.4 Producerea lucrului mecanic
4.5 Capacitatea de amortizare a AMF
4.6 Tensiunea de redobândire a formei de joasa temperatură
4.7 Efectul de memorie în dublu sens

2
 1. Materiale inteligente

Materialele inteligente constituie o descoperire de vârf în știința

materialelor, aplicațiile tehnice fiind de asemenea de vârf: tehnica aerospațială,
sisteme biomecanice, sisteme de infrastructură civile etc.
Principalele grupe de materiale inteligente sunt:
· Aliajele cu memoria formei;
· Materialele ceramice piezoelectrice;
· Materialele magnetostrictive;
· Fluidele energetice.

Fenomenul de memorie a formei se manifestă în anumite aliaje cu

transformare martensitică reversibilă în care acest constituent de călire –
martensita – are caracter termoelastic. Acest fenomen se manifestă spectaculos în
aliajul Ni – Ti numit NITINOL (și în alte aliaje). Sârmele drepte, realizate când
aliajul se află în stare austenitică, sunt răcite până la temperatura camerei (sub Ms)
când suferă transformare martensitică. În aceasta ultima stare sârmele sunt
deformate plastic sub forma de spirală.

La o ușoara încălzire (peste As), materialul suferă transformarea

martensitică inversa, trecând în austenita, când sârmele se despiralează, reluându-
și forma liniara pe care au avut-o inițial. Aceasta transformare surprinzătoare este
în contrast cu ireversibilitatea binecunoscută a deformării plastice a materialelor
metalice.

E
3
xplicația fenomenului de memorie a formei se bazează pe două caracteristici
esențiale ale martensitei din aceste aliaje:

- caracterul termoelastic și reversibil al martensitei care constă în existența

unor interfețe coerente și mobile la limita interfazică martensita – austenita;

- prezența de macle interne în substructura martensitei și nu dizlocații (ceea

ce inseamnă ca și interfețele din substructura sunt coerente și mobile).

În condițiile prezentate mai sus deformarea plastică aplicată în stare

martensitica se realizează nu prin alunecări ale cristalelor și dizlocațiilor ci prin
demaclarea maclelor interne din martensită. La transformarea inversa când
martensita se transformă în austenită, regiunile demaclate își reiau orientarea pe
care au avut-o în martensita inițială. În acest mod tensiunile interne înmagazinate
în martensită la deformarea plastică a aliajului acționează provocând deformarea
în sens invers și ca urmare, la revenirea în stare austenitică, corpul își reia forma
exterioară pe care a avut-o în starea austenitică inițială.

Pentru ca efectul de memorie a formei să se manifeste este necesară

existența unei structuri ordonate, când deformarea plastică se realizeaza prin
procese reversibile de demaclare – maclare și să se evite deformarea plastică prin
procese ireversibile de alunecare și deplasare a dizlocației.

Aplicațiile practice ale aliajelor cu memorie a formei se bazează pe

caracteristica lor esențială – reluarea la încălzire a formei corpului avute înainte de
deformarea sa plastică în stare martensitica, dar și pe alte proprietăți interesante și
anume proprietăți elastice neobișnuite (comportare elastică de tip cauciuc),
capacitate deosebită de amortizare a șocurilor, memorie de formă în dublu sens.

Aliajele cu memoria formei NiTi, având o bună biocompatibilitate cu

țesuturile vii pot fi utilizate ca plăci de compresie cu acțiune dinamică pentru
fixarea regiunilor de fractură osoasă sau ca tija de îndreptare a coloanei vertebrale.
În aceste aplicații aliajul este programat să-și reia forma la o ușoară încălzire în
regiunea implantului. Sunt în curs de cercetare realizarea unor fibre musculare
artificiale din aliaje NiTi care să servească drept element contractil al inimii
artificiale. Aliajele NiTi sunt de asemenea utilizate cu succes în tehnica protezării
dentare.

● Efectul de memorie a formei

Când un material metalic convențional este deformat plastic, deformarea are un

caracter permanent; după înlăturarea forței, materialul poate fi adus la forma
originală numai printr-o nouă deformare plastică.

4
 Aliajele cu memoria formei se disting de cele uzuale prin aceea că, dacă sunt
deformate plastic la cald, sub o anumita formă, și apoi sunt răcite și deformate la
temperatura ambianta, ele își reamintesc de forma lor inițială prin încălzire. În
funcție de gradul inițial de deformare, aceste aliaje își pot recăpăta forma inițială
total sau parțial în procesul de încălzire. Există două tipuri de efecte de memorie a
formei: efectul simplu și efectul dublu.

2. Aliaje cu memoria formei

Aliajele cu memoria formei fac parte din grupa materialelor inteligente.

Datorită proprietăților speciale acestea oferă largi domenii de aplicare. În ultima
perioadă se observă peste tot în lume și cu precădere în Uniunea Europeană
eforturi susținute de cercetare și dezvoltare a materialelor noi. Limitele domeniului
de investigare sunt încă departe de a fi atinse.
Denumirea aliaje cu memoria formei definește un grup de materiale
metalice care au abilitatea de a reveni la forme predefinite atunci când li se aplica
o procedura termică potrivită. Materialele care își schimbă forma doar la încălzire
au efect de memorie într-un singur sens, numit efect de memorie a formei (EMF).
Unele materiale își pot schimba forma și în timpul răcirii. Aceste materiale au
efect de memorie în dublu sens (EMFDS).
Aliajele cu memoria formei au constituit încă de la începutul descoperirii
lor o latură inedită și interesantă a metalurgiei, prin spectacolul prin care pot
transforma direct energia termică în lucru mecanic.
Primele observații ale efectului de memorie a formei datează din anul 1932
când L.C. Chang și T.A. Read au pus în evidență reversibilitatea transformării în
aliajele Au-Cd prin schimbarea rezistivității și observații metalografice.
Descoperirea fenomenului de memorie s-a realizat abia în 1962 de către W.H.
Buechler pe un aliaj echiatomic NiTi.

3. Clasificarea aliajelor cu memoria formei

Aliajele cu memoria formei se pot clasifica dupa mai multe criterii. Unul
dintre aceste criterii îl reprezintă elementul de baza al acestor aliaje. După acest
criteriu există două grupe mari de aliaje cu memoria formei:
· aliaje ale metalelor neferoase;
· aliaje ale metalelor feroase.
În tabelul 1 sunt prezentate principalele aliaje cu memoria formei din
ambele clase mai sus menționate:
Un alt criteriu de clasificare al acestor aliaje îl reprezinta costul acestora:
· Aliaje exotice: InTi, Unb, Umo, CuZnGa, alte aliaje care conțin: In, Ga, U
etc.;
· Aliaje prețioase care conțin: Au, Ag, Pt, Pd, Au-Cd, Ag-Yn, Ag-Cd, AgPd,
FePt, FePd etc.;

5
· Aliaje cu baza fier: Fe-Pt, Fe-Ni, Fe-Mn, Fe-Mn-Si, Fe-Mn-Cr, Fe-Ni-Ti-Co;
· Aliaje cu baza cupru: Cu-Al, Cu-Zn, Cu-Mn-Al.
Tabelul 1
Domeniul
Clasificare Sistem de aliaje Compozitia chimica [%] temperaturilor de
transformare
Au-Cd 46.5-50 Cd (at) +30 - +100
Ag-Cd 44-49 Cd (at) -190 - +50
Cu-Zn 38.5-41.5 Zr (wt) -180 - +200
Cu-Zn-X % element X redus -180 - +200
Cu-Al-Ni 3-4.5 Ni, 28-29%Al
Cu-Al-Ni 3-4.5 Ni, 14-14.5%Al (wt) -140 - +100
Aliaje Cu-Sn 15 Sn (at) -120 - +30
neferoase Cu-Au-Zn 23-28%Au, 45-47%Zn
Ni-Al 36-38 Al (at) -180 - +100
Ti-Ni 49-51 Ni (at) -50 - +110
In-Ti 18-23 Ti
In-Ti 18-23 Ti(at) +60 - +100
In-Cd 4-5 Cd
Mn-Cu 5-35 Cu(at) -250 - +180
Fe-Pt 25 Pt (at) -130
Fe-Pd 30Pd
Fe-Ni-Co-Ti 33Ni, 10C0, 4 Ti (wt)
Aliaje
Fe-Ni-C 31Ni, 0.4 C (wt)
feroase
Fe-Mn-Si 32 Mn, 6 Si (wt) -200 - +150
10Cr, <10Ni,<15Mn, <7 Si,<15Co
Fe-Cr-Ni-Mn-Si-Co
(wt)

4. Caracteristici ale aliajelor cu memoria formei

Principalele caracteristici de memorie sunt reprezentate de: efectul de

memorie a formei (EMF), superelasticitatea (SE) sau pseudoelasticitatea (PSE),
tensiunea de redobândire a formei inițiale atunci când se împiedică manifestarea
EMF, producerea lucrului mecanic la încalzire, capacitatea de amortizare a
vibrațiilor, efectul de memorie a formei în dublu sens (EMFDS) și mai nou
descoperită tensiune de redobândire a formei de temperatură joasa când se
împiedică redobandirea formei reci.

4.1. Pseudoelasticitatea

Pseudoelasticitatea (PSE) este considerată ca fiind orice neliniaritate de pe

curba tensiune - deformație în timpul descărcării.
În funcție de procesul prin care se produce, PSE poate fi de două tipuri:
pseudoelasticitate de maclare sau pseudoelasticitate de transformare.

6
Pseudoelasticitatea de maclare
Acest tip de PSE apare la materialele metalice la care deformarea se
produce prin maclare. La descarcărea tensiunii se observă o revenire elastică
suplimentară de circa 0,8% datorată tendinței de revenire a limitelor de macla spre
poziții inițiale. Proprietatea de pseudomaclare sau așa numita comportare tip
cauciuc se pierde dacă aliajul este îmbătrânit sub tensiune deoarece are loc
reordonarea pseudomaclelor în poziții mai stabile.

Pseudoelasticitatea de transformare sau superelasticitate

Superelasticitatea (SE) este o caracteristică a aliajelor cu memoria formei
care se produce doar la temperaturi superioare punctului critic Af. Curba tensiune -
deformație are aspectul unei bucle închise.

Fig. 1.1. Superelasticitatea

Superelasticitatea este una dintre cele mai utile manifestări ale memoriei
formei și are la bază un grad de recuperare a alungirii foarte apropiat de 100%.

4.2. Efectul de memorie a formei

Efectul de memorie a formei (EMF) este o caracteristică de importantă

practică a AMF, fiind strâns legat de existența unei transformări martensitice
termoelastice.
Efectul de memorie a formei este fenomenul prin care materialul, căruia i-a
fost aplicată o deformare plastică, în stare martensitica sub temperatura critică Mf,
își redobândește forma inițială, nedeformată, prin încălzire în domeniul austenitic
peste temperatura critică Af .

7
Fig. 1.2. Reprezentarea schematica a EMF

l- alungire , t- tensiune , f- forta

Deformarea plastică se aplica doar în domeniul martensitic, tensiunea fiind

îndepărtată înaintea procedurii de încălzire. Deformația plastică se poate realiza
prin: compresiune, întindere sau îndoire. Se consideră că valoarea maximă a
efectului de memoria a formei este determinată prin compresiune.
Efectul de memorie a formei reprezintă trecerea spontană de la forma rece
la forma caldă și se produce o singură dată la încălzire. Următoarele ciclari de
același tip conduc la reveniri diferite, din ce în ce mai mici, până la echilibrarea
cantității de dislocații produse pentru EMF și energia consumată.
Tensiunea de redobândire a formei inițiale se generează atunci când se
împiedică manifestarea efectului de memorie a formei (figura 1.3).

4.3. Tensiunea de redobândire a formei inițiale

Un aliaj cu memoria formei deformat plastic în domeniul martensitic prin

încalzire în domeniul austenitic va tinde să își modifice forma în cea inițială,
originală. Dacă asupra AMF se va acționa cu o forță care să împiedice
manifestarea EMF materialul va dezvolta o tensiune destul de ridicată (peste 700
MPa), numită tensiune de redobândire a formei inițiale.
Această caracteristică stă la baza celor mai vechi și mai reușite aplicații ale
AMF respectiv dispozitivele de cuplare sau fixare precum și aplicațiile spațiale.

8
Fig.1.3. Tensiunea de redobamdire a formei initiale

4.4. Producerea lucrului mecanic

Un AMF poate produce lucru mecanic la încălzire atunci cand redobândirea

formei se face prin aplicarea unei forțe care se opune acestui fenomen (figura
1.4.).

9
Fig.1.4. Producerea lucrului mecanic la incalzire

Caracteristica este utilizată în cazul activatorilor sau motoarelor termice.

4.5. Capacitatea de amortizare a AMF

Capacitatea de amortizare este mai mare cu un ordin de mărime la

martensita din aliaje pe baza de Cu față de martensita din oțel. Gradul de
amortizare cuprins între (25-60)% este neliniar funcție de amplitudinea vibrației și
depinde de temperatura și de timp. În acest sens este mai mare la temperaturi
scăzute iar TM este însoțită de un maxim de amortizare. Fenomenul se realizează
prin mișcările atomilor, deplasările dislocațiilor interfețelor și prin deplasarea
limitei de graunte. La transformarea martensitica culoarea materialului se modifică
permițând dezvoltarea unei memorii optice, activată prin căldura generată de o
radiație laser.

4.6. Tensiunea de redobândire a formei de joasă temperatură

Tensiunea de redobândire a formei de joasă temperatură apare atunci când

la răcire este împiedicată modificarea formei pentru obținerea formei reci.

10
4.7.Efectul de memorie in dublu sens

Celelalte caracteristici de memorie ale AMF sunt spontane fiind

condiționate doar de aplicarea unei proceduri termice și mecanice corecte. Efectul
de memorie a formei în dublu sens EMFDS este o caracteristică care se poate
obține într-un aliaj cu memorie a formei doar printr-un procedeu de educare.
Educarea reprezintă ansamblul de procedee de ciclare termică și mecanică aplicate
în domeniile de transformare martensitică reversibilă. Efectul de memorie a formei
în dublu sens este fenomenul prin care materialul își amintește atât forma caldă cat
și forma rece (figura 1.5).
Datorită frecărilor interne între interfața austenita - martensita EMFDS se
poate pierde în timp, necesitând reactivare prin educare.

Fig.1.5. Efectul de memorie a formei in dublu sens

Efectul de memorie în dublu sens se induce prin deformare accentuată când

se introduc dislocații în material și se stabilizează configurația martensitei. Aceste
dislocații rămân în faza inițială chiar și după TMI desfașurată la încălzire. Câmpul
de tensiune creat în jurul lor induce anumite variante de plane habitus la răcire.

11