ANALIZE MEDICALE

EXAMENUL URINII
EXAMENUL URINII
✓Volume
▪ Normal- 1-1.5 L/day
▪ Oliguria- Urine Output < 400ml/day
Seen in
• Acute glomerulonephritis
• Renal Failure

▪ Polyuria- Urine Output > 2.5 L/day

Seen in
• Increased water ingestion
• Diabetes mellitus and insipidus.

▪ Anuria- Urine output < 100ml/day

Seen in renal shut down
EXAMENUL URINII - MACROSCOPIC
• Culoare – galben-pai, variatii in raport cu prezenta pigmentilor, diureza, pH

Hipercrome Hipocrome
Aport ↓ lichide Aport ↑ lichide
Pierderi lichidiene DZ
Dieta hiperproteica IRC cu poliurie
Medicamente
Hematurie, hemoglobinurie
Ictere
EXAMENUL URINII
• Mirosul – aromatic (acizi volatili)

• Infectii urinare – fetid

• Diabet zaharat decompensat – mere putrede

• Tumori vezicale - putrid

EXAMENUL URINII - PH
- 4,5 -8 – normal acid
- Variatii in functie de regim alimentar

pH alcalin pH acid
ITU Cetoacidoza
Varsaturi Crize de guta
EXAMENUL URINII
• Densitatea urinara 1015 – 1030

↓ ↑
GNC, PNC Pierderi de lichide
Afectare tubulo-interstitiala Redistributie a lichidelor
Scleroza renala DZ

• Izostenuria
EXAMENUL URINII
• COMPONENTI URINARI ANORMALI

• Hematuria
• Proteinurie
• Piurie
• Glicozurie
EXAMENUL URINII
EXAMENUL URINII - MICROSCOPIC
• Sedimentul urinar:
- Celule epiteliale 3-4/camp
- Rare leucocite 1-4/camp
- Rare hematii 0-3/camp
EXAMENUL URINII - MICROSCOPIC
• Cilindrii se formeaza la nivelul tubilor renali prin precipitarea proteinelor
filtrate.

- hialini: asociati proteinuriei, post tratament diuretic

- granulari: nefropatii acute si cronice
- hematici: vasculite, glomerulopatii
- leucocitari: pielonefrita
- epiteliali: necroza tubulara acuta, GNA
EXAMENUL URINII - MICROSCOPIC
EXAMENUL URINII - MICROSCOPIC
• Cristale – oxalati, fosfati, urati, carbonati; atat in context fiziologic (restrictie
lichidiana) cat si patologic (litiaza, IRA – liza tumorala)

Urinary crystals. (A) Calcium oxalate crystals; (B) uric acid

crystals (C) triple phosphate crystals with amorphous
phosphates ; (D) cystine crystals.
EXAMENUL URINII - MICROSCOPIC
• Examenul bacteriologic – bacteriurie patologica > 100000 germeni/ml
 UROCULTURA

• Dupa localizare, ITU pot fi joase, cand sunt afectate uretra si vezica
urinara si inalte, cand sunt cuprinse si ureterele si rinichii

• Dupa simptomatologie, ITU pot fi asimptomatice – bacteriurie fara

simptomatologie clinica si simptomatice – cand apare bacteriurie insotita
de reactie inflamatorie (piurie) si manifestari clinice.
 RECOLTAREA

• În conditii obisnuite se va preleva prima urina de dimineata sau la cel putin 4 ore de
la ultima mictiune; inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice;
• În cazul urmaririi eficientei tratamentului cu antibiotice, se va repeta recoltarea
dupa 48-96 ore;
• Înaintea recoltarii probei se va face o toaleta locala riguroasa cu apa si sapun;
• Proba va fi recoltata din jetul urinar mijlociu, fara a intrerupe fluxul, intr-un
recipient steril; pentru a preveni contaminarea probei, evitati sa atingeti recipientul
de zona genitala;
• Recoltare din jetul mijlociu, timpul de la ultima mictiune <4h, pacient simptomatic -
≥ 103 Nr. semnificativ de colonii (UFC/mL)

• Prezenta a doua tipuri de izolate care depasesc fiecare 105 UFC/mL urina reprezinta
cel mai frecvent o contaminare. In aceasta situatie se ia legatura cu clinicianul si se
solicita o noua proba recoltata in conditii de igiena corecta. Daca din a doua proba se
izoleaza in cantitate semnificativa aceleasi bacterii, se confirma relevanta clinica a
izolatelor si se testeaza sensibilitatea celor 2 germeni la antibiotice. Infectia mixta este
confirmata doar in aproximativ 10% din cazurile in care pacientii recolteaza probele
de urina din jetul mijlociu si la aproximativ 36% din pacientii cateterizati.
 IONOGRAMA URINARĂ - SODIU

• Principala cale de eliminare a sodiului este cea renala. Excretia Na+ de catre rinichi
este influentata de schimbarea ritmului de filtrare glomerulara, concentratia serica a
Na+, activitatea corticosuprarenalei, cantitatea de solvati neresorbabili din filtrat si
volumul fluidului extracelular. Fiecare din acesti cinci parametri care regleaza
miscarea tubulara a Na+ actioneaza diferit asupra cantitatii de Na+ filtrat sau
reabsorbit. Cantitatea de Na+ ce apare in urina reprezinta diferenta dintre cantitatea
filtrata de glomerul si cea care se resoarbe in lumenul tubular.
 RECOMANDĂRI

• Tulburarilor hidro-electrolitice
• Acido-bazice
• Renale
• Suprarenale
• Depletii volemice
• Insuficienta renala acuta
• Diagnosticul diferential al hiponatremiilor
 CREȘTERI

Sodiu seric ↑:
• afectiuni renale intrinseci
• Diuretice
• diureza osmotica si postobstructie
• aport crescut de sodiu
• sindrom Cushing
• hiperaldosteronism primar.
Sodiu seric ↓:
• insuficienta renala acuta si cronica
• Diuretice
• nefrite cu pierdere de sare (boala chistica renala, nefrite interstitiale cronice, obstructie
incompleta a tractului urinar, nefropatia analgezica)
• acidoza tubulara renala
• Hipotiroidism
• sindromul secretiei inadecvate de ADH
• durere, stres, emotii
• medicamente
 SCĂDERI

Sodiu seric ↑:
• transpiratii profuse
• diaree.
Sodiu seric ↓:
• varsaturi, diaree, arsuri, pancreatita, peritonita
• insuficienta cardiaca congestive
• sindrom nefrotic
• ciroza
 IONOGRAMA URINARĂ - POTASIU

• Cea mai mare cantitate de potasiu se elimina pe cale renala; excretia K+ este variabila
in limite foarte largi, in functie de aport. La nivelul nefronului, potasiul este supus
celor trei mecanisme fundamentale: filtrare glomerulara, reabsorbtie completa in
tubii proximali si secretie in tubii distali. Excretia de potasiu depinde exclusiv de
procesele de filtrare si secretie.
• Scaderea nivelului de potasiu din celula tubulara renala obliga devierea
schimbului ionic cu sodiu pe calea H+/Na+. In acest fel se produce eliminarea in
exces a ionilor de hidrogen, urina devine acida, iar in fluidele organismului se
dezvolta o alcaloza metabolica. Alcaloza metabolica constituie manifestarea cea
mai obisnuita a pierderii potasice.
Pierderile de potasiu prin rinichi apar in mai multe circumstante:
• exces de hormoni mineralocorticoizi
• leziuni tubulare renale
• supraincarcarea cu Na+ in fluidul tubular
• alcaloza
 CREȘTERI

Excretie ↑ de K+ asociata cu hipokaliemie (K+ urinar >20 mmol/L)

• pierderi renale de K+ in boli renale, administrare de diuretice
• acidoza tubulara renala tipul I si II
• cetoacidoza diabetica sau alcoolica
• hiperaldosteronism primar si secundar
• sindrom Cushing
• alcaloza metabolica cu pierderi intestinale de HCl (varsaturi, drenaj gastric).
Excretie ↑ de K+ asociata cu hiperkaliemie (K+ urinar >40 mmol/L )
• aport crescut de potasiu (alimentar sau terapeutic)
• reducerea intrarii K+ in celule: deficit de insulina, administrare de β-
blocante, digitala
• distructii tisulare, hemoliza
• acidoza metabolica
• infuzie de solutii hipertone
 SCĂDERI

Excretie ↓ de K+ asociata cu hipokaliemie (K+ urinar <20 mmol/L)

• aport scazut de K+
• pierderi extrarenale de potasiu (cutanate, fistule, laxative, diaree).
Excretie ↓ de K+ asociata cu hiperkaliemie (K+ urinar <40 mmol/L)
• hipoaldosteronism si pseudohipoaldosteronism
• afectiuni renale cu flux urinar scazut (nefroscleroza, pielonefrita,
glomerulonefrita)
 IONOGRAMA URINARĂ - CLOR

• Principala cale de eliminare a clorului este cea renala, deplasarile sodiului fiind
urmate de cele ale clorului, proportional si pasiv, la nivelul tuturor segmentelor
nefronului.
• Pierderea renala de clor este proportionala cu aportul din 24h.
 CREȘTERI

• aport crescut de sare

• depletie de potasiu
• insuficienta corticosuprarenaliana
• nefrite cu pierdere de sare
 SCĂDERI

Conditii asociate cu depletie de clor care raspund la administrarea de clor (Cl- urinar
<10 mmol/L):
• sindromul secretiei inadecvate de ADH
• Varsaturi
• Diaree
• transpiratii profuse
• sonda nasogastrica
• abuz de diuretice
 Conditii asociate cu un exces endogen sau exogen de corticosteroizi, care nu
raspund la administrarea de clor (Cl- urinar >20 mmol/L):
• sindrom Cushing
• Aldosteronism primar
• retentie postoperatorie de clor

Copy protected with Online-PDF-No-Copy.com