ALEXANDRUMACEDON

356 î.Hr-323 î.Hr

CEL MAI MARE DINTRE CEI MARI

INTRODUCERE
Pentru foarte mulți dintre cei aflați în sală, pronunțarea numelui lui
AlexandruMacedon sau Alexandru cel Mare, nu
reprezintă o primă audiție,

începută odată
cu prezentarea
acestei lucrări. Pentru cei mai mulți probabil,
Alexandru Macedon a fost un
conducător al Macedoniei, că nu degeaba i se spune „Macedon”
.U
n conducător care aluptat în multe războaie și bătălii sângeroase, învingând pe mulți,

filmele artistice văzutedupă foarte mult timp de la moartea acestuia, reliefând acest aspect.
În schimb, p
uținălume știe că Alexandru Macedon a trăit doar 32 de ani, că Alexandru, în cei 12 ani în
care a fost regele
Macedoniei, nu a pierdut niciodată o bătălie

în ciuda faptului că demai multe ori armata sa era depășită numeric sau că la moartea sa,
prematură de
-altfel,
Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu
de la acea vreme, la vest, dincolo deteritoriul Greciei, Egipt, iar la est, dincolo Asia
Centrală și unele teritorii din India.

ALEXANDRU MACEDON
UN OM CE NU A RĂMAS DOAR ÎN ISTORIE

„Viața lui Alexandru Cel Mare constituie o grandioasă pagină în istoria lumii. Șiaceasta nu
atît din cauza strălucitelor și uimitoarelor victorii sau romantism
ul
trăsăturilor sale de caracter și nici din cauza sfîrșitului tragic al eroului, ci prin unitatea pe
care, pentru un moment, tînărul, dar genialul macedonean, a reușit s
-o dea unei mai
părți din lumea pe atunci cunoscută.”
1

În același timp, viața lui Alexandru cel Mare nu a rămas doar o pagină în istorialumii,
caracterul și faptele acestuia dăinuind vii mult timp de
-atunci, în
acțiunile și viațaunor oameni ce au încercat din răsputeri să se ridice la nivelul lui Macedon.
Iulius
Cezar, Hanibal, Cleopatra, Mahomed al II-
lea sau Soliman I, precum și Napoleon
Bonaparte sau chiar Adolf Hitler, l-au venerat pe Alexandru cel Mare de-
a lungul viețiiacestora. Puțini cunosc faptul că
Iulius Cezar
a căzut plângând când
a vizitat o statuiede-a lui Alexandru
și când a citit fragmentul care descria moartea mentorului său,
a spus
în lacrimi că el

nu a realizat nimic față de Alexandru care

,
la vârsta lui tânară, cucerise
Persia. Hanibal,
unul dintre cei mai străluciți comandanți militari din istorie și unul
dintre cei
mai mari dușmani ai Republicii Romane
, i-a studiat atent tacticile pentru a
1

Vladimir Hanga,
Alexandru cel Mare
, Editura Albatros, București, 1974, p. 5.

3invada Roma, iar una dintre cele mai celebre femei din istorie, Cleopatra, se considera a
fi urmașă a lui Alexandru,
fiind de sânge grecesc. În evul mediu, sultani ca Mahomed alII-
lea sau Soliman I au încercat să extindă Imperiul Otoman până la aceleași dimensiuni
ale Imperiului lui Alexandru
, iar mai târziu, în epoca modernă, împăratul francez
Napoleon Bonaparte,
ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la
începutul secolului al XIX-lea
, și
-a decorat dormitorul cu un portret de-
al său,
considerându-
l pe Macedon cel mai demn model de urmat. Nu în ultimul rând și poatecel mai de neașteptat,
bine cunoscutul Adolf Hitler vorbea, nu de puține ori în
discursurile
sale, despre expasiunea estică

a Germaniei naziste, asemănând

Germania cuImperiul Macedonean, iar Rusia, cu Imperiul Persan cucerit de Alexandru cel
Mare.
Probabil cel mai amuzant lucru, dacă se poate spune așa, este faptul că
acest ciclu nu aînceput oda
tă cu Alexandru Macedon pentru că, la rândul său,
acesta l-
a văzut ca modelși și
-
a dorit tot timpul să devină un erou, precum Ahil
e.
ÎNCEPUTUL
Într-
o noapte călduroasă
a anului 356 î.Hr.
, la sfârșitul lunii lui Cuptor, sau Iulie,
pe 20, maiestuosul Temp
lu al zeiței Artemis din Efes avea să fie cuprins de un
devastator incendiu
. În aceeași noapte, pe celălalt țărm al Mării Egee de astăzi, la Pella,capitala de atunci a
Macedoniei, a deschis pentru prima oară ochii
Alexandru Macedon,Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Ale
xandros III Philippou Makedonon. O legendăspune că
în noaptea în care templul a ars,
Artemis a fost prea ocupată cu nașterea lui
Alexandru
și nu a avut grijă de templu.
Alexandru, fiul regelui Filip al II-lea al
Macedoniei și al
reginei Olimpia, a avut
parte de o educație foarte severă, spartană s
-ar putea spune,
tatăl său, un „orator talentatși manierat ca un aristocrat atenian”
2
, fiind un om foarte strict care l-
a îndreptat către unmod de viață foarte ordonat. Încă de mic, cel

ce avea să fie unul dintre cei mai cunoscuțiconducători, se antrena din greu pentru a învăța
să lupte și să comande soldați,
îndeplinind îndatoriri militare stricte.
Constituția robustă a acestuia se datorează
exclusiv
acestui mod de viață
sever,
odată
cu acesta,
Alexandru însușindu
-
și tradițiilemilitare care aveau să
-l ajute mai târziu în
luptele cu perșii și nu numai.
2
Vladimir Hanga,
Alexandru cel Mare
, Editura Albatros, București, 1974, p. 14.