Alfabetizarea mediatică a educatorilor şi a părinţilor

Art Kleiner, Tim Lucas, Bryan Smith, Janis Dutton Scopul: Conştientizarea mai profundă a influenţei
mesajelor şi valorilor din media asu‑ pra educatorilor, părinţilor, elevilor şi membrilor comunităţii. Una
dintre marile ironii ale educaţiei din ziua de azi este faptul că cei doi mari influenţatori ai copiilor —
profesorii şi producătorii de televiziune — comunică foarte rar, dacă nu deloc, unii cu ceilalţi. Ei nu
vorbesc aceeaşi limbă şi nici nu‑şi apreciază reciproc priorităţile. Următoarele întrebări te vor deter‑
mina să priveşti cu mintea deschisă la diferitele forme ale mass‑media — tele‑ viziune, filme, ziare şi
reviste, muzică, publicitate, dispozitive mobile, jocuri online, reţele de socializare şi orice există pe
internet — şi la perspectivele despre lume pe care le au producătorii şi consumatorii.

Viziunea 1. Ce imagine asupra educaţiei am dori să vedem în media? Ce ne‑ar plăcea să vedem în presa
scrisă şi în publicaţiile online? Ce ne dorim să vedem la televizor şi la cinema? Ce aspirăm să vedem pe
bloguri şi în materialele video — fie că sunt produse de adulţi sau de copii? 2. Ce aspecte ale lumii
aspirăm să vedem reflectate (ca modele) în sursele media (ştiri, ficţiune, emisiuni tv) la care sunt atenţi
copiii? 3. Ce tipuri de subiecte şi conversaţii am vrea să vedem reflectate în con‑ ţinutul media produs de
copii — în conversaţiile lor, în materialele lor video, în fotografiile şi blogurile lor, în conţinutul postat pe
reţelele de socializare sau în arta lor? 4. Ce tipuri de protecţie ne dorim pentru copii — e vorba despre
protec‑ ţia faţă de intruşi, hărţuitori din mediul virtual, promotori ai intereselor comerciale, străini sau
oricine altcineva? Ce fel de protecţie ar trebui ofe‑ rită copiilor din partea părinţilor? Dar din partea şcolii
sau a comunităţii? Şi ce fel de protecţie ar trebui să înveţe să‑şi ofere singuri şi unii altora?

REALITATEA CURENTĂ 1. Despre ce imagini ale realităţii (înregistrări sonore, scrise, video, din media
interactivă sau din filme, inclusiv din publicitate şi din clipurile de pe internet) vorbesc cel mai mult copiii
din şcoală?

scoli care invata completare p2.indd 63 16.11.2016 07:46:26

PETER SENGE • NELDA CAMBRON-MCCABE • TIMOTHY LUCAS • BRYAN SMITH • JANIS DUTTON • ART
KLEINER

64 2. De unde vin aceste imagini? Cine le‑a creat? De ce au fost create? (Pentru a face bani? Pentru
renume? Pentru a‑i convinge pe ceilalţi? Pentru a exprima o idee sau o imagine? Sau din alte motive?) 3.
Ce par să creadă despre şcoli oamenii care au creat aceste imagini? Dar despre elevi? Sau despre viaţă?
4. De ce le plac copiilor aceste imagini? De ce sunt populare? Ce înţeleg copiii sau/şi adulţii din acestea?
5. Cât de acurate şi de credibile sunt acest imagini? Cât de bine (sau de ero‑ nat) reprezintă acestea ceea
ce se întâmplă cu adevărat în viaţă? 6. Ce detalii observabile (pe care le poţi aşeza la baza „scării
inferenţei“ — vezi Partea a II‑a, cap. 4) te conduc spre concluziile din acest exerciţiu?

Perspective comparative După ce ai răspuns la aceste întrebări în mod individual, compară‑ţi răs‑
punsurile cu cele ale altei persoane — cum ar fi propriul tău copil sau elevii din clasa ta. Prin ce se
aseamănă răspunsurile? Prin ce diferă?

Conversaţii cu jurnaliştii Prin intermediul reţelelor de socializare, precum Facebook, Twitter şi Linked‑In,
şi a forumurilor online (inclusiv cele găzduite de media locală din comunitatea ta), este mai uşor ca
oricând să întreţii conversaţii construc‑ tive cu jurnaliştii şi diverşii scriitori, mai ales ţinând cont de
faptul că, în ziua de azi, mulţi autori ajung să fie cunoscuţi prin intermediul internetului. Dacă găseşti
răspunsuri interesante la întrebările din primele două secţiuni ale acestui exerciţiu, de exemplu,
rezumă‑le într‑un e‑mail adresat creatori‑ lor conţinutului media la care te gândeşti. Ei ar putea să‑ţi
răspundă — sau nu. Dar vei descoperi că producătorii emisiunilor şi presei online, în spe‑ cial, sunt
dornici să primească opinii detaliate asupra programelor lor. Ei îşi cunosc audienţele din statistici şi
sondaje, dar s‑ar putea să fi pierdut con‑ tactul imediat cu publicul. Şi poate că‑ţi vor fi recunoscători
pentru faptul că le reaminteşti de importanţa receptorului — mai ales dacă le poţi arăta că apreciezi
ceea ce urmăresc ei, adică faptul că vor să ajungă, în mod concis şi constructiv, la publicul lor ţintă.