CAPITOLUL IV

ASIGURAREA CU RESURSE UMANE IN INSTITUTIILE PUBLICE

Recrutarea, selecția și numirea pe post, în funcția publică

Reforma sectorului public, în statele membre ale Uniuni Europene, a urmărit, încă de la început,
crearea şi dezvoltarea unui corp profesionist de funcționari publici, neutru politic, care să-şi asume
responsabilitatea îndeplinirii a două obiective majore:

• punerea în practică a întregului cadru legislativ;

• creşterea gradului de satisfacere a interesului public.

În marile democraţii occidentale, procesul de profesionalizare a managementului public a început cu

redefinirea activităţii de selecţie a candidaţilor la posturile şi funcţiile publice. De regulă, se urmăreşte
identificarea celei mai potrivite persoane pentru o carieră de funcţionar public şi, mai târziu, pentru funcţii
publice speciale, şi nu identificarea persoanelor acceptabile din punct de vedere politic pentru un anumit
guvern sau instituţie publică1 .

În statele europene se practică, în general, trei metode de recrutare şi selecţie a funcţionarilor

2
publici:
a) metoda concursului organizat de către o anumită autoritate la nivel central sau de către instituţia
sau autoritatea publică unde există locurile vacante (Franţa, Spania, Portugalia, Belgia,
Luxemburg, Italia, Grecia, Irlanda).
b) metoda publicării obligatorii a postului vacant, însă fără
organizarea vreunui concurs (Germania, Austria).
c) metode informale de recrutare, bazate pe respectarea anumitor exigenţe specifice, necesare
îndepliniri atribuţiilor prevăzute pentru postul vacant, fără a se avea strict în atenţie vechimea pe
post sau diplomele de studii (Marea Britanie, Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia).
Chiar dacă modalităţile practice de recrutare sunt diferite de la o ţară la alta, sunt urmărite, în mod
constant, două obiective majore:
1. evaluarea corectă a capacităţilor candidaţilor;
2. garantarea independenţei, obiectivitătii şi calificării celor care aun sarcina recrutării şi apoi
selecţionării funcţionarilor publici.
Deşi, există diferenţe de recrutare şi selecţie, de ocupare a funcţiilor publice de la o ţară la alta, putem
constată că, în toate statele democratice, se aşteaptă de la funcţionarii publici, pe lângă o solidă pregătire
şi competenţă profesională, şi alte calităţi ca responsabilitate, imparţialitate, grijă faţă de interesul general.

1
A. Androniceanu, Tendințe noi în managementul public internațional și oportunitatea adaptării și implementării
lor în instituțiile publice din România, Revista de Administrație și Management Public, București, Editura A.S.E.,
nr. 1/2003, p. 7
2
A. Androniceanu, Managementul funcției publice în statele Uniunii Europene, Revista de Administrație și
Management Public, București, Editura A.S.E., nr2/2004, p. 16
 Aşadar, recrutarea funcţionarilor publici are ca principal obiectiv căutarea şi atragerea
personalului calificat pentru ocuparea posturilor şi/sau funcţiilor publice vacante. În opinia specialiştilor3 ,
activitatea de recrutare a funcţionarilor publici cuprinde mai multe etape:
a) analiza cerinţelor postului vacant;
b) întocmirea specificaţiilor aferente activităţii în postul liber;
c) cercetarea posibilităţilor privind locurile unde pot fi găsiţi posibilii candidaţi;
d) atragerea candidaţilor pentru posturile care urmează a fi ocupate, recrutarea şi selecţia.
În administrația publică românească, recrutarea și selecția funcţionarilor publici sunt reglementate
prin Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la organizarea şi
desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru ocuparea funcţiilor publice. Este important de menţionat
cadrul legislativ, cu noile modificări şi completări ce se aduc permanent în ultimii ani în cadrul procesului
de reformă din administraţia publică, în vederea alinierii României la standardele cerute de Uniunea
Europeană.
În acest sens, se urmăreşte atragerea de personal competent şi crearea unui corp profesionist de
funcţionari publici. De asemenea, elaborarea unui mecanism eficient de recrutare şi dezvoltare a carierei
tinerilor manageri va conduce la crearea unui corp profesionist de manageri publici, competenţi şi
apolitici.
În mod normal, ocuparea posturilor din instituţiile administraţiei publice se realizează prin infuzie
de personal, iar angajarea propriu-zisă pe bază de concurs. Aşadar, metoda de selecţie este concursul
organizat de către fiecare autoritate sau instituţie publică în limita posturilor rămase vacante, după
efectuarea operaţiunilor de avansare a funcţionarilor publici în grad, clasă şi categorie, cât şi după
asigurarea de către ANFP (Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici) a încadrării celor care nu mai deţin
funcţia publică, din motive neimputabile lor şi după aplicarea prevederilor referitoare la transferuri.
Intrarea în corpul funcţionarilor publici se poate face pe o funcţie publică de conducere sau de
execuţie, definitivă sau de debutant, în funcţie de vechimea în specialitate a candidaţilor. La concurs pot
participa atât funcţionarii publici, cât şi persoane din afara corpului funcţionarilor publici care îndeplinesc
condiţiile legale prevăzute. Funcţionarului public trebuie să i se asigure bazele legale pentru un serviciu
public permanent şi imparţial, fundamentat pe următoarele principii:4
a) selecţia funcţionarului public să se realizeze în baza unei competiţii deschise şi corecte, pe baza
rezultatelor obţinute anterior;
b) asigurarea egalităţii de şansă şi tratament, atât la accesul în serviciul public, cât şi la promovare;
c) prestarea unui serviciu operativ, eficient, imparţial şi demn;
d) responsabilitate faţă de public, în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

3
A. Androniceanu, Management public, București, Editura Economică, 1999, p.195
4
C. Manole, op. cit., p. 126
Legislația stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a ocupa o funcție
publică, astfel:5

• Candidatul trebuie să aibă cetățenia română și domiciliul în România. Prin

aceasta nu se exclud dubla cetățenie, cetățenii naturalizați și nu se impune nici o

perioadă obligatorie de rezidență. Este, astfel, suficient ca acesta să fie cetățean

român, fie prin naștere, fie prin naturalizare și să aibă domiciliul în România în

momentul concursului .

• Candidatul trebuie să cunoască limba româna scris si vorbit. Nu se specifică nici

un mod de verificare a acestei competențe dar acesta este implicit, dat fiind

faptul că cea mai mare parte a concursului se va desfășura în limba româna iar

concursul cuprinde atât o probă scrisă, cât si un interviu.

• Candidatul trebuie să aibă cel puțin 18 ani împliniți.

• Candidatul trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu.

• Candidatul trebuie să aibă o stare de sănătate corespunzatoare funcției pentru

care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate.

• Candidatul trebuie să îndeplinească condițiile de studii prevăzute de lege pentru

funcția publică. Această prevedere ar trebui interpretată prin prisma prevederilor

privind clasificarea funcțiilor publice (o numire într-o funcție din clasa I solicita

studii superioare de lungă durată, o funcție din clasa II solicită studii superioare

de scurtă durată, iar funcțiile din clasa III solicită studii medii).

• Candidatul trebuie să îndeplinească condițiile specifice pentru ocuparea funcției

publice. Aceste condiții specifice se regăsesc în fișa postului.

• Candidatul nu trebuie să fi fost condamnat pentru săvârsirea unei infractiuni

contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legatură

cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de

corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care l-ar face incompatibil

5
Ghid privind recrutarea și promovarea funcționarilor publici, Ramboll Management, Proiect Phare, pp. 5-6
 cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit

reabilitarea.

• Candidatul nu trebuie să fi fost destituit dintr-o funcție publică în ultimii 7 ani

(destituirea din funcția publică se dispune printr-un act administrativ al

conducătorului autorității/ instituției publice în următoarele cazuri: ca sancțiune

disciplinară sau dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul

public nu actionează pentru încetarea acestuia în termen de 10 zile

calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate).

• Candidatul nu trebuie să fi desfășurat activitate de poliție politică, astfel cum

este definită prin lege. Această prevedere este acoperită fie prin intermediul unei

declarații pe proprie răspundere a candidatului, fie printr-o adeverință a

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Evaluarea cunoştinţelor şi a aptitudinilor candidaţilor, în procesul de selecţie, se realizează de

către comisia de concurs, conform legii. Componenţa comisiilor de concurs pentru funcţiile publice
vacante este alcătuită din funcţionari publici, din cadrul autorităţii sau instituţiei publice respective şi
persoane din afara acestora. În cadrul comisiilor de concurs poate sau participă obligatoriu şi un
reprezentant al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi/sau un reprezentant al Ministerului
Administraţiei Publice. Odată cu comisia de concurs se numeşte și comisia de soluţionare a
contestaţiilor, ea fiind independentă de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, intervenţia
factorului politic fiind limitată. La lucrările comisiilor de concurs sau ale comisiilor de soluţionare a
contestaţiilor poate participa, în calitate de observator, câte o persoană desemnată de organizaţiile
sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici. Aceste persoane au dreptul de a asista la lucrările
comisiilor amintite şi pot sesiza Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu privire la nerespectarea
prevederilor legale sau alte aspecte relevante pentru procedura de concurs. Procedura de selecţie a
candidaţilor presupune, în principal, parcurgerea următoarelor etape:

1. selectarea, de către comisia de concurs, a acelor candidaţi ce vor participa efectiv la

concurs pe baza dosarelor de înscriere. Această etapă are caracter eliminatoriu şi constă,
practic, în verificarea îndeplinirii condiţiilor de ocupare a funcţiei publice vacante, pe baza actelor
depuse şi a formularului de înscriere;
2. redactarea, în prezenţa comisiei de concurs, a unei lucrări scrise. Subiectele sunt stabilite de
către comisie cu o oră înaintea desfăşurării acestei probe şi trebuie să aibă acelaşi grad de
dificultate, pentru funcţiile publice de acelaşi nivel.
În opinia specialiştilor din domeniu, pentru funcţionarii publici, probele de concurs scrise sunt mai puţin
concludente, deoarece învăţarea automată de către candidaţi a unor articole din actele normative, indicate
în bibliografie, nu vor avea ca efect interpretarea şi aplicarea lor corectă de către funcţionarii publici.
Totodată, specialiştii susţin ideea că proba scrisă avantajează nejustificat candidaţii din cadrul instituţiei,
aceştia fiind acomodaţi cu problematica şi actele normative din domeniu. Din această perspectivă, se
recomandă interviul, ca probă orală, ce constă într-un dialog între candidat şi comisie, destinat să
completeze aprecierile privind pregătirea profesională a candidatului, gradul de adaptabilitate la diferite
atribuţii şi responsabilităţi specifice postului, gradul de analiză şi sinteză a problematicii expuse, etc.

3. interviul se susţine în faţa comisiei, de regulă în aceeaşi zi cu proba scrisă, dar nu mai târziu de
trei zile de la data susţinerii acesteia. In cadrul interviului sunt interzise întrebările ce pot fi
interpretate ca forme de discriminare. În principal, interviul are două obiective:
 să permită membrilor comisiei de examinare să-şi formeze părerea despre valoarea candidatului,
în raport de cerinţele postului scos la concurs;
 să permită candidatului să-şi formeze o părere asupra postului şi a modului de lucru cu viitorii
colaboratori, care sunt membrii comisiei de examinare.
De asemenea, alte obiective ale interviului pot fi:
 să asigure ca fiecare candidat să recepţioneze că a fost tratat cu căldură şi dorit de instituţie;
 să acţioneze ca un model de relaţii cu publicul, astfel încât candidaţii respinşi să păstreze o părere
bună asupra instituţiei;
 să convingă candidaţii respinşi că sunt potenţiali angajaţi, dacă se prezintă şi la viitoarele
concursuri organizate de instituţie pentru ocuparea posturilor care vor deveni vacante.

În concluzie, putem spune că, principala etapa a procesului de intervievare este cea în care
candidatul trebuie să îsi demonstreze potențialul. Pe baza acestei etape se iau principalele decizii privind
nota care va fi acordată candidatului. Prin urmare, această etapă prezintă o importanță deosebita. Interviul
constituie doar o parte a concursului. Există încă doua etape: evaluarea dosarului de înscriere si proba
scrisă. Prin urmare, primul aspect important este acela ca interviul să nu reprezinte un duplicat al
celorlalte etape ale concursului. El trebuie privit ca având funcțiuni distincte. Le vom enumera pe cele
mai importante :6

• Interviul testează abilitatea de a comunica. În cel mai bun caz și cu participarea celor mai buni
candidați, interviul urmează un plan dialectic. Teza o reprezintă întrebarea și interpretarea acesteia de
către candidat. Antiteza este ordonarea faptelor si a argumentatiilor importante. Sinteza constă în
formularea unor concluzii care pot fi (și sunt) fundamentate. Analiza și sinteza reprezintă,

desigur, doua dintre aspectele în legatură cu care legea prevede în mod expres

să fie testate în timpul concursului.

• Interviul testează facilitatea de exprimare verbala. Caracteristicile necesare

aici sunt vocabularul și sintaxa la nivel verbal, precum și abilitatea de ordonare

6
Ghid privind recrutarea și promovarea funcționarilor publici, Ramboll Management, Proiect Phare, pp.45- 46
 a argumentațiilor. Cei care au un stil greoi și complicat nu obțin un punctaj bun.

• Interviul testează flexibilitatea. Candidatul se confruntă cu o succesiune de

probleme disparate. Acest lucru nu contrazice restricțiile anterioare conform

cărora candidatului trebuie să i se asigure condițiile pentru a se acomoda și pentru

a fi în largul său. În cea mai mare parte a interviului, candidatul trebuie

să treacă de la o idée, la alta. Succesul este dat în principal de măsura în care

reușește să facă acest lucru.

• Interviul (într-o oarecare măsură) testează personalitatea. Trebuie să se

aibă grijă să nu se exagereze în această privință. La urma urmelor, interviul nu este

un test psihometric sau psihologic. Dar, cu această rezervă, el va oferi totuși

indicii importante privind personalitatea de bază a candidatului. Este acesta

rigid sau flexibil? Comunică bine sau prost? Pare să dispună de afectiune? Pare să

aibă o reticență deplasată sau este suficient de sociabil? Pare să aibă simțul

umorului? Desigur, toate acestea trebuie analizate din perspectiva faptului că

interviul nu reprezintă o situație obișnuită.

Numirea în funcţie a candidaţilor respectă legislaţia în domeniu şi prezintă mai multe caracteristici,
astfel:7

− candidaţii reuşiţi la concurs sunt numiţi funcţionari publici debutanţi, perioada de stagiu fiind
diferită, în funcţie de categoriile respective şi luată în calculul vechimii în funcţia publică.
Funcţionarii publici debutanţi pot fi definitivaţi numai după terminarea perioadei de stagiu.
Această perioadă are ca obiectiv confirmarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuţiilor
şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică, cunoaşterea de către funcţionarul
public a specificului şi exigenţelor autorităţii sau instituţiei publice;
− numirea ca funcţionar public definitiv, precum şi în funcţiile publice de conducere, se realizează
de către managerul autorităţii sau instituţiei publice respective. Numirea în funcţii de conducere
se face pe bază de concurs, organizat de către autoritatea publică, în limita posturilor vacante.
− calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, cu excepţia calităţii
de cadru didactic. Astfel, funcţionarii publici nu pot deţine funcţii în regiile autonome, societăţile
comerciale, ori alte unităţi cu scop lucrativ. De asemenea, ei nu pot exercita în cadrul societăţilor
comerciale cu capital privat activităţi cu scop lucrativ, care au legătură cu atribuţiile ce le revin în

7
C. Manole, op. cit., pp.132-133
 funcţiile publice pe care le deţin şi nu pot fi mandatari ai unor acte în legătură cu funcţia pe care
o îndeplinesc.
Numirea funcționarilor publici care au ocupat un post prin concurs, organizat de către instituțiile și
autoritățile publice se face prin act administrativ emis de conducătorii instituțiilor și autorităților
respective. Actul administrativ de numire are formă scrisă și trebuie să conțină:8
− temeiul legal al numirii;
− numele funcționarului public;
− denumirea funcției publice;
− data de la care urmează să exercite funcția publică;
− drepturile salariale;
− locul de desfășurare a activității.
Actul administrativ trebuie să aibă atașată fișa postului aferentă funcției publice, iar o copie a acestuia
trebuie înmânată funcționarului public.

8
Ghid privind recrutarea și promovarea funcționarilor publici, Ramboll Management, Proiect Phare, pp.9-10