AGRICULTURA ECOLOGICĂ

„Agricultura ecologică” este termenul protejat şi atribuit de U.E României pentru definirea
acestui sistem de agricultură și este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură
biologică” utilizaţi în alte state membre.
Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită
metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre
principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agroalimentare proaspete şi
autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu.
În perioda de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic
(OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi
regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc.
În etapa de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor
complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice.
Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă a agriculturii, la creşterea
activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru dezvoltarea
spaţiului rural.
O etichetă ecologică indică consumatorului faptul că un produs a fost produs utilizând
anumite metode de producție. Cu alte cuvinte, ecologicul este o pretenție de proces și nu o
revendicare a produsului.
Mai multe țări și o multitudine de organizații private de certificare au definit agricultura
ecologică. În trecut, diferențele dintre aceste definiții au fost semnificative, dar cererea de coerență de
către comercianții multinaționali a dus la o uniformitate mare. Federația Internațională a Mișcărilor
de Agricultură Ecologică (IFOAM), o organizație non-guvernamentală care activează pe plan
internațional și promovează agricultura ecologică, a stabilit orientări adoptate pe scară largă pentru
producția și prelucrarea ecologică.

Principiile generale IFOAM:

1. Principiul sănătăţii, conform căruia agricultura ecologică trebuie să asigure şi să

îmbunătăţească starea de sănătate a solului, plantelor, animalelor, oamenilor şi a întregii
planete, ca tot unitar şi indivizibil.
2. Principiul ecologic, conform căruia agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe sistemele şi
ciclurile ecologice vii, să lucreze cu acestea, să încerce să le stimuleze şi să le susţină.
3. Principiul corectitudinii, conform căruia agricultura ecologică trebuie să dezvolte relaţii care
să asigure corectitudinea în privinţa mediului înconjurător şi a condiţiilor de viaţă.
4. Principiul administrării, conform căruia agricultura ecologică trebuie administrată într-o
manieră prudentă şi responsabilă, pentru a proteja sănătatea şi bunăstarea generaţiilor actuale
şi viitoare, precum şi a mediului.
 Agricultura ecologică este una dintre abordările agriculturii durabile și multe dintre
tehnicile utilizate (de exemplu, inter-culturile, rotația culturilor, săparea dublă, mulcirea solului,
integrarea culturilor și a animalelor) sunt practicate în diverse sisteme agricole. Ceea ce face ca
agricultura ecologică să fie unică, așa cum este reglementată de diferitele legi și programe de
certificare, este aceea că: (1) sunt interzise aproape toate inputurile sintetice, și (2) rotațiile culturilor
de sol sunt obligatorii.
Regulile de bază ale producției ecologice sunt faptul că intrările naturale sunt aprobate, iar
intrările sintetice sunt interzise. Dar există și excepții în ambele cazuri. Anumite intrări naturale
determinate de diversele programe de certificare ca fiind nocive pentru sănătatea umană sau pentru
mediu sunt interzise (de exemplu, arsenicul). De asemenea, sunt permise anumite intrări sintetice
determinate ca fiind esențiale și compatibile cu filozofia agriculturii ecologice (de exemplu,
feromonii insectelor).

Situaţia agriculturii ecologice în România

Agricultura ecologică reprezintă un sector de mare perspectivă pentru România, ţara noastră
beneficiind de condiţii corespunzătoare pentru dezvoltarea acestui sistem de agricultură, precum solul
fertil şi nivelul redus de poluare a spaţiului natural, în comparaţie cu ţările dezvoltate economic, în
care se folosesc pe scară largă tehnologii agricole superintensive, bazate în mare măsură pe
îngrăşăminte chimice şi pesticide de sinteză.
Agricultura ecologică contribuie la sporirea interesului pentru spaţiu rural prin creşterea
activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi cu o mare intensitate a ocupării populaţiei
din mediul rural.
Agricultura ecologică este un sector dinamic al țării noastre, care a cunoscut în ultimii ani o
evoluţie ascendentă, atât în sectorul vegetal cât şi în sectorul animalier. În sectorul vegetal din
România se obţin în condiţii ecologice: cereale, oleaginoase şi proteice, culturi furajere, legume,
fructe (vişine, cireşe şi mere), fructe de pădure. În sectorul zootehnic cresc după regulile şi principiile
agriculturii ecologice îndeosebi vacile pentru lapte, oile şi găinile, de la care se obţin laptele şi ouăle
ecologice. Laptele ecologic este materie primă pentru brânza şi caşcavalul ecologic.
Agricultura ecologică din România se află în continuă expansiune, iar un procentaj de 70-80%
din produsele ecologice românești sunt trimise către export, a declarat Simona Man, secretarul de stat
în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării (MADR), în anul 2016.
„Numărul de operatori înregistrați în acest sector este în continuă creștere, numărul de fabrici
procesatoare este și el, de asemenea, mai mare, suprafața implicată în agricultura ecologică este în
creștere de la an la an, piața produselor ecologice se extinde și se caracterizează prin diversificarea
ofertei de produse pe piață”, a declarat oficialul MADR.
Totodată, secretarul de stat al MADR a precizat că s-a observat un trend ascendent în
agricultura economică. Potrivit Simonei Man, numărul de hectare destinate agriculturii ecologice a
crescut la circa 290.000 în 2014, față de 182.000 de hectare în 2010. În plus, în 2014 aveam 120 de
unități procesatoare, față de 48 în 2007 și gama sortimentală a ajuns să fie mult mai amplă.
Suprafețele cultivate în agricultura ecologică sunt cuprinse între 100 de metri pătrați și 5.000
de hectare, media fiind de 20-21 de hectare, a mai adăugat secretarul de stat.
Toate aceste lucruri arată că există un interes tot mai mare pentru produsele ecologice şi în
România, deşi această piaţă este încă una de nişă.
În concluzie, agricultura ecologică câştigă o importanţă din ce în ce mai mare și este într-o
continuă extindere atât în țara noastră cât și în străinatate. Această dezvoltare este susţinută de
cererile crescânde ale consumatorilor pentru produse agricole ecologice, aceştia devenind din ce în ce
mai conştienţi şi interesaţi de asigurarea sănătăţii prin consumul produselor, la care se adaugă şi
cerinţele societăţii pentru o dezvoltare agricolă durabilă, precum și multitudinea de efecte favorabile
la nivel de fermă agricolă şi mediu înconjurător. Deși se așteaptă ca doar un procent mic de
agricultori să devină producători ecologici, cererea consumatorilor de alimente și produse din fibre
produse ecologic oferă noi oportunități de piață pentru agricultori și întreprinderi din întreaga lume.

Bibliografie:

1. Comisia europeană, Agricultură și dezvoltare rurală, Agricultură ecologică,

https://ec.europa.eu/agriculture/organic/organic-farming/what-is-organic-farming_ro
2. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Publicaţia Tematică Nr. 4, AN II, AGRICULTURĂ
ECOLOGICĂ, 2014, http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletine-tematice/PT4.pdf
3. Food and Agriculture Organisation of the United Nations, Organic Agriculture,
http://www.fao.org/docrep/meeting/X0075e.htm
4. http://adevarulfinanciar.ro/articol/agricultura-ecologica-castiga-teren-in-romania-majoritatea-
produselor-ecologice-romanesti-sunt-exportate/