Alexandru Macedon

Personalitate

Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent și impulsiv, care, fără îndoială, a
contribuit la unele dintre deciziile sale. Deși Alexandru a fost încăpățânat și nu a răspuns la toate
comenzile primite de la tatăl său, el a fost deschis la dezbateri. El a avut și o latură mai calmă,
perceptivă, logică și calculată. A avut o mare dorință de cunoaștere, o dragoste pentru filozofie,
și a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fără îndoială, datorită tutelei lui Aristotel.
Alexandru a fost inteligent și avea un ritm alert de învățare. Datorită inteligenței sale, și-ar fi
dezvoltat capacitatea de-a comanda. Alexandru a fost erudit și pasionat atât de arte și științe. Cu
toate acestea, el a avut un interes scăzut în sport sau jocuri olimpice, spre deosebire de tatăl său.
El a avut o mare carismă și o forță de personalitate, caracteristici care l-au făcut un mare lider.

Alexandru a fost un conducător pragmatic, care a înțeles dificultățile de a guverna asupra

diferitelor popoare.

Bătălia de la Issos, 333 î.Hr

Alexandru se mobilizează și, ajutat de locul propice al bătăliei, dar și de abilitatea sa de a-și
ordona și conduce trupele în luptă, reușește să pună pe fugă imensa armată de 600.000 de oameni
pe care perșii o strânseseră pe câmpia de la Issos. Darius fuge, lăsându-și în mâinile
învingătorului mama, soția, fiicele și o pradă de război imensă și se retrage dincolo de Eufrat.

Bătălia de la Issos a avut mai multe puncte decisive. Alexandru, cu o armată experimentată și
compactă, a întâlnit o armată dezorganizată formată din soldați din mai multe țări. Bătălia
decisivă s-a dat la Issos. Aici, oastea lui Alexandru a întâlnit armata persană într-un câmp
deschis. Darius a atacat primul aruncând, în prima faza a luptei, cavaleria. Alexandru a așteptat
pe loc prima inițiativă a lui Darius al III-lea, așteptând cavaleria. Oastea lui Alexandru s-a
desprins în două lăsând cavaleria să intre printre ei și, prizând-o ca într-un clește, a distrus-o
(vreo 80.000 de soldați). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane.
Perșii pierzând grosul armatei lor (cavaleria) au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur.

Cucerirea Siriei și a Egiptului

În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit orașul Ierusalim fără luptă și a permis evreilor să-
și continue cultul și ritualul religios. Ocupând Memphisul, Alexandru este întâmpinat ca un
eliberator de către egipteni, fiindcă perșii nu erau iubiți în această parte a lumii. Dorind să
răspândească elenismul pe valea Nilului, tânărul rege întemeiază în vestul deltei orașul
Alexandria, primul cu acest nume, ce avea să devină noua capitală a Egiptului, destinată unui
viitor înfloritor.

Bătălia de la Gaugamela, 331 î.Hr.

1
După Bătălia de la Issos din anul 333 î.Hr. el a cucerit coasta estică a Mării
Mediterane și Egiptul. După aceste cuceriri a avansat prin Siria spre inima Imperiului Persan.

Alexandru a traversat apoi fluviile Tigru și Eufrat fără nici un fel de opoziție. Darius era ocupat
în tot acest timp cu pregătirea unei mari armate formată din soldați din toate colțurile imperiului.
El a plănuit să se folosească de număr pentru a-l zdrobi pe Alexandru, unii istorici contemporani
evenimentului vorbind de o armată de peste 100.000 de soldați. De asemenea Darius a ales un
teren plat pentru bătălie, pentru a se putea folosi de această superioritate numerică și pentru a-i
limita lui Alexandru alegerile tactice. Locul ales a fost astfel câmpia Gaugamela din Irakul de
astăzi.

Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le
avea erau de o calitate mai slabă, decât trupele lui Alexandru.

Împins de ambiția de a pătrunde în inima Imperiului Persan și de a se proclama rege în locul

lui Darius, Alexandru traversează Eufratul și Tigrul fără a întâmpina rezistență.

Darius își adusese trupele (1.000.000 de oameni, se spune) aproape de orașul Gaugamela.
Aceasta avea să fie ultima lui bătălie. Cu tactica sa obișnuită (în dreapta cavaleria, iar regele în
frunte, în centrul puternicei falange macedonene), Alexandru rupe frontul armatei persane, iar
Darius este nevoit să-și abandoneze carul și armele în luptă și să fugă. Lupta a avut loc la data
de 2 octombrie 331 î.Hr.