DIMENSIUNILE COMUNICÀR1I

IN CONTEXTUL INTEGRĂRII
EUROPENE A REPUBLICII MOLDOVA
'(«iW'ttWfC'ontt'rinţd Naţfoitul? cil Particip* re
IiiteniaţiouulA (I I aprilie 2014)

(6rfîÀr/w ASEM
 ncf ionul A, pentru » геяlirt acţiuni comune, colective in limba străină, pe CadruJ de Im*» ,mdirr I
vom-cfllceUrAK » «tinului/Reflccţie/Extindere, pentru ca elevul să cunoască ce nu 1 M înv»|f
Nccvcnpi dml fJi ечспс/е, ti «plice şi sfi integreze în viafa de zi cu zi, astfel, ajungi,!? ir le compétitif*
inonnşfjcntA
AhitiWej* cadnihu dtdactte de в Im in considerare toţi aceşti factori enumeraţi mai щ
tornprimfji u or»miimc*t»oni»JJ «unt inerente reuşitei procesului de predare/invăţare/evnluart Дог'ЛЛ
а Ы Ш е conwuiic o tirt/з, o măiestrie care se obţine prin voinţă şi efort. Dieţia, inteligenţa memoria*
spiritul de observare sunt unele din caracteristicile acestei competenţe.

fMMIografltj
I. Cadrr Européen Commun d e Référence pour les Langues : apprendre, enseigner, évaluer
Paris. Lci édifions Didier. 2001. I SBN 227805075-3, Disponibil în *
hf(p;//wwiV/4soe>int/t/dg4/linirtiislic/source/firamevvork fr.orff, consultat pe 20.04.2014 2
Minder Michel. Didactica funcţionali. Obiective, strategii, evaluare, Bucureşti.Ed. Cartier.
2003.360 p.
3. Moenchler Jacquet. La pragmatique après Grice: contexte et pertinence. 13p. Disponibil

consultat pe 20.04.2014.
4. Olaru Valentina. Paradigms competentei şcolare din paradigm tehnologiei didactice.
Disponibil în: http://terec.usarb.md/articole/paradigma-competen/ consultat pe
20.04.2014
5. Stoica Marin. Psihologie ţi pedagogie. Craiova. Editura Oheorghe Alexandru 2002. 249 p.
ISBN 973-8040-03-5.

COMUNICAREA - COMPETENT A DE BAZĂ ÎN STl/DIEREA UNEI LIMBI STRĂINE

/00 BEDROS; profesor, Liceul teoretic "Principesa N. Dadiani”

Соттшюешктistheabilitytoexpressthemselvesandtointerpretconcepts,thoughts,feeling?,factsandviewsorallyWithintheoducxtrionalfieldwhere
educationiscentered on pupiland competences,a primaryrolein studyingaftmygn /агдолде* isСоттшшхшкт- thekeycompetence onwhich a teacher
mustdeveloptohispupilsovertheyearsforthestudsofafonagnlanguage:English,French,Italian,Germai,etc.professor,initsturn,requiresyoutoacquirehun\lt*ige
<mdskillsmothercweasaprindenddeemingsuchstudentsonstudyinglanguagetaught.
I mmmiicatkm has as its target the four know-how: expression oral/written, comprehension or understanding anil/writteti The result of the three levels:
knowledge, understanding and attitude. Effectiveness of communication good depends on both sides: a teacher, and student. If student will be able to understand the
message in a foreign langUiïgï and in rum to express himself in one ofexisting levels (Al, A2, Bl, B2) then we could lead to the conclusion that competence of
communicationhasevolvedsuccessfully.

Moto: „Comunicarea înseamnă putere* Cei care ii stăpînesc modul de utilizare pot schimba modul în care
percep lumea şi modul în care sînt ei înşişi percepuţi de lume.”
(Anthony Robbins)

Comunicarea este abilitatea de a exprima şi de a interpreta concepte , gânduri, sentimente,

lapte şi opinii pe cale orală.
Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc stă la baza organizăm şi dezvoltării sociale, miluenfând raporturile
pe orizontală şi verticală între oameni - intervenind chiar în aspiraţiile lor inuine, dar (J in cunoaşterea realităţii.
 în acest sens se acceptă de către diverşi specialişti ideea după care, capacitatea de a-şi formula şi transmite
gândurile în termeni verbali, este definitorie pentru om. Mai mult decât orice deprindere ori abilitate, posibilitatea
comunicării prin limbaj articulat reprezintă o trăsătură universal şi specific umană.
Conceptele legate între ele în vederea desluşirii funcţiilor şi interpretărilor comunicării sunt: limbă, limbaj,
mesaj, activitatea creierului etc.
Actul comunicării se realizează prin intermediul imaginilor, noţiunilor, ideilor, având un conţinut informaţional
facilitează manifestarea conduitelor umane afective, producând consonanţă sau disonanţă psihică, efecte de acceptare
sau refuz, concordanţă sau neconcordanţă a trăirilor noastre. Cu ajutorul comunicării se pot transmite trebuinţe,
aspiraţii, imbolduri spre acţiune, fapt care ne arată existenţa unui conţinut motivaţional. Ca acţiune generic umană,
comunicarea iniţiază, declanşează sau chiar stopează activităţile, se evidenţiază rezistenţa la efort - componentă a
conţinutului voliţional al psihicului uman. Global, se acceptă că toată existenţa noastră psihică este implicată în
comunicarea specific umană.
Lingvişti, psihologi şi sociologi au fost tentaţi de sistematizarea demersului comunicării, dar şi de implicaţiile
acestui act, proces sau sistem de coduri. In domeniul educaţional unde învăţământul este centrat pe elev si competenţe,
un rol primordial, indispensabil in studierea fie limbii materne sau celor modeme o are competenţa de comunicare.
Din perspectiva Cadrului Comun European, competenţele generale individuale ale elevului sau utilizatorului se
bazează îndeosebi pe cunoştinţele (savoirs; knowledge), deprinderile (savoir- faire; skills) şi competenţa existenţială
(savoir-être; existential competence) pe care acesta le posedă, precum şi pe capacitatea sa de a învăţa (savoir-
apprendre; ability to leam). In acest context,competenţa de comunicare lingvistică trebuie percepută ca atare, iar
construirea acesteia se poate realiza printr-un curriculum deschis şi flexibil, în spiritul longlife learning.
în Cadrul Comun European, competenţa de comunicare lingvistică se defineşte prin relaţia a trei componente
specifice: componenta lingvistică, componenta sociolingvistică şi componenta pragmatică, prezentate în elementele lor
fundamentale ca o sinteză între cunoştinţe, aptitudini şi deprinderi. Componenta lingvistică vizează formarea
deprinderilor lexicale, fonetice, sintactice, în vreme ce componenta sociolingvistică valorifică parametrii socioculturali ai
utilizatorului limbii, iar componenta pragmatică se concretizează în utilizarea funcţională a resurselor lingvistice
(realizarea funcţiilor comunicative, a actelor de vorbire), bazându-se pe schemele sau descriptorii schimburilor
interacţionale.
Competenţa de comunicare lingvistică a utilizatorului se observă în realizarea activităţilor comunicative variate,
care implică:
- receptarea
- producerea
- interacţiunea
realizate fie în formă orală, fie în forma scrisă, fie în ambele forme. Activităţile comunicative de receptare (orală şi
/ sau scrisă) şi de producere (orală şi / sau scrisă) sunt indispensabile pentru orice activitate interactivă, a cărei finalitate
este atât de a informa, cât mai ales de a modifica atitudini şi mentalităţi la nivelul receptorului, de а-i provoca acestuia
reacţii şi transfer de rol din partea emiţătorului.
Dacă am putea arăta grafic relatarea de mai sus, am reprezenta-o prin următoarea schemă:

COMPREHENSIUNE DE TEXT PRODUCERE I DE TEXT 1

ORAL A asculta A vorbi

SCRIS A citi A scrie

 Goethe zicea că cel ce nu cunoaşte o limbă străină nu-şi cunoaşte propria sa W* Comunicarea într-o limbă
străină, cel puţin una la număr oferă noi oportunităţi tinerei generaţii d a vedea lumea, alte culturi altfel, din alt punct
de vedere decât cel personal, tipic care de щии! ori stereotipizează persoane şi culturi. Studiind şi comunicând intr-o
limbă străină, fie e vorba de engleză, franceză sau altă limbă străină , elevului i se dezvoltă spectrul cultural, lingvistic
social, fiindu-i deseori un bun suport şi în domeniul studierii limbii materne, dezvotând deja competenţa de conexiune
între alte obiecte de studiu.
Se spune că pentru a comunica într-o limbă străină este suficient să înveţi un vocabular de o mie două de
cuvinte şi să posezi cel puţin cele trei timpuri gramaticale esenţiale : trecut, prezent şi viitor. în acest context nu am
putea vorbi despre o competenţă de comunicare, este vorba doar de nişte secvenţe rupte din domeniul dat. Analizând
schema de mai sus putem observa ca competenţa de comunicare vizează mult mai mult decât producerea unor mesaje
simple în limba dată.
Comunicarea în limba modernă presupune receptarea mesajelor fie orale sau scrise şi emiterea lor la fel
oral sau scris. Pe lingă aceasta ea mai este legată şi de comprehensiune orală şi scrisă.
De aici şi reies cele patru abilităţi sau cum le mai numesc specialiştii socio-linvistci domenii educative :de
ascultare, vorbire, citire şi scriere intr-o limbă străină.
Abordarea de tip structural din vechile programe, care vizau o cunoaştere pur teoretică a sistemului limbii, s-a
dovedit perimată, fiind înlocuită în noile programe cu una de tip funcţional, schimbare care a determinat şi
transformarea obiectivelor în competenţe. Standardele care însoţeau programele vechi fixau nivelul general de
cunoştinţe pe care un elev trebuia să le deţină la sfârşitul gimnaziului, făcând doar simple referiri la aspectul
operaţional al acestora. în noua viziune, competenţele sunt, prin definiţie, expresia autorităţii unor opinii, priceperea
hamtă pe o cunoaştere temeinică a problematicii şi au ca bază aspectul operaţional al cunoştinţelor. Prin urmare,
competenţele sunt măsurabile prin acel savoir-faire care determină, m timp, configuraţia individuală a lui savoir-être,
prin aşezarea în locul cuvenit al lui savoir-apprendre, adică aşezarea individului într-un spaţiu deschis al învăţării pe tot
parcursul vieţii. Se observă, astfel, că noua viziune a programelor are o perspectivă deschisa, care nu se sfârşeşte odaia
cu ieşirea elevului din sistem Dimpotrivă, abia după finalizarea studiilor, acesta poate evalua eficienţa şcolii în raport
cu propria-i formare şi cu flexibilitatea în adaptare la schimbările sociale. Retrospectiv, elevul poate evalua relaţia
dintre necesar şi inutil din programa şcolara parcursa în anii de studiu, cum la fel de bine poate să constate nivelul de
cultură generală pe care l-a dobândit în aceasta perioada. Este evident că, în această postură, individul conştientizează
faptul că nu cantitatea informaţiilor îi este de ajutor în integrarea
Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne naştem. Noi învăţăm sa comunicăm. De
aceea trebuie sa studiem ce învăţăm ca să putem folosi cunoştinţele noastre mai eficient. Orice comunicare implica
creaţie şi schimb de înţelesuri. Aceste înţelesuri sunt reprezentate prin 'semne' si 'coduri'. Se pare ca oamenii au o
adevărată nevoie să 'citească' înţelesuri tuturor acţiunilor umane. Observarea si înţelegerea acestui proces poate să ne
facă să fim mai conştienţi referitor la ce se întâmplă când comunicăm
Competenţa de comunicare vizează cunoaşterea tehnicilor de comunicare şi relaţionare, dezvoltarea tehnicilor
de muncă intelectuală ( cercetări, analize, studiu etc) ceea ce permit valorificarea cunoştinţelor şi capacităţilor asimilate
în cadrul studierii unei limbi străine. Performanţa trebuie percepută ca indice calitativ de funcţionare, de randament
social, având ca inHiratnr de bază funcţia comunicativă, de relaţionare. Revenind la accepţiunea termenului în plan
strict lingvistic, performanţa nu se confundă cu rezultatele participării elevilor la olimpiade şi concursuri şcolare de
profil, ci se defineşte prin gradul de integrare socială a individului, din perspectiva competenţei acestuia de comunicare
lingvistică, socială şi culturală Performanţa mai poate fi definită prin evaluarea periodică şi comparativă a progresului
individual în privinţa competenţei de comunicare, reflectată în performanţele de integrare socioculturală Dacă s-ar
aplica grila de autoevaluare pentru dobândirea competenţelor de comunicare lingvistică, aşa cum apare în Cadrul
Comun European, fiecare absolvent al

106
H

-colii ar trebui să corespundă nivelurilor B1/B2. Astfel, cel evaluat ar trebui să deţină competenţe de înţelegere şi vorbire
reflectate în ascultare, citire, participare la conversaţie, discurs oral şi scriere, cu jţspedarea indicatorilor pentru fiecare
nivel. Spre exemplu, pentru nivelul B2, autoevaluarea competenţelor de comunicare trebuie să producă următoarele
constatăn din partea subiectului supus autoevaluării, pe care le cităm din grilă;
— pot să scriu texte clare, cursive, folosind un vocabular adecvat tematicii propuse.
— pot să redactez scrisori, rapoarte sau articole simple, cu o structură logică clară.
La nivelul comunicăm orale, in timpul participării la o conversaţie, cel în cauză trebuie să constate
următoarele:
— pot să particip fără efort la orice conversaţie sau discuţie şi sunt familiarizară) cu
expresiile idiomatice şi colocviale.
— pot să mă exprim fluent şi şi să recepţionez mesajul oral adresat,
— în caz de dificultate, pot să reiau ideea şi să-mi restructurez formularea cu abilitate,
în aşa fel încât dificultatea să nu fie sesizată.
Eficacitatea unei comunicări bune depinde de ambele părţi: profesor şi elev. Dacă elevul va fi capabil să
înţeleagă mesajul într-o limbă străină şi la rândul său să se exprime la unul din nivelele existente (Al, A2, Bl, B2)
atunci am putea ajunge la concluzia că competenţa de comunicare a evoluat cu succes.
Fiind intr-o societate a tehnologiilor informaţionale in care aproape fiecare elev este înscris în cel puţin o reţea
de socializare, el are un acces liber şi facil la o comunicare cu nativii din ţările a căror limbi sau limbă o studiază şi
aceasta îi permite o creştere a competenţei de comunicare şi pe lângă aceasta descoperă şi cultura popoarelor ce
vorbesc aceste limbi.
Pe lângă aceasta profesorul modem este echipat cu un bagaj plin de tehnici si metode (asocieri libere, bliţ,
discuţii, joc de rol, simulări ; realizări de postere cu diverse tematici, lucrul pe grup, concursun de inteligenţă,
lingvistice, de cultură generală etc.) care captează atenţia elevului, implicandu-1 în diverse activităţi, participări la
olimpiade, conferinţe, diverse proiecte naţionale şi internaţionale petrecute in limba străină studiată. Predarea este un
act de comunicare, la fel care se bazează pe competenţa profesorului în tratarea limbi predate, pe rapacitatea de
comunica (expune, explică, clarifică, interpreta), pe abilitatea lui de a face această limbă franceză, engleză, italiană,
germană etc. accesibilă, interesantă, de a sprijini elevii în înţelegerea şi asimilarea acestora. Prin actul comunicării
profesorul îşi asumă funcţia cognitiva, dar o realizează prin intermediul simulării unei interacţiuni.
în aşa fel competenţa de comunicare , urmată de celelalte competenţe se dezvoltă şi se ajunge la succesele
elevilor de a poseda o limbă frumoasă emisă la un nivel înalt şi cu utilizarea normelor lingvistice propuse de lingviştii
nativi.
Ca concluzie ajungem la următoarele cuvinte spuse de existenţialişti:“Unde nu e comunicare - nimic nu e.”
Comunicarea deschide porţi spre noi oportunităţi şi succese! Să implementăm cât mai mult în dezvoltarea acestei
competenţe la elevii noştri.

Bibliografie:
1. Alkin M.C. - Curriculum Evaluation Models; Pergamon Press, 1991.
2. Bîrliba, M.C. - Paradigmele comunicării, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;
3. Burgoon, M. - Human communication, SAGE Publication, Intemetional, Educational,
Professional Publisher, Londra; 1994
4. Communicative Competence - an English course; Universitas Negeri Yogyakarta, Tahun 2012
5. Curricula la limbi străine, Chisinau ,2010
6. Fryer,M. -Predarea si invatarea creativa; Editura Uniunii Scriitorilor; Chisinau, 2004
7. Pedagogie: Suport de curs; Chisinau; CEP USM ; 2011
8. Prigorschi C., Didactique du françaisjangue étrangère; Tipografia centrala;Chisinau, 2006.
Widdowson, HG, - Teaching language as communication; Oxford University Press,
Oxford,1997;

107