Cuprins

Argument………………………………………………………………2

CAPITOLUL 1 Aspecte generale ale comerţului electronic............................4

1.1. Definirea conceptului de comerţ electronic............................................4
1.2. Originile comerţului electronic.................................................................4
1.3. Structura unui sistem de comerţ electronic.............................................6
CAPITOLUL 2 Tipuri de comerţ electronic............................................. 8
2.1. Forme ale comerţului electronic...................................................8
2.2. Modalităţi de comercializare electronică.................................................14
2.3. Modalităţi de plată electronică................................................................17
CAPITOLUL 3 Asemănări şi deosebiri între comerţul clasic şi cel electronic....19
3.1. Televiziunea versus Internet.....................................................................19
3.2. Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic....................................20
3.3. Oportunităţile de afaceri care apar în comerţul pe Internet.......................23
CAPITOLUL 4 Studiu de caz privind comerţul electronic în România................25
4.1. Situaţia actuală a comerţului electronic în România – date şi statistici......25
4.2. Cumpărături on-line cu cardul de salariu....................................................28
4.3. Legislaţie şi reglementări adoptate şi planificate necesare pentru dezvoltarea
comerţului electronic……………………………………………………………. 32
4.4. Obstacole în calea dezvoltării comerţului electronic în România.............38
4.5. Situri de comerţ electronic în România....................................................40
Bibliografie.................................................................................................................44

1
 Argument

Comerţul Electronic reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale Internetului,
permiţând oamenilor schimburi de bunuri şi servicii, depăşind barierele de timp şi spaţiu la
orice oră din zi şi din noapte poţi să te conectezi şi să cumperi aproape orice doreşti.
Recent, odată cu creşterea accesibilităţii la Internet, comerţul electronic a captat
interesul consumatorilor individuali şi al societăţilor comerciale de orice mărime si
preocupări. Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbeşte tot
mai des de Economia Digitală (DE - Digital Economy).
Ideea de bază este că prin comerţul electronic putem realiza schimburi de idei, de
bunuri, de cunoştinţe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse şi servicii.
Tehnologiile comerţului electronic pot fi utilizate pentru a conduce o afacere utilizând
pentru comunicare Internet, Intranet-uri sau alte reţele de calculatoare. In ultimii ani
Internetul a devenit din ce in ce mai utilizat pentru comerţul electronic. Internetul are o
acoperire globala şi este prin excelenta descentralizat. Comerţul electronic depinde
puternic de o serie de infrastructuri de bază ale economiei globale, inclusiv de
infrastructura reţelelor de comunicaţii. Cele mai noi realizări tehnologice legate de Internet
(rata de transmisie, mijloacele sofisticate de asigurare a protecţiei datelor, creşterea
disponibilităţii si a accesibilităţii, interfaţa multimedia evoluată etc.) fac Internetul tot mai
atractiv pentru EC.
Strategiile pentru conceptul de valoare virtuală al comerţului electronic este foarte
important, întrucât oferă posibilitatea introducerii de informaţii digitale în procesele uzuale
care apar în derularea activităţilor de afaceri. Unul dintre principalele obiective ale
strategiilor comerţului electronic este de a identifica şi de a încuraja utilizatorii de
informaţii prin Internet, oferindu-le suportul necesar. Aceasta formă de comerţ oferă
posibilitatea de a conduce o afacere într-o maniera flexibilă, care să poată beneficia de
diferite oportunităţi, pe măsură ce acestea apar. Trebuie avut însă în vedere că introducerea
vânzărilor pe suport electronic într-o activitate de afaceri necesită unele schimbări în modul
de structurare, derulare şi urmărire a activităţilor. Utilizarea tehnicilor multimedia
facilitează includerea unor detalii sau adaptarea formelor de prezentare a informaţiei

2
prelucrate. Forma de prezentare a informaţiei capătă o importanţă la fel de mare ca şi
conţinutul. Internetul permite schimbul de informaţii in ambele sensuri, fără limite de timp
şi spaţiu.
Internetul oferă o serie de tehnologii pentru realizarea unor servicii de comunicare între
grupuri de interese: servicii de conversaţie (chat), conferinţe multimedia etc. Crearea unei
pieţe electronice interactive presupune renunţarea completa la hârtie ş imprimantă şi
trecerea întregii activităţi pe suport electronic.
O modalitate adecvata de realizare a acestui deziderat este utilizarea Web-ului ca suport
pentru servicii de grup, cum ar fi: Centre de Afaceri care oferă un prim nivel de suport
pentru firmele care vor să adere la EC; legături către paginile proprii ale utilizatorilor
Centrului de Afaceri; cataloage interactive de produse pentru revânzători şi distribuitori;
suport tehnic pentru aceştia.

3
 CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE ALE COMERTULUI
ELECTRONIC
1.1. Definirea conceptului de comerţ electronic
Comerţul electronic (E - Commerce), în concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi
Dezvoltare (OECD), reprezintă “desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea
de bunuri şi servicii având loc offline sau online”, iar din perspectiva Asociaţiei Americane de
Marketing (American Marketing Association – AMA), prin definiţia acordată în Dicţionarul de
Marketing, comerţul electronic este “un termen care se referă la o multitudine de modele de afaceri
bazate pe Internet. În mod tipic, o strategie de comerţ electronic conţine o varietate de elemente de
marketing mix care au ca scop trimiterea utilizatorilor la o pagină web pentru a cumpăra un produs
sau serviciu”.
Extraordinara dezvoltare a interconectivităţii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele
societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui
nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet care să apeleze – pe lângă vechile servicii amintite şi
altele noi. Este vorba de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând
cataloage electronice „on” pe Web sau cataloage „off” pe CD-ROM şi plătind prin intermediul cărţilor
de credit sau a unor portmonee electronice.
De asemenea comerţul electronic implică transferul de documente – de la contracte sau comenzi
pro forma, până la imagini sau înregistrări vocale. În fine o altă definiţie succintă şi larg acceptată a
comerţului electronic şi a componentelor ce constituie arhitectura acestuia este următoarea: Comerţul
electronic (e-Commerce) reprezintă acea manieră de a conduce activităţile de comerţ care foloseşte
echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potenţialii clienţi) şi
viteza cu care este livrată informaţia.

1.2. Originile comerţului electronic

4
 Comerţul electronic a evoluat semnificativ şi a devenit răspândit în cadrul întreprinderilor de-a
lungul anilor. Apariţia computerizării distribuite geografic, în anii ’50, a fost însoţită de partajarea
datelor electronice între calculatoare în scopuri comerciale. Totuşi fazele incipiente ale computerizării,
toate formatele de date erau speciale (închise). Aceasta însemna că sistemele erau închise, cu alte
cuvinte aplicaţiile software ale unui producător nu erau apte să comunice cu calculatoarele ale unui alt
producător. Aceasta a făcut dificilă adoptarea acestor tehnologii ca standarde comerciale.
Prima utilizare răspândită a comerţului electronic apărut la începutul anilor ’70, odată cu transferul
electronic de fonduri (EFT). Aceasta a permis băncilor să transfere sume mari de bani între ele şi cu
afacerile asociate prin reţelele securizate. S-ar putea ca unora să le fie familiar un formular EFT care
permite angajatorilor să-şi plătească angajaţii direct în conturile bancare ale acestora. Aceeaşi
tehnologie este de asemenea utilizată cu cardurile de debit. Cele mai multe plăţi făcute de către
Guvernul Federal al SUA sunt efectuate prin EFT.
Spre sfârşitul anilor ’70, a apărut un nou model în computerizarea afacerilor, Schimbul reciproc de
Date Electronice (EDI). EDI permite companiilor să schimbe documente comerciale standard cum ar
fi formulare de comandă cu furnizorii.
EDI a operat pe o reţea întreţinută privat care a fost dedicată exclusiv acestui sistem. De fapt,
multe companii mari deţineau reţelele lor private care erau deschise partenerilor de afaceri pentru
schimbul de informaţii. Aceste reţele sunt numite reţele cu valoare adăugată (VANs). VANs erau de
obicei utilizate pentru a facilita comunicarea dintre companiile din aceeaşi ramură industrială. Au
devenit o soluţie foarte utilizată în anii ’80.
Tehnologia EDI a redus mult costurile atât pentru producători cât şi pentru detailişti. De asemenea
a îmbunătăţit practicile de cumpărare. Totuşi, datorită costurilor implementării şi a problemelor cu
incompatibilitatea dintre variantele EDI, nu s-a realizat niciodată cu adevărat penetrarea scontată pe
piaţă. Spre sfârşitul anilor ’80, două noi tipuri de aplicaţii au fost adoptate de către comunitatea
afacerilor – e-mail-ul şi groupware-ul. Când au fost introduse prima dată aceste sisteme erau
considerate revoluţionare. Totuşi ambele aplicaţii au contribuit doar la creşteri mici în productivitatea
internă. O schimbare semnificativă pentru comerţul electronic a apărut în 1991, când guvernul Statelor
Unite a permis accesul public la Internet. Internetul avea mai multe avantaje faţă de predecesorii săi ca
şi sistem comercial. A fost o reţea cu adevărat globală. Aceasta a oferit posibilitatea accesului pe vaste
pieţe noi pentru toate afacerile.
Internetul a fost acceptat foarte repede în domeniul afacerilor odată ce a fost deschis utilizării
comerciale. Aceasta a condus la o dezvoltare puternic dependentă de piaţa infrastructurii de deservire.

5
Cea mai mare provocare pentru companiile care fac comerţ prin Internet este cum să conducă
tranzacţiile financiare sensibile pe o reţea cu acces deschis.
World Wide Web-ul, care a apărut pe parcursul perioadei în care Internetul a fost liberalizat, a
făcut comerţul electronic atât mult mai accesibil cât şi mult mai ieftin. A permis afacerilor mici să aibă
pentru prima dată avantaje din tehnologia comerţului electronic. Web-ul furnizează o interfaţă grafică
prietenoasă a Internetului. El a schimbat modul în care informaţia pe Internet este:
 Organizată
 Prezentata
 Accesată
Web-ul este un mijloc mai ieftin de conducere a comerţului electronic decât EDI. De asemenea
facilitează o diversitate mare de activităţi comerciale. Datorită costurilor mici şi unei largi răspândiri a
Web-ului, multe afaceri mici sunt capabile să concureze cu mari corporaţii de pe o poziţie egală din
punct de vedere tehnologic.
Navigarea intuitivă a Web-ului îl face să fie un mod eficient de accesare a informaţilor. Din acest
motiv, mult companii folosesc web-ul pentru a plasa materiale promoţionale.
Acum este o practică obişnuită pentru companii să utilizeze pagini Web ca şi parte cheie a
strategiei lor de afaceri.

1.3. Structura unui sistem de comerţ electronic

Pentru a construi un sistem de comerţ electronic, din punct de vedere structural este nevoie de
colaborarea a patru componente (subsisteme electronice – informatice) corespunzătoare următoarelor
roluri:

6
 ► Client. Un echipament, clasic un P.C., conectat direct sau indirect (o reţea a unei corporaţii)
la Internet. Cumpărătorul foloseşte aceste echipament pentru a naviga şi a face cumpărături
► Sistemul tranzacţional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea
comenzilor, iniţierea plăţilor, evidenţa înregistrărilor şi a altor aspecte ale afacerii implicate în
procesul de tranzacţionare.
► Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regulă la sediul comerciantului, care
găzduieşte şi actualizează catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate online pe
Internet.
► Dispecer plăţi. Sistem informatic responsabil cu circulaţia instrucţiunilor de plată în
interiorul reţelelor financiar – bancare, cu verificarea cărţilor de credit şi autorizarea plăţilor.
Acest sistem joacă rolul unei porţi care face legătura dintre reţeaua globală Internet şi subreţeaua
financiar-bancară (supusă unor cerinţe de securitate sporite), poartă prin care accesul este controlat de
un „portar”; pe baza informaţiilor specifice cărţii de credit (tip_card, nr_card) din instrucţiunile de
plată „portarul” redirectează informaţia către un centru de carduri; în acest loc este identificată banca
care a emis cardul iar instrucţiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci
conectat în reţeaua interbancară; odată informaţiile ajunse în reţeaua băncii cu care lucrează
cumpărătorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificări privind autenticitatea şi soldul disponibil în
contul cardului implicat în tranzacţie; în funcţie de rezultatul acestor verificări, banca decide fie
efectuarea plăţii (transfer bancar – către contul comerciantului care poate fi deschis la orice altă
bancă), fie refuză să facă această plată. În ambele cazuri, rezultatul deciziei (confirmarea plata sau
refuz) este trimis în timp real, parcurgând acest lanţ de servere în sens invers către client. Cu alte
cuvinte în câteva secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat plata sau nu.
E bine de asemenea să se facă precizarea că pe baza acestor patru componente de bază s-au
implementat diverse arhitecturi de comerţ electronic. Unele combină mai multe componente într-un
singur (sub)sistem informatic, pe când altele implementează separat fiecare componentă în parte.
Pentru definirea arhitecturii, proiectanţii de sisteme de comerţ electronic fac o proiectare de
ansamblu a sistemului, pe baza unei selecţii a principalelor funcţii ale unui sistem de comerţ
electronic, ca de altfel în cazul oricărui sistem complex arhitectura să fie clar definită la toate nivelele
de detaliu.
În tranzacţiile comerciale tradiţionale se disting patru etape în procesul de vânzare al unui produs:
 Informarea comercială referitoare la tranzacţie:cercetarea de marketing;
 Încheierea contractului comercial (după caz)

7
  Vânzarea produsului
 Plata produsului sau a serviciului
Mai jos este prezentat modul în care aceste etape fundamentale se regăsesc în cazul comerţului
clasic şi electronic
Comerţul clasic - Comerţ electronic
- Cercetare de marketing - Site Web
- Contract comercial de vânzare - Site Web Interactiv
- Livrare - Livrare digitală
- Plată - Plată electronică
Având în vedere cele prezentate mai sus în comerţul electronic se desprind unele tipuri de relaţii
comerciale existente şi în comerţul tradiţional, şi anume:
 Business to Business (B2B)
 Business to Consumer (B2C)
 Business to Government (B2G)
Dacă ar fi să traducem liber aceşti termeni ei s-ar referi la afaceri cu firme, afaceri cu consumatori
şi afaceri cu instituţii ale statului. Tranzacţiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele părţi
participante la tranzacţia comercială, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul, sunt societăţi comerciale,
întreprinderi. Tranzacţiile B2C se realizează între cumpărători individuali şi vânzători-mari companii.
În acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristică de bază în
decizia de cumpărare.
Un rol aparte în dezvoltarea comerţului electronic îl au relaţiile business to government (B2G) şi
government to business (G2B), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid şi
eficient, pot contribui la conştientizarea agenţilor economici asupra avantajelor noului domeniu
comercial, respectiv comerţul electronic.

8
 CAPITOLUL 2 TIPURI DE COMERT ELECTRONIC
2.1. Forme ale comerţului electronic
În continuare aş dori să prezint două dintre cele mai utilizate şi în acelaşi timp cele mai
semnificative forme de comercializare electronică, şi anume:
 Comerţul electronic de tip afacere – client
 Comerţul electronic de tip afacere – afacere

Comerţul electronic de tip afacere-client (Business to Consumer)

Comerţul electronic de tip Business to Consumer este un proces care face posibilă interacţiunea
electronică dintre clienţi şi o afacere. Este un domeniu care a crescut enorm în ultimii ani. O mare
parte din această creştere se datorează expansiunii fenomenale a secţiunii World Wide Web-ului pe
Internet.

9
 Există o multitudine de categorii de comerţ electronic de tip afacere-client, dar probabil cea mai
simplă formă este vânzarea online. Folosind numai aplicaţiile comerţului electronic, se pot obţine
informaţii despre un anumit produs, se poate achiziţiona şi se poate aranja livrarea.
Produsele în formă digitală, sau bunurile „soft”, pot fi livrate online. Gama de produse şi servicii
care poate fi cumpărată online a crescut considerabil în ultimii ani. Se pot comanda acum orice
începând de la flori până la maşini folosind PC-ul de pe birou. În termenii comerţului electronic,
acestea sunt exemple de bunuri expediabile sau „hard”. Cumpărăturile online au multe avantaje atât
pentru client cât şi pentru vânzătorul detailist.
Comerţul electronic face posibilă expedierea unor produse direct din întreprindere către client,
eliminând nevoia pentru un terţ stoc de marfă în antrepozite sau în magazinele de desfacere en-detail.
Înlăturarea „mijlocitorului” (intermediarul) se numeşte desintermediere. Atunci când se utilizează
mijloace electronice pentru a livra produse soft cum ar fi software-uri sau reviste online, se elimină
complet o parte a lanţului de distribuţie.
Comerţul electronic afacere-client este mai mult decât achiziţionarea sau vânzare online.
Clienţii doresc avantaje sporite nu doar de la magazine dar de asemenea şi de la bănci. Ei doresc să fie
capabili să verifice balanţele de conturi. Să plătească facturi şi să transfere fonduri şi ideal, de oriunde.
Băncile au conştientizat cererea pentru operaţii bancare de la domiciliu (online) încă de la
începutul anilor 1970. Dar primele soluţii tehnice care presupuneau utilizarea telefoanelor touch-tone
sau a cablurilor tv bidirecţionale s-au dovedit ineficiente. Ele era prea lente, prea limitate şi prea dificil
de utilizat.
Astăzi apariţia tranzacţiilor Business to Consumer facilitate electronic, a făcut ca operaţiile
bancare de la domiciliu online să devină o posibilitate mult mai realistă. Există o mulţime de motive
datorită cărora operaţiile bancare online au o şansă mai mare de succes de această dată.
Un număr uriaş de clienţi bancari au acum acces la PC-uri şi la Internet, atât acasă cât şi la
serviciu. Şi aceşti clienţi sunt mult mai în temă cu tehnologia decât predecesorii lor.

10
 De exemplu, protocoale cum ar fi Secure Socket Layer (SSL) şi Secure Electronic Transaction
(SET) înseamnă că utilizarea unei cărţi de credit pe Internet poate fi cel puţin tot atât de sigură ca
şi utilizarea unei cărţi de credit într-un magazin normal.

O categorie în creştere a comerţului electronic afacere – client este serviciul clienţi. Furnizarea
funcţiunilor serviciului clienţi online – în special utilizând Web-ul – are o bună motivare.
Companiile sunt implicate în serviciul clienţi pentru a:
 Rezolva problemele clienţilor
 A obţine un feedback util
 Vânzarea încrucişată a altor produse
Fiecare din scopurile serviciului clienţi cere un anumit grad de interactivitate – iar interactivitatea este
unul din punctele tari ale Web-ului. Să ne uităm la rezolvarea unei probleme ca şi la un serviciu clienţi
online. Se pot rezolva problemele clienţilor pe pagina de web foarte simplu. Multe reprezentanţe ale
serviciilor clienţi răspund aceloraşi solicitări mereu. Se pot face ca răspunsurile la aceste solicitări să fie
disponibile pentru a fi citite în pagina FAQ (Frequently Asked Questions) de pe situl web, economisind
timpul clienţilor şi economisind banii întreprinderii.
Chestiuni mai complicate, care nu sunt acoperite prin FAQ, pot fi rezolvate printr-un schimb de e-mail.
Bineînţeles, anumite probleme nu pot fi rezolvate fără contact personal. Comerţul electronic furnizează o
soluţie „personală” sub forma videoconferinţei. Avantajul evident al videoconferinţei este că clientul, de
oriunde din lume, poate obţine consultanţă de la un reprezentant al serviciului clienţi. Dar videoconferinţa
nu este încă o opţiune foarte larg disponibilă.
Clienţi pot totuşi să utilizeze pagina de web pentru a iniţia o chemare pentru service. Se poate utiliza
pagina de web pentru a întreba clienţii despre chestiuni specifice, şi pentru a obţine răspunsuri detaliate.
Această metodă de solicitare a feedback-ului de la clienţi este mai rapidă şi mai ieftină decât trimiterea
unor chestionare pe hârtie. Se poate de asemenea afla că oamenii preferă să dea răspunsuri online.
Pagina web se poate utiliza şi pentru a obţine un feedback al clienţilor despre o gamă de noi produse
care nu au fost oficial lansate. Mulţumită capabilităţilor multimedia ale web-ului, se pot furniza clienţilor o
mulţime de informaţii despre noile produse şi de asemenea se pot prezenta cum vor arăta acestea sau cum
se vor auzi. Se pot folosi informaţii detaliate de la clienţi, de pe pagina de web pentru a efectua vânzări din
întreaga gamă a produselor firmei.
Avantaje şi dezavantaje în Business to Consumer
Avantaje:

11
  Dezvoltarea relaţiilor cu clienţii şi o mai bună cunoaştere a acestora
 Posibilitatea creării unei relaţii directe cu clienţii şi oferirii unor servicii personalizate
 „Spaţiu” relativ ieftin si flexibil pentru prezentarea afacerii
 Posibilitatea de a prezenta informaţii detailate şi recente pe un suport ieftin, modern şi
estetic
 Posibilitatea de păstrare a informaţiei în format electronic
 Acces la surse de informaţii
Dezavantaje:
 Greutatea cu care se realizează plăti on-line de către deţinătorii de cărţi de debit, din cauza
sistemului informaţional necesar
 Neîncrederea consumatorilor în cumpărăturile on-line – unii cumpărători sunt tradiţionali.
Se prevede totuşi ca în viitor tinerii cu venituri să facă mai multe cumpărături on-line
 Neîncrederea şi lipsa de familiarizare a consumatorilor cu plăţile on-line (în realitate
vânzătorii riscă mai mult)
 Mari investiţii de structură logistică şi informatică pentru a înfrunta numeroasele comenzi
de mică valoare la tot atâtea adrese pentru ca tariful de expediere să nu fie prea mare
 Imposibilitatea de a vinde orice produs sau serviciu
 Lipsa de colaborare a angajaţilor care văd o ameninţare în această schimbare
 Informaţii neactualizate
 Un site care nu lasă o impresie plăcută va dezamăgii potenţialii clienţi
 Manageri nepregătiţi
 Spam (e-mail-uri nesolicitate)
 Viruşi
 Nesiguranţă

Comerţul electronic de tip afacere-afacere (Business to Business)

Comerţul electronic de tip Business to Business (B2B) utilizează mijloace electronice pentru a facilita
procese comerciale tradiţionale cum ar fi aprovizionarea şi distribuţia. Cea mai are parte a activităţii
comerţului electronic desfăşurată în zilele noastre, intră în categoria business-to-business. De fapt, anumite
surse estimează că piaţa business-to-business este mai mult de 100 de ori mai mare decât piaţa business-to-
consumer.

12
 La fel ca şi piaţa afacere-client, piaţa de tip afacere-afacere este pregătită să crească rapid în viitorul
apropiat. Aşa că şi în cazul comerţului electronic business-to-consumer, extinderea fenomenală a WWW-
ului este factorul cheie care produce creşterea.
Multe procese ale comerţului electronic business-to-business sunt mai rapide, mai simple, mai puţin
scumpe şi cu mai puţine erori când sunt comparate cu echivalentele tradiţionale ale acestora. Comerţul
electronic business-to-business nu este o idee nouă. A început cu apariţia EDI în anii ’60. EDI implică
utilizarea formatelor standardizate pentru transmiterea electronică a documentelor uzuale comerciale, cum
ar fi comenzile sau cotaţiile.
Pentru ca EDI să funcţioneze între două întreprinderi, părţile trebuie să convină asupra unui format
standard pentru fiecare tip de document. Computerul A transpune informaţiile relevante într-un format
convenit – pentru facturi de exemplu, şi transmite electronic datele în computerul B. Informaţia EDI este
transmisă în mod obişnuit printr-o reţea cu valoare adăugată (VAN). La celălalt capăt, computerul B
transpune datele înapoi într-un format care poate fi utilizat într-o aplicaţie. Scopul EDI era să facă un
schimb de documente mai puţin scump, cu mai puţine erori şi mai rapid.
Comerţul electronic modern cuprinde mai mult decât transmisia electronică a datelor. O mare parte a
comerţului electronic business-to-business implică achiziţiile organizaţiei. De mulţi ani, managerii de
aprovizionare au căutat căi de reducere a costurilor asociate cu tranzacţii voluminoase, dar de valoare
redusă. De exemplu, o companie poate să piardă mult timp şi bani recomandând zilnic produse cum ar fi
cele de papetărie, rechizite de birou. S-a observat că comerţul electronic poate furniza soluţia pentru
problema volum-mare, valoare redusă dacă ar putea fi convenit un standard pentru cumpărări.
Un grup numit Internet Purchasing Round Table s-a format în 1996 şi s-a ocupat de problema volum
mare, valoare redusă, timp de mai multe luni. Grupul cuprindea un număr de 500 companii, precum şi
reprezentanţi ai unui număr mare de firme furnizoare. Rezultatul deliberărilor a fost cumpărarea deschisă
pe Internet, sau OBI.
OBI furnizează un cadru acceptat pentru soluţiile comerţului electronic business-to-business. OBI nu
este un produs sau un serviciu – este un standard. OBI are un număr de factori în favoarea lui. De exemplu,
nu depinde de vânzător.
Neutralitatea în vânzare încurajează competiţia între companiile tehnologice şi furnizorii de servicii
care doresc să utilizeze standardul. Este de asemenea foarte flexibil şi poate să evolueze în funcţie de
schimbările nevoilor afacerilor. OBI este eficient din punct de vedere al costului.
Acest standard este suficient de robust ca să suporte în siguranţă un număr mare de tranzacţii. Oricine
doreşte să utilizeze standardele OBI este liber să o facă. Este disponibil de la o organizaţie numită
Consorţiul OBI.
13
 A trimite documente electronice şi a efectua aprovizionări online nu sunt singurele moduri de
conducere a comerţului electronic business-to-business. Simpla comunicare cu partenerii de afaceri prin e-
mail este o tranzacţie de comerţ electronic. Companiile care nu interacţionează electronic cu partenerii de
afaceri devin o minoritate şi astfel sunt marginalizaţi în faţa competitorilor şi a partenerilor.
Avantaje şi dezavantaje în Business to Business
Avantaje:
 Automatizarea procedurilor (comenzi, facturare, producţia neterminată, etc) – economie de
timp şi costuri reduse, posibilitatea de a se concentra pe o strategie de servicii client
 Dezvoltarea relaţiilor cu clienţii
 Posibilitatea de a găsi noi clienţi
 Noi tipuri de colaborare cu clienţii
 Utilizarea unui sistem integrat - în interiorul firmei se pot accesa anumite informaţii de toţi
angajaţii sau o parte din ei (Intranet), accesarea de către partenerii din exterior a unor informaţii
(Extranet) şi cu publicul (Internet).
 „Spaţiu” relativ ieftin si flexibil pentru prezentarea afacerii
 Posibilitatea de a prezenta informaţii detailate şi recente pe un suport ieftin, modern şi estetic
 Posibilitatea de păstrare a informaţiei în format electronic
 Acces la surse de informaţii
Dezavantaje:
 de operare ale comenzilor şi de facturare.
 Nevoia de restructurare a organizaţiei – va fi nevoie să se modifice modalităţile Nevoia de
restructurare a activităţilor şi ale posturilor
 Costurile legate de software-ul de gestiune şi costurile indirecte de formare şi informare a
afacerii
 Dificultăţile de înfruntat în cazul utilizării unei noi tehnologii cu personal nepregătit
 Informaţii neactualizate
 Un sit care nu lasă o impresie plăcuta va dezamăgii potenţialii clienţi
 Manageri nepregătiţi
 Spam (e-mail-uri nesolicitate)
 Viruşi

14
 2.2. Modalităţi de comercializare electronică
Deşi există un număr mare de opţiuni posibile de comercializare electronică şi numărul acestor opţiuni
se aşteaptă să crească ca urmare a noilor tehnologii ce vor apărea, comercianţii cu amănuntul îşi
concentrează atenţia în mod curent asupra suporţilor electromagnetici, a televiziunii prin cablu interactivă
şi mai recent a magistralei informative realizate de reţeaua Internet, care a şi preluat pe departe supremaţia
pe această piaţă.
Suporţi electromagnetici
Aceştia sunt reprezentaţi de casetele video de cumpărare la domiciliu. În esenţă, aceste casete
reprezintă următorul val de cumpărături pe bază de catalog. Casetele video pot fi produse pentru a ilustra
folosirea produsului, stilurile de viaţă ale consumatorilor sau orice alt subiect despre mărfuri care s-ar
putea dovedi atractive. Reclama produsului beneficiază atât de sunet cât şi de imagini în mişcare furnizând
astfel o latură competitivă care se ridică peste nivelul de receptivitate al catalogului tipărit.

Videodisc-ul - este un sistem electronic interactiv care utilizează discuri optice (Compact
Discuri sau C.D.-uri) capabile să stocheze o mare cantitate de informaţii în forme sau imagini în mişcare,
imagini statice, pagini tipărite şi sunet pentru prezentare pe un ecran de televizor sau pentru vizionarea cu
ajutorul unui calculator (P.C.).

15
 Videotext-ul - este un sistem electronic interactiv în care datele şi graficele sunt transmise
de la o reţea de computere prin telefon sau cabluri prezentată pe un televizor al abonatului sau pe ecran
terminal de computer. Cumpărarea prin sistem videotext constă în selectarea dintr-o serie de posibilităţi,
numite meniuri, care sunt prezentate pe ecran. De exemplu, un cumpărător reduce alegerea prin selectarea
din meniul de categorii de produse şi articole de produse (mărci, stiluri, mărimi, culori, preţuri şi aşa mai
departe). În plus faţă de cumpărare la domiciliu, sistemul videotext poate furniza abonaţilor o largă alegere
de servicii incluzând ştiri, informaţii despre vreme, sport, financiare adresate consumatorului; operaţii
bancare la domiciliu, rezervări şi informaţii despre călătorii; enciclopedii electronice, reviste, şi jocuri
educaţional / instructive, liste de proprietăţi imobiliare şi oferte de muncă, pază, supraveghere medicală şi
de incendii.

16
 Televiziunea prin cablu interactivă
Această modalitate de comercializare electronică oferă convenienţa extremă de a efectua
cumpărături de acasă. Ea permite telespectatorilor să cumpere mărfuri prezentate pe ecranele
televizoarelor lor şi să încaseze costul unei cărţi de credit sau cont bancar printr-o simplă tastare.
Telemarketing .Formele de afaceri prin telefon (telemarketing) şi prin telefon / televizor
(cumpărături la domiciliu) sunt două metode în plus a comerţului cu amănuntul în afara
magazinului care cunoaşte rate de creştere impresionante. În ultimii ani, telemarketing-ul –
vânzarea de bunuri şi servicii prin contact telefonic – a ajutat pe unii comercianţi detailişti să
sporească satisfacţia serviciului prin furnizarea unui confort mai mare a clientului. Pentru clienţi
care vor să evite aglomeraţia traficului şi problemele de parcare, cumpărarea prin telefon este o
alternativă de dorit. Această formă de comerţ cu amănuntul de asemenea poate servi celor mai în
vârstă, părinţilor cu probleme de supraveghere a copiilor, persoanelor cărora nu le place să facă
cumpărături şi consumatorilor cărora nu le place să facă cumpărături.
Motivele principale ale comercianţilor cu amănuntul pentru utilizarii
comercializării prin telefon sunt acelea că:
• Furnizează clienţilor informaţii asupra noilor măfuri şi evenimente de vânzări ce urmează;
• Permite clienţilor să comande mărfuri pe care comercianţii doresc să le livreze la
domiciliul clienţilor;
• Oferă consumatorilor o cale convenabilă de a reţine mărfuri pe care le pot ridica la o dată
ulterioară.
Comerţul la domiciliu combină două distracţii favorite ale populaţiei statelor dezvoltate:
uitatul la televizor şi mersul la cumpărături. O operaţie de comerţ la domiciliu este o formă de
afacere unde:
o Articolele de mărfuri sunt prezentate, descrise şi demonstrate la televizor;
o Clienţii comandă mărfurile sunând la un număr de telefon, de preferat netaxabil;
Clienţii plătesc pentru comandă prin intermediul cecurilor, liniilor telefonice cu suprataxă,
cărţilor de credit;
o Comerciantul livrează mărfurile prin serviciul de poştă sau altă companie de curierat
rapid; Comerciantul oferă în mod tipic garanţia rambursării banilor dacă mărfurile sunt
returnate în 30 de zile.

17
 Internetul
Alături de tipurile de vânzare electronică dar cu un ritm susţinut de dezvoltare identificăm cea
mai nouă modalitate de comerţ, magistralele informaţionale ale Internetului.
Aceasta are un impact major asupra peisajului economic al acestui început de mileniu. Este
acreditată însă ideea potrivit căreia cumpărăturile prin Internet nu vor afecta în mod semnificativ
obişnuinţele de cumpărare din tipurile de magazine existente pe piaţă, ca urmare a faptului că
emoţia atingerii produsului, perceperea mirosului şi în general, interacţiunea relaţiilor sociale şi
aspectele laturii spirituale a cumpărătorilor vor juca în continuare un rol cheie în operaţiunile de
achiziţionare a mărfurilor.
Într-un asemenea context, se apreciază Internetul va avea un impact semnificativ asupra
circuitelor produselor care vor putea fi sigilate pe tot parcursul lor, precum casete video, audio,
softuri pentru computere, cărţi, etc., unde magazinele cu amănuntul ar putea chiar dispărea. Un
impact de asemenea major dar cu un grad mai mic se întrevede şi asupra unei părţi importante a
comerţului electronic, astfel încât acesta să devină o a doua natură a clienţilor.

18
 2.3. Modalităţi de plată electronică
Definiţii, etape ale plăţilor electronice
Un sistem electronic de plăţi se referă la totalitatea obiectelor care conlucrează pentru
asigurarea plăţii tranzacţiilor ce se efectuează. Sunt implicate, în general, trei entităţi care
interacţionează: o bancă, un cumpărător şi un vânzător. Sistemul electronic de plăţi conţine şi o
mulţime de protocoale care permit cumpărătorului să facă plăţi către vânzător.
Tranzacţiile reprezintă schimburile de mesaje sub forma unor protocoale, care se desfăşoară
între entităţile care joacă diverse roluri într-un Sistem Electronic de Plăţi. Exemple de tranzacţii:
tranzacţia de identificare a utilizatorilor, tranzacţia de control al accesului, tranzacţia de încărcare,
tranzacţia de depunere, tranzacţia de retragere, tranzacţia de plată, tranzacţia de anulare.
Una din principalele provocări cu care se confruntă comercianţii detailişti atunci când doresc să
implementeze un sistem de comerţ electronic este furnizarea unui mecanism de plată comod,
perceput ca suficient de sigur şi uşor de integrat într-un sistem de tranzacţii comerciale on-line.
Multe soluţii pentru această problemă au fost propuse sau chiar sunt utilizate astăzi. Însă nici una
nu a dobândit larga acceptare de care se mai bucura încă bancnota de hârtie sau moneda de metal.
Comerţul electronic va putea evolua dincolo de un anumit nivel doar atunci când consumatorii
obişnuiţi vor percepe un mecanism de plată electronică ca fiind la fel de sigur ca plata cu banii jos
de astăzi. Într-un scenariu tipic de e-commerce, etapele procesului de cumpărare sunt următoarele:
 Cumpărătorul poate căuta bunuri şi servicii având mai multe posibilităţi:
- Foloseşte un browser pentru a consulta cataloage online din pagina de Web a
vânzătorului;
- Consultă un catalog suplimentar aflat pe un CD-ROM;
- Consultă un catalog pe hârtie.
 Cumpărătorul alege bunurile pe care doreşte să le cumpere.
 Cumpărătorului îi este prezentată o listă a bunurilor, incluzând preţul acestora şi
preţul total, cu tot cu taxe. Această listă trebuie furnizată electronic de serverul
vânzătorului sau de softul de cumpărare electronică din calculatorul clientului. Uneori
se acceptă negocierea preţului.
 Cumpărătorul alege mijloacele de plată. Să considerăm că este ales ca mijloc de plată
cartela de credit (cardul).

19
  Cumpărătorul trimite vânzătorului o cerere împreuna cu instrucţiunile de plată. În
această specificaţie, cererea şi instrucţiunile de plată sunt semnate digital de către
cumpărătorii care posedă certificate. Vânzătorul solicită autorizaţia de plată a
clientului său de la instituţia financiară a acestuia.
 Vânzătorul trimite confirmarea cererii.
 Vânzătorul trimite bunurile sau îndeplineşte serviciile solicitate în cerere.
 Vânzătorul solicită plata bunurilor şi serviciilor de la instituţia financiară a
cumpărătorului.
Când vânzătorul trimite o cerere de autorizaţie achizitorului, include instrucţiunile de plată
primite de la cumpărător şi rezumatul informaţilor de comandă. Achizitorul foloseşte rezumatul
primit de la vânzător şi calculează rezumatul instrucţiunilor de plată pentru a verifica semnătura
duală.
Metode de plată
Acest nou tip de comerţ a stimulat însă cererea pentru noi metode adecvate de plată. În cadrul
acestui concept dezvoltarea unor activităţi comerciale între participanţi situaţi la mari distanţe
geografice unii de alţii nu poate fi concepută fără folosirea unor sisteme electronice de plăţi.
Aceste noi mijloace de plată permit transferarea comodă, sigură şi foarte rapidă a banilor între
partenerii de afaceri. De asemenea, înlocuirea monedelor şi bancnotelor (actualele forme
tradiţionale de numerar) prin ceea ce denumim bani electronici conduce, pe lângă reducerea
costurilor de emitere şi menţinere în circulaţie a numerarului, şi la o sporire a flexibilităţii şi
securităţii sistemelor de plăţi.
În domeniul mijloacelor electronice de plată, cercetările sunt în plină desfăşurare. Există
numeroase sisteme în curs de experimentare, altele abia au fost cercetate şi supuse analizei. Este
normal ca prudenţa şi securitatea să fie cuvintele cheie ale acestor demersuri. Sistemele de plăţi
electronice cele mai cunoscute sunt grupate în patru categorii:
a) sisteme cu carduri bancare,
b) sisteme on-line,
c) microplăţi
d) cecuri electronice
.

20
 CAPITOLUL 3 ASEMANARI SI DEOASEBIRI INTRE
COMERTUL CLASIC SI CEL ELECTRONIC
3.1. Televiziunea versus Internet
Internetul câştigă piaţa globală datorită avantajelor evidente pe care le oferă în raport cu
televiziunea. Crearea reţelei EOL (sora geamănă a AOL-ului) şi campania de achiziţii pe care
concernele americane şi europene mare o duc faţă de reţelele TV conduce la ideea că Internetul va
înghiţi televiziunea. Consecinţa va fi mutarea strategiilor şi campaniilor de promovare de pe TV pe
Internet. În 1999 Microsoft a pus la punct prima telecomandă comună TV/I care împarte un ecran
în patru spaţii şi difuzează patru tipuri de informaţie Internet sau TV concomitent. Un spaţiu
publicitar achiziţionat într-o asemenea reţea este evident mai profitabil. Internetul dezvoltă şi
strategii educaţionale (învăţământ la distanţă) la costuri mult mai mici decât cursurile TV şi costuri
mai mici chiar decât banalul mers la şcoală. Marile reţele de televiziune au observat pericolul şi
încearcă să se asocieze cu mari furnizori de Internet. În următorii ani prezenţa Internetului în
casele consumatorilor va fi cel puţin la fel de intensă ca şi a televiziunii.
Iată în continuare câteva lucruri ce se aseamănă şi se deosebesc la Internet şi televiziune:
Asemănări:
 Mijloace de informare în masă;
 Şi televiziunea şi Internetul câştigă audienţa prin rapiditatea transmisiei de
informaţie;
 Televiziunea şi Internetul supravieţuiesc prin vânzarea de publicitate între diferitele
soiuri de informaţie furnizată;
 Ambele furnizează consumatorului programe de divertisment în afară de informaţie,
deci au o componentă de entertainment bine definită;
 Televiziunea şi Internetul vând direct produse: TV prin teleshopping, Internetul prin
magazine virtuale, ambele folosind servicii poştale pentru livrări la domiciliu;
 Sunt fundamentate electronic şi folosesc imaginea pe ecran ca mijloc de comunicare;
 Televiziunea şi Internetul ocupă timp.
Deosebiri :
 Televiziunea nu stochează informaţie, Internetul stochează – mesajul Internet ajunge
mai repede la destinatar, decât mesajul TV;

21
 Targetul Internetului poate fi mult mai precis decât targetul televiziunii;
 Calitatea imaginii TV este inferioară calitatea imaginii Internet: 4-500 de linii faţă de
650 de linii (unitate de măsură pentru claritatea ecranului)
 Costurile televiziunii sunt mult mai mari decât costurile Internetului.
 Volumul de informaţie pe Internet faţă de volumul de informaţie TV transmisibil pe
unitate de timp este mai mare
 Televiziunea cultivă vedeta, Internetul nu
 Iniţiativele comerciale Internet sunt mult mai productive decât cele TV.
 Unitatea de publicitate este mult mai ieftină pe Internet decât pe TV.

22
 3.2. Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic
Fără îndoială, Internetul are, în prezent, un impact extraordinar asupra lumii afacerilor. Aceasta
se datorează avantajelor evidente pe care le prezintă atât comercianţilor cât şi cumpărătorilor în
comparaţie cu mijloacele tradiţionale de desfăşurare a activităţilor comerciale.
Succesul unui magazin depinde de diverşi factori, cum ar fi: numărul de vizitatori, preţurile
practicate, promovarea , amenajarea, pregătirea vânzătorilor etc.
Dintre aceştia, numărul de vizitatori este probabil cel mai important (un magazin virtual fără
vizitatori nu poate vinde nimic). Cu toate acestea, Internetul are dezavantajele sale, care diferă în
funcţie de partea implicată:
AVANTAJE PENTRU COMERCIANŢI
a) Costurile reduse
Prin costurile reduse pe care le implică deschiderea unui magazin virtual, firmele mici se
confruntă cu o barieră mai puţin în calea intrării pe pieţele dominante până acum de firmele mari.
Mai mult, o firmă mică, prin flexibilitatea şi deschiderea la nou de care poate da dovadă, se
bucură de un mare avantaj, faţă de o firmă mare, dominată de birocraţie şi conservatorism.
b) Informaţii şi comenzi 24 de ore din 24
Spre deosebire de angajaţii obişnuiţi, care au nevoie de salarii, un program de lucru, concediu,
a căror productivitate variază şi sunt subiectivi, un web site oferă informaţii despre firmă şi
produsele sale sau preia conducerea şi procesează comenzi 24 de ore din 24, 7 zile din 7, cu costuri
minime.
c) Diferenţa de fus orar
Aceasta mai aduce un avantaj şi în cazul extinderii pe pieţele externe, când diferenţa de fus
orar ar fi putut îngreuna contactele dintre firme. De asemenea, îmbunătăţeşte comunicarea cu
clienţii, care nu mai sunt obligaţi să respecte un anume program, putând obţine informaţii sau lansa
comenzi oricând doresc.
Reţeaua mondială nu este îngrădită de graniţe, nu este în posesia nimănui, iar accesul şi
costurile de publicare sunt extrem de reduse.
O firmă producătoare îşi poate vinde acum produsele în orice ţară prin intermediul unui web
site fără a mai fi nevoie să stabilească contacte cu firme locale sau să facă investiţii foarte mari.

23
 d) Automatizare
Aceste costuri pot fi reduse drastic prin automatizarea procesului de comandă. De asemenea,
există posibilitatea automatizării complete printr-o integrare cu sistemul de gestiune, ceea ce poate
duce la o creştere a productivităţii generale a firmei.
e) Cercetare de marketing
Spre deosebire de o fiinţă umană, calculatorul poate reţine nu numai numele şi datele personale
ale tuturor clienţilor, dar şi preferinţele acestora, fiind capabile să adapteze oferta şi modul de
prezentare al produselor după profilul fiecărui client. Studiul clienţilor pe Internet poate fi realizat
fără ca aceştia să-şi dea măcar seama, fiind disponibile informaţii ca: localizare, tipul browserului
şi al sistemului de operare, site-ul de unde vine, obiceiuri de navigare.
DEZAVANTAJE PENTRU COMERCIANŢI
a) Fraude
Ca în orice domeniu, tehnologia Internetului a creat şi noi posibilităţi de fraudare. În lipsa unui
contact direct, un client poate să înşele comerciantului în privinţa identităţii sale sau posibilităţilor
sale reale de plată. Majoritatea magazinelor virtuale occidentale au reţineri în a trimite mărfuri spre
Europa de Est tocmai din cauza numeroaselor încercări reuşite de fraudare cu cărţi de credit false
iniţiate de est-europeni.
b) Securitatea datelor
O altă problemă deosebit de importantă este cea legată de securitatea datelor. O firmă fără
acces la Internet nu are multe motive de îngrijorare privind integritatea sistemelor sale informatice
de gestiune.
Conectarea la o reţea publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puţin autorizat
la date confidenţiale din reţeaua locală, ridică probleme serioase. Apar astfel riscuri care nu existau
înainte de apariţia acestui tip de comerţ.
Deşi, prin comparaţie cu deschiderea unui magazin obişnuit, costurile lansării unui magazin
virtual sunt mult mai reduse, de multe ori nu pot fi evaluate corect. O firmă care nu are
implementat deja un sistem informatic de gestiune, sau ai cărei angajaţi nu au cunoştinţe tehnice
minime se poate confrunta cu creşterea costului de lansare peste aşteptări, datorate necesităţii
achiziţionării de sisteme sau de training pentru angajaţi.
AVANTAJE PENTRU CLIENŢI Informaţii şi comenzi 24 de ore din 24

24
 Această disponibilitate independentă de un program anume reprezintă un avantaj major pentru
clienţi, care îşi pot face astfel de cumpărăturile chiar şi noaptea, când nu mai sunt reţinuţi de alte
probleme mai urgente (serviciu, gospodărie etc.)
Datorită comerţului electronic, nu mai este necesară deplasarea la centre comerciale, nici
măcar până la „magazinul din colţ”. Fiecare îşi poate comanda stând acasă, în faţa calculatorului şi
analizând şi comparând în linişte diferitele produse. Apariţia comerţului electronic a dat un nou
sens termenului „globalizare”. Pentru a cumpăra, de exemplu, obiecte artizanale din Madagascar,
nu mai este necesară deplasarea la faţa locului, ci doar deschiderea browser-ului la adresa unui
magazin care comercializează aceste obiecte.
DEZAVANTAJE PENTRU CLIENŢI
a) Informaţii personale
Cel mai important motiv pentru care unele persoane ezită să utilizeze Internetul pentru
cumpărături îl reprezintă teama de a furniza on line informaţii legate de cartea de credit.
b) Teama de dezvăluire a datelor personale
O altă problemă deosebit de importantă o reprezintă atentarea la intimitatea personală.
Potenţialii cumpărători se tem că, prin intermediul Internet-ului, comercianţii sau persoane rău
intenţionate pot culege informaţii foarte detaliate despre ei.
Un magazin electronic nu este similar cu un magazin tradiţional. Este însă o modalitate
eficientă de a extinde accesibilitatea la informaţii privind produsele oferite de firmă şi poate
contribui direct şi indirect la creşterea vânzărilor şi la reducerea costurilor cu prezentarea ofertei.
Orice client poate vizita pagina întreprinderii, fără a mai fi nevoie să sune sau să scrie,
economisind timp şi bani de ambele părţi. Transmiterea comenzilor poate fi de asemenea
simplificată, clienţii având posibilitatea de a comanda oricând şi de oriunde.
Produsele ce se pretează cel mai bine la vânzarea prin Internet sunt cele standardizate, destinate
publicului larg, uşor de livrat prin poştă sau curier, cu caracteristici bine definite, cu valori medii şi
mari.
Un magazin electronic este folosit cel mai bine în combinaţie cu un magazin fizic sau mai
multe, contribuind la promovarea ofertei şi creşterea satisfacţiei clienţilor şi necesitând investiţii
relativ reduse.

25
 3.3. Oportunităţile de afaceri care apar în comerţul pe Internet
Oportunităţile de afaceri care apar din comerţul electronic variază semnificativ de la sector la
sector, la fel ca şi de la ţară la ţară – depinzând de structura comerţului, populaţia care constituie
utilizatorii Internet, în cadrul pieţei locale şi mulţi alţi factori. De asemenea, utilizarea comerţului
electronic oferă un număr de beneficii aducătoare de profit în mod indirect: creşterea eficienţei,
reducerea costurilor de producţie. În luarea deciziilor în cadrul firmelor naţionale şi internaţionale,
odată cu extinderea activităţii comerciale în domeniul comerţului electronic, managerii trebuie să
ţină cont de un număr de factori, cum ar fi:
1. Piaţa ţintă de marketing şi concentrarea geografică a afacerii;
2. Produsele şi serviciile oferite în mod curent şi gama oferită prin intermediul canalelor
electronice;
3. Disponibilitatea oportunităţilor şi lanţurilor de furnizori văzută ca o unealtă de dezvoltare;
4. Disponibilitatea unor informaţii de ordin tehnic şi experţi în domeniu
5. Disponibilitatea costului accesului la Internet/ serviciilor de găzduire;
6. Disponibilitatea finanţării, managementului riscului şi metodelor de plată alternative.
1. Pieţe ţintă, concentrate pe afacere
Marea majoritate a IMM-urilor din zilele noastre se concentrează pe pieţele locale. Cu excepţia
întreprinderilor de comerţ exterior, cei mai mulţi exportatori servesc o piaţă internă, ca supliment
la clienţii străini pe care ii au. Extinderea pe noi pieţe externe prin intermediul comerţului
electronic în general cere schimbări substanţiale în modalitatea de a conduce afacerea şi de a face
comerţ, în sensul vânzării produselor, dezvoltarea şi conducerea reţelei de clienţi, livrarea
produselor şi acordarea de asistenţă clienţilor în cadrul pieţei electronice.
Dilema pentru IMM-uri este că în general nu au resurse să schimbe aceste aspecte ale afacerii lor
dintr-o dată. Mulţi dintre aceştia utilizează Internetul ca pe o modă experimentală, sau se
concentrează iniţial asupra oportunităţilor de comunicare, a datelor disponibile, necesare realizării
unor studii de piaţă sau schimbului de informaţie cu clienţi sau parteneri de afaceri.
2. Produse şi servicii oferite, via canale electronice
Companiile în ţările dezvoltate au deja experienţa în vânzarea produselor şi serviciilor prin
intermediul site-urilor web şi altor canale electronice. Comerţul electronic este în mod particular
potrivit pentru produse şi servicii la care informaţia aduce o valoare semnificativă bunurilor sau
serviciilor comparate. Cărţi, computere, servicii turistice, software şi mărfuri electronice constituie

26
produsele care au avut succes la vânzările prin Internet, în mod particular când informaţia a fost
disponibilă. Mărfurile de larg consum sunt în general puţin tranzacţionate pe Internet, excepţie
făcând licitaţiile, sistemul barter.(ex. cafea, ceai, condimente, ţiţei, grâne)
3. Disponibilitatea oportunităţilor şi lanţurilor de furnizori văzută ca o unealtă de
dezvoltare
Iniţiativa UNCTAD numită SEAL (Secure Electronic Authentication Link), pune la dispoziţie
un mediu electronic sigur în care partenerii de afaceri pot identifica şi califica contraparteneri de
afaceri, încheia afaceri şi pune baza unor servicii conexe cu comerţul. Multe firme vor continua să
vândă produsele lor prin intermediul canalelor tradiţionale, cum ar fi agenţi locali, distribuitori în
ţări ţintă. Această modalitate necesită de cele mai multe ori birouri în ţările respective, desfăşurând
şi activităţi de service în numele firmei. Aceste canale sunt o alternativă la exportul direct, acolo
unde potenţialul local este puternic, sau se consideră necesară o reţea mare de distribuţie. În aceste
cazuri, reţelele cu oportunităţi, asemeni service-ului oferit prin Internet de unele companii,
constituie resurse importante pentru identificarea potenţialilor agenţi şi distribuitori în noile pieţe.
Dacă se identifică resurse de marketing, ex. adresa de e-mail a companiei, sau departamentului de
vânzări, o strategie de marketing direct prin e-mail poate fi sigură şi eficientă.
4. Disponibilitatea unor informaţii de ordin tehnic şi experţi în domeniu
Lipsa informaţiilor de ordin tehnic din cadrul firmelor şi a unor experţi a fost recunoscută ca o
barieră majoră pentru companii, în particular la IMM-urile din ţările în curs de dezvoltare, în
încercarea acestora de a-şi dezvolta comerţul internaţional prin intermediul comerţului electronic.
Cu câteva excepţii, atât ţările în curs de dezvoltare cât şi cele dezvoltate experimentează criza
specialiştilor şi a managerilor din disciplinele tehnice.
5. Disponibilitatea costurilor informaţiilor de piaţă şi contraparteneri
Unul din avantajele de bază ale Internetului de care întreprinderile mici şi mijlocii pot uza este
accesul la o bogată varietate de informaţie în domenii cheie. Spre exemplu, multe Trade Point-uri
operează cu site-uri web, care disponibilizează la liber fără alte taxe informaţii comerciale.
Suplimentar, multe agenţii şi instituţii guvernamentale implicate în promovarea comerţului pun la
dispoziţie pe gratis multe informaţii utile pe pieţele internaţionale. De asemenea, site-ul Centrului
Internaţional de Comerţ (ITC) pune la dispoziţie link-uri către multe resurse publice privind
comerţul.

27
 Una din provocările date de comerţul internaţional este determinarea credibilităţii potenţialului
client sau partener de afaceri. Dintre instituţiile internaţionale care efectuează la cerere rapoarte de
firmă asupra credibilităţii se menţionează Graydon Internaţional şi Dun & Bradstreet, între
serviciile acestor companii situându-se şi vânzarea acestor studii online. Costurile anumitor
servicii, în particular de profunzime asupra pieţei, pentru ţările în curs de dezvoltare pot să
constituie un obstacol pentru IMM-uri.
6. Disponibilitatea finanţării, managementului riscului şi metodelor de plată alternative
Internetul asigură firmelor un număr de beneficii în domeniul finanţării, managementul
riscului şi al plăţilor alternative. În primul rând companiile pot utiliza Internetul în identificarea
mult mai uşoară a providerilor acestor servicii, în multe cazuri, schimbul de informaţii online. De
asemenea, sunt companii care pun la dispoziţie servicii de securizare a plăţilor online, pentru site-
urile web de comerţ electronic care sunt operaţionale.

28
 CAPITOLUL 4 Studiu de caz privind comerţul electronic în România
4.1. Situaţia actuală a comerţului electronic în România – date şi
statistici
Statisticile privind numărul de calculatoare existente, de utilizatori de Internet din România sau
a celor care utilizează comerţul electronic sunt destul de puţine. Diverse estimări arată numărul
calculatoarelor conectate la Internet intre 700.000 – 1.000.000 de calculatoare, iar cel al
utilizatorilor Internet de 13% din populaţia mondială1 (vezi graficul de mai jos). Alte surse indică
un număr mai scăzut de utilizatori de Internet .Totuşi rata de creştere anuală a utilizatorilor Internet
este destul de mare, ea atingând chiar 39% în ultima perioadă. Cei mai mulţi utilizatori români
accesează Internetul din locuri publice şi foarte puţini din unităţile de învăţământ. De asemenea
locurile publice – cum ar fi Internet, cafe-urile – sunt soluţia aleasă de 50% dintre cei ce accesează
Internetul, iar numai 20% intră pe autostrada informaţională de acasă.
În condiţiile menţionate mai sus este normal ca doar 4% dintre numărul de utilizatori de
Internet l-au utilizat în ultimul an pentru cumpărături. Iniţiativele Ministerului Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiilor, dar şi a altor ministere, de implementare a diverselor soluţii de e-
government au impulsionat atât accesul cetăţenilor la Internet , cât şi al firmelor. Un asemenea
proiect este sistemul de achiziţii electronice disponibil la www.e-licitatie.ro unde peste 7.000 de
firme private licitează pentru a-şi vinde produsele la 900 de instituţii publice. Sistemul electronic
de achiziţii publice este un mare succes pentru Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei atât în România, cât şi în străinătate. S-a estimat că au fost economisiţi 35 de milioane
de euro în doar un an. Sistemul s-a dovedit a fi un instrument eficient în combaterea corupţiei.
Din păcate nu există date statistice în ceea ce priveşte utilizarea de către IMM-uri, în
special, a calculatoarelor sau a Internetului ori în privinţa prezenţei acestora în mediul online, cel
puţin prin pagini web de prezentare. Metodele de plată electronică se află abia la început
.Utilizarea cardurilor de debit/credit nu este foarte răspândită pentru cumpărături. Aproximativ.
80% dintre cei 4,1 milioane de posesori de carduri din România, le utilizează doar pentru a ridica
banii de la ATM. De asemenea există doar 6.900 de locaţii care acceptă cardurile la plată, dintre
care numai 4.000 sunt prevăzute cu terminale PoS-uri. O dată cu debutul anului 2002 din ce în ce
mai multe bănci au început să implementeze şi să promoveze servicii de Internet Banking,
inclusiv metode de interogare a conturilor prin intermediul telefoanelor mobile (m-banking).

29
 O altă problemă o reprezintă sistemele de livrare la distanţă care sunt dezvoltate de regulă
de Poşta Română având mai multe servicii în acest sens. (Serviciul de poştă rapidă – Prioripost,
plată prin ramburs etc.). Companii internaţionale de livrare rapidă, ca DHL sau UPS, sunt şi ele
prezente în România, însă de obicei nu sunt solicitate de către magazinele online datorită
preţurilor considerate destul de ridicate. Anumite magazine online şi-au dezvoltat propriul sistem
de distribuţie pentru Bucureşti sau alte oraşe importante.
Numărul magazinelor online nu este mare (doar aprox. 50 de magazine cu peste 2000 de
vizitatori/luna), iar numărul de accesări al acestora nu este încurajator. Nici unul dintre magazine
însă nu permite plata produselor online din România. De obicei plata se realizează prin ramburs
în momentul primirii bunurilor respective sau prin mandat poştal, ceea ce înseamnă un risc destul
de mare din partea magazinelor (comenzi false) şi un blocaj al banilor în sistem. Toate acestea
fac să existe efectiv doar un sistem primitiv de comerţ electronic. Deşi sunt suficiente firme
româneşti care au creat sisteme de plată online pentru magazine din străinătate şi care cunosc
paşii necesari în a implementa un astfel de sistem, nu s-a reuşit până în momentul de faţă o
aplicare a acestora în România. Principalul motiv invocat de aceste firme este cel legat de
sistemul bancar care încă „nu s-a conectat” la comerţul electronic. Totuşi în anul 2002 numărul
magazinelor online a crescut simţitor. Un articol din revista Biz (nr. 62 / martie 2003) arată un
domeniu al comerţului electronic în plină expansiune în România. Revista a enumerat
principalele magazine online şi cifra totală a vânzărilor pentru anul 2002 a fost între 1 şi 5
milioane dolari. O prezentare pe larg a principalelor date furnizate de magazinele online revistei
Biz este făcută în subcapitolul 6.5. Magazine online româneşti.
De asemenea siturile dedicate sistemelor B2B sunt încă în faza incipientă. Nu există
statistici relevante pentru acest domeniu. Exemple în acest sens sunt www.dol.ro, sit al librăriilor
Diverta, un cunoscut distribuitor de birotică şi papetărie sau www.premierbc.com - piaţă virtuală
de tip B2B dezvoltat în mai multe limbi de circulaţie internaţională. MCTI a decis extinderea în
2003 a sistemului electronic de achiziţii publice www.e-licitatie.ro pentru ca acesta să fie
disponibil pentru orice firmă privată care doreşte să-şi procure bunurile sau serviciile prin acest
sistem. Acesta va fi modificat astfel încât să permită finalizarea până la 100.000 de tranzacţii
zilnic. Cu o asemenea aplicaţie, iniţiativa guvernamentală ar putea avea un impact considerabil
asupra expansiunii tranzacţiilor de comerţ electronic de tip B2B.

30
 Cu toate că numărul utilizatorilor Internet este destul de scăzut, băncile, ca şi comercianţii
on-line au promovat o serie de servicii care demonstrează un interes, fie el şi incipient, în acest
domeniu. Astfel în ultimul an s-au introdus următoarele servicii:
 Plata din România către magazine online din străinătate. Carduri virtuale, dedicate
pentru plata pe Internet în străinătate, au fost introduse de către băncile din România :
cardul Taifun emis de BancPost are un card virtual asociat – Taifun Virtual – 5400 de
carduri emise în 5 luni de la data introducerii pe piaţă a acestui nou produs sau un
card special destinat pentru plata pe Internet - VISA Virtual - emis de către Banca
Românească. Totuşi trebuie menţionat că, datorită multiplelor fraude provenite din
România, aceste carduri nu sunt acceptate uneori de către comercianţii externi ( de ex.
www.amazon.com sau www.mydomain.com )
 Plata din străinătate către magazine online din România. Diverse metode de plăţi
online au fost dezvoltate de comercianţii români, pentru a permite plata din străinătate
 Posibilităţi de plată online prin card pentru românii din străinătate prin deschiderea de
către magazin a unui cont la un procesator străin. Dezavantajul major este cel legat de
taxele mari cerute pentru deschiderea contului şi de problemele contabile tipic
româneşti create de vânzarea în străinătate. Această soluţie a fost implementată de
către www.librariilehumanitas.ro
 Posibilităţi de plată online pentru românii din străinătate prin transfer bancar – prin
deschiderea de către magazin a unui cont la un site de transferuri bancare. Dezavantaj
: imposibilitatea plăţii din ţară a produselor, taxe ridicate, probleme contabile. O
soluţie aleasă de www.cartea.ro
 Sisteme de microplăţi – dezvoltate pentru a permite plata unor sume mici de bani în
special pentru accesul la conţinutul anumitor situri – de obicei de forma SMS cu
valoare adăugată. Această soluţie a fost implementată de www.zf.ro sau
www.aman2.ro.

31
 4.2. Cumpărături on-line cu cardul de salariu
La sfârşitul lunii februarie a.c., reprezentanţii Visa şi MasterCard au venit la Bucureşti pentru
a prezenta sistemul 3D Secure, implementat de Romcard, prin care posesorii români de carduri
vor putea să cumpere online folosind cel mai înalt standard de securitate şi siguranţa al
momentului. Aceasta înseamnă că odată înrolate în sistemul Verified by Visa sau MasterCard
Secure Code, orice card Visa Electron şi Maestro emis în România va putea fi folosit pentru
cumpărături pe Internet din magazinele virtuale din întreaga lume înregistrate 3D Secure. Trei
săptămâni mai târziu, în 20 martie mai exact, Romcard raporta efectuarea primelor tranzacţii live
pe trei site-uri româneşti: www.farmaline.ro, www.tourneo.ro şi www.novatravel.ro, site-uri
înrolate la Raiffeisen Bank, BCR şi respectiv, Banca Ţiriac.
Primii comercianţi români înrolaţi 3D Secure
Toate aceste trei site-uri au fost în teste vreme de 3-4 săptămâni, iar din 20 martie a.c. s-au
efectuat primele tranzacţii reale. "De acum va dura o săptămână între semnarea contractului cu
banca şi până când comerciantul devine live în sistem", declara directorul general Romcard.
Procesul de autentificare a cardului se face pe baza codului de securitate cunoscut numai de
posesor şi se desfăşoară exclusiv pe serverele VISA sau MasterCard. Sistemele 3D Secure
(MasterCard SecureCode şi Verified by VISA) ale acestor organizaţii internaţionale de plată
permit adăugarea la contul cardului a unui cod secret care va proteja posesorul împotriva folosirii
neautorizate a cardului pe care-l deţine atunci când cumpără online din magazinele afiliate.
MasterCard şi VISA garantează atât identitatea comerciantului virtual cât şi a posesorului de
card, astfel încât acesta este singurul care poate efectua tranzacţia.
"După încheierea perioadei de teste, prima tranzacţie s-a efectuat în 20 martie la ora 21.33'
când a fost achiziţionată o apă de colonie cu un card MasterCard emis de BCR", a declarat
directorul Farmaline. "În afară de preţul în sine al produsului, în general cu cel puţin 5% mai mic
decât cel din farmacii, singurul cost pentru cumpărător este cel de livrare de numai 25.000 lei", a
adăugat sursa citată. "3D Secure este cea mai modernă şi mai sigură modalitate de plată
electronică iar viitorul aparţine acestui sistem. Sunt convins că volumul vânzărilor on-line va
creşte pe măsură ce posesorii de card se vor înrola în sistem. Pentru primul an cred că vom
înregistra câteva sute de tranzacţii", a declarat responsabilul cu implementarea proiectului 3D
Secure la Nova Turism.

32
 "Aveam un mare handicap pentru că pe de-o parte clienţii nu puteau garanta rezervările iar pe
de alta parte, nu aveam posibilitatea de a încasa comenzile internaţionale. Numai în noiembrie
anul trecut am avut cereri nefinalizate de 50.000 EURO pentru că nu am putut încasa on-line.
Sistemul 3D Secure ne-a rezolvat aceste probleme", a declarat directorul general Omega Soft,
proprietar al Tourneo.ro. "Primul test l-am efectuat în 12 martie iar prima tranzacţie reală a fost
autorizată prin serverul Visa o săptămână mai târziu", a adăugat sursa citată.
În prezent, fiecare dintre băncile unde Romcard a implementat sistemul 3D Secure (BCR,
Banca Ţiriac şi Raiffeisen Bank) are o listă scurtă cu alţi comercianţi care urmează să proceseze
live în curând. Previziunile sunt de 200 de magazine virtuale până la sfârşitul anului 2004 si
peste 3.000 in următorii cinci ani.
Comercianţii vor apela la outsourcing pentru vânzări
Din perspectiva comercianţilor va exista un nou canal de vânzare care le va spori cifra de
afaceri. Într-un sondaj desfăşurat în cursul lunii februarie a.c. pe site-ul Diverta, cel mai mare
magazin virtual din punct de vedere al numărului de vizitatori, 80% dintre cei peste 300 de
respondenţi au declarat că vor folosi cardul pentru a cumpăra on-line imediat ce va fi posibil. In
prezent, www.dol.ro primeşte peste 1.000 de comenzi on-line lunar cu o medie valorică de circa
10 Euro per tranzacţie. Ponderea cea mai mare în comenzi o are cartea, aproximativ 70%, urmată
de restul produselor media şi IT.
Numărul comenzilor on-line ar putea creşte dacă posesorul de card va fi influenţat să
cumpere în momentul în care acesta intră pe un magazin virtual. Easycall Comunicaţii are deja o
soluţie în acest sens: undeva în pagina de start a magazinului virtual se plasează un buton pe care
clientul dă clic şi, în fereastra care se deschide, vizitatorul îşi lasă numărul de telefon şi ora la
care doreşte să fie sunat pentru detalii. Prin această metodă are loc o personalizare a relaţiei
client - comerciant. În momentul în care un operator din call center îl va suna, pentru a-i oferi
toate detaliile pe care nu le-a găsit în site, clientul se va simţi important şi respectat ceea ce va
constitui un imbold suplimentar in achiziţionarea produsului oferit de respectivul comerciant.
Strict legat de outsourcing, cred că după externalizarea alimentării cu numerar a automatelor
bancare şi a activităţii de gestionare a reţelelor de ATM şi POS (vezi Raiffeisen Bank), băncile ar
putea trece şi la externalizarea procesului de recrutare şi selecţie a magazinelor virtuale prin
companii specializate. Un comerciant care vine la ghişeul băncii este puţin probabil să primească
informaţii utile despre cum îşi poate deschide un magazin virtual. În situaţia externalizării acestui

33
serviciu, firma specializată se deplasează la domiciliul potenţialilor comercianţi şi le va oferi
toate detaliile. Prin această abordare, băncile ar obţine, mult mai repede şi mult mai eficient,
masa critică de comercianţi care să formeze o piaţă solidă de comerţ electronic
Asigurări de … e-commerce
Sistemul 3D Secure rezolvă problema plăţii on-line în condiţii de securitate absolută însă cea
a livrării mărfii rămâne oarecum descoperită Băncile vor ca plata în contul comerciantului să se
facă după ce marfa a fost livrată către posesorul de card. Chiar dacă riscul de neplată este exclus,
întrucât un posesor de card înregistrat 3D Secure nu mai poate nega că a efectuat tranzacţia, tot
rămâne riscul de transport. În urma livrării, marfa poate să ajungă într-o stare necorespunzătoare
sau chiar să nu mai ajungă deloc iar clientul trebuie despăgubit. Această cheltuială va cade,
evident, în sarcina comerciantului care pentru a-şi acoperi astfel de riscuri va fi obligat să se
asigure. Cred că într-un timp foarte scurt vom asista pe piaţă la iniţiative din partea unor
companii de asigurare mai flexibile, proactive, care vor oferi tocmai astfel de poliţe de asigurare,
să le spunem asigurări de e-commerce.
Strict legat de aspectul livrării bunurilor comandate şi plătite on-line, cred că va exista, sau ar
trebui să existe, o reacţie şi din partea Poştei Române al cărei obiect principal de activitate este
legat tocmai de ce se întâmplă în spatele ecranului: trimiterea la domiciliul clientului a bunului
achiziţionat. Concurenţa tot mai acerbă în piaţa serviciilor de curierat a determinat deja măsuri
disperate pentru maximizarea veniturilor - în prezent sunt locaţii ale Poştei unde se vinde apă
minerală, cărţi, până şi produse cosmetice - dar la fel de bine va genera şi decizii strategice de
modernizare a instituţiei. În acest context nu văd de ce Poşta nu ar găzdui şi site-uri de comerţ
electronic, aşa cum se întâmpla în multe ţări. Anul acesta in România se va desfăşura Congresul
Uniunii Poştale Universale şi cu această ocazie vor fi prezentate o serie de soluţii de modernizare
şi diversificare a serviciilor poştale, care vor viza şi comerţul electronic. Până la urmă, este în
interesul Poştei Române să se alinieze la toate aceste dezvoltări.
Portaluri de plăţi on-line
Faptul ca 3D Secure a fost deja implementat la patru bănci (Alpha Bank este înregistrată 3D
Secure doar pe partea de emitere carduri) este un mare sprijin pentru a demara o astfel de
întreprindere. Aici sunt două categorii: portaluri de tip business to business şi portaluri de tip
business to consumer. Pentru prima categorie, cred că cea mai mare oportunitate oferită de 3D
Secure este pentru uniunile patronale care şi-ar putea construi portaluri în care proprii membri -

34
mii, poate zeci de mii, de companii - să vândă şi să cumpere on-line. Ar apărea astfel portaluri de
afaceri extrem de puternice care ar face diferenţa în piaţa comerţului electronic. Singura
problema ar fi logistica, gradul de dotare al companiilor din punct de vedere al tehnologiei
informaţiei. La acest capitol cifrele sunt încurajatoare, statisticile MCTI confirmând faptul că, în
prezent, 74% dintre IMM-uri folosesc Internetul.
În ceea ce priveşte portalurile de plăţi de tip business to consumer, există deja o serie de
iniţiative în acest sens care încearcă să convingă băncile înregistrate în 3D Secure. Din
experienţele anterioare - inclusiv în crearea biroului de credit - băncile vor fi însă destul de
rezervate în a colabora cu instituţii care nu au probat profesionalism, seriozitate şi experienţa în
domeniu. În aceste condiţii, cred că un plus de şansă vor avea acele companii care au dezvoltat,
implementat şi derulat cu succes în străinătate portaluri de plăţi on-line şi care pot prezenta un
model de afaceri foarte credibil, tocmai pentru ca el există deja şi are un istoric.
Chiar dacă implementarea standardului 3D Secure va duce la eliminarea cardurilor virtuale,
întrucât cumpărăturile de pe Internet vor fi posibile şi cu un clasic card de salariu, aceasta nu
înseamnă că va scădea atractivitatea comerţului electronic. Dimpotrivă, într-un timp extrem de
scurt, vom putea plăti on-line amenzile de circulaţie, biletele la spectacolele de teatru, cartea
preferată, buchetul de flori, etc. Deocamdată gheaţa s-a spart cu produse farmaceutice, produse
cosmetice, sejururi turistice şi bilete de avion. De acum depinde doar de comercianţi.

35
 4.3. Legislaţie şi reglementări adoptate şi planificate necesare pentru
dezvoltarea comerţului electronic

Împins de conjunctura actuală şi de cerinţele impuse în vederea aderării ţării noastre la

Uniunea Europeană, Guvernul României, a elaborat şi înaintat spre elaborare legi care privesc
comerţul electronic şi securitatea informaţilor în format electronic. În paralel Guvernul a realizat
proiecte şi licitaţii care vor accelera informatizarea instituţiilor publice, locomotivele dezvoltării
informaţionale. Aceste lucru s-a datorat mai multor Directive, Decizii sau Recomandări ale
Comisiei Comunităţii Europene, cele mai importante fiind DIRECTIVA 199/93/EC şi
DIRECTIVA 2000/31/EC.
1. DIRECTIVA 199/93/EC – cu privire la cadrul comunitar pentru semnătura
electronică, are drept scop facilitarea semnăturii electronice şi recunoaşterea legală a acesteia.
2. DIRECTIVA 2000/31/EC – cu privire la comerţul electronic stabileşte cadrul pentru
legislaţiile naţionale privind serviciile informatice destinate pieţei interne, în special privind
regimul transmisiilor comerciale şi al contractelor, răspunderea intermediarilor, soluţionarea
litigiilor, cooperarea între statele membre pe această problemă .

Până în 2009 orice act autentic era legalizat de către un notar public, dar având în vederea
această lege a semnăturii electronice autentificarea actului o va face semnătura electronică. La
baza semnăturii stau certificate de identitate, care vor putea fi emise de minimum cinci
organizaţii sau firme acreditate de MCTI. Termenul de valabilitate a certificatului va fi de trei ani
de zile, data şi ora eliberării lui, precum şi data şi ora expirării fiind disponibile prin intermediul
unui registru electronic de certificate menţinut de firma care eliberează certificatele. Acest
registru se va putea consulta prin intermediul Internetului sau prin alte mijloace de comunicare.
Legea comerţului electronic prevede că:
„Mesajul electronic este orice informaţie generată, trimisă, recepţionată sau stocată prin mijloace
electronice, optice sau prin altele similare, incluzând dar nelimitându-se la schimbul electronic
de date, poştă electronică, telegramă, telex sau fax”. Această lege se va aplica oricărui tip de
informaţie prezentată sub forma unui mesaj electronic folosit în activităţi comerciale.
Facilităţile pe care le aduce această lege sunt pe de o parte o scutire la plata impozitului pe
profit pentru persoanele care au ca obiect de activitate întreţinerea unor sisteme de comerţ

36
electronic, o scutire de la plata oricăror taxe şi impozite pentru comercializarea electronică a
bunurilor încorporate (programe de calculator şi orice alt fel de documente digitale), iar pe de
altă parte se va impune un standard de securitate sub incidenţa căruia se va derula comerţul.
Alte capitole pe care le reglementează legea comerţului electronic sunt:
 Libertatea furnizării serviciilor societăţii informaţionale – Art. 4
 Comunicări comerciale nesolicitate (SPAM) – Art. 6
 Contracte încheiate prin mijloace electronice (obligaţia de informare a destinatarilor,
încheierea contractelor) – Cap. 3
 Răspunderea furnizorilor de servicii (simpla transmitere, stocarea temporară sau
permanentă a informaţiei, instrumente de căutare a informaţiilor) – Cap. 4
 Încurajarea auto-reglementării – Art. 18 – Coduri de conduită
 Regulamentul B.N.R. privind tranzacţiile efectuate prin intermediul instrumentelor de
plată electronică reglementează următoarele aspecte:
 Drepturile şi obligaţiile participanţilor în cadrul tranzacţiilor derulate prin
intermediul instrumentelor de plată electronică
 Condiţiile de desfăşurare a tranzacţiilor
 Drepturi şi obligaţii generale
 Obligaţiile şi responsabilităţile emitentului şi ale băncii acceptante
 Obligaţiile şi răspunderea deţinătorului
 Obligaţiile comerciantului acceptant
 Practica internaţională legislativă indică următoarele aspecte care trebuie să fie luate
în calcul în vederea unui cadru de reglementare necesar dezvoltării domeniului
comerţului electronic. În ceea ce urmează este prezentată o scurtă descriere a acestora
urmată de indicarea poziţiei României cu privire la fiecare problemă abordată.
a) Liberalizarea telecomunicaţiilor
Un pas important în îmbunătăţirea climatului pentru comerţ electronic îl reprezintă
liberalizarea telecomunicaţiilor, pentru că Internetul depinde în mare parte de sistemul de
comunicaţii. Introducerea competiţiei determina reducerea costurilor pentru accesul la Internet,
promovarea inovării şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor. România, începând cu 1 ianuarie 2003,
are o piaţă de comunicaţii electronice total liberalizată care va contribui la o sporire a accesului
la Internet în România.

37
 b) Recunoaşterea documentelor electronice
Recunoaşterea documentelor electronice are drept scop crearea cadrului legal pentru
recunoaşterea contractelor electronice, admisibilitatea dovezii electronice şi acceptarea trimiterii
documentelor electronice la autorităţile guvernamentale.
Normele tehnice şi metodologice privind aplicarea legii semnăturii electronice din 13
Decembrie 2001 şi Legea comerţului electronic nr. 365/2002. Există anumite întârzieri în ceea ce
priveşte unele aspecte referitoare la aplicarea acestora (cum ar fi crearea Autorităţii de
reglementare şi supraveghere prevăzută de capitolul IV din Legea Semnăturii Electronice), însă
ele nu sunt de natură a împiedica dezvoltarea schimburilor prin intermediul Internetului.
c) Protecţia consumatorului
În cadrul unui sistem de comerţ electronic o protecţie adecvată trebuie acordată
consumatorului, protecţie care se referă la următoarele aspecte :
- interzicerea publicităţii înşelătoare
- reglementarea serviciilor financiare
- reguli privind răspunderea referitoare la produsele necorespunzătoare. În plus, specific
contractelor online şi a altor contracte la distanţă, reglementările trebuie să asigure
consumatorilor următoarele drepturi:
 dreptul de denunţare unilaterală a contractului
 executarea contractului la distanţă în cel mult 30 de zile
 protecţia împotriva cheltuielilor frauduloase
Aceste prevederi sunt acoperite de către legislaţia românească prin Legea contractelor la
distanţă – OG 130/2000 aprobată prin Legea 51/2003, ca şi prin Legea comerţului electronic. În
ceea ce priveşte protecţia consumatorilor în legătură cu utilizarea mijloacelor de plată
electronice, acestea sunt prevăzute de Regulamentul BNR nr. 4/2002 privind tranzacţiile
efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică. De asemenea Ministerul
Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a redactat procedura de avizare a instrumentelor de
plată cu acces la distanţă, de tipul aplicaţiilor Internet-banking sau home-banking.
d) Transferul electronic de fonduri şi utilizarea cardurilor de debit/credit
Una dintre provocările stabilirii unui regim de comerţ electronic funcţional este identificarea
unui mecanism de plată care poate să fie utilizat efectiv în Internet. Dezvoltarea unui sistem de
plăţi online implică o serie de probleme complexe legate de securitate, răspundere şi taxare.

38
 O Ordonanţă de urgenţă (nr. 193 din 12 Decembrie 2002) obligă agenţii economici furnizori
de servicii de utilitate publică ca şi instituţiile care încasează impozite, taxe, amenzi, penalităţi şi
alte obligaţii de plată să accepte încasări şi prin intermediul cardurilor de debit/credit. Totuşi
implementarea acestei Ordonanţe se va face doar anul acesta. Reglementarea în domeniu este
asigurată de Regulamentul nr. 4 din 13 Iunie 2002 al Băncii Naţionale a României privind
tranzacţiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre
participanţii la aceste tranzacţii, act normativ care se bazează în cea mai mare parte pe
Recomandarea Comisiei Europene 97/489/EC privind tranzacţiile prin instrumente de plată
electronică şi în particular relaţia dintre emitent şi deţinător.
e) Rezolvarea disputelor
Problemele apărute între vânzători şi cumpărători sunt uneori inevitabile în executarea
obligaţiilor comerciale. Incertitudinea privind modul de rezolvare a acestor dispute poate să facă
părţile ezitante în a apela la achiziţii online. În cazul acestora, când în joc sunt sume mici de
bani, a apela la instanţe nu este o opţiune practică pentru cea mai mare parte dintre consumatori
şi IMM-uri. De obicei apelarea la un mecanism de rezolvare a disputelor rapid, uşor accesibil
prin mijloace electronice şi cu costuri reduse este o opţiune care poate rezolva o parte din
probleme. Aceste sisteme de rezolvare alternativă a disputelor pot fi o soluţie practică, utilă
pentru dezvoltarea comerţului online. Din păcate România nu are o experienţă deosebită în
utilizarea metodelor alternative de rezolvare a disputelor. Arbitrajul este încă puţin folosit (de
obicei prin Tribunalele Arbitrale înfiinţate de Camerele de Comerţ şi Industrie în marile oraşe),
iar medierea se află la un nivel destul de timid de dezvoltare. Legea comerţului electronic nr.
365/2002 – vezi art.20 – stipulează însă posibilitatea utilizării acestor sisteme.
f) Răspunderea Furnizorilor de Servicii Internet
Un alt element important de care depinde existenţa unui cadru propice comerţului electronic
este reprezentat de punerea în funcţiune a unor mecanisme care să limiteze răspunderea civilă şi
penală a Furnizorilor de Servicii Internet (ISP) în cazul în care aceste entităţi acţionează ca
intermediari care permit accesul la Internet. Această abordare este necesară pentru a proteja
Furnizorii de Servicii Internet de potenţiale acţiuni în instanţă împotriva lor, în cazul în care
activităţile nelegale au fost săvârşite de terţe părţi care utilizează serviciile lor. Această problemă
este reglementată clar de către Legea comerţului electronic nr. 365/2002 – cap IV, precum şi prin

39
Normele metodologice pentru aplicarea Legii comerţului electronic din 20 Noiembrie 2002 -
capitolul III.
g) Numele de domeniu
RNC (Reţeaua Naţională de Calculatoare), parte a ICI – Institutul de Cercetări în
Informatică, este instituţia desemnată cu managementului numelui de domeniu .ro. Până în
momentul actual nu au existat probleme majore în legătură cu acesta, singurele referiri fiind la
modul de contestare a unui nume de domeniu. Arbitrajul referitor la numele de domeniu .ro se
poate face la Centru de Arbitraj al Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (OMPI),
însă există în intenţia RNC ca să se realizeze un sistem de arbitraj românesc – ceea ce ar rezolva
o parte din nemulţumirile actuale. În plus, s-a dovedit eficient în a reglementa unele activităţi din
comerţul electronic prin coduri de conduită dezvoltate de asociaţiile profesionale relevante.
Asemenea coduri de conduită ar putea acoperi probleme legate de SPAM, clasificarea
conţinutului paginilor web, asistenţa acordată utilizatorilor sau procesarea datelor personale.
Oricum am privi, orice act normativ, lege, regulament sau Hotărâre de Guvern prevede într-un
mod tacit şi nescris un singur lucru: cel mai mare câştig este de partea consumatorului care va fi
protejat şi în acelaşi mod asigurat la achiziţionarea sau transferul de bunuri şi/sau servicii.

4.4. Obstacole în calea dezvoltării comerţului electronic în România

Nu a fost identificată necesitatea pentru legislaţie suplimentară în domeniul comerţului
electronic. Obstacolele majore care fac comerţul electronic să nu se dezvolte suficient sunt legate
mai degrabă de următoarele elemente :
Situaţia actuală a sistemului bancar românesc.
Sistemul bancar românesc, deşi cu mult îmbunătăţit faţă de anii trecuţi încă prezintă
probleme majore în special în ceea ce priveşte decontarea electronică a plăţilor interbancare.
Astfel nu există încă un sistem implementat de decontări interbancare, acestea putând dura şi
până la 5 zile lucrătoare. Lipsa acestui sistem face ca plăţile interbancare să fie greoaie, implică
comisioane mari şi ca atare băncile sunt dezavantajate în acceptarea cardurilor de la alte bănci la
propriile terminale ATM sau PoS . Aceasta este valabil cu atât mai mult la utilizarea lor pe
Internet unde pot apărea probleme suplimentare de securitate şi autentificare. Pentru gestionarea
sistemului naţional de plăţi a fost creată, încă din anul 2000 Societatea Naţionala de Transfer de
Fonduri şi Decontări - TransFond de către banca centrală (BNR), care deţine 33% din acţiunile

40
TransFond, şi de 28 de bănci comerciale, cu 67% din acţiuni. Însă un sistem electronic de
decontare a plăţilor va fi operaţional abia în cursul anului curent. Acesta va permite o decontare
în timp real a sumelor sub 500 de milioane de lei, iar celelalte cazuri în maxim 1 zi lucrătoare1.
Aceasta este de altfel şi una din recomandările Consiliului Investitorilor Străini în prezentarea
referitoare la economia României din Mai 2002 – implementarea sistemului electronic de
decontări pentru a elimina întârzierile şi costurile excesive de tranzacţie şi a face operaţional
TransFond.
Şi totuşi – implementarea acestui mod electronic de decontare nu va însemna automat şi o
uşurinţă în utilizarea şi acceptarea cardurilor pe Internet. În primul rând datorită modului cum
sistemul cardurilor este dezvoltat în România. Fiecare bancă apelează la o soluţie diferită de
procesare a cardurilor, fără o reală interacţiune între diversele soluţii:
 prin Romcard – societate infiinţată de unele bănci în vederea efectuării acestui
serviciu (cum ar fi cazul BCR, Raifeisen, BCIT etc)
 sistem propriu (de ex. Bancpost sau BRD – Societe Generale)
 prin procesatori de carduri privaţi (Paynet sau Provus)
De asemenea există o anumită teamă în ceea ce priveşte securitatea tranzacţiilor, mai ales
în condiţiile în care nu există încă un sistem de asigurare a tranzacţiilor efectuate de pe carduri.
În aceste condiţii băncile nu sunt deocamdată interesate de dezvoltarea unui sistem prin care să
permită plăţi online prin carduri emise de alte bănci din cauza comisionului mic pe care îl pot
câştiga sau a dificultăţilor legate de verificarea cardului în timp real.
Companiile de soft încearcă să creeze sisteme de plată online adaptate la realităţile
româneşti, chiar dacă sistemul bancar nu oferă încă acest tip de serviciu.
Neîncrederea şi lipsa de informare privind comerţul electronic.
Atât utilizatorii români, cât şi comercianţii nu prezintă încredere într-un sistem de comerţ
electronic în principal cauzat de lipsa informării în acest domeniu. Ştirile referitoare la acest
subiect sunt legate mai ales de fraudele online ceea ce determină reticenţa şi îndoiala cu privire la
succesul unei astfel de abordări. Băncile nu recomandă sau chiar interzic folosirea în Internet a
cardurilor emise, din cauza temerilor legate de securitatea datelor.
Nu există un program naţional de conştientizare a IMM-urilor cu privire la aspectele
economice ale comerţului electronic şi modalităţile cum acestea pot fi implementate, cu toate că
anumite iniţiative în acest sens au fost susţinute de Uniunea Europeana. Nici o campanie de

41
informare a utilizatorilor cu privire la ce înseamnă şi ce implică apelarea la comerţul electronic
nu a fost elaborată până acum.
Agenţia Naţională pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, împreună cu reprezentanţi din alte
ministere a iniţiat o strategie naţionala privind comerţul electronic în cursul anului 2002, care
însă nu a fost încă încheiată.
4.5. Situri de comerţ electronic în România
În continuare aş dori să fac o prezentare succintă a unor magazine electronice mai importante
de pe piaţa românească.
www.casadecomenzi.ro Sit al SC Asimob Servicii SRL care oferă pe raza municipiului
Bucureşti, în regim de casă de comenzi, produse de la Metro Militari. Se pot comanda produse
alimentare (alimente de bază, ape, sucuri, cafea, ceai, cacao, carne, conserve, dulciuri, gemuri,
hrană pentru animale, lactate, legume, fructe, peşte, semipreparate, paste, cereale, panificaţie) şi
nealimentare (cosmetice, uz casnic, accesorii, birotică, papetărie, accesorii auto). Acestea sunt
prezentate pe subcategorii, fără descrieri dar cu fotografii. Preţurile sunt, conform celor afirmate
de site, la nivelul celor dintr-un supermarket obişnuit iar plata se face la livrare pe baza facturii.
Se indică modul de comandă a produselor şi se arată că orice comandă este confirmată telefonic
în maximum 30 de minute în intervalul orar de funcţionare a magazinului. Există şi posibilitatea
lansării de comenzi speciale prin telefon sau e-mail.
www.cd.ro Magazin virtual al SC Hercules SRL din Braşov dedicat vânzării de Compact
Discuri (CD-uri). Din prima pagină se arată că site-ul este unul din primele magazine virtuale din
România care acceptă cărţi de credit, tranzacţiile fiind efectuate pe servere din SUA cu
protejarea datelor cumpărătorilor prin tehnologie SSL. În prima pagină se prezintă albume
recente, noutăţi în domeniu (de pe site-ul “music.ro”), oferte speciale şi top 5 cd.ro. Toate
albumele de pe site sunt prezentate cu scurte detalii, inclusiv melodiile de pe discuri in format
mp3 de calitate modestă (din motive de copyright) şi fotografiile coperţilor. Există clasificarea
discurilor pe categorii (pop, rap, rock, popular) ca şi posibilităţi de căutare a unui CD. Sunt şi
indicaţii asupra modului de lucru al site-ului. Există posibilitatea abonării la un newsletter. Pe
site sunt şi link-uri spre case de discuri, posturi de radio şi posturi TV din România. Se indica
date numeroase de contact ale managementului şi administratorilor site-ului.
www.emania.ro Magazin virtual al New Media Concept SRL din Bucureşti care
comercializează produse electrocasnice şi electronice. Site-ul prezintă în prima pagină produsele

42
promoţionale ale zilei şi numărul total de produse existente în fiecare subcategorie. Există
posibilitatea afişării tuturor produselor grupate în ordinea crescătoare a preţului, se poate alege
un produs al unei firme anume sau se poate folosi funcţia de căutare “precis găseşti” care listează
produsele după o caracteristică precizată de cumpărător.
Oferta este afişată cu fotografii şi multiple detalii asupra performanţelor. Pe site există
indicaţii cu privire la modul de efectuare a comenzii. Plata se face cash la livrare sau cu ordin de
plată. Se pot trimite şi cadouri care sunt livrate după efectuarea plăţii. Primirea produselor se
face în 24-48 de ore după confirmarea telefonică cu lansatorul comenzii, gratuit pentru comenzi
peste 1 milion lei şi contra unei taxe de145.000 lei pentru comenzi mai mici. Livrarea se face
fără taxe suplimentare în oraşele listate pe site (Bucureşti şi alte 59 din tara), cu factură, chitanţă
şi certificat de garanţie de la producător sau importator. Site-ul afişează şi lista service-urilor care
asigură garanţia pentru o anumită marcă.
Pe site se indică datele de contact ale firmei. Există şi posibilitatea abonării la un newsletter
pentru a primi noutăţi săptămânale. Site-ul mai conţine şi o pagină de informaţii în engleză unde
se arată posibilitatea de a plăti în valută, din afara României, pentru a face cadouri în ţară. Plata
se face în acest caz prin transfer bancar sau prin Western Union Paycash.
www.magazinvirtual.ro Site fără administrator precizat de genul portal organizat pe trei
secţiuni: link-uri către site-uri de comerţ on line grupate pe categorii, zone on line ale membrilor
site-ului de unde se pot comanda direct produse cu livrare la domiciliu şi anunţuri de mică
publicitate pe categorii. Se oferă posibilitatea înscrierii gratuite a propriului magazin virtual, dacă
există, sau a realizării unui magazin virtual cu înscriere gratuită pentru până la 5 produse, fiind
prevăzute instrucţiuni detaliate, pas cu pas, în acest scop. Există o pagină de link-uri spre diverse
site-uri, una de opinii (feed-back) precum şi alta de prezentare a membrilor magazinului virtual.
Se indică e-mail-urile de contact ale administratorilor site-ului şi telefonul/faxul lor.
www.rate.ro Site de comerţ electronic al Rate.ro SRL. Oferă mai multe categorii de produse
(calculatoare şi accesorii, electronice şi electrocasnice) care se pot cumpăra cu plata integrală sau
în rate. Mărfurile cu plata integrală se achită la livrare cu card Visa sau MasterCard, cash sau cu
ordin de plată iar cele în rate se plătesc prin bancă în baza unui contract semnat cu firma. Există
mai multe opţiuni cu privire la locul de livrare (Bucureşti sau alte localităţi), numărul de rate
(până la 18) şi afişarea preţurilor (lei sau USD cu sau fără TVA). Site-ul este structurat pe
categorii şi subcategorii de produse şi mărci cu facilităţi de căutare. Pe site există suport despre:

43
cum se cumpără, sistemul de plată, cum se face livrarea, service şi garanţie. Există o rubrică de
întrebări şi răspunsuri ca şi posibilitatea de a primi suport telefonic în zilele lucrătoare. Site-ul
oferă date complete despre proiectul Rate.ro şi despre posibilităţile de contactare a firmei. Se
precizează termenii şi condiţiile tranzacţiilor prin Rate.ro. Există şi posibilitatea de angajare. În
prima pagină se indică ştiri şi noutăţi specifice site-ului pe scurt.
www.teora.ro Site de tip magazin virtual de cărţi administrat de RomaniaUSA.com. Este
organizat sub formă a două magazine: unul pentru cumpărători din România şi altul pentru cei
din străinătate. În prima pagină a părţii pentru cumpărătorii din România se dau explicaţii privind
modul de lucru al magazinului virtual şi se indică ultimele apariţii. Ca modalităţi de plată există
doar plata prin ramburs fără taxe poştale de expediere. Magazinul este structurat pe categorii,
existând şi posibilităţi de căutare. Cărţile sunt descrise pe scurt inclusiv cu fotografii ale
coperţilor. Printr-un formular de feed-back se pot transmite impresii asupra site-ului. Partea
pentru clienţii din străinătate oferă explicaţii despre companie şi proiect şi indică datele de
contact din SUA si România. Cărţile au preţul în USD şi se primesc comenzi numai de la clienţii
din afara României. Modalităţile de plată sunt mai diversificate (credit card, check şi money
order).

44
 Concluzii
I ată şi câteva concluzii ce se desprind din studiul de caz prezentat la capitolul cinci, sunt
de fapt nişte propuneri care pot duce la îmbunătăţirea mediului de comercializare electronic.
1. Elaborarea de către specialişti în probleme bancare a unui studiu privind modul cum se
poate dezvolta în sistemul bancar românesc o soluţie de plată pe Internet acceptată de majoritatea
băncilor, precum şi rolul pe care TransFond poate/trebuie să îl joace în acest sens. O colaborare
între asociaţiile din domeniul IT&C, Banca Naţională a României şi Asociaţia Naţională a
Băncilor ar trebui să fie dezvoltată pentru a se putea implementa un sistem funcţional de comerţ
electronic. Ar fi foarte util ca Guvernul României, implicat de preferinţă prin MCTI şi Agenţia
Naţională pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, să participe de asemenea creând un Parteneriat
Public Privat funcţional.
2. Susţinerea unor programe pentru informarea IMM-urilor în privinţa avantajelor
comerţului electronic
3. Promovarea unor programe prin care să se mărească numărul de utilizatori Internet, în
special prin accesul de acasă şi să se determine creşterea numărului de calculatoare destinat
utilizării personale. Ar putea fi utilă în acest sens experienţa altor ţări care au utilizat diverse
metode cum ar fi deducerea din impozitul pe venitul global a costurilor legate de achiziţionarea
unui calculator. O altă soluţie ar putea fi crearea diverselor stimulente pentru cetăţeni în a utiliza
Internetul, cu acelaşi efect ca şi extinderea sistemului electronic de achiziţii publice în
promovarea comerţului B2B. Posibile acţiuni în acest sens ar fi plata pe Internet a utilităţilor
publice sau obligarea administraţiilor publice locale şi naţionale de a utiliza poşta electronică ca
o metodă oficială de comunicare cu persoanele fizice şi juridice.
4. Susţinerea şi crearea metodelor alternative de rezolvare a disputelor şi a codurilor de
conduită în domeniul comerţului electronic.
5. Iniţierea unor măsuri diverse pentru crearea încrederii utilizatorilor în economia digitală
– de tipul iniţierii unui sistem de mărci de încredere pentru site-urile de comerţ electronic .
Aceste măsuri ar trebui corelate cu ceea ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene.
6. Întărirea de către Banca Naţională a României a reglementărilor privind protecţia
consumatorului în ceea ce priveşte utilizarea cardurilor de debit/credit pe Internet

45
 Bibliografie

1. Costache Rusu coord., Manual de inginerie economică: Comerţ intern şi internaţional, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 2002
2. Dumitru Patriche, Urbanism Comercial, Editura Uranus, Bucureşti, 2002
3. Iacob Cătoiu coord., Cercetări de Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2002
4. Ionela Iorgulescu, Internet – Poşta Electronică Standard, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995
5. Manuel Castells, The Internet Galaxy, Oxford University Press, 2001
6. MasterCard, Visa, Secure Electronic Transaction (SET) Specification, 1996
7. Matt Haig, E-Business Essentials, The Sunday Times, 2001
8. Philip Kottler, Managementul Marketingului, Ediţia a 3 a, Editura Teora, Bucureşti 2002
9. Răzvan Şerbu, Comerţul electronic, Editura Continent, Sibiu 2002
10. Taylor Nelson Soffre Interactive, Global e-Commerce Report 2002
11. WTO - International Trade Statistics, World Trade Organisation, 2003
Adrese Internet:
www.wto.org („World Trade Organisation“)
www.oecd.org („Organisation for Economic Co-operation and Development”)
www.mcti.ro („Ministerul Comunicaţilor şi Tehnologiei Informaţiei”)
www.marketingpower.com („American Marketing Association”)
www.bnr.ro („Banca Naţională a României”)
www.itu.int („International Telecommunication Union”)
www.capital.ro („Ziarul Capital”)
www.actual.ro
www.business-online.ro
www.csis.org
www.riti-internews.ro
www.legi-internet.ro
www.afaceri.net
tpb.traderom.ro

46