Cuvânt-înainte

Noua lucrare a tânărului cercetător Lucian Popescu* ar fi

fost, probabil, încadrată, în urmă cu câteva decenii, în rândul
meditaţiilor despre «polemologie" (care se ocupă de teoria
conflictelor), opuse celor de frenologie" (domeniu ce tratează
teoria păcii). Astăzi, aceste diviziuni par destul de artificiale, în
condiţiile în care războiul şi pacea merg mână-n mână, într-o
lume globală tot mai complexă.
Ambiţia autorului este aceea de a răspunde unor întrebări
capitale ale contemporaneităţii, legate de absurdul unei exis­
tenţe cotidiene eşuate în conflicte endemice, în războaie care
nu se mai cheamă, în maniera clasică, „mondiale", dar care
macină planeta, o secătuiesc şi o transformă, conducând-o
spre o stare desertica, deopotrivă sub aspect material şi spiri­
tual. De aceea, paginile cărţii incită la lectură şi generează
teme de meditaţie.
Până la urmă, foarte multe chestiuni rămân să primească
răspunsuri şi soluţii în viitor, aşa cum este firesc. Meritul auto­
rului rămâne însă nealterat, fiindcă, adesea, punerea corectă a

* Beneficiar al Proiectului Investeşte în oameni!, Fondul Social European,

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
(POSDRU) 2007-2013, Axa prioritară 1: Educaţia şi formarea profesională în
sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere;
Domeniul major de intervenţie 1.5: Programe doctorale şi postdoctorale în
sprijinul cercetării. Contract POSDRU/6/1.5/S/4: „Studiile doctorale, factor
major de dezvoltare al cercetărilor socio-economice şi umaniste".
problemelor este la fel de importantă ca şi rezolvarea lor.
Cartea se adresează unui public larg, despre care se spune, de
obicei, că este mult mai informat decât odinioară sau cel puţin
că are mijloace de informare infinit superioare celor din trecut.
Ce rost are atunci o nouă abordare, care poate fi, pe alocuri,
repetitivă? Are un rost foarte precis şi o utilitate indiscutabilă,
fiindcă, paradoxal, lumea de azi, pe măsura creşterii volumului
de cunoştinţe, pătrunde tot mai adânc sub zodia ignoranţei.
Ni se repetă mereu — de către specialişti sau de către dascăli
improvizaţi, de către teoreticieni sau de către politicieni — că,
în şcoală ca şi în viaţă, trebuie să renunţăm la acumularea de
cunoştinţe şi să tindem spre tehnici, metode, instrumente. Ca
multe alte „pilde", este şi aceasta o exagerare evidentă şi peri­
culoasă, fiindcă „tehnicile" nu se pot aplica pe neant, nu pot
creşte din nimic. Oamenii trebuie să-şi folosească şi să-şi exer­
seze mereu memoria, care este o componentă fundamentală
a inteligenţei. în urmă cu peste două secole, Francisco Goya ne
avertiza că „somnul raţiunii naşte monştri", iar evitarea, pe cât
posibil, a letargiei presupuse de acest „somn" se face prin
exersarea vigilenţei bazate pe cunoaştere sau pe informaţie.
Lucrarea lui Lucian Popescu ne îndeamnă la meditaţie, ne
ajută să gândim creator şi să căutăm soluţii, dar, mai ales, ne
informează. Cine deţine informaţia potrivită, echilibrată şi
necesară este capabil nu numai să înţeleagă lumea, ci s-o şi
modeleze, s-o schimbe în acord cu idealuri constructive, baza­
te pe valorile umane supreme. Alături de autor, felicităm şi
prestigioasa Editură Corint, fiindcă a înţeles cu prisosinţă aces­
te mesaje, iar pe cititor îl îndemnăm la o fascinantă călătorie
în lumea noastră globală, cu toate avatarurile ei.

Cluj-Napoca, octombrie 2009 Prof. univ. dr. loan-Aurel Pop,

membru corespondent
al Academiei Române