Beneficiile busuiocului

Busuiocul este o planta de mici dimensiuni a carei denumire in limba latina este Ocimum basilicum.
Renumit pentru aroma sa proaspata si naturala, busuiocul este agreat de gurmanzi si cunoscut pentru
proprietatile sale terapeutice, pentru beneficiile sale pentru sanatate.

In India busuiocul este cunoscut sub numele de Tulsi - busuioc sfant - si este un remediu popular natural, fiind
venerat. In cazul afectiunilor sistemului nervos si cele ale sistemului digestiv, se recomanda sa se bea un ceai
care sa contina cateva frunze de busuioc.

15 beneficii ale busuiocului

1. Puterea vindecatoare - planta are multe proprietati medicinale: frunzele au rol tonic si revigorant pentru
memorie. Acestea ajuta la eliminarea materiei catarale si a flegmei din tuburile bronsice. Fruzele imbunatatesc
functia digestiva si induc transpiratia abundenta.

2. Febra si raceli frecvente - frunzele de busuioc pot fi utilizate sub forma de suc, ceai sau decoct pentru
ameliorarea febrei si a racelilor (inclusiv la copii). Extractul de frunze de busuioc se va subtia cu putina apa si
se va bea la fiecare 2-3 ore.

3. Tuse - busuiocul este o componenta importanta a siropurilor de tuse expectorante. Acesta ajuta la
eliminarea mucusului in caz de bronsita si astm.

4. Dureri in gat - cand apar dureri de gat se va bea apa fiarta in care s-a adaugat putin busuioc. La fel de utila
in acest sens este si gargara.

5. Tulburari respiratorii - planta are efecte benefice in tratarea tulburarilor sistemului respirator. Decoctul
din frunze de busuioc, cu miere si ghimbir este un remediu eficient pentru bronsita, astm, gripa, tuse si
raceala. Un decoct din frunze de cuisoare si sare poate fi un ajutor imediat in caz de gripa. Acesta ar trebui sa
fi fie fiert intr-o jumatate de litru de apa pana cand aceasta scade.

6. Pietre la rinichi - busuiocul are efect de tonifiere asupra rinichilor. Daca este prezenta o piatra la rinichi, se
recomanda se se bea un amestec din sucul obtinut din frunze de busuioc amestecat cu miere, regulat, timp de 6
luni. Dupa aceasta perioada, piatra (daca este de mici dimensiuni) ar trebui sa fie eliminata prin intermediul
tractului urinar.

7. Tulburari cardiace - busuiocul are efect benefic in cazul bolilor cardiace si a slabiciunii declansate de
acestea. Planta mai are rolul de a reduce nivelul colesterolului din sange.

8. Afectiuni pediatrice - problemele comune intalnite in randul copiilor: tuse, febra, racaela, diaree si
varsaturi raspund favorabil la consumul de suc de busuioc. Daca pustulele specifice varicelei intarzie sa
dispara, frunzele de busuioc vor grabi vindecarea acestora.

9. Stres - frunzele de busuioc sunt considerate ca fiind un agent anti-stres. Studii recente arata ca acestea pot
oferi o protectie semnificativa impotriva stresului. Chiar si persoanele sanatoase pot mesteca 12 fruze de
busuioc de doua ori pe zi pentru prevenirea stresului. Acestea au rolul de a purifica sangele si ajuta la
prevenirea mai multor manifestari specifice stresului.
1
10. Infectii bucale - frunzele de busuioc sunt renumite pentru eficienta lor in tratarea ulceratiilor si infectiilor
gurii. In acest scop este indicat sa se mestece cateva frunze de busuioc.

11. Muscaturi de insecte - planta are efect preventiv si curativ in cazul muscaturilor sau intepaturilor de
insecte. Pentru acest lucru se va consuma o lingurita de suc din frunze de busuioc, o data la cateva ore. De
asemenea, sucul proaspat se va aplica si pe partile afectate. Pasta din radacini proaspete este la fel de utila in
cazul muscaturilor de insecte si al lipitorilor.

12. Afectiuni cutanate - aplicat local sucul de busuioc este benefic pentru tratarea bolilor de piele, herpesului
si al leucodermei.

13. Probleme ale dintilor - frunzele de busuioc uscate la soare, pot fi pisate si folosite pentru spalarea
dintilor. Pentru mentinerea sanatatii dentare, inlaturarea respiratiei urat mirositoare si pentru masajul dintilor
acestea pot fi amestecate inclusiv cu ulei pentru a se forma o pasta cu care se vor curata dintii.

14. Dureri de cap - busuiocul este un remediu util pentru durerile de cap, utilizat sub forma decoctului de
frunze de busuioc, amestecate cu pasta de santal si aplicat pe frunte. Compozitia este revigoranta si
amelioreaza durerile de cap.

15. Afectiuni oculare - busuiocul este un remediu eficient pentru ochii inflamati si pentru vederea diminuata
pe timp de noapte, generate in mod special de deficienta de vitamina A. Doua picaturi de busuioc negru se
recomanda sa se puna in ochi, in fiecare zi, inainte de culcare.

Modalitati de pregatire a remediilor

Se vor spala frunzele proaspete de busuioc in apa rece si se vor clati timp de cateva minute pentru a se elimina
orice urma de praf sau pesticide. In scopul de a se pastra intacte gustul si aroma, busuiocul va fi ultimul
ingredient care se va adauga in reteta deoarece daca acesta va fi tratat timp indelungat la temperaturi inalte,
uleiurile sale se vor evapora.

Frunzele de busuioc maruntite, proaspete sau uscate sunt folosite pentru a aroma diverse tipuri de legume,
fripturi sau mancaruri, supe si inclusiv salate de legume si de fructe. Busuiocul este unul dintre ingredientele
principale din salata pesto, un sos verde care se poate adauga la supe, legume, peste si diverse tipuri de paste.

Beneficiile masajului cu ulei de busuioc

In cazul sistemul nervos, busuiocul este util pentru tratarea depresiei, stresului, obosealii, starilor de anxietate,
durerilor de cap, nevralgiilor si migrenelor. De asemenea, busuiocul este utilizat pentru tratarea ametelilor
(inhalatii, masaj local etc.).

Busuiocul ajuta la stimularea circulatiei sangelui si are rol tonic, trateaza indigestia, greata si spasmele
gastrice, trateaza astmul, fluidizeaza secretiile pulmonare, amelioreaza congestia sinusurilor si pierderea
mirosului daca este utilizat sub forma de inhalatii si masaj. Busuiocul imbunatateste aspectul pielii si
indeparteaza insectele, are rol emenagog (stimuleaza sau regleaza menstruatia) si scade intensitatea crampelor
menstruale.

Cimbrul, leac pentru zeci de boli

2
Cimbrul dă gust mâncărurilor, însă acest condiment are şi calităţi medicinale, fiind de ajutor în multe dintre
bolile sezonului rece. Află ce afecţiuni poţi trata cu remediile din cimbru!

Printre substanţele care conferă cimbrului valoare terapeutică se numără uleiul volatil, taninurile, mucilagiile
şi substanţele amare. Există două tipuri de cimbru, de cultură şi de grădină, ambele având calităţi curative în
multe afecţiuni des întâlnite în această perioadă, precum viroza, bronşita sau sinuzita, dar şi pentru tulburările
digestive. Remediile pe bază de cimbru oferă protecţie cardiacă şi au acţiune antiinflamatoare, antibacteriană
şi antivirală. De asemenea, leacurile pe bază de cimbru acţionează ca tonic nervos, ca antispasmodic şi
antireumatic.

Cum se administrează

Modul de preparare şi cel de administrare al cimbrului depind de boala pentru care este recomandat. Spre
exemplu, pentru viroze şi bronşite se indică tratamentul cu tinctură de cimbru. În combaterea astmului, uleiul
volatil de cimbru dă rezultate bune, în timp ce în diaree se administrează pulberea de cimbru.

1. PULBEREA se obţine prin măcinarea plantei cât mai fin, cu ajutorul râşniţei. Praful se păstrează în
borcane închise ermetic, în locuri răcoroase şi la întuneric.
2. ULEIUL VOLATIL, disponibil în magazinele cu produse naturiste, este preparat prin tehnologii specifice
de extragere a substanţelor active. Uleiul volatil din pulbere se evaporă în aproximativ o săptămână, prin
urmare este indicat a se folosi în acest interval.
3. TINCTURA se prepară astfel: într-un borcan cu 400 de ml de alcool alimentar de 50 de grade se pun 15
linguri de pulbere de cimbru şi se amestecă încontinuu. Se lasă totul la macerat timp de 12 zile. După această
perioadă, se strecoară amestecul, apoi se adaugă 10 picături de ulei volatil de cimbru. Tinctura se agită bine şi
se păstrează în sticluţe închise la culoare. Nu se poate administra mai târziu de 3 luni.
4. INFUZIE combinată. Lasă la macerat timp de 10 ore 4 linguri de cimbru în 500 de ml apă. Filtrează apoi
planta şi fierbe-o timp de 5 minute în alte 500 ml apă. Lichidul de la prima filtrare se amestecă apoi cu
lichidul de la a doua filtrare şi se obţine infuzia combinată de cimbru.

INTERN

Fitoterapeutul Ruxandra Constantina recomandă astfel utilizarea remediilor de cimbru: Pe cale internă, se
administrează infuzia simplă sau infuzia combinată, câte 1-2 căni pe zi. Tinctura de cimbru se ia câte o
linguriţă pe zi, de 2-3 ori pe zi. Din pulbere se poate administra câte 1 vârf de linguriţă de 3-4 ori pe zi, iar din
ulei volatil, 3 picături de 3 ori pe zi, timp de cel mult 10 zile.

EXTERN

Uleiul se poate folosi în aromaterapie sau pentru inhalaţii, în bronşite şi sinuzite. Uleiul este eficient şi în
masajele pentru amelioarea simptomatologiei în caz de reumatism, nevralgii, atrofie musculară şi paralizie.

Ce poate trata

* Simptomele bronşitelor acute sau cronice, a virozelor respiratorii şi tusei pot fi reduse cu tinctură de cimbru,
care are efect expectorant. În adaos cu extract de ciuboţica-cucului, tratamentul cu tinctură de cimbru are
acţiune bronhodilatatoare, expectorantă şi calmantă. Se recomandă consumul a câte o linguriţă din fiecare
tinctură, de câte 4-6 ori pe zi, timp de 2 săptămâni.
* În tratamentul astmului, pneumoniei şi infecţiilor respiratorii se recomandă administrarea de ulei volatil,
câte 2-3 picături pe zi, timp de 2 săptămâni.
* Uleiul are efect antibiotic şi bronhodilatator puternic. Faringita şi laringita pot fi calmate tot cu ajutorul
3
uleiului de cimbru.
* Colitele şi enterocolitele pot fi tratate cu ajutorul pulberei de cimbru. Simptomele colonului iritabil
(spasmele digestive şi balonarea) pot fi reduse prin tratament cu pulbere de cimbru, pentru că are efect
antiinflamator şi distruge flora bacteriană de fermentaţie. Se ia câte o jumătate de linguriţă de pulbere, de 4 ori
pe zi.
* În tratamentul sinuzitelor, se utilizează tot uleiul volatil de cimbru, sub formă de inhalaţii. Se pot aplica şi
comprese pe frunte cu tinctură de cimbru, care se ţin timp de cel puţin 20 de minute.

Bine de ştiut

Nu este indicat să utilizaţi pe cale internă uleiul esenţial de cimbru, fără acordul medicului. Dacă intenţionezi
să foloseşti extern uleiul esenţial de cimbru, trebuie să ştii că acesta poate irita pielea. Indiferent sub ce formă,
cimbrul de cultură este contraindicat femeilor însărcinate.

Calmează colicile şi scade colesterolul

Cimbrul de cultură este unul dintre cele mai utilizate condimente folosite pentru a da savoare diferitelor
mâncăruri, dar este folosit şi ca plantă medicinală, datorită proprietăţilor sale terapeutice. Cimbrul are
proprietăţi antibiotice, antiseptice şi antiinflamatorii, la nivel respirator şi digestiv. De asemenea, cimbrul
stimulează şi îmbunătăţeşte digestia, calmează colicile abdominale şi balonarea şi ajută la normalizarea
valorilor colesterolului sangvin „bun“.

Pe lista cu proprietăţile cimbrului se numără: acţiunea de eliminare a paraziţilor intestinali, efectele

bronhodilatatoare, expectorante, acţiunea benefică de la nivel cerebral, pentru că favorizează circulaţia
cerebrală şi fluidifică sângele. Mai mult, cimbrul poate creşte puterea de concentrare, are efecte antioxidante
la nivelul neuronilor, reglează tensiunea arterială şi combate starea de oboseală.

Ceaiul de Soc are efect miraculos daca este

preparat corect
4
Socul (Sambucus nigra) este o plantă cu efecte terapeutice puternice ce poate trata şi preveni un număr urias
de afecţiuni. Florile şi fructele de soc sunt folosite pentru herpes simplex, probleme reumatice inflamaţii ale
căilor respiratorii, reducerea inflamaţiilor, calmarea iritaţiilor. De asemenea ceaiul de soc are efect diuretic şi
este foarte eficient în detoxifierea organismului deci si pentru piererea în greutate. Frunzele de soc au si
puternice proprietăţi insecticide.
Florile au efect diuretic, laxativ, antiinflamator şi au proprietăţi antivirale şi antiseptice, în timp ce fructele
au excelente proprietăţi antioxidante.

Atât florile cat si frunzele conţin rutin, izocuercitin şi hiperozid. Florile conţin glicozide, taninuri, sapine,
pectine, uleiuri esenţiale, vitamina C şi saruri minerale, iar fructele conţin taninuri şi antociani cum sunt
sambucin, sambucianin, crisantemin şi alte glicozide şi cianidine.
Numai florile şi fructele de soc pot fi folosite pentru uz intern. Frunzele si ramurile socului sunt otravitoare
pentru consum.

Ceai de soc – proprietati si efecte

Beneficiile utilizării interne a socului, sub forma de infuzie(ceai de soc) sunt :
– florile de soc sunt folosite în mod tradiţional pentru tratarea gripei, răcelii, sinuzitelor, stărilor febrile
(reduce febra), probleme ale căilor respiratorii superioare, precum şi a febrei fânului;
– fructele au efect analgezic dar au şi proprietăţi laxative (fiind foarte eficiente în constipaţie) şi diaforetice;
– fructele se folosesc în afecţiunile reumatice şi în artrita;
– florile şi fructele de soc sunt eficiente în tratarea bolilor degenerative, previn cancerul şi ajută la manţinerea
sub control a tumorilor benigne. Sunt foarte eficiente în activarea sistemului imunitar;
– cu ceai de soc se pot distruge eficient si viermii intestinali;
– socul este un remediu natural în lupta cu obezitatea datorită proprietătilor laxative şi diuretice, ajutând la
detoxifierea organismului şi la eliminarea excesului de apă din organism;
– socul creşte secreţia glandelor mamare;
– alte utilizări ale ceaiului de soc: stimulează sistemul imunitar, tratează infecţiile urechii, stimulează
circulaţia.

Compresele cu Ceai de Soc trateaza celulita

Ceaiul de soc este folosit de mult timp datorita proprietatilor sale antilipidemice, sporind arderile, mobilizarea
grasimilor si reducand tesutul adipos din corp. Ceaiul si tinctura de soc sunt indicate aproape in toate dietele,
iar compresele de soc ajuta in eliminarea celulitei.

Indicaţii pentru uz extern:

– frunzele şi scoarţa de soc sunt folosite pentru a trata arsurile minore şi degerăturile;
– florile sunt folosite pentru ochii inflamţi, pentru pielea iritată şi inflamată, furuncule, eczeeme, urticarii,
leziuni sau ulceraţii la nivelul cavităţii bucale;

Prepararea ceaiului de soc

Infuzia. Modul clasic de preparare a infuziei din flori de soc este următorul: adăugaţi o lingură de flori in 250
de apă fierbinte. Păstraţi vasul acoperit timp de aproximativ 5 minute. Filtraţi şi îndulciţi cu miere (dacă
doriţi). În mod regulat se beau 3 căni de ceai de soc pe zi, după fiecare masă. În cazul în care aveţi gripă sau
răceală se pot bea până la 6-8 căni cu ceai de soc pe zi, dar numai timp de câteva zile.
Decoctul din flori de soc este obţinut prin fierberea a 50 g de flori în 250 ml de apă timp de 3 minute.

5
Decoctul din scoarţă de soc este obţinut astfel: două mâini de scoartă de soc se fierb într-un litru de apă până
când apa se reduce la jumătate din cantitatea iniţială, apoi se filtrează şi se divide cantitatea în trei părţi. Se
bea câte o parte înainte de fiecare masă.

Fructele de soc se pot folosi sub formă de infuzie în amestec cu alte fructe sau plante uscate, fiind preparată la
fel ca şi infuzia de flori. De asemenea, fructele se pot folosi sub formă de suc preparat astfel: 20 de g de fructe
se amestecă cu o lingură de miere şi se mixează. Se ia câte o ligurită în fiecare dimineaţă, ca laxativ.

Precauţii in utilizarea ceaiului de soc

– frunzele şi fructele crude conţin glicozide toxice. De aceea aceste remedii trebuie folosite cu grijă, doar aşa
cum vă sunt indicate de către specialişti.
– Nu consumati continuu ceai de soc. Folosiţi-l maxim 10 zile cu 5 zile pauză.
– Când folositi remedii din plante, trebuie să fiţi conştienţi că acestea pot fi extrem de puternice, şi puteti avea
reacţii adverse. Dacă apar reacţii adverse cum sunt intoxicaţii, vomă, iritaţii ale gâtului, arsuri stomacale,
dificultăţi respiratorii sau convulsii, opriţi imediat folosirea remediilor din plante şi consultaţi medicul
dumneavoastră.

Păducel (Crataegus monogyna) - beneficii şi

proprietăţi
 Denumire populară: păducel, gherghin, mărăcine, măceş, ramn
 Denumire științifică: Crataegus monogyna

6
Descriere
Păducelul este un arbust spinos ce creşte spontan la marginea drumurilor şi este folosit asedeori la construirea
gardurilor vii din întreaga Europă. Poate atinge înălţimea de 10 m, iar în trecut din crengute inflorite de
paducel se impleteau cununi ornamentale la nunţi pentru a aduce fericire şi rodnicie mirilor sau erau aşezate la
leaganul pruncilor pentru a-i feri de spiritele rele.

În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât şi florile
sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi.

Compoziţie
Florile şi fructele de păducel conţin amine aromatice precum tiramina, lavonoid, antociani, uleiuri volatile,
acizi triterpenici, acid crategic, acid ursolic, pectine, fitosteroli, vitamina C, B complex.

Acţiune
Preparatele pe bază de păducel au efect tonic cardiac, diuretic, hipotensiv, astringent şi vasodilatator.

Indicaţii terapeutice
Produsele pe bază de păducel sunt indicate în cazurile de angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze
cardiace, insomnii, oboseală, iritabilitate etc..

Administrare:

Sunt recomandate infuziile (1-2 linguriţe de flori uscate la o cană de apă clocotită, se beau 2-3 căni pe zi, timp
de maximum 4 săptămâni) şi tincturile de păducel (20 de picături la un pahar mare cu apă, după mese, de 3
ori pe zi).
Precauţii şi contraindicaţii

Cura cu paducel se face doar pe perioade scurte de timp pana la normalizarea valorilor tensionale sau a
functiei cardiace (cure maxim de 3 luni). Nu se administreaza femeilor gravide deoarece produce relaxarea
uterului.

7
Dozele mari pot provoca ameţeli: evitaţi şofatul după ingerarea plantei.

Coada-şoricelului (Achilea millefolium) - beneficii

şi proprietăţi
 Denumire populară: coada-şoricelului, alunele, iarba oilor, prisnel, iarba strănutătoare, ciureşică,
brădăţel
 Denumire științifică: Achilea millefolium
8
Descriere
Coada-şoricelului este o plantă care creşte pe solurile aspre de pe păşuni şi de pe marginea drumurilor.
Frunzele ei verde-închis sunt divizate în mai multe segmente, aspect reflectat de numele latin de
„millefolium", adică „o mie de frunze". Capetele plate ale inflorescenţelor, alcătuite din multe flori albe sau
roz, apar vara.

Pentru obţinerea preparatelor medicinale din coada-şoricelului, majoritatea autorilor recomandã folosirea
florilor, însă unii considerã totuşi cã toatã partea aerianã (tulpina, frunzele) poate fi recoltatã împreunã cu
florile mãrunte, albe, dispuse în inflorescenţe.

Coada-şoricelului - Compoziţie
Florile conţin 0,2-0,5% ulei esenţial, iar frunzele, 0,02- 0,07%. Uleiul conţine sesquiterpene, mai ales azulenă,
şi lactonă achilleinică, cu efect antiinflamator, tanini, flavonoidele antiinflamatorii, alcaloizii, principii active
(achileina, azulen, chamazulena, cineol, borneol, thion- camfen, limonen, pinen, cariofilen, acizi organici, acid
achileic, formic, acid acetic, valerianoic, probionic, alcooli metilic, colina, fitosteroli.

Coada-şoricelului - Acţiune
Proprietăţi astringente, stomahice, antispasmotice, antiseptice, antiinflamatorii, decongestive, hemostatice,
cicatrizante, calmante, vermifuga (favorizează eliminarea viermilor intestinali), reglator hormonal datorită
prezenţei fitosterolilor, principiile active ajută la refecerea celulelor hepatice, favorizează evacuarea vezicii
biliare, acţiune coleretică, colagogă, impiedică formarea pietrelor la vezică (efecte comparabile cu
anghinarea), antiinflamatorie la nivelul vezicii, combate colecistiele acute şi cronice, creşte rezistenţa
organismului la infecţii, flavonoidele au acţiune antispastică, combat spasmele intestinale, reduc inflamaţia şi
ajută la refacerea mucoasei tubului digestiv, datorită fitosterolilor continuţi, hormoni naturali (apigeina şi
luteolina) reglează activitatea gonadelor, stimulează activitatea hormonilor care controlează ciclul menstrual,
acţiune diuretică, depurativă, dezintoxicant pentru ficat, bilă, rinichi.

Coada-şoricelului - Indicaţii terapeutice

Coada-şoricelului este întrebuinţatã datoritã efectelor ei benefice în afecţiunile digestive, enterite, enterocolite,
în colicile abdominale, în bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor. În amestec cu alte plante cu acţiune
similarã, este folositã pentru stimularea digestiei în caz de hipo sau anaciditate gastricã. Planta mai este
recomandatã în tratamentul afecţiunilor din sfera genitalã la femei, în inflamaţiile cronice ale anexelor precum
şi pentru calmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor musculaturii uterine. Preparatele din coada-
şoricelului sunt deosebit de valoroase în vindecarea plãgilor, inclusiv a arsurilor.

Administrare:

Pentru administrare internã, infuzia din coada-şoricelului se preparã din 2 linguri de flori la 2 cãni de apã. Se
va bea toatã cantitatea în mai multe reprize, pe parcursul zilei respective.

În bolile diareice, enterite şi enterocolite, infuzia din coada-şoricelului are efecte similare cu cele ale
preparatelor din muşeţel.

9
Pentru uz extern (plãgi, arsuri, eczeme, hemoroizi), se pot aplica pansamente îmbibate cu o infuzie obţinutã
din 2 linguri de flori la o canã de apã.

În cazul hemoroizilor se mai pot face bãi locale cu o infuzie concentratã preparatã din 30-50 g de flori la 1
litru de apã..

Coada-şoricelului - Precauţii şi contraindicaţii

Coada-şoricelului poate provoca alergii de contact.

Nu este recomandată în sarcină şi alăptare.

Expunerea la lumină nu este recomandată. Planta poate fi fotosensibilizantâ.

Dozele mari pot produce ameţeli şi dureri de cap.

Muşeţel (Matricaria chamomilla) - beneficii şi

proprietăţi
 Denumire populară: muşeţel, romaniţă, poala Sfintei Marii, marariul cainelui
 Denumire științifică: Matricaria chamomilla

Descriere
10
Muşeţelul este una dintre cele mai populare plante medicinale. Este o plantã ierboasã, aromatã, rãspânditã în
toate zonele de câmpie, pe pajişti, la margine de drum, în locuri însorite sau pe terenuri sãrate. În unele regiuni
din ţarã mai este cunoscut şi sub numele de romaniţã. Se deosebeşte de alte specii asemãnãtoare prin mirosul
aromat al florilor, prin diametrul de 0,5-0,8 cm al inflorescenţelor şi prin mijlocul curbat al florilor, de
culoareverde-gãlbui, înconjurat de petale albe. De la muşeţel se recolteazã florile, în lunile mai şi iunie.

Florile pot fi folosite în stare proaspătă, dar compuşii activi îşi păstrează calităţile timp de un an, dacă sunt
uscate într-un loc întunecos şi uscat. Muşeţelul se foloseşte în special la prepararea de infuzii şi extracte. Intră
şi în componenţa unor preparate precum soluţiile pentru ochi, sprayurile pentru gât, apele de gură şi tablete.

Muşeţel - Compoziţie
Florile de muşeţel conþin matricarina şi matricina, un mare numãr de flavonoizi, glucozide şi, nu în ultimul
rând, fitosteroli şi acizi graşi. Uleiul volatil obţinut din florile de muşeţel are un conţinut ridicat de
camazulenã şi bisabolol.

Muşeţel - Acţiune
Muşeţelul este foarte apreciat pentru o serie întreagã de proprietãţi terapeutice, cum ar fi: acţiunea
antispasticã, antiinflamatorie,carminativã, antialergicã, epitelizantã etc. Datele experimentale aratã cã
bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres, acelui provocat cu indometacin sau alcool etilic. Mai
mult decât atât, muşeţelul are o acţiune cicatrizantã.Un alt efect remarcabil este acela de inactivare a toxinelor
bacteriene, în special a stafilococilor şi streptococilor. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, pe lista proprietãţilor
muşeţelului trebuie adãugatã şi acţiunea imunostimulatoare.

Muşeţel - Indicaţii terapeutice

Muşeţelul este utilizat de multă vreme pentru tratarea afecţiunilor digestive, precum digestia leneşă, balonarea
şi flatu- lenţa. Lactonele sesquiterpenice cu gust amar stimulează sucurile gastrice, iar flavonoidele şi
cumarinele au acţiune antispastică şi antiinflamatorie.

Studii recente au demonstrat calitatea uleiului esenţial de a calma inflamaţiile; în acelaşi timp, el are efect
antidiuretic şi sedativ. Datorită acţiunii calmante, este adesea inclus în preparatele aplicate extern, pentru
tratarea afecţiunilor pielii care produc mâncărimi puternice, cum este eczema.

Uleiul esenţial se regăseşte adesea în componenţa medicamentelor destinate tratării iritaţiilor ochilor,
inflamaţiilor gâtului, rinitelor şi sinuzitelor, precum şi în apele de gură. Unii specialişti în medicina plantelor
recomandă muşeţelul pentru combaterea insomniei, tratarea hemoroizilor şi a problemelor menstruale, datorită
efectului său calmant.

Administrare:

Pentru prepararea infuziei de muşeţel se folosesc 2-3 linguriţe de flori la 1 canã de apã fiartã. Se lasã la
infuzat 10-20 de minute. Se beau 2-3 cãni pe zi. Infuzia astfel preparatã este indicatã în: gastrite, ulcer gastric
ºi duodenal, diaree, colite, enterocolite, recto-colite, infecþii urinare, acnee, pentru stimularea funcþiei
hepatice,a poftei de mâncare, pentru combaterea durerilor abdominale denaturã spasticã, pentru durerile
premenstruale, pentru prevenirea gripei şi guturaiului etc.

11
Gargara cu infuzie concentratã de muşeţel se indicã şi în amigdalite, afte bucale sau pentru dezinfectarea
gurii.

Pentru uz extern, se recomandã cataplasmele care constau din comprese îmbibate într-o infuzie concentratã,
aplicate pe pielea afectatã. Cataplasmele cu muşeţel sunt indicate în: ulcere varicoase, hemoroizi externi,
conjunctivite, eritemele fesiere simple ale sugarilor şi copiilor mici.

Muşeţel - Precauţii şi contraindicaţii

Muşeţelul nu ar trebui administrat în timpul sarcinii; există riscul să afecteze fătul.

Nu se recomandă folosirea muşeţelului în perioada lactaţiei.

A nu se folosi planta dacă suferiţi de astm sau în cazul în care aveţi istoric de alergie la plante precum
gălbenelele şi arnica, deoarece produsele pe bază de muşeţel vă pot provoca reacţii adverse.

Muşeţel - În cosmetică
Extractul de musetel este un adjudvant in tratamentul inflamatiilor si al iritatiilor produse de acnee pe fata si
corp. Alaturi de o buna ingrijire a pielii si alte tratamente prescrise de dermatolog, extractul de musetel va
poate fi de mare ajutor in vindecarea acneei.

CEAI DE SUNATOARE : BENEFICII, PROPRIETATI

MIRACULOASE SI CONTRAINDICATII
Sunatoarea, cunoscuta si sub denumirea stiintifica “Hypericum perforatum” este o planta erbacee raspandita
pe pasuni, prin gradini sau la marginea drumurilor, intalnindu-se din zona de campie pana la cea subalpina,
dar mai ales in zona deluroasa. Sunatoarea face parte din familia hipericaceelor, dezvoltandu-se ca o planta
perena ce poate ajunge chiar si la un metru inaltime, dimensiunea ei obisnuita fiind, insa, de 20 – 30 cm.
Tulpina este lemnificata sau selemnifica destul de repede in procesul de vegetatie. Frunzele, micute, au forme
diferite, cele mai multe fiind ovale.

12
In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei inflorite. Tulpina de sunătoare este dreaptă și
lemnoasă în partea inferioară, atingând înălțimi de până la 100 de cm. Frunzele au forma ovala, iar florile au o
culoare galbena superba fiind grupate in mai multe inflorescente. Aceasta planta se recolteaza in lunile iunie-
august, in zilele cu soare, la amiaza si se lasa la uscat la loc umbrit, datorita faptului ca lumina soarelui le
inroseste.
Sunatoarea este una dintre cele mai cunoscute plante folosite in fitoterapia din intreaga lume. In Grecia
antica era folosita in lupta cu febra, la curatarea ranilor si la tratarea arsurilor superficiale. In zilele noastre
oamenii de stiinta au descoperit ca sunatoarea are chiar si proprietati antivirale si antibacteriene. Reputatia
sunatoarei ca medicament este, in momentul acesta, probabil cea mai solida, ea fiind cea mai bine
documentata din punct de vedere stiintific, dintre toate plantele medicinale.

Sunatoarea este o planta folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile sale terapeutice foarte
importante. Recent, cercetatorii au mai descoperit unele intrebuintari si efecte benefice asupra organismului,
insa efectele sale sunt cunoscute din stramosi. Fitoterapeutii recomanda o cura cu ceai de sunatoare pentru a
trata afectiuni ale sistemului nervos, digestiv si de asemenea ale inimii, fierii, si ficatului. Stramosii nostri
foloseau aceasta planta pentru proprietatile sale afrodisiace, mai ales asupra barbatilor si de asemenea pentru a
aduce linistea sufleteasca si un somn placut si relaxant celui care o consuma. Pana si vechii egipteni foloseau
sunatoarea pentru proprietatile sale vindecatoare ale afectiunilor cardiovasculare si biliare.

CEAI DE SUNATOARE : PROPRIETATI SI SUBSTANTE

ACTIVE
Sunatoarea este o farmacie in sine, datorita compusilor sai foarte importanti. Au fost identificati peste 15
compusi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, galactoza, hiperina, hipericina, uleiul
volatil. Preparatele pe baza de sunatoare au foarte multe intrebuintari, atat in medicina cat si in cosmetica.
Sunatoareacontine ca ingredienti activi hipericina, pseudohipericina, flavonoide, taninuri si uleiuri volatile.

Are in principal actiune antiseptica si astringenta, de aceea este folosita in rani usoare, superificiale, in arsuri
sau gingivite. Sunatoarea este si antiinflamatoare si colagoga (favorizeaza evacuarea bilei in duoden) , de
aceea este potrivita in afectiuni ale ficatului sau tubului digestiv. Impiedica degenerarea celulei hepatice si
calmeaza durerile de stomac. Sunatoarea este o planta antivirala puternica, actionand direct asupra germenilor
patogeni. Infuzia de sunatoare este foarte benefica, drenand ficatul si ajutand la regenerarea sa. Mai multe
studii arata ca unele substante active din sunatoare (hipericina si hiperforina in special) ataca virusii care
produc hepatita de tip B si C.

PROPRIETATILE CEAIULUI DE SUNATOARE

Consumata inca din Antichitate pentru beneficiile pe care le aduce organismului, sunatoarea este si astazi una
dintre cele mai apreciate plante. Printre proprietatile acestei plante minune se numara:

 Proprietati antiseptice.
 Proprietati sedative.
 Proprietati antiimflamatoare.
 Proprietati remineralizante.
 Proprietati cicatrizante.
 Proprietati astringente.
13
 SUBSTANTE ACTIVE DIN COMPOZITIA PLANTEI
Printre substantele active ce se regasesc in compozitia plantei de sunatoare si ne sunt atat de benefice, se
numara:

 Colina
 Hipericina
 Saponinele
 Uleiul volatil
 Acidul valerianic
 Flavonoidele
 Taninurile

BENEFICIILE CEAIULUI DE SUNATOARE

1. Ceaiul de sunatoare lupta impotriva stresului si trateaza insomnia.

Sunatoarea este folosita de mii de ani ca si antidepresiv natural, cu reale calitati in vindecarea bolilor
nervoase, a starilor de depresie, indispozitie si pesimism. Ceaiul de sunatoare are efect relaxant asupra
psihicului, reduce anxietatea, stresul si combate insomnia, baut seara inainte de culcare face somnul
linistit si odihnitor. El combate depresia, este eficient in perioadele foarte solicitante, induce optimism,
vioiciune si un tonus pozitiv.

2. Trateaza durerile de burta durerile si imbunatateste tranzitul intestinal.

Ceaiul de sunatoare ajuta la functionarea normala a sistemului digestiv, prin protejarea mucoasei
gastrice, stimularea producerii si eliminarii de bila, sustinerea functiilor hepatice, reducerea spasmelor
care apar la nivelul tractului intestinal sau eliminarea tendintei de evacuare rapida a scaunului.

Ceaiul de sunatoare ajuta ficatul sa elimine toxinele din corp si stimuleaza tranzitul intestinal. Daca ai
dureri de burta ia o lingura pe stomacul gol, dimineata si seara. Pentru tratament de lunga durata bea
zilnic, timp de cel putin o luna, o ceasca calda de ceai de sunatoare.

3. Invinge depresia si anxietatea.

Numeroase studii au demonstrat ca ceaiul de sunatoare este la fel de eficient precum antidepresivele,
dar are mult mai putine reactii adverse decat acestea. Insa, trebuie tinut cont ca cercetarile au avut loc
pe esantioane reduse si in cazuri de depresie in forme usoare, prin urmare, ceaiul de sunatoare nu
trebuie sa inlocuiasca tratamentul medicamentos prescris de medicul specialist.

Ceaiul de sunatoare este un remediu traditional pentru depresie, stari febrile, dezinfectarea ranilor si
cicatrizarea arsurilor minore iar cercetari recente au scos la iveala ca beneficiile acestei plante sunt
datorate proprietatilor antivirale si antibacteriene, precum si activitatii la nivel cerebral, care ajuta la
eliminarea de serotonina, asa-numitul hormon al fericirii.

4. Ceaiul de sunatoare poate ameliora functionarea bilei.

14
 Consumat frecvent, ceaiul de sunatoare poate ameliora functionarea bilei, fiind recomandat in special
in prevenirea dischineziei biliare si a colecistitei. In plus, sunatoarea sprijina circulatia sanguina si
ajuta la eliminarea retentiei de apa, favorizand in acest fel si scaderea in greutate.

5. Poate ameliora durerile de urechi cauzate de otita.

Ceaiul de sunatoare ar putea ameliora durerile de urechi cauzate de otita, o afectiune cauzata de o
infectie. Intr-un studiu realizat pe 100 de copii, o combinatie de plante formata din sunatoare, usturoi
si galbenele a dat rezultate in ameliorarea durerilor si grabirea vindecarii infectiei.

6. Benefic pentru piele.

Ceaiul de sunatoare este benefic si pentru piele. Aplicat sub forma de comprese, ceaiul de sunatoare
este indicat pentru tenul iritat, uscat, ridat. De asemenea, este un remediu excelent si pentru micile
taieturi sau arsuri la nivelul pielii, favorizand cicatrizarea acestora.

CARE SUNT PRINCIPALELE AFECTIUNI CE POT FI

TRATATE FOLOSIND CEAIUL DE SUNATOARE?
Afectiuni ale sistemului nervos.

Tratamentele cu preparate de sunatoare (infuzie si tinctura) sunt eficiente in bolile sistemului nervos,
datorita efectului antidepresiv si sedativ produs de hiperforina, o substanta prezenta in compozitia plantei.
Cura cu infuzie (cate doua cani pe zi, consumate intr-un interval de doua-trei luni) actioneaza excelent
asupra persoanelor cu stari depresive. De asemenea, tinctura de sunatoare combate astenia, depresia,
insomnia si somnul agitat. Se iau cate 15 picaturi pe zi, diluate in ceai sau in apa, in trei transe. Cura cu
tinctura de sunatoare dureaza minimum 21 de zile.

 Afectiuni ale sistemului digestiv.

Efectele antiseptice, antiinflamatoare si astringente ale curei cu infuzie si cu tinctura de sunatoare se

constata in cazul afectiunilor hepatice (hepatit cronica si acuta, ciroza, ascita, degenerarea celulei hepatice,
dischinezie biliara). Se iau cate 10 picaturi de trei ori pe zi, timp de trei saptamani. Sunatoarea mai
combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric si duodenal, crampele stomacale, viermii intestinali si lipsa
poftei de mancare. In astfel de afectiuni se recomanda cate trei ceaiuri pe zi sub forma de infuzie
combinata de sunatoare. Terapia cu sunatoare s-a dovedit extrem de eficienta in afectiunile
cardiovasculare (hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca si circulatorie), dar si in artrita obliterant, in
varice si in ulcere varicoase. Se bea cate o jumatate de cana de trei ori pe zi, timp de o luna.

 Afectiuni pulmonare.

Cura cu infuzie de sunatoare poate trata cu succes astmul bronsic, bronsitele acute, tusea, racelile
puternice.

 Afectiuni bucale.

15
 Inflamatiile gatului, gingiilor si ganglionilor pot fi tratate cu ajutorul infuziei de sunatoare, fie bauta ca
atare, fie sub forma de gargara sau comprese. Asadar, gargara cu infuzie de sunatoare trateaza eficient
abcesele dentare, aftele, ranile, etc.

 Afectiuni ale pielii.

Ranile deschise, ranile purulente, plagile provocate de taieturi, eczemele, acneea furunculele, intepaturile
de insecte pot fi tratate cu ajutorul fie a infuziei de sunatoare fie a uleiului de sunatoare. Afectiunile pielii
mai pot fi tratate si cu ajutorul unguentului din flori de sunatoare ce poate fi gasit in farmacii naturiste sau
preparat acasa. Sunatoarea combate senzatia de durere, de usturime si de mancarime, calmand suferintele
la nivelul pielii si vindecand arsurile. De asemenea, uleiul de sunatoare aplicat pe piele poate vindeca
alergiile, arsurile, iritatiile si eczemele.

CUM SE PREPARA CEAIUL DE SUNATOARE?

Ceaiul din flori de sunatoare se prepara ca o infuzie de plante obisnuita. La o cana de 250ml de apa se pune o
lingura de flori se sunatoare. Apa trebuie sa fie la temperatura de 100°C , iar infuzia poate dura pana la 5-6
minute. Cand ceaiul se mai raceste se poate indulci cu miere sau zahar, dupa preferinte.

CEAI DE SUNATOARE – CONTRAINDICATII

Efectele adverse ale curei cu sunAtoare sunt fotosensibilitatea, arsurile pe piele, durerile de cap, ameTeli,
uscaciunea gurii, tulburari gastro-intestinale, tulburari de concentrare, etc. Se recomanda sa nu se consume
produse de sunatoare de catre femeile insarcinate sau care alapteaza.

Se recomanda ca persoanele cu ten deschis sa evite expunerea la soare sau alte surse de radiatii ultraviolete in
timpul tratamentului cu sunatoare, deoarece poate cauza fotosensibilitate. De asemenea, trebuie evitate
bauturile alcoolice. Nu luati ceai de sunatoare impreuna cu: tirozina, narcotice, amfetamine sau
antiinflamatoare nesteroidiene, loperamida, digoxina, contraceptive orale, medicamente pentru astm sau
medicamente antihipertensive. Tratamentul cu sunatoare nu trebuie sa fie luat in paralel cu medicamentele
antidepresive.

POT CONSUMA CEAI DE SUNATOARE IN SARCINA?

Ceaiurile din plante nu sunt intotdeauna benefice pentru o femeie insarcinata, de aceea unele ceaiuri sunt
interzise in sarcina. Anumite plante trebuie evitate in timpul sarcinii si chiar al alaptarii intrucat pot face rau
mamei si fatului, mai ales in concentratii mari ca in cazul prepararii unui ceai. Ceaiul de sunatoare se
recomanda a se consuma cu moderatie in timpul sarcinii si in timpul alaptarii, dar nu inainte de a consulta
inainte un medic specialist.

COPIII POT CONSUMA CEAI DE SUNATOARE?

16
 Sunatoarea nu este recomandata copiilor sub 6 ani, iar pentru copiii de 6-12 ani, doza trebuie sa fie adaptata
de la caz la caz de catre medic.

Cele mai des utilizate plante pentru prepararea ceaiurilor

Exista o diversitate de plante care pot fi folosite pentru prepararea unui ceai, fiecare dintre acestea, avand
efecte benefice diferite.
Printre acestea sunt:
- cuisoare - sunt adjuvant in durerile stomacale;
- seminte de anason - stimuleaza digestia, amelioreaza colicii, calmeaza tusea, simptomele bronsitei si
improspateaza respiratia;
- musetelul - este cunoscut pentru atributele sale calmante, proprietatile antiinflamatorii, antispasmodice si
este recomandat pentru tratamentul multor afectiuni;
- crizantema - are gust dulce, reduce febra, este recomandata in boli hepatice, ajuta la eliminarea toxinelor;

17
- scortisoara - este calmant, stimuleaza circulatia sanguina si digestia;
- ginseng - contribuie la mentinerea starii de sanatate a organismului, stimuleaza vitalitatea acestuia;
- radacina de ghimbir - imbunatateste circulatia sanguina, digestia, amelioreaza starea de greata, artrita si este
adjuvant in tratamentul congestiei pulmonare;
- lemongrass - are proprietati calmante, inlatura efectele indigestiei, febrei si intareste sistemul imunitar;
- patrunjelul - este un bun diuretic si ajuta la buna functionare a rinichilor;
- Pau d'Arco sau arborele furnicilor - are efect antiinflamator, antimicrobian (inclusiv asupra ciupercii -
candida albicans - bacteriilor, virusurilor - herpes simplex I si II, virusului gripal, poliovirusul, retrovirusul si
paraziti);
- menta - are efect calmant, improspateaza respiratia si amelioreaza unele probleme digestive (se recomanda
in caz de diaree, varsaturi, greata);
- trifoi rosu - este utilizat cand apar simptomele menopauzei, cancer, mastita, astm bronsic, psoriazis, eczeme.
Nu este recomandat copiilor, femeilor insarcinate sau care alapteaza;
- macese - sunt o sursa naturala de vitamina C si bioflavonoide. Sunt benefice pentru ficat, rinichi, sange, au
efect tonic si sunt un bun remediu pentru oboseala, raceala si tuse;
- sarsaparilla (vita de vie tropicala) - ofera energie si contribuie la mentinerea sanatatii pielii;
- Slippery Elm (scoarta de ulm alunecos) - ajuta la ameliorarea crampelor stomacale si a altor probleme
gastrointestinale;
- fenicul - este utilizat ca adjuvant digestiv si pentru a diminua simptomele tractului respirator superior;
- papadia (frunzele) - contine mai mult betacaroten decat morcovii, imbunatateste capacitatea unei persoane
de a vedea in semiintuneric (vederea nocturna). Frunzele contin fier, calciu, potasiu, fosfor, magneziu si zinc,
precum si vitaminele B1, B2, B5, B6, B12, C, D, E si P. Atenueaza problemele cutanate, este un bun
detoxifiant si protejeaza distrugerea celulelor, contribuind la vindecarea cicatricilor. Imbunatateste functia
hepatica, este adjuvant in eliminarea pietrelor biliare si reduce inflamatia ductelor biliare. Are un gust
puternic, intens si amar, de aceea se recomanda indulcirea ceaiului inainte de a se consuma;
- brusture - curata sangele, stimuleaza ficatul, regleaza glicemia, are proprietati antiinflamatorii si
antioxidante;
- urzica - curata sangele, este bogata in vitaminele A si C, imbunatateste functia ficatului, a rinichilor,
calmeaza tusea si amelioreaza problemele respiratorii, diareea si constipatia;
- zmeura - este recomandata in caz de diaree, menstruatie. Este bogata in vitamine si minerale, un bun
antioxidant;
- rozmarin - sustine o circulatie sanguina adecvata, stimuleaza ficatul, diminueaza durerile articulare si le
inlatura pe cele de cap, alina simptomele de raceala;
- salvia - calmeaza starile nervoase, imbunatateste digestia si contribuia la ameliorarea starilor de congestie
pulmonara si tuse;
- cimbru - imbunatateste sistemul imunitar, calmeaza durerile de gat si tusea. Are rol antiseptic;
- valeriana - are calitati relaxante si inlatura insomniile, contribuie la calmarea crampelor stomacale. Are efect
relaxant;
- frunze de capsun - scad intensitatea durerile de stomac, ajuta la ameliorarea simptomelor provocate de artrita
si alte boli reumatice.

Ceaiuri din plante naturale - beneficii si

recomandari
Un vechi proverb spune este mult mai usor sa previi, decat sa vindeci. Datorita proprietatilor curative,
plantele medicinale trateaza si vindeca numeroase afectiuni precum bronsita, tuse seaca, constipatie,
anemie, insomnie, stres, dermatite, arsuri, degeraturi etc. Afla mai multe detalii despre puterea
18
vindecatoare a plantelor medicinale si ce preparate naturale poti folosi.

Busuiocul, musetelul, galbenelele, sunatoarea, etc ne ajuta la mentinerea unei stari de sanatate optime datorita
calitatilor terapeutice extraordinare. Plantele aromatice au proprietati analgezice, antiinflamatoare,
antidepresive, antiseptice si pot inlocui cu succes medicamentele. Descoperiti ce preparate naturale pot fi
obtinute din aceste plante medicinale si cat de utile sunt in vindecarea afectiunilor.

Ceaiurile din plante medicinale au in compozitie substante care absorb grasimile. Mai mult decat atat, pot
preveni accidentele vasculare cerebrale, artrita, cariile, chiar si cancerul. Descopera care sunt cele mai bune
ceaiuri de slabit!

Ai auzit de ceaiul Oolong? Ceaiul Oolong (cunoscut si sub numele de wulong) este un ceai chinezesc
traditional care se prepara din frunzele plantei camelia sinensis. Este apreciat pentru beneficiile pe care le
ofera sanatatii: stimuleaza arderea grasimilor, ofera energie, accelereaza metabolismul. Afla prin ce se
diferentiaza de celelalte ceaiuri!

Bogate in antioxidanti, ceaiurile din plante medicinale sunt benefice in tratarea a numeroase afectiuni. Afla
cum te poate ajuta ceaiul de ghimbir sa scapi de indigestie, cum se prepara ceaiul Rooibos, ce proprietati are
ceaiul de valeriana, de paducel si de echinaceea.
Care sunt cele mai eficiente ceaiuri pentru infectii urinare? Datorita proprietatilor calmante si
dezinfectamte, infuziile de plante sunt foarte eficiente pentru igiena intima. De ce sa cheltui banii pe
medicamente cand ai la indemana remedii uimitoare?

Am realizat si un infografic interesant despre beneficiile ceaiurilor si il puteti consulta aici

Ai baut vreodata ceai de papadie? Stiai ca este potrivit in diete sau in lupta contra obezitatii, caci ajuta la
eliminarea apei in excess, avand un rol detoxifiant?

Ceaiul verde este una dintre cele mai bogate surse de flavonoide, antioxindati care lupta impotriva
deteriorarii celulelor. Incurajeaza celulele anormale sa se autodistruga si regleaza ciclul celular.Iata 6 plante
medicinale care te ajuta sa dormi mai bine, fara a fi nevoie sa apelezi la somnifere.

Este bine ca in sezonul rece sa nu iti lipseasca din casa ceaiurile din plante medicinale. Acestea sunt foarte
eficiente impotriva impotriva tusei, durerilor de muschi si febrei.
Care sunt beneficiile ceaiului de coada-soricelului? Cunoscuta si sub numele de crivalnic, braditel, prisnel,
coada soricelului este planta de leac pentru femei.
Diabetul este o boala care se caracterizeaza prin cresterea cantitatii de zahar din sange. Stii care sunt ceaiurile
care au rolul de a regla glicemia?

Consumat de secole pentru sanatate si frumusete, ceaiul negru este bogat in antioxidanti si are proprietati
antiimbatranire. Contine aminoacizi, uleiuri volatile, potasiu, fosfor, iod, fluor etc. Descopera prin randurile
urmatoare beneficiile uimitoare pentru sanatate!

Ceaiul alb este mai dulce decat cel negru sau cel verde. Are o aroma fina si delicata si contine de trei ori mai
multi antioxidanti decat ceaiul verde.
Este bine sa stii ca anumite plante medicinale nu sunt recomadate in timpul sarcinii deoarece au multe efecte
secundare: pot stimula contractiile uterine, pot provoca avort spontan sau tulburari menstruale. Daca esti
insarcinata, iata care sunt ceaiurile pe care NU ar trebui sa le consumi.

19
Cimbrisorul este cunoscut ca remediu naturist in tratarea afectiunilor pulmonare dar si ca ceai pentru bolile de
stomac; in bucatarie se foloseste pentru condimentarea mancarurilor. Cum se prepara infuzia de cimbrisor?

Care sunt ceaiurile recomandate pentru intarirea sistemului imunitar pe timp de iarna?
Busuiocul trateaza cu succes raceala, durerile de cap si tusea.

Musetelul (Matricaria chamomilla), numit in unele locuri matricea, romanita sau moruna, este una dintre cele
mai folosite plante medicinale. Florile de musetel contin ulei volatile si au proprietati antiinflamatorii,
antiseptice, analgezice, antialergice si cicatrizante.

Ceaiul de galbenele are proprietatea de a calma durerile menstruale. Descopera si alte beneficii pe care le
ofera sanatatii!
Afla cum se prepara corect ceaiul de sunatoare! Efecte secundare si contraindicatii.
Iata care sunt cele mai frecvente greseli in folosirea plantelor medicinale!
La sugari si copiii mici, in afectiunile digestive sunt folosite in general ceaiul de fenicul si musetel. Iata si alte
ceaiuri pentru sugari recomandate de medici!

8 cele mai folosite plante si proprietatile lor

vindecatoare
Plantele medicinale fac parte din cultura si traditia fiecarei tari, inca din cele mai vechi timpuri, de cand omul
a cautat diverse metode de tratament pentru raceli, probleme digestive sau depresie. Veti fi surprinsi sa aflati
ca plantele pe care le folositi in mod regulat pentru a da alimentelor diverse arome au proprietati uimitoare de
vindecare.

Acestea sunt usor de cultivat in propria casa, astfel incat sa le aveti la indemana ori de cate ori trebuie sa gatiti
sau sa va preparati un ceai. Iata, asadar, care sunt beneficiile unor astfel de plante pentru sanatate.

1. Proprietatile terapeutice ale rozmarinului

Este folosit de mii de ani in medicina traditionala chineza ca tonic cerebral. Rozmarinul contine uleiuri
volatile care ajuta la stimularea activitatii si vigilentei creierului. Unul dintre compusii sai este cineolul. S-a
demonstrat pe soarecii de laborator ca mareste capacitatea de a strabate labirinturi. Asa ca, sariti peste cafea si
asigurati-va nivelul de energie cu rozmarin. Rozmarinul ajuta, de asemenea, la digestie si intareste
sistemul imunitar. Folositi-l in ceai, asociat cu carnea de pasare in supe sau ca odorizant energizant in casa.

Sfaturi pentru cultivare: rozmarinul trebuie sa creasca langa o fereastra insorita si ar putea avea nevoie chiar
de suplimentarea luminii. Este sensibil la prea multa apa, asa ca pastrati-l mai pe uscat.

2. Calitatile terapeutice ale mentei

Menta de toate felurile este considerata una dintre cele mai versatile plante in medicina traditionala chineza.
Menta are multiple proprietati medicinale: imbunatateste tranzitul intestinal, calmeaza spasmele, linisteste
stomacul si amelioreaza gazele. Intr-o cultura marcata de o dieta necorespunzatoare si, implicit, de o digestie
defectuoasa, menta poate fi cel mai bun prieten. In plus, este bogata in antioxidanti care sustin, de asemenea,

20
o vedere buna si „curata” ficatul, ajutand la eliminarea toxinelor din organism. Baut cu o jumatate de ora dupa
masa, ceaiul de menta asigura buna functionare a digestiei.

Sfaturi pentru cultivare: menta este o planta usor de crescut, dar aveti grija sa o cultivati intr-un ghiveci
separat.

3. Oregano – beneficii terapeutice

Cand va este frig sau aveti gripa, faceti o infuzie de oregano si inhalati vaporii, ce au proprietati
antibacteriene, antivirale si decongestionante. Aceasta planta creste imunitatea, ajuta la digestie si previne
balonarea.

Sfaturi pentru cultivare: oregano are nevoie de multa lumina sa creasca. Trebuie tinut la fereastra, cu lumina
directa sau afara.

4. Proprietatile vindecatoare ale salviei

Medicina traditionala chineza foloseste de mult timp salvia pentru a ajuta la prevenirea pierderii functiei
mentale care vine odata cu varsta. S-a demonstrat ca salvia ajuta la cresterea oxigenarii cortexului si la
imbunatatirea capacitatii de concentrare. Salvia este buna si pentru digestie. O puteti folosi la supe si la
prepararea mancarurilor din carne de pasare.

Sfaturi pentru cultivare: salvia poate fi putin mai dificil de cultivat. Este foarte sensibila la udat excesiv,
deoarece este mai predispusa la mucegai decat alte plante medicinale.

5. Proprietatile curative ale arpagicului

Face parte din aceeasi familie cu ceapa si usturoiul si a fost folosit de-a lungul timpului in tratamentele
naturale, deoarece contine o cantitate substantiala de vitamina C si minerale esentiale, cum ar fi potasiu,
calciu, fier si acid folic. In medicina chineza, acesta este utilizat pentru a preveni respiratia urat mirositoare,
pentru calmarea durerilor de stomac sau de spate, pentru imbunatatirea circulatiei periferice defectuoase si ca
decongestionant nazal.

Sfaturi pentru cultivare: arpagicul este destul de usor de cultivat, deoarece nu are nevoie de lumina la fel de
mult ca alte plante medicinale.

6. Busuiocul – calitati terapeutice

O planta specifica bucatariei italiene, al carei miros ne poate energiza, contine multa luteolina, bioflavonoid
care protejeaza ADN-ul celular de radicalii liberi, potrivit studiilor de specialitate.

Sfaturi pentru cultivare: busuiocul poate fi mai dificil de cultivat, recomandate fiind lunile calde si luminoase
de vara.

7. Coriandrul – o planta cu multiple proprietati vindecatoare

21
Stimuleaza sistemul imunitar si regleaza digestia. Uleiul de coriandru este indicat in caz de reumatism, colici
si nevralgie, iar din seminte se poate face o pasta in cazul in care suferiti de ulcer bucal, ulceratii ale pielii si
eruptii.

Sfaturi pentru cultivare: coriandrul este destul de greu de crescut. Semanati semintele de intr-o tava la mica
adancime.

8. Patrunjelul – calitati curative

Este folosit ca remediu in China pentru ficat si curatarea ochilor. Patrunjelul contine luteolina si exista
dovezi ca ajuta la protejarea ochilor de radiatiile UV si de glicozilare, proces prin care moleculele de zahar se
leaga de proteine, afectand retina. Vechea reteta folosita ca remediu pentru a proteja vederea este un amestec
de suc de telina, menta si patrunjel si trebuie folosit proaspat.

Sfaturi pentru cultivare: patrunjelul nu are nevoie de foarte mult soare, dar creste incet.

In afara de utilizarea lor la gatit, toate plantele mentionate pot fi folosite si pentru a face ceaiuri:
combinate sau ca atare. De exemplu, pentru a face un ceai care ajuta digestia si previne balonarea, puneti cate
o lingurita de menta, rozmarin, oregano, coriandru, salvie si busuioc intr-o cana cu apa fiarta timp de cinci
minute.

22