UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE

Specializarea: Managementul relațiiilor internaționale și al cooperării transfrontaliere, An I

Analiza geopolitică a
Republicii Moldova

Student:

Cazacu Tudor

Suceava

2019
 Cuprins

Introducere ..................................................................................... 3
O scurtă prezentare a statului Republica Moldova......................... 5
Puterea financiară și dezvoltarea economică ................................. 8
Geopolitica conflictelor etnice din Republica Moldova ............... 13
Relațiile cu vecinii ....................................................................... 15
Republica Moldova între est și vest ............................................. 18
Concluzii...................................................................................... 20
Bibbiografie/Webografie ............................................................. 22
Introducere
La 1812, Imperiul Țarist a anexat teritoriul dintre Prut și Nistru, pe care ulterior l-au numit
„Basarabia”, extinzând vechea denumire a sudului regiunii asupra întregului teritoriu. Însă Țara
Moldovei nu s-a resemnat cu pierderea acestui teritoriu. Astfel, începând din 1859, când a avut loc
Mica Unire, dar mai ales după fornarea statului național România, în calitate de succesor a Moldovei,
a preluat inițiativa în revendicarea de la Rusia Țaristă a Basarabiei. În același timp, în Basarabia s-a
purtat și se poartă, cam de la jumătatea secolului XIX și pănă în prezent o luptă ideologică pentru
calea geopolitică a acestui teritoriu.

În continuarea nu voi face o prezentarea a parcursului istoric a teritoriului dintre Prut și Nistru,
fiindcă nu acesta este scopul lucrării. Însă, de menționat este faptul că lupta pentru Basarabia a început
cu aproape 200 de ani în urmă şi s-a purtat de Imperiul Rus atât cu Moldova, Imperiul Otoman,
Imperiul Austro-Ungar şi alte state occidentale, cât şi cu moldo-români dintre Prut şi Nistru, care nu
s-au resemnat cu ocupaţia rusească – cu starea de a ajunge deznaţionalizaţi şi rusificaţi, pe care le-au
pregătit-o ocupanţii. Pentru o mai bună înțelegere a situației actuale a Republicii Moldova, trebuie
amintit faptul că până la 27 august 1991, când RSSM și-a dobândit independența, această regiune a
fost în cea mai mare parte sub influiență rusească( după 1812, mă refer), fiindcă succesul revenirii
Basarabiei la patria-mumă la 1918 n-a durat mult, prin ultimatulul sovietic din 26 iunie 1940, aceasta
a fost reanexată.

În prezent, „Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”1, potrivit
prevederilor constituționale și din Declarația de independență. Numai că în realitate lucrurile stau
puțin diferit față de stipulațiile din Legea fundamentală. Astfel, caracterul unitar al statului poate fi
pus sub semnul întrebării, având în vedere existența unei regiuni autonome, UTA Găgăuzia, specific
statelor federale. Cu toate că în cea mai mare parte teritoriul Republicii Moldova este liber, totuși 11%
din teritoriul fostei RSSM, zona sa estică, a rămas sub ocupație, deci și caracterul indivizibil este
discutabil.

Începând cu obținerea independenței și până în prezent, atât societatea cât și clasa politică este
divizată potrivit orientărilor de politică externă și anume aderarea la structurilor occidentale sau
rămânerea sub influiență rusească. Practic, toate partidele politice au stipulate în programele sale
viziuni geopolitice sau cel puțin de politică externă, din aceste considerente le-a fost atribuită expresia,
devenită uzuală de „partide geopolitice”.

În această lucrare, doresc să fac o analiză a Republicii Moldova, din prespectivă geopolitică și
anume utilizând criteriile de analiză ale lui Mahan și Spykman:

„1. Suprafaţa teritoriului

2. Caracterul frontierelor

3. Volumul populaţiei

4. Prezenţa sau lipsa bogăţiilor minerale

5. Dezvoltarea economică și tehnologică

6. Puterea financiară

7. Omogenitatea etnică

8. Nivelul integrării sociale

1
Constituția Republicii Moldova- http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731 – accesat
24.12.2018
9. Stabilitatea politică

10. Spiritul naţional”.2

O scurtă prezentare a statului Republica Moldova

Înainte de a trece propriu – zis la analiza Republicii Moldova din punct de vedere geopolitic ,
consider necesar de a face o mică descriere a statului : așezarea geografică , vecinii , populația etc. ,
anume pentru a putea observa cum aceste elemente influențează deciziile guvernanților și care ar putea
fi eventualele alternative .

Republica Moldova este o republică parlamentară cu un președinte în calitate de șef al statului și

un prim-ministru în calitate de șef al guvernului. Moldova este stat membru a Organizației Națiunilor
Unite, Consiliul Europei, Parteneriatului pentru Pace, OMC, OSCE, GUAM, CSI, OCEMN și a altor
organizații internaționale. Republica Moldova aspiră pentru aderarea la Uniunea Europeană, și a
implementat deja primul Plan de Acțiune de 3 ani în cadrul Politicii Europene de Vecinătate.

După cum am precizat mai sus , analiza voi realiza după criteriile geopoliticienilor Mahan și
Spykman , astfel un prim aspect care ne interesează este suprafața teritoriului , pentru a putea califica
Republica Moldova ca fiind un stat mic , mediu sau mare .

Republica Moldova este un stat de dimensiuni mici, avand o suprafaţă de 33 843 km2, ocupand
poziţia a 32-a in Europa. Deşi din punct de vedere geografic ea este situată in nemijlocita apropiere
de centrul Europei (aflandu-se la o distanţă intre oceanul Atlantic şi munţii Ural şi o distanţă intre
ecuator şi polul nord, fiind mai aproape de extremitatea sudică a Europei), din punct de vedere
geopolitic ea a avut intotdeauna o poziţie periferică, dar după cum afirma Eric Hobsbowm: „statele
mici sunt ceva mai mult decît marile puteri cu literă mica”3, acest fapt îl denotă și importanța acordată
de Federația Rusă acestui teritoriu. Neavand ieşire la mare, Republica Moldova este „ancorată” intre
Romania şi Ucraina, state cu un potenţial economic mult mai mare decat al ţării noastre, dar totuşi,
state cu nivel mediu de dezvoltare, state in curs de dezvoltare, in proces de tranziţie. In pofida
suprafeţei mici a Republicii Moldova, perimetrul frontierelor este destul de mare:682 km de frontieră
naturală cu Romania care trece pe Prut şi 1222 km frontieră cu Ucraina, din care 470 km sunt

2
Aleksandr G. Dughin, Bazele Geopoliticii, Editura Euroasiatica, București, 2011, pag. 50
3
Hobsbawm E. J., Naţiuni şi naţionalism din 1780 pînă în prezent. Program, mit, realitate, Editura Arc, 1997, Chișinău,
p. 169
controlate de autorităţile autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene care incă nu este
amenajată corespunzător. Pe acest sector se inregistrează cele mai multe cazuri de contrabandă.

Abia in ultima perioadă se fac incercări ca Republica Moldova şi Ucraina să-şi coordoneze
acţiunile in controlul frontierelor pe segmentul transnistrean. In acest sens a fost, în 2006 lansat
proiectul BOMMOLUK (imbunătăţirea controlului la frontiera moldo-ucraineană finanţat de UE cu
un buget total de 9 mln euro, fiind dirijat de consiliul coordonator al Misiunii UE). Iar în prezent
funcționează proiectul BOMMOLUK 2, prin care „Comisia Europeană acordă Misiunii UE de
Asistenţă la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM) 6,6 mln euro pentru implementarea proiectului
BOMMOLUK-2, bani care vor fi cheltuiţi la procurarea echipamentelor necesare pentru Serviciile
Vamale şi de Grăniceri ale R.Moldova şi Ucrainei”.4 Teritoriul republicii este traversat de cateva căi
de transport şi comerciale (căi ferate, automagistrale, linii de inaltă tensiune, gazoducte) dinspre Asia
Centrală şi Europa de Est spre Europa Occidentală şi Balcani. R. Moldova este un stat intracontinental
şi lipsa ieşirii la Oceanul Planetar creează dificultăţi serioase in relaţiile economice externe. Ieşirea pe
o porţiune mică la Dunăre va imbunătăţi pe viitor legăturile economice externe. Un avantaj mare din
punct de vedere geopolitic al teritoriului republicii il constituie apropierea de hotarele UE şi hotarul
direct cu blocul de securitate NATO care vor schimba poziţia politicogeografică a ţării. Hotarele
statului reflectă dependenţa geopolitică de ţările estice, care direct prin Ucraina şi indirect de către
Federaţia Rusă işi manifestă interesele geopolitice in regiune. O particularitate a frontierelor estice o
reprezintă caracterul fragmentat al acestora, cu numeroase intranduri, cauzand anumite probleme de
natură morfopolitică (cazul localităţii Palanca).

Un element important în cadrul acestei analize îl consituie demografia populației , astefl voi
prezenta câteva date statistice privind dinamica populației . Conform datelor recensământului
populației din 2004, populația republicii pe malul drept al Nistrului constituia 3.383.332 persoane
(fără Transnistria). În același an, în Transnistria s-a desfășurat un recensământ propriu la care au fost
înregistrate 555.347 persoane. Însumând aceste două rezultate vom obține o populație totală de
3.938.679. Față de recensământul din 1989, populația republicii s-a redus cu 396.681 persoane sau cu
9,14% (7,5% în Moldova și 24% (după unele date 18,1%) în Transnistria). Cea mai mare parte a
populației este concentrată în Regiunea Centrală (inclusiv Chișinău), unde locuiesc 50% din totalul
populației pe 34% din suprafață țării. Conform statisticilor Republica Moldova se află în declin

4
Comisia Europeană acordă 6,6 mln euro pentru implementarea proiectului BOMMOLUK-2 -
http://www.allmoldova.com/ro/news/comisia-european-acord-66-mln-euro-pentru-implementarea-proiectului-
bommoluk-2 - accesat 26.12.2018
demografic pe o perioadă de 24 de ani consecutiv. Acestor factor e cauzat și de faptul că în țară se
nasc tot mai puțini copii. În 2013 numărul nou-născuților a scăzut cu 4%, în comparație cu 2012”.5
Iar densitatea populației este de 102 loc/ km².

După ce am văzut care este volumul populației , cred că este necesar de făcut și câteva precizări
despre forțele armate , fiindcă acestea au jucat un rol important , joacă și vor fi un element important
a unui stat dezvoltat și prosper . Forțele sistemului național de apărare al Republicii Moldova sunt
constituite pe principiul suficienței defensive.„În caz de agresiune armată a cărei amploare depășește
capacitatea combativă a forțelor sistemului național de apărare se vor angaja toate resursele umane și
materiale disponibile pentru respingerea acesteia. Completarea cu efectiv a forțelor destinate apărării
naționale se efectuează conform principiului mixt în baza obligațiunii militare și a încadrării benevole
prin contract. În scopul completării forțelor destinate apărării naționale, conform planului de
mobilizare a Forțelor Armate, creării rezervei și compensării pierderilor probabile pe timp de război,
se pregătește rezerva Forțelor Armate”.6 Conform articolului 11, punctul 1, din Constituția Republicii
Moldova, Republica Moldova este un stat neutru, acest statut având un caracter permanent, de
asemenea „nu se admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”7. În țară este
valabil serviciul militar obligatoriu, conform căruia toți tinerii ce au atins vârsta de 18 ani sunt înrolați
în cadrul armatei, excepție fiind doar pentru studenți sau cazuri speciale de boală, situație familiară
grea, convingeri personale sau religioase.

În prezent durata satisfacerii serviciului militar în termen este de 12 luni. Alternativ, populația, în
special studenții pot petrece pregătirea militară la catedre militare. Președintele Republicii Moldova
este Comandantul Suprem al Forțelor Armate și poartă răspundere pentru starea sistemului național
de apărare. În total, efectivul Forțelor Armate este de aproximativ 6500 de militari. Armata are trei
brigăzi de infanterie motorizată, o brigadă antiaeriană, una de aviaţie, regimente de telecomunicaţii,
ingineri-constructori şi pază. Batalionul cu destinaţie specială "Fulger" face şi el parte din forţele
armate ale ţării. Moldova nu dispune de tancuri, în schimb are maşini blindate, iar bugetul anual
variază între 0,3 și 0,5% din PIB. „Iar Forțele Armate ale Transnistriei (circa 120.000 de oameni
mobilizați în caz de război), împreună cu armamentul și tehnica din dotare, la care se poate adăugă

5
Legea 438/2006 privind dezvolatarea regională - http://www.acsa.md/public/publications/434179_md_49.doc -
accesat 26.12.2018
6
Legea 345/2003 privind apărarea națională -
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312812 – accesat 26.12.2018
7
Constituția Republicii Moldova - http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731 – accesat
26.12.2018
complexul militaro-industrial transnistrean capabil de a produce necesarul de armament și muniții,
reprezintă un element extrem de important pentru planificatorii securității naționale a Federației Ruse,
în noul context de reașezare a dispozitivului său strategic din spațiul caucaziano-pontic și de
împiedicare a concretizării unui “cordon sanitar” al Occidentului talasocratic”.8

Concluzionând, Republica Moldova este un stat mic, potrivit elementelor de analiză geopolitică.
Astfel, la fel ca și alte state de dimensiuni mici din Europa, după sfârșitul Războilui Rece, securitatea
acestora este influiențată de mediul geopolitic. În acest context pot fi identificate câteva interese
generale, care sunt specifice și pentru Republica Moldova : „menţinerea suveranităţii teritoriale şi
cerinţa de a acţiona ca entităţi independente, suverane; instituirea unor garanţii de securitate;
menţinerea unei ample adeziuni la normele de neconfruntare şi nonviolenţă; prevenirea extinderii
conflictului etnico-religios existent; prevenirea creşterii sentimentelor separatiste sau iredentiste
interne; menţinerea formelor de cooperare şi funcţionarea instituţiilor multilaterale politice de
securitate şi economice şi includerea în procesele consultative ale acestor instituţii; prevenirea, pe cît
posibil, a dominării de către o mare putere sau de către o înţelegere a marilor puteri”9.

Puterea financiară și dezvoltarea economică

Republica Moldova este o ţară săracă in resurse economice. Această situaţie a determinat, in mare
măsură, formarea şi dezvoltarea economiei naţionale pe sectoare şi pe ramuri de activitate economică
pe parcursul secolelor. Printre resursele importante ale teritoriului se numără condiţiile naturale
favorabile dezvoltării agriculturii, remarcandu-se calitatea condiţiilor agroclimaterice şi pedologice,
resursele umane de forţă de muncă de o calificare relativ inaltă, nepretenţioasă şi uşor adaptabilă la
noile condiţii social-economice, potenţialul tehnico-ştiinţific relativ inalt.

Aceste avantaje sunt combătute in mare parte de lipsa resurselor naturale de importanţă strategică
(in special cele energetice, dependenţa republicii de importul acestora fiind de peste 95%), piaţa
internă de desfacere mică, la care se adaugă şi veniturile mici ale populaţiei, situaţie nefavorabilă
pentru investiţiile străine, structura industrială precară moştenită din perioada sovietică, neadecvată
potenţialului ei, infrastructura slab dezvoltată, precum şi un şir de probleme de ordin politic, social

8
Constantin Corneanu, Republica Moldova în contextual evoluțiilor geopolitice și strategice din Spațiul ex-sovietic -
https://romaniabreakingnews.ro/republica-moldova-in-contextul-evolutiilor-geopolitice-si-strategice-din-spatiul-ex-
sovietic-3/ - accesat 27.12.2018
9
Veacesalv UNGUREANU, Geopolitica securității statelor mici: Cazul Republicii Moldova, În: Revista de Știinte politice,
Chișinău, pag. 121
care luate impreună plasează R. Moldova in subsolul economic european. Situaţia de conjunctură a
fost nefavorabilă in timp.

Evoluţia geopolitică şi istorică a spaţiului geografic dintre Nistru şi Prut, in care este amplasată cea
mai mare parte a teritoriului R. Moldova, a determinat divizarea de nenumărate ori a spaţiului
geoeconomic, constituit incă in Evul Mediu. In secolul V i. Hr. la gurile Nistrului a fost infiinţată
colonia Tyras. Către sec. VIII d. Hr., spaţiul pontic occidental era intregime dominat de negustorii
greci, iar spre finele sec. XIII pe locul aşezării greceşti a apărut colonia Moncastro.

Sub stăpanirea domniilor Moldovei ea a căpătat denumirea Cetatea Albă, fiind ulterior obiectul
numeroaselor conflicte şi războaie, tocmai prin poziţia geostrategică determinată de accesul liber la
mare. După cucerirea de către turci a Cetăţii Albe şi a Chiliei s-a produs ruinarea economică a Ţării
Moldovei. Ocupaţia turcească, iar apoi şi cea rusească au determinat specializări inguste ale
economiei, subordonate intereselor metropolei. In această perioadă s-a dezvoltat o agricultură
extensivă prin extinderea excesivă a terenurilor agricole prin defrişarea masivă a pădurilor (in prezent
Republica Moldova are una din cele mai despădurite teritorii din Europa, gradul de impădurire de
9,8% e mult mai mic decat media europeană de 28%). Numeroasele schimbări de frontieră cauzau
dezvoltarea haotică a infrastructurii. Aceasta a afectat o dată in plus economia Moldovei care pană in
sec. XX a cunoscut un declin profund. Vechile căi comerciale s-au deplasat spre Est către portul Odesa
şi spre sud-vest, către porturile din Romania şi Bulgaria. In Evul Mediul teritoriul Moldovei era
traversat de căi comerciale care legau Europa Centrală de litoralul de sud şi de est a Mării Neagră.

Direcţiile prioritare ale comerţului extern contemporan au fost determinate de rutele comerciale
create in Evul Mediu. Incepand cu sec. XVII şi pană in sec. XX Ţara Moldovei

a fost parte componentă a trei imperii (turcesc, rusesc şi austro-ungar) care au dezmembrat ansamblul
geoeconomic regional. In prezent spaţiul geoeconomic regional constituit in Evul Mediu este parte
componentă a trei state (Republica Moldova, Ucraina, Romania). Lipsa integrităţii spaţiului
geoeconomic reprezintă una dintre cauzele esenţiale al nivelului scăzut de dezvoltare teritorială,
situaţie care avea să se menţină timp indelungat.

Republica Moldova este un stat in curs de dezvoltare, dovadă fiind indicatorii macroeconomici
destul de modeşti. Analiza dinamicii principalilor indicatori macroeconomici in perioada
independenţei statale atestă involuţii mari. Perioada analizată poate fi divizată convenţional in trei
etape. Prima etapă 1991- 1994 - etapa „declinului brusc” in economie, in care PIB-ul s-a diminuat in
medie cu 20% anual. A doua etapă 1995-1999 - etapă de „stabilizare depresivă “ cu ritmuri mari de
scădere a PIB-lui. A treia etapă, incepand cu anul 2000 am putea s-o numim relansare economică in
care creşterea anuală a PIB-ului a fost in limitele a 2-7 % .

Deşi analiza evoluţiei valorilor relative a PIB-ului atestă iniţial un declin apoi o creştere
nesemnificativă, in cifre absolute PIB-ul in anul 2000 reprezintă doar circa o treime din nivelul anului
1990. R. Moldova a avut cel mai spectaculos declin dintre fostele republici unionale şi aceasta situaţie
s-a datorat dependenţei mare de complexul economic unional, dar şi specializarea impusă neadecvată
potenţialului existent. Declinul s-a datorat atat cauzelor de ordin intern: uzura mare a fondurilor fixe,
lipsa concurenţei, necompetitivitatea produselor autohtone, piaţa de desfacere mică cat şi de ordin
extern: diminuarea schimburilor comerciale prin apariţia barierelor vamale şi a dificultăţilor financiar-
bancare, dependenţa mare de importul materiilor prime, creşterea preţurilor la combustibile etc.

PIB-ul pe locuitor in Republica Moldova are printre cele mai scăzute valori in Europa. Deşi in
ultimii ani se atestă o creştere a valorii acestuia constituind 682$ (2005) pe cap de locuitor, ceea ce
reprezintă mai puţin de 2 $ pe zi, rămanand a fi printre cei mai mici indici in Europa. Dacă luăm in
consideraţie şi repartizarea neuniformă a veniturilor tabloul subdezvoltării se intregeşte şi mai mult.
„Economia a revenit la o creștere pozitivă de 2.1% în 2000 până la 7.5% în 2008. Deși economia
Moldovei este puțin integrată în economia mondială, consecințele crizei financiare și economice au
fost resimțite. Factorul, prin care s-a propagat criza în Moldova, este legat de dependența țării de
remitențele transmise de peste hotare, care au scăzut în 2009 cu 30,0%, precum și de competitivitatea
redusă a produselor autohtone”.10 În anul 2010 situația economico-financiară s-a stabilizat. „PIB-ul a
crescut în termeni reali cu 6,9%, exporturile au crescut cu 12.%, iar importurile cu 13.7%.
Descreșterile înregistrate în anul 2009 au fost recuperate în toate sectoarele, cu excepția producției
industriale, construcțiilor și a transporturilor”.11 Actual Republica Moldova , are un PIB oficial de
1.926 $ / cap.locuitor.

Actualmente, în Moldova își desfășoară activitatea 15 instituții financiar-bancare, dintre care în

2010 9 erau cu capital străin. Sistemul bancar din Republica Moldova are o pondere relativ mică a
băncilor cu capital de stat. Ponderea statului în sistemul bancar constituie 13,1% din totalul activelor,
ponderea băncilor cu capital străin în totalul activelor din sistemul bancar este de 41.5 %.

10
Gîrbu, Viorel , Economia Republicii Moldova în lumina recentei crize economice mondiale -
http://www.akademos.asm.md/files/Economia%20republicii%20Moldova%20in%20lumina%20recentei%20crize%20ec
onomice%20mondiale.pdf – accesat 28.12.2018
11
Strategia națională de dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020 -
http://particip.gov.md/public/files/strategia/Moldova_2020_proiect.pdfMoldova - accesat 28.12.2018
 Analiza gradului de acoperire a importurilor cu exporturile atestă o creştere continuă a valorilor
importurilor in ritmuri mult mai mari decat exporturile ceea ne vorbeşte despre slaba adaptare a
economiei Republica Moldova la economia internaţională şi despre caracterul ei necompetitiv, ceea
ce pe termen mediu şi mare poate reprezenta un grad sporit al riscului de ţară.

Din punct de vedere politic Republica Moldova, alături de Ucraina şi Belarusi face parte din aşa
numita „zonă gri” intre UE, pe de o parte şi F. Rusă, pe de altă parte, care se opune pe toate căile
integrării fostelor republici unionale in UE şi NATO, din care cauză riscurile politice şi economice
sunt destul de grave. Aprecierea făcută Republica Moldova ca un „cap de pod” intre Occident şi Orient
sau intersecţia Europei şi Asiei este puţin fondată intrucat teritoriul ei mic (distanţa de la N-S de doar
350 km şi de la E-V – 150 km) nu reprezintă o barieră din punct de vedere geopolitic şi poate fi uşor
ocolită.

De altfel, ucrainenii deja şi-au manifestat interesul pentru construcţia unor magistrale auto şi
feroviare transeuropene pentru a ocoli R. Moldova. In realitate Romania, Bulgaria şi desigur Turcia
constituie veritabile punţi intre Occident şi Orient. Această poziţie geostrategică a acestor ţări le face
atractive pentru Occident: Romania şi Bulgaria care deja sunt membre UE , iar Turcia a inceput
negocierile de preaderare, care la moment su președenția lui Erdogan au fost amânate dar cu siguranță
se vor reîncepe , fiind un stat membru NATO. Se pare ca şi ideea revitalizării anticului „Drum al
Mătăsii” va avantaja mult Romania, fapt pentru care strategii moldoveni ar trebuie să ia in calcul in
politica externă de dezvoltare, iar integrarea economică, şi de ce nu şi politică a celor două state
romaneşti pare a fi varianta cea mai favorabilă dezvoltării spaţiului geoeconomic al Republica
Moldova. Aceasta şi pentru faptul că R. Moldova este şantajată direct şi indirect de F. Rusă, care aşa
cum remarcă politologul Zbigniew Brzezinski, „...politica Rusiei faţă de vecinii din CSI urmăreşte
două obiective principale: deposedarea treptată a noilor state independente de autonomia lor
economică şi impiedicarea constituirii forţelor armate proprii. Federația Rusă foloseşte in acest scop
diverse strategii politice, geoeconomice, tehnologice, militare şi subiectiv-atipice (scăparea de sub
control a crimei organizate ruse care activează la scară internaţională, distrugerea patrimoniului
industrial, discreditarea cultural-lingvistică, finanţarea diferitelor „grupuri de şoc” etc.)”12

Forma teritoriului statului de asemenea reflectă realităţile geoistorice şi geopolitice. Analizand

harta observăm clar că ţara a apărut intr-un spaţiu de instabilitate şi dezechilibru geoistoric, că forma

12
Zbigniew Brzezinski, Marea Tablă de șah, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000
fizică fiind asemănată cu un strugure de poamă şi cantată in fosta URSS, nu este decat o formă
artificială determinată de extinderea intereselor marilor puteri, mai ales a celor estice şi asiatice.

Lipsa accesului la Marea Neagră, ieşirea la Dunăre pe o porţiune mai mică decat 1 km a
dezavantajat mult teritoriul din punct de vedere geoeconomic. Construcţia şi darea in exploatare a
terminalului Giurgiuleşti va asigura accesul R. Moldova indirect la Marea Neagră şi la stabilirea
contactelor şi relaţiilor permanente cu statele danubiene, iar pe canalul Dunăre-Main-Rhin şi cu statele
din Europa Occidentală.

Perspectiva reducerii insecurităţii energetice trebuie să aibă loc prin diversificarea furnizorilor,
prin evaluarea posibilităţii de acces indirect la Marea Neagră prin limanul Nistrului şi prin Prut –
Dunăre-Canalul Dunare-Marea Neagră care ar trebui să fie o problema strategică actuală.

Din punct de vedere a tabloului etnic, prin prisma implicaţiilor geoeconomice regionale situaţia
se pare a fi favorabilă din următoarele considerente: marea majoritate a populaţiei de origine latină,
circa 80% din populaţie o reprezintă romanii (care se autointitulează moldoveni) conform datelor
ultimului recensămant (2004) pe care ii leagă o rudenie istorică, etnolingvistică cu romanii de dincolo
de Prut şi pe care realităţile geopolitice, geoistorice, ideologiile diferite existente i-au indepărtat, dar
care urmează să-şi edifice viitorul impreună şi să recupereze timpul vitreg care lea jucat fiesta.

Romania impreună cu alte state din fostul lagăr socialist ar putea face lobby R. Moldova in intenţia
acesteia de integrare in UE, tocmai pentru faptul că au fost părtaşii aceluiaşi sistem şi cunosc cel mai
bine realitatea obiectivă. Faptul că reprezentăm graniţa latinităţii estice, precum şi statutul de ţară
francofonă, ar trebui luată in consideraţie şi de cancelariile occidentale ale statelor de origine latină
(in special Franţa, Italia), care au un cuvant greu de spus in decizia finală de integrare, in speranţa că
adevărul istoric va prevala ambiţiile şi interesele politice. In acelaşi timp, prezenţa deloc neglijabilă a
minorităţii rusofone in R. Moldova nu permite Moscovei desfăşurarea unui război economic veritabil,
deşi sistarea importurilor de vinuri (principalul produs al exporturilor) in prima jumătate a anului
2006, precum şi majorarea continuă a gazului natural contrazic aceasta supoziţie.

Reprezentanţii acestei minorităţi sunt mult mai activi in afaceri şi concentrează o impresionantă
putere economică. Aceştea se orientează predominant in sfera economică rusă, determinand şi
orientarea geografică a relaţiilor economice mult prea dependentă de piaţa rusă. Romanii din R.
Moldova sunt mult mai puţin orientaţi in sfera businessului „inalt”. Populaţia titulară constituie cea
mai mare parte a exodului forţei de muncă care a luat amploare in perioada de tranziţie. ”In linii mari
situaţia geopolitică a Republicii Moldova este determinată de următoarele caracteristici:
• Republica Moldova se află la confluenţa lumilor latină şi slavă;

• Republica Moldova ocupă poziţia inaintată a Europei Latine in faţa Asiei;

• Republica Moldova deţine o poziţie periferică in contextul geopolitic european”13

Geopolitica conflictelor etnice din Republica Moldova

Structura neomogenă a populaţiei Republicii Moldova stă la baza unor conflicte etnice, susţinute
in mare măsură de forţe din exterior. „Se pare însă că, după aproape două decenii de libertate şi de
democraţie, încă ne mai întrebăm cine suntem, încă mai avem conflicte lingvistice, identitare,
culturale, încă mai ezităm în a alege Estul sau Vestul, România sau Rusia, toleranța sau persecuția,
democrația sau despotismul, ordinea sau anarhia. În mod paradoxal, deşi suntem majoritari,
românii/moldovenii sunt singura etnie de pe teritoriul Republicii Moldova care încă nu și‑a clarificat
decisiv apartenența națională, ezitând mereu în a alege a fi român sau moldovean. Cu mult mai dureros
este că mulți dintre noi preferăm o identitate falsă – cea moldovenească. Conflictul identitar, sau mai
bine zis, aceste dileme de identitate ale populaţiei majoritare din Republica Moldova sunt mult mai
profunde şi trebuie căutate adânc în istorie.” 14
Printre teritoriile R. Moldova aflate in dispute
geopolitice este Transnistria, contradicţiile constand in originea acestui ţinut. Din punct de vedere
geografic Transnistria ar desemna teritoriul cursului inferior al Nistrului situat in partea stangă a
acestuia cuprinzand 5 foste raioane ale RSSM, la care regimul separatist a inclus şi municipiul
Tighina, autointitulandu-se rmn (autoproclamata republică nistrenă), insumand 11,8% din teritoriul
R. Moldova şi o populaţie de circa 10 % , pretinzand la o autonomie teritorială sau chiar o viitoare
alipire către Federaţia Rusă deşi teritoriul nu are hotare comune cu aceasta.

Constituire in 1924 a RASSM a pus inceputul unei prezenţe politico-geografice moldoveneşti in

Transnistria unde in prezent locuiesc 40% moldoveni, 30% ucraineni, 25% ruşi, componenta slavă
fiind considerabilă. La baza conflictului transnistrean stau diferenţe de psihologie, de percepere a
simbolurilor noi ale R. Moldova ca imn, tricolor, precum şi atitudinea respingătoare faţă de tot ceea
ce este romanesc şi prooccidental. In paralel există o psihologie a percepţiei spaţiale şi a frontierelor,
dat fiind faptul că timp de sute de ani Nistru a fost o barieră naturală dintre Moldova şi Răsărit. In

13
Aprecierea geoeconomică şi geopolitică a Republicii Moldova - https://conspecte.com/Geoeconomia/situatia-
geoeconomica-din-republica-moldova.html accesat 28.12.20178
14
Lucia Sava, LA FRONTIERELE CIVILIZAŢIILOR. Basarabia în context geopolitic, economic, cultural şi religios, Editura
Partener, Galați, 2011
1990 conflictul a căpătat un caracter geopolitic, accentuandu-se şi mai mult după obţinerea
independenţei R.Moldova in 1991.

Forţele separatiste din RMN au fost susţinute deschis de către politica rusească, dornică de a-şi
menţine vechile poziţii in acest teritoriu şi de a le supune ideologic şi geopolitic. Deşi RMN nu este
recunoscută de cancelariile occidentale, zona rămane a fi una de tensiune majoră in regiune,
soluţionarea căreia va depinde în mare măsură de deciziile marilor puteri. Rezolvarea chestiunii
transnistriene fără implicațiile „jucătorilor strategici” din regiune este practic imposibilă, fapt
demonstrat și de nenumăratele întrevederi între liderii de la Chișinău și Tiraspol care nu s-au soldat
cu niciun succes. Igor Smirnov, a declarat la o conferință de presă că: „Singura soluţie pentru
diferendul transnistrian este recunoaşterea independenţei Transnistriei, în primul rând de către

Republica Moldova”.15

Al doilea conflict teritorial care uneşte atat actori interni cat şi din exterior este nodul sud-
basarabean unde se intersectează interesele a 3 protagonişti locali: R. Moldova, comunitatea găgăuză
şi comunitatea bulgară şi din exterior Turcia şi Bulgaria. Acest conflict işi are originea la inceputul
sec. XIX-lea cand autorităţile ţariste au susţinut şi incurajat populaţia teritoriului din sudul Basarabiei
cu etniile turco-găgăuză , bulgară etc.

Deşi ponderea acestora in structura etnică a populaţiei R. Moldova este nesemnificativă (găgăuzii
constituie 3,5% şi bulgarii 2,0% din populaţia republicii, 2004) minorităţile date pot crea dificultăţi
mari geopolitice din mai multe considerente: ocupă teritorii compacte, din punct de vedere etnopolitic
au o subordonare dublă, Comrat-Ancara şi Comrat-Moscova şi corespunzător Taraclia-Sofia,
Taraclia-Moscova. Actualmente găgăuzii, in special, sunt marcaţi de o romanofobie neintemeiată
dand dovadă in acelaşi timp de loialitate faţă de F. Rusă, limbei ruse conferindu-se statutul de limba
de stat, instruirea avand loc in limba rusă, ceea ce deasemenea conferă conotaţii geopolitice.

Prin acţiunile lor găgăuzii nu propagă naţionalismul găgăuz, ci unul prorus şi antimoldovenesc-
antiromanesc, ceea ce crează disensiuni in teritoriu. Găgăuz-Yeri are o suprafaţă de 1847 km2 şi o
populaţie de 155,7 mii locuitori, in cadrul autonomiei găgăuze ei constituie 78% din totalul populaţiei.

Cat priveşte etnia bulgară, aceasta este şi mai puţin numeroasă. Bulgarii mult timp au rămas in
afara unor conflicte active, manifestand o atitudine comparativ mai loială faţă de moldoveni.

15
Dorin Cimpoeșu, Republica Moldova între România și Rusia: 1989-2009, Editura Biblioteca revistei „Limba română”,
Chișinău, 2010, pag. 367
Disensiunile au apărut odată cu realizarea reformei teritorialadministrative (1998). Administraţia de
la Taraclia a inceput să utilizeze formula etnică bulgară pentru a asigura menţinerea ei la putere
antrenand in acest scop autorităţile bulgare de la Sofia, care au insistat asupra acordării unei autonomii
administrative.

Cazul Taraclia s-a transformat ulterior intr-un conflict moldo-bulgar cu declaraţii dure intre
Chişinău şi Sofia. Bulgarii din judeţul Taraclia (actualmente raionul Taraclia) constituie doar 32 000
persoane (2004) fiind mai puţin de 2/3 pentru a putea pretinde la o autonomie administrativă. Din
totalul de peste 80 000 de etnici bulgari care locuiec actualmente in R. Moldova doar 32 000 persoane
locuiesc in raionul Taraclia, restul, adică 60% se află in afara raionului. Manifestarea naţionalismului
bulgar este mult mai pasivă, dar problema in sine persistă, Taraclia fiind considerat un focar de
instabilitate pasiv, care se poate activa in anumite condiţii şi de care trebuie să se ţină cont.

Autonomiile culturale sus-menţionate sunt susţinute de către unele forţe din F. Rusă pentru a
submina caracterul unitar al R. Moldova, menţinandu-le in sfera de interes rusesc.„ În aceste cazuri,
atunci când aceste identităţi concurente dobândesc o încărcătură politică, conflictele identitare sunt
potenţate şi susţinute atât de încărcătura simbolică a lor, cât şi de capacitatea politică de mobilizare în
sprijinul unei părţi sau a alteia. Cazuri particulare ale conflictelor identitare sunt conflictele
inter‑etnice, inter‑religioase, inter‑culturale”.16

Relațiile cu vecinii
După cum am menționat mai sus , Republica Moldova se învecinează cu două state : România și
Ucraina , cu toate că la o primă vedere relațiile sunt pașnice și chear prietenești , având învedere faptul
ca România este stat – membru UE , iar Ucraina a semnat recent Acordul de asociere cu UE , la fel ca
și Republica Moldova în 2014 , totuși în cazul Ucrainei există unele tensiuni , datorate în mare
conflictului analizat în capitolul precedent (Conflictul Transnistrean). Totuși , relațiile cu vecinii sunt
de o importanță deosebită , fiindcă despre dependenţa sporită a RM de factorii externi vorbesc şi
analiştii de la Agenţia privată americană de analiză STRATFOR (“a global intelligence company”)
fondată în 1996. „Republica Moldova, o ţară mică însă importantă din punct de vedere strategic, se
confruntă cu blocaje la mai multe niveluri. Viitorul Republicii Moldova şi modul în care aceste
probleme vor fi soluționate va depinde de acțiunile forţelor externe în această regiune”.17

16
Georgiu Grigore, Naţiune, cultură, identitate, Bucureşti, 1997
17
STRATFOR: Moldova nu e în stare să decidă, viitorul ei este în mâinile marilor puteri -
http://unimedia.md/?mod=news&id=38406 – accesat 29.12.2018
 Acum să trecem direct la relațiile cu veciii , interesele Rusiei coincid cu interesele vecinului RM
din est – Ucraina. Pe 28 martie 2011 portalul de ştiri Unimedia, cu referire la Hotnews.ro, a publicat
ştirea intitulată “Wikileaks: România şi Moldova - unite sub numele „Romanova””. "Ucrainenii au
constatat că politicienii din Republica Moldova, promovând o politica pro-europeană, susțineau tacit
intrarea Moldovei în UE prin România, cu posibilitatea ca Moldova de la dreapta Nistrului să se
unească, eventual, cu România, iar stânga Nistrului (Transnistria) să revină la Ucraina", se arată într-
o telegramă a Ambasadei de la Kiev datând din 2007, clasificată confidențial. Subiectul telegramei:
"Ucraina/Moldova: Transnistria și cauze de iritare bilaterală". Potrivit hotnews.ro, "în loc să fie
absorbită de România, Moldova de la dreapta Nistrului s-ar putea uni cu România într-o structură
supra-națională, «Romanova»". În telegramă se notează că Andrei Veselovsky, adjunct al ministrului
de Externe din Ucraina, "și-a exprimat îngrijorările față de relațiile Moldovei cu România, o
preocupare care, a notat el, era împărtășită de adjunctul sefului Secretariatului Prezidențial, Oleksandr
Cealîi (pe atunci, un candidat important pentru funcția de ministru de Externe), care fusese
Ambasadorul Ucrainei în România". Telegrama continuă cu suspiciunile ucrainene privind formarea
structurii "Romanova". Într-o altă telegramă a Ambasadei de la Kiev, clasificată „confidențial” și
intitulată "Relațiile România-Ucraina: summituri anulate și expulzări de atașați", datând din 2009 , se
arată ca Bogdan Iaremenko, adjunctul șefului secției de politică externă a Secretariatului Prezidențial,
"ne-a spus că Guvernul Ucrainei este preocupat că actualul guvern din România încearcă să
promoveze o politică a „României Mari” care ar include părți din Ucraina, Ungaria și Moldova. El a
concluzionat că relațiile încordate cu România reprezentau o problemă serioasă și a spus că Guvernul
Ucrainei «analiza opțiunile» avute pentru a aborda înrăutățirea relațiilor". O altă telegramă clasificată
„confidențial”, datând din 2010 și intitulată "<> amenințare de securitate a Ucrainei - România" , arată
că una din probleme este "nevralgia ucraineană față de intențiile României în privința Moldovei. Orice
mișcare spre absorbția Moldovei sau reunificarea acesteia cu România ar fi primită rău la Kiev, unde
ar fi văzută, între altele, drept o deschidere a apetitului României pentru pretenții teritoriale conexe
împotriva Ucrainei. Candidatul prezidențial ucrainean Tihipko a declarat în timpul campaniei sale că
«menținerea Moldovei ca stat independent este un interes strategic al Ucrainei (subl. A.L.). Nimeni
nu este interesat mai mult decât noi de acest lucru». Nu este, probabil, o exagerare prea mare sugestia
că ucrainenii percep o analogie între atitudinea României față de Moldova și atitudinea Rusiei față de
Ucraina", se arată în ştirea citată.

Într-o altă ştire a Unimedia, intitulată „Wikileaks 2010: Ucraina îi separă intenționat pe
«moldoveni și «români»” [15], se spune: „Din punctul de vedere al Kievului, relaţiile bilaterale
româno-ucrainene sunt surprinzător de tensionate, având o varietate largă de factori iritanți, atât mari
cât şi mici. Una din problemele nevralgice ale oficialilor ucraineni sunt intenţiile României faţă de
Republica Moldova. Despre aceasta se vorbește într-un document din 2010 desecretizat de Wikileaks.
Potrivit unei note diplomatice a Ambasadei americane de la Kiev, orice acțiune a oficialilor de la
București legată de Republica Moldova [privind absorbţia sau reunificarea acesteia] cu România va
fi văzută cu ochi răi la Kiev. Astfel de acțiuni vor fi calificate drept pretenții teritoriale și faţă de
Ucraina. Un politician ucrainean, Tihipko a declarat că «interesul strategic al Ucrainei constă în
menţinerea Republicii Moldova în calitate de stat independent». În mințile ucrainenilor s-a înrădăcinat
o analogie potrivit căreia «pretențiile României faţă de Republica Moldova sunt asemănătoare cu
atitudinea Rusiei faţă de Ucraina». În aceeași ordine de idei, trebuie de remarcat faptul că Ucraina, în
diferențierea minorităţilor sale naţionale, menţine o distincţie strictă între «români» şi «moldoveni».
Potrivit unui oficial de la Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei, Sirenko, oficialii de la Kiev
deliberat resping eforturile României de a califica aceste două grupuri etnice drept aceleași [unul şi
acelaşi, notă, A.L.]. Potrivit unui alt document desecretizat de Wikileaks, care atinge aceeași temă, la
nivel politic şi academic, România insistă ca Ucraina să reclasifice grupurile minoritare român și
moldovean în unul singur și anume cel «vorbitor de limbă română». Potrivit analistului Natalia
Bilostir, acum în Ucraina locuiesc circa 250 de mii de moldoveni şi doar 100 de mii de români.
Combinând cele două grupuri etnice în cel românesc, minoritatea nou formată ar deveni a doua cea
mai numeroasă din Ucraina după ruşi. Potrivit şefului adjunct al Secretariatului prezidenţial, Bohdan
Iaremenko, guvernul ucrainean consideră că oficialii români încearcă să urmeze politica de refacere a
«României Mari», care ar include părţi din Ucraina, Ungaria (?) şi Republica Moldova. El a mai spus
că relaţiile tensionate între Ucraina și România sunt o problemă gravă”, se arată în ştirea citată.

Rusia este pe aceeaşi poziţie cu Ucraina în ceea ce priveşte interesul privind existenţa statului
Republica Moldova: ambele sunt împotriva unei apropieri, cu atât mai mult, împotriva unei asocieri
între Moldova şi România. De notat că deşi Ucraina se pronunţă pentru statalitatea moldovenească,
din timpul războiului ruso-moldovenesc din 1992 şi până în prezent ea suţine regimul de ocupaţie
rusească din zona central-estică a RM. Relațiile

Pe de altă parte, interesele României sunt inserate intereselor UE, statul vecin de peste Prut fiind
obligat să desfăşoare politici care se înscriu în acţiunile Bruxelles-ului. Pe lângă aceasta România este
un partener economic de bază al Republicii Moldova și un susținător al orientării europene , în plus
oferă posibilitatea basarabenilor pentru a-și redobândi cetățenia româna , iar tinerilor posibilitatea de
a studia în România. „Relațiile moldo- ucraienene pot fi apreciate prin prisma fricii Ucrainei că o
eventuală unire a Republicii Moldova cu România ar provoca tendințe iredentiste în teritoriile
românești aflate în competența Ucrainei ”18.

Republica Moldova între est și vest

Situația Republicii Moldova și prespectivele sale de dezvoltare sunt pline de controverse și
paradoxuri . La etapa actuală cetățenii , dar și partidele politice sunt împărțite după clivajul vectorului
extern și anume : Uniunea Euroasiatică sau Uniunea Europeană . Astfel , Republica Moldova se
proclamă independentă, deşi majoritatea populaţiei sale nu crede în această independenţă; în şcoli se
predă limba română, iar în Constituţie este stipulată ca limbă de stat „limba moldovenească”; învăţăm
istoria românilor de peste douăzeci de ani, dar continuăm să ne etalăm drept moldoveni, ceva distinct
de români; avem un statut de „neutralitate” stipulat prin Constituţie, dar în realitate o parte a ţării este
ocupată militar de armatele ruse; avem două biserici ortodoxe care se ciocnesc cap în cap cui aparţin;
avem două sărbători de Crăciun şi două de An Nou, iar la fiecare dată importantă a istoriei noastre
avem cel puţin două interpretări antagoniste, care încearcă să ne demonstreze că 1812, 1918, 1940 sau
1945 au fost fie „eliberare”, fie „ocupaţie”. Dar cel mai comic, dacă n-ar fi în esenţă tragic, este faptul
că fiind ancoraţi într-o structură de sorginte euro-asiatico-ruso-sovietică (CSI), încercăm să
demonstrăm tuturor că vrem să devenim parte integrantă a unui construct european-occidental, care
are ca expresie politică Uniunea Europeană. În încercarea de a răspunde ce suntem în realitate ajung
la concluzia că moldoveanul nostru este un fel de Janus cu două feţe, care poate vorbi deopotrivă
„limba moldovenească” şi limba română, poate fi deopotrivă „moldovean” şi român, iar într-un cadru
mai extins, poate fi deopotrivă ruso-sovietic şi european. În ultimă instanţă, aceste dihotomii ale
moldoveanului ascund paradigma fundamentală a existenţei sale, el nefiind decis dacă aparţine
civilizaţiei europene (occidentale) sau celei ruse (euro-asiatice). Şi asta pentru că moldoveanul
„independent” de după 1991 nu a reuşit transformarea sa din „homo moldovanus” sovietic în român
şi din „homo sovieticus” în european.

Mai trebuie de precizat faptul că această dihotomie de viziune nu există doar la nivelul omului de
rând sau al clasei politice, deiferențe de acest gen se regăsesc și în rândul intelectualității, mă refer
aici la teoreticienii în domeniul științelor politice și al relațiilor internaționale. Ca de exemplu, Victor

18
Revista GEOPOLITICA nr. 1(4) 2004 , București -
https://books.google.md/books?id=ZVEZDgAAQBAJ&pg=PA97&lpg=PA97&dq=geopolitica+republicii+moldova&source
=bl&ots=sXWO9MsbzQ&sig=MzzPDAKUN9zd9jpF-
E9xDr4Q4KU&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiKzYi1yqfYAhVP_KQKHU0eBD04ChDoAQgzMAI#v=onepage&q&f=false –
accesat 29.12.2018
JUC, consideră că: „abrogarea statutului de neutralitate permanentă nu presupune expres integrarea
euroatlantică a Republicii Moldova, însă calitatea de stat membru al NATO este în măsură cel mai
eficient să-i asigure securitatea națională, datorită articolului 5 al Tratatului de la Washington din 4
aprilie 1949”19. Pe când, Sergiu Nazaria, afirmă că: „solicitarea de aderare la NATO vine în
contradicție cu interesele cardinale ale Republicii Moldova și cetățenilor săi”20. Cu toate că opiniile
sunt diferite asupra acestui subiect, cert este faptul că interesele geopolitice de Securitate a Republicii
Moldova prespun cel puțin o echilibrare a relațiilor asimetrice cu Federația Rusă.

Crearea statului modern român şi procesul de modernizare a acestuia, care a urmat la sfârşitul
sec. XIX - începutul sec. XX, s-au realizat într-un context de aliniere la modelele vest-europene:
constituţiile din 1866 şi 1923, urcarea pe tronul României a unei dinastii germane, influenţa profundă
a Europei Occidentale asupra instituţiilor politice româneşti, afinitatea elitei intelectuale şi politice
pentru modelul occidental, de unde timp de un secol a găsit surse de inspiraţie şi idei. Într-un cuvânt,
Occidentul a modelat decisiv esenţa românilor ca naţiune europeană, atât din punct de vedere cultural
şi intelectual, cât şi instituţional. Chiar şi cei cincizeci de ani de comunism n-au putut zdruncina
fundamentul european al identităţii româneşti, dovadă fiind faptul că, imediat după căderea
comunismului, ideea de revenire în familia europeană, ca membru NATO şi UE, a prevalat şi a
constituit elementul esenţial de coeziune a clasei politice şi a societăţii româneşti. Cu regret pentru
noi, anul 1812 şi anexarea Moldovei de Est la Imperiul Rus au făcut ca românii din Basarabia să rateze
prima parte a procesului de „europenizare” a naţiunii române, iar acele umbre de modernizare în
secolul de dominaţie ţaristă cu greu pot fi considerate progresiste şi ajutătoare, cum ar fi putut fi
invocate, spre exemplu, în cazul românilor din Transilvania, care erau parte a Imperiului Habsburgic
„luminat” şi european. Perioada 1918-1940 este unica în care populaţia actualei RM a experimentat
într-un fel senzaţia de a fi european sau de a fi parte a civilizaţiei occidentale, procesul de modernizare
fiind realizat pe fundalul unificării şi integrării provinciilor istorice într-un context comun românesc
şi general european. Votul universal şi alegerile, sistemul de partide, drepturile fundamentale ale
omului, principiul descentralizării administrative, reformarea relaţiilor de proprietate, accesul la
educaţie şi serviciile publice, conectarea directă la circuitul politic, economic, educaţional, cultural
sau sportiv european şi internaţional au fost doar câteva elemente esenţiale ale conturării identităţii
europene a basarabenilor în perioada interbelică.

19
Victor JUC, Edificarea relațiilor internaționale postrăzboi rece: aspecte teoretico-metodologice și replieri
geostrategice, Editura Sirius, Chișinău, 2011, pag. 208
20
Назария Сергей, История международных отношений и внешней политики великих держав в новейшее
время, Editura Центральная Типография, Chișinău, 2007, pag. 630
 Anul 1940, iar apoi 1944/1945 au deturnat profund sensul acestui proces de europenizare a
românilor basarabeni, aruncând populaţia acestui teritoriu într-o dimensiune totalitară sovietică, opusă
fundamental pornirilor de „occidentalizare” atestate aici în perioada interbelică. De fapt, Uniunea
Sovietică a procedat la o modelare încrucişată a identităţii noastre existenţiale. Pe de o parte, a anihilat
memoria perioadei interbelice printr-o acţiune represivă de durată împotriva românismului şi
occidentalismului, care devin complementare şi deopotrivă pasibile de distrugere, iar pe de altă parte,
a construit o identitate „moldovenească” opusă celei române, predispusă la rusificare şi sovietizare.
Rezultatul net al acestor inginerii sociale şi naţionale a fost apariţia unei Moldove cu faţă
rusă/sovietică, care a deturnat profund esenţa europeană a românilor basarabeni.

Când ne întrebăm de ce a venit atât de târziu orientarea RM către Uniunea Europeană, când ne
întrebăm de ce avem atât de multe dificultăţi în implementarea politicilor europene şi de ce atestăm
ipocrizia clasei politice în acest proces, când ne întrebăm de unde vine natura schimbătoare a
preferinţelor moldovenilor pentru Vest sau Est, trebuie să răspundem că aceasta vine din faptul că
moldovenii percep Uniunea Europeană şi Occidentul mecanic, geografic şi politic, fără a avea o
percepţie istorică, spirituală, culturală şi mentală a identităţii noastre europene. Pentru a rezolva
această problemă, trebuie să răspundem fiecare în parte cine suntem în esenţă şi la care civilizaţie
aparţinem, iar pentru asta avem nevoie să reevaluăm ce au însemnat pentru noi 1812, 1918, 1940 sau
1945. Referindu-ne la orientarea geopolitică a RM, credem că locul tânărului stat este în cadrul
familiei europene (UE), cu toate problemele ce există acolo – percepute ca atare prin prisma valorilor
tradiţionale ale societăţii moldoveneşti .

Concluzii
În urma analizei efectuate și ca cetățean al acestui stat , pot afirma că Republica Moldova trebuie
să-şi fructifice poziţia sa geopolitică şi printr-o politică externă deosebit de bine articulată să-şi asigure
securitatea şi dezvoltarea economică, folosind interesele geopolitice în regiunea Eupopei de Sud-Est
ale UE, SUA, Rusiei şi, de ce nu, ale Chinei (ca investitor internaţional notoriu la etapa actuală).
Moldova trebuie să-şi găsească vocaţia şi să devină un jucător geopolitic inconturnabil în viitorul
apropiat. Desigur, statutul unei ţări este determinat de potenţialul său economic. Dar cred că o politică
externă inteligentă, capabilă să armonizeze interesele geopolitice ale actorilor internaţionali
importanţi, poate să aducă rezultatele dezirabile în ceea ce priveşte asigurarea securităţii şi dezvoltării
economice. Pe parcursul studiului , după cum am menționat de la început m-am folosit de criteriile de
analiză ale lui Mahan și Spykman , în concluzie , doresc să specific fiecare criteriu în parte . Suprafața
teritoriului este mică , cu o poziție geofrafică în sud – estul Europei , dacă ar fi să analizăm ce este
Reoublica Moldova , după Zbigniew Brzezinski , jucător geopolitic sau pivot geopolitic , atunci
aceasta nu se încadrează în niciuna , în prima categorie nu cred că se merită comentat , iar în a doua
fiindcă nu reprezintă interes major nici pentru Rusia și nici pentru Occident , fiind fară ieșire la
Oceanul Planetar și mică ca dimensiuni poate fi ușor ocolită .

Dacă ne referim la economia Republicii Moldova , atunci atestăm o preeminență a caracterului

agricol al țării și ca urmare a lipsei resurselor naturale importante , principala ramură a industriei este
cea a industriei alimentare . Trebuie de menționat faptul ca Republica Moldova se află într-o
dependență energetică față de Federația Rusă. Securitatea energetică este condiționată de energia din
Transnistria, unde companiile ruse producătoare de energie condiționează prețuri, politici și
importurile de gaz din Rusia. Procentul acțiunilor deținute la compania Moldova-Gaz sunt la
Gazprom de 50% din companie, naționale de 35%, transnistriene de 15%, ceea ce ne arată cât de
critică este situația. , iar aceasta generând o dependență cu caracter politic , mai ales în contextul în
care după cum arată statisticile, cel puţin 300 mii de cetăţeni moldoveni muncesc temporar sau
permanent în Federaţia Rusă, iar cifra transferurilor expediate de aceştia acasă a fost de aproape o
jumătate de miliard de euro. Statistici recente arată că aproximativ 40% din populaţia activă a
Republicii Moldova se găsește în poziția de imigrant pe termen scurt și 15% din populaţia ţării este
plecată în străinătate pe termen lung.

După cum am prezentat mai sus , conflictele pe criteriul de etnie sunt specifice Republicii
Moldova . Cu toate că grupurile etnice sunt : 82,06% băștinași (dintre care 75,07% declarați
moldoveni și 7,0% declarați români) ,6,57% ucraineni , 4,05% ruși 4,57% găgăuzi , 1,88% bulgari ,
0,83% alte minorități etnice. Deci , populația băștinașă este una net majoritară, dar ne „... lipsește o
idee-forță, un fundament național pe care să-și forjeze o solidaritate comunitară, cetățenii Republicii
Moldova nu alcătuiesc o “societate” în adevăratul înțeles al cuvântului, ci o populație amorfă,
dezarticulată, incapabilă, de pildă, să tresalte la victoria echipei naționale de fotbal, care oriunde în
jurul nostru – la București, Praga, Sofia sau Kiev – scoate în stradă zeci de mii de oameni, uniți printr-
un elan de entuziasm nestăvilit. Acest tip de identificare spontană cu niște valori unanim împărtășite,
precum în cazul societăților bine așezate, nu există în Republică Moldova. Noțiunea “patriotism
moldovenesc” sună bizar și suspect. Nimeni nu crede în așa ceva. Guvernanții confundă “binele tarii”
cu prosperitatea clanurilor din care fac parte, rusofonii privesc independența Republicii Moldova că
pe un accident istoric, remediabil într-un viitor apropiat, și ezită în a se consideră “moldoveni”, iar
moldovenii propriu-ziși, adică românii etnici, nu au acces la o percepție modernă a unității
(“patriotismul politic”), legăturile patriarhale fiind singurele care îi mai țin împreună”21. Aceste
conflicte au mai multe cauze , influența externă , existența pe teritoriul unui stat atât de mic a unei
regiuni separatiste și una autonomă ( Găgăuzia) și nu în ultimul rând lipsa unei culturi politice , care
să sporească gradul conștiinței naționale etc.

Toate acestea și în plus instabilitatea politică , generată de un parlament format dintr-o alianță pro-
europeană , dar cu foarte multe conflicte interne , cu un președinte pro – rus , toate acestea
minimalizează eficacitatea guvernării . În plus cu o armată prost organizată și la fel echipată , a cărui
efectiv este de multe ori mai mic decât a efectivului militar din regiuna separatistă a țării , putem fi
deacord cu Vitalie Ciobanu , „Numai o conștiință românească recuperată și o data cu ea îmbrățișarea
modelului european ar fi putea să precipite evoluția în bine a Republicii Moldova, conferindu-i o
legitimitate mult mai temeinică în față lumii. Atâta timp cât basarabenii nu vor accede la identitatea
lor refulată, nu Eminescu, Blaga sau Noica vor fi spiritele tutelare ale pământului lor, ci “în veci
neuitatii” Ribbentrop și Molotov. Cu acești părinți vitregi, pe care nu am reușit să-i exorcizăm,
prezentul nostru rămâne un infern”.

Bibbiografie/Webografie
 Aleksandr G. Dughin, Bazele Geopoliticii, Editura Euroasiatica, București, 2011.
 Aprecierea geoeconomică şi geopolitică a Republicii Moldova -
https://conspecte.com/Geoeconomia/situatia-geoeconomica-din-republica-moldova.html - accesat
28.12.2018.
 Comisia Europeană acordă 6,6 mln euro pentru implementarea proiectului BOMMOLUK-2 -
http://www.allmoldova.com/ro/news/comisia-european-acord-66-mln-euro-pentru-
implementarea-proiectului-bommoluk-2 - accesat 26.12.2018.
 Constantin Corneanu, Republica Moldova în contextual evoluțiilor geopolitice și strategice din Spațiul
ex-sovietic - https://romaniabreakingnews.ro/republica-moldova-in-contextul-evolutiilor-
geopolitice-si-strategice-din-spatiul-ex-sovietic-3/ - accesat 27.12.2018 .
 Constituția Republicii Moldova - http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731 –
accesat 26.12.2018.
 Georgiu Grigore, Naţiune, cultură, identitate, Bucureşti, 1997.
 Gîrbu, Viorel , Economia Republicii Moldova în lumina recentei crize economice mondiale -

http://www.akademos.asm.md/files/Economia%20republicii%20Moldova%20in%20lumina%20rece
ntei%20crize%20economice%20mondiale.pdf – accesat 28.12.2018 .

21
Vitalie Ciobanu , Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova , Editura Polirom , Iași , 2005, pag. 386
 Hobsbawm E. J., Naţiuni şi naţionalism din 1780 pînă în prezent. Program, mit, realitate, Editura Arc,
1997, Chișinău.
 Legea 345/2003 privind apărarea națională -
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312812 – accesat 26.12.2018.
 Legea 438/2006 privind dezvolatarea regională -
http://www.acsa.md/public/publications/434179_md_49.doc - accesat 26.12.2018.
 Lucia Sava, LA FRONTIERELE CIVILIZAŢIILOR. Basarabia în context geopolitic, economic, cultural şi
religios, Editura Partener, Galați, 2011.
 Revista GEOPOLITICA nr. 1(4) 2004 , București -
https://books.google.md/books?id=ZVEZDgAAQBAJ&pg=PA97&lpg=PA97&dq=geopolitica+republici
i+moldova&source=bl&ots=sXWO9MsbzQ&sig=MzzPDAKUN9zd9jpF-
E9xDr4Q4KU&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiKzYi1yqfYAhVP_KQKHU0eBD04ChDoAQgzMAI#v=onepag
e&q&f=false – accesat 29.12.2018.
 Strategia națională de dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020 -
http://particip.gov.md/public/files/strategia/Moldova_2020_proiect.pdfMoldova - accesat
28.12.2018 .
 STRATFOR: Moldova nu e în stare să decidă, viitorul ei este în mâinile marilor puteri -
http://unimedia.md/?mod=news&id=38406 – accesat 29.12.2018.
 Veacesalv UNGUREANU, Geopolitica securității statelor mici: Cazul Republicii Moldova, În: Revista de
Știinte politice, Chișinău.
 Victor JUC, Edificarea relațiilor internaționale postrăzboi rece: aspecte teoretico-metodologice și
replieri geostrategice, Editura Sirius, Chișinău, 2011.
 Vitalie Ciobanu , Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova , Editura Polirom , Iași , 2005.
 Zbigniew Brzezinski, Marea Tablă de șah, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000.
 Назария Сергей, История международных отношений и внешней политики великих держав в
новейшее время, Editura Центральная Типография, Chișinău, 2007.
 Samuel P. Hutington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Litera, Chișinău,
2012.
 Radj CĂRBUNE, Identitatea națională a Republicii Moldova -
https://radjcarbune.wordpress.com/2010/12/02/identitatea-nationala-a-republicii-moldova/ -
accesat 29.12.2018.
 Lidia PRISAC, Războiul din stânga Nistrului și integrarea minorităților etnice din Republica
Moldova,
 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/134_141_Razboiul%20din%20stanga%20Nis
trului%20%282%20martie%20%E2%80%93%2021%20iulie%201992%29%20si%20integr
area%20minoritatilor%20national-etnice%20din%20Republica%20Moldova.pdf – accesat
29.12.2018.
 Oleh PRPTSYK, Igor BUCĂTARU, Competiția partidelor în Moldova : ideologie,
organizare internă și abordarea conflictelor etno – teritoriale, Chișinău, 2008.
 Mihai CERNENCU, Gheorghe RUSNAC, Republica Moldova: Istoria politică (1989-2000)
Documente și materiale, Editura USM, Volulmul II, Chișinău, 2000.
 А.В. Маринченко, ГЕОПОЛИТИКА, Editura ИНФРА-М, Moscova, 2009
 Уткин А.И., Мировой порядок XXI века, Editura Эксмо, Moscova, 2002
 Dorin Cimpoeșu, Republica Moldova între România și Rusia: 1989-2009, Editura Biblioteca
revistei „Limba română”, Chișinău, 2010