Anișoara Odeanu

Jurnalistă română
Anișoara Odeanu

Date personale
Nume la Doina Stella Grațiana
naștere Peteanu
28 mai 1912
Născută
Pădureni, județul Timiș
1 septembrie 1972 (60 de
Decedată ani)
Lugoj, județul Timiș
Naționalitate română
 Cetățenie România
Ocupație poet, prozator, jurnalist
Pseudonim Anișoara Odeanu
Limbi limba română 
Activitatea literară
Specie literarăpoezie, proză
Modifică date / text  
 Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism -
Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
 Scriitori români

Listă de autori de limbă română

Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
  

Anișoara Odeanu (n. Doina Stella

Grațiana Peteanu, 28 mai 1912, Pădureni,
județul Timiș – d. 1 septembrie 1972,
Lugoj, județul Timiș) a fost o poetă,
prozatoare și jurnalistă română.
Biografie
S-a născut în familia profesorului Aurel
Peteanu, profesor de română și latină,
publicist, animator cultural în perioada
interbelică, al Lugojului și a Vioricăi
(născută Bujigan). Urmează școala
elementară la Lugoj și studiile liceale,
între anii 1922 și 1929, la Liceul de fete
din Timișoara. Urmează cursuri la
facultatea de Litere din București între
1929 și 1933. În 1930 și 1931 urmează
cursuri de limbă franceză la Dijon și
Grenoble. Studiază dreptul la
Universitatea din București începând în
1933 și își ia licența în anul 1936.[1]
La vârsta de 9 ani, în 1922, îi apare
poezia După mure în revista Lumea
copiilor.[1]

Debutează literar în anul 1934 cu

romanul Într-un cămin de domnișoare,
care este primit favorabil de critică.[2][3]
George Călinescu numind-o „întâia
ingenuă a literaturii române feminine”[4]

A făcut parte din redacțiile Adevărul

literar și artistic (1929 - 1934), Universul
literar (1937 - 1940), Viața (1940 - 1943).
A colaborat și la Revista Fundațiilor
Regale, România literară, Viața
românească și pentru câteva publicații
bănățene, Semenicul, Banatul,[1] semnând
recenzii, reportaje, interviuri, articole de
opinie.

Deoarece în timpul războiului a scris

articole antisovietice și chiar o broșură
pro-legionară comandată de Ministerul
Propagandei, după război este nevoită să
se retragă din activitatea literară și se
refugiază împreună cu soțul său, doctorul
Dan Crivetz, la Vărădia, apoi la Anina, iar,
în final, la Lugoj.[4]

Este reabilitată de autoritățile comuniste

după anul 1965 și începe să publice, din
nou.[4]

Se sinucide în anul 1972. După decesul

soțului, scriitoarea s-a îngrijit de toate
formalitățile necesare înmormântării,
după care s-a închis în propriul dormitor,
iar a doua zi, trupul i-a fost găsit fără
suflare.[5]

Opera
Într-un cămin de domnișoare, București,
1934 -roman;
Călător din noaptea de Ajun, București,
1936; ediția (Anotimpul pierdut),
București, 1971 - roman;
Fata lui Codru-împărat, București, 1939
- poezie;
Ciudata viață a poetului, București,
1942;
Moartea în cetate, București, 1943 -
poezie;
Noaptea creației, București, 1943 -
poezie;
Sub lumina verii, București, 1967 -
nuvele;
Nedumeririle lui Duduță, București,
1969 - nuvele;
Legile jocului, București, 1972 - roman;
Acele lucruri mari, București, 1973 -
roman;
Domnișoara Lou și trandafirul galben,
ediție îngrijită și prefață de Cornel
Ungureanu, Timișoara, 1985 - nuvele;
Katinka sau fantomele de la Valea
Lungă, Timișoara, 2010 - roman.
In memoriam
Casa în care a crescut în Lugoj poartă
o placă comemorativă, dezvelită la 1
iunie 2012;[6]
O stradă și o școală din Lugoj îi poartă
numele;
O stradă din Timișoara îi poartă
numele.

Referințe
1. ^ a b c Aurel Sasu, Dicționarul biografic
al literaturii române, M-Z, Paralela 45,
p.243
2. ^ George Călinescu, Istoria literaturii
române de la origini până în prezent,
Fundația Regală pentru Literatură și Artă,
București, 1941, p. 879
3. ^ Eugen Lovinescu, Istoria literaturii
române contemporane, Editura Litera,
Chișinău, 1998, p. 264
4. ^ a b c Revista BANAT, Anișoara Odeanu -
O scriitoare de marcă de Gheorghe
Luchescu
5. ^ Ziua de Vest - Anișoara Odeanu – o
scriitoare care se reinventează, 28
septembrie 2012
6. ^ Redeșteptare - Placa memorială de pe
casa scriitoarei Anișoara Odeanu a fost
dezvelită sub ochii actualilor proprietari, 1
iunie 2012

Bibliografie
 Aurel Sasu, Dicționarul biografic al
literaturii române, M-Z, Paralela 45

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Anișoara_Odeanu&oldid=12362190

Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.