Você está na página 1de 17

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COLEGIUL TEHNIC “APULUM” ALBA IULIA

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

ABSOLVENŢILOR INVĂTĂMÂNTULUI LICEAL FILIERA

TEHNOLOGICA – NIVEL 4 DE CALFICARE

CALIFICAREA PROFESIONALĂ:TEHNICIAN CHIMIST DE LABORATOR

INDRUMĂTOR PROIECT: ABSOLVENT:

PROF. PITEA GABRIELA DAN ADRIAN RĂZVAN

CLASA a XII-a A
TEMA

Prelucrarea şi chimizarea lemnului


CUPRINS:

Argument

1. CAPITOLUL 1: Prelucrarea lemnului

1.1 Direcţii de valorificare

1.2 Distilarea uscată a lemnului

1.3 Utilizările lemnului

2. CAPITOLUL 2: Proprietăţile lemnului

2.1 Proprietăţi fizice

2.2 Proprietăţi termice

2.3 Proprietăţi electrice

2.4 Proprietăţi mecanice

3. CAPITOLUL 3: Controlul calităţii lemnului

3.1 Determinarea umidităţii lemnului

3.2 Determinarea rezistenţei la tracţiune

3.3 Determinarea rezistenţei lemnului la incovoiere static

4. CAPITOLUL 4 : Securitatea şi sănătatea in muncă

5. CAPITOLUL 5 : Probleme de poluare

6. CAPITOLUL 6 : Concluzii

BIBLIOGRAFIE

ANEXE
ARGUMENT

Lemnul constituie un material foarte important pentru unele ramuri ale


economiei nationale ca: industria chimica (hârtie şi carton, celuloză), industria
textilă industria mobilei, constructii, instrumente muzicale, aparate sportive etc. El
se regăseşte in peste 4000 tipuri de produse finite in economie.
Lemnul este un material natural, organic, de origine vegetală, alcătuit din celule cu
membrane lignificate, care au rolul de a conduce apa şi mineralele din sol
catre frunze şi de a conferi rezistenţă arborelui. Este un material poros, eterogen şi
anizotrop.
Lemnul are o structură fibroasă, alcătuită in general din două tipuri de celule:
- trahee şi traheide
- celule de parenchim.
Structura celulara a lemnului şi modul de dispunere a fibrelor, elemente ce permit
identificarea diferitelor esente, variază de la o specie la alta. Celulele se deosebesc
intre ele atat ca forma, dimensiuni, cât și prin rolul pe care il detin.
Traheele sunt tuburi capilare lungi continue, formate din celule suprapuse,
care au rolul de a transporta apa şi mineralele, precum și seva elaborata, din zona
raadacinii spre frunze. Traheidele au același rol, de conducere a sevei brute,
deosebirea constand in forma celulei, traheidele fiind ascutite și inchise la ambele
capete.
Celulele parenchim sunt celule cu pereti subtiri care au functii de rezistenta.
In structura macroscopica a lemnului se deosebesc urmataoarele zone:
- coaja
- cambiul vascular
- duramenul
- maduva
- inelele de creștere
In prezent, masa lemnoasa ce se recolteaza este alcatuita in principal din
foioase (fag, stejar) și rasinoase (brad, molid) și in mai mica masura din alte specii
ca: frasin, tei, plop, paltin s.a. Structura masei lemnoase a Romaniei pusa in
circuitul economic in anul 1996, conform datelor furnizate de Comisia Nationala
pentru Statistica, a fost de 28,8% fag, 38,9% rașinoase, 11,2% stejar, 12,7% alte
specii tari sș 8,4% alte specii moi.
Specialiștii au apreciat ca la inceputul mileniului trei va aparea o penurie de
lemn de esenta moale, in special in Europa Occidentala, SUA și Japonia, in timp ce
productia de lemn de esenta tare va fi superioara cererii. De asemenea, se mai
estimeaza ca in aceasta perioada cantitatea de lemn industrializata va fi repartizata
astfel: circa 50% pentru hartie, carton și ambalaje, circa 25% pentru industria
mobilei, circa 20% pentru constructii și circa 5% pentru diverse utilizari
(instrumente muzicale, aparate sportive, articole de artizanat, chibrituri s.a).
In Romania, industria prelucrarii lemnului și a mobilei s-a dezvoltat foarte
mult ca urmare a existentei unei suficiente mase lemnoase și de calitate, cat și
datorita construirii de intreprinderi de prelucrare a lemnului și de fabrici noi de
mobila in multe centre ale tarii. Țara noastra mai dispune de traditie in prelucrarea
lemnului și mobilei, dar și de o forta de munca cu inalta calificare.
Lemnul este o importanta materie prima organica si prezinta avantajul ca se
regenereaza continuu prin crestere. Speciile de lemn pot incadrate in trei grupe :
rasinoase (ex. molidul, bradul, pinul negru, pinul silvestru, laricele, tisa etc.);
foioase tari (ex. stejarul, fagul, frasinul, nucul);
foioase moi (ex. mesteacanul, plopul, teiul etc.).

CAPITOLUL 1.
PRELUCRAREA LEMNULUI
Lemnul se prelucreaza atat in scopul fabricarii unor bunuri de consum, cat şi
pentru a obtine materii prime şi semifabricate pentru alte activitati.
In urma prelucrarii lemnului se obtin produse finite (de ex. mobila, usi, ferestre,
instrumente muzicale, articole sportive, ambarcatiuni) şi produse semifinite,
precum: cherestea, traverse, doage, furnire, placaje, placi, etc.
1.1. Directii de valorificare
a. Fabricarea alcoolului metilic
Alcoolii se obtin din hidrocarburi prin inlocuirea unu atom de hidrogen cu
o grupare hidroxil , OH. Astfel,metanul CH4,da alcool metilic,CH3OH,iar etanul
C2H6,da aclcool etilic C2H5OH.
Alcoolul metilic poarta denumirea de metanol iar alcoolul etilic poarta denumirea
de etanol. Aceşti alcooli au urmatoarle formule
H H H

½ ½ ½

H¾C¾O¾H H ¾C¾C¾O¾H

½ ½ ½

H H H

(Metanol) (Etanol)

Alcoolul metilic se prepara prin distilarea lemnului din care cauza se mai numeste
şi alcool de lemn.
Acesta este o substanta otravitoare care, atunci cand este inghitita, produce orbirea
apoi moartea, se foloseşte ca solvent precum și pentru prepararea altor compuși
organici.
b. Fabricarea celulozei
O alta directie de valorificare a lemnului este fabricarea celulozei.
Celuloza este polizaharida cea mai raspandita in natura. Ea corespunde formulei
(C6 H10 O5)n, in care n are valori cuprinse intre 700-800 si 2500-
3000. Impreuna cu lignina si alte substante necelulozice , ea formeaza pereti
celulelor vegetale şi da plantei rezistenta mecanica și elasticitate.
Formarea celulozei in plante este rezultatul unui proces de biosinteza fotochimica.
Procentual celuloza din plante variaza in limite foarte largi: 7-10% pentru unele
plante leguminoase, 40-50% in paiele de cereale sau stuf, 40-60% in masa
lemnoasa a diferitelor specii de arbori, pana la 85-99% in plante textile.
Celuloza se obtine in general din bumbac, lemn, stuf şi paie.Cea mai pura varietate
de celuloza se obtine din bumbac prin egrenarea (indepartarea semintelor) și apoi
spalarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Aceasta varietate este folosita
aproape exclusiv in scopuri textile.
O celuloza mai putin pura se obtine din lemn, stuf sau paie. Aceasta celuloza este
amestecata cu diferiti componenti necelulozici, numiți irecruste (lignina,
oligozaharide, ceruri, raşini etc.), care trebuie indepartati. Separarea se poate face
cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dizolva incrustele, eliberind cea mai
mare parte a materialului celulozic util. Printre reactivii folositi, cel mai
intrebuintat este bisulfitul de calciu, Ca (HSO3)2 (in procedeul bisulfitic) sau
amestecul de sulfat de sodiu și hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat).
Celuloza rezultata este supusa albirii și servește la fabricarea hartiei sau la
chimizare. In tara noastra productia de celuloza se realizeaza in numeroase unitati
industriale.
Celuloza este o substanta solida, amorfa, de culoare alba, insolubila in apa sau in
solventi organici, solubila in hidroxid tetra aminocupric, [Cu(NH3)4](OH)2
(reactiv Scheueizer). La incalzire se carbonizeaza fara sa se topeasca. Nu are gustul
dulce caracteristic zaharidelor.
Prin hidrolizaa enzimaticaa, celuloza formeaza glucoza; celuloza prezinta un slab
caracter reducaator. Aceste constatari au dus la concluzia ca lantul macro
molecular de celuloza este format dintr-un mare numar de resturi de glucoza legate
intre ele prin legaturi monocarbonilice in pozitiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic
de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului urmator).
Rezultaa astfel o structuraa filiformaa a lantului macromolecular celulozic.
Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lantulului, in resturile
glucozice, formeaza intre ele un numar uriaș de legaturi de hidrogen; aceste
impacheteaza foarte strins lanturile macromoleculare și confera celulozei structura
macroscopica de fir.
Din modul in care celuloza reactioneaza cu diferiti reactivi s-a dedus ca in
macromolecula sa fiecare rest de glucoza prezinta trei grupari hidroxil capabile sa
reactioneze chimic.
Gruparile hidroxil din celuloza au reactivite normala și participa la reactiile
specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli etc. Dupa numarul gruparilor
hidroxil dintr-un rest glucozic, care participa la asemenea reactii se obtin produși
cu diferite grade de transfer.
Tratata cu amestec de acid acetic şi anhidrida acetica, celuloza poate forma
mono-,di-sau tri-acetatul de celuloza.
Nitratii de celuloza sunt folositi in fabricarea de tipul pulberii fara fum și a
nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapida și luciu
puternic).
Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu,celuloza formeaza un
produs de tip alcoolat (alcoxid), denumit alcolicelulozaa, ce poate avea, de
asemenea, diferite grade de transformare.
Asemenea produși sunt obtinuti și folosiți direct la fabricarea fibrelor artificiale.
Fibrele de celulozaa din bumbac au lungimi de 20 - 30 mm și de aceea pot fi toarse
in fire care apoi se tes.
Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte, 3 - 5mm și incercarea de a le toarce
nu a condus la nici un rezultat. Prin prelucrare fizico-chimica a acestora s-au
realizat fibrele artificiale, denumite curent matase artificiala (au luciu asemanator
cu cel al matasii naturale). Acesta este solubil in solutie de hidroxid de sodiu,
formand o solutie coloidala, vascoasa, (de unde și numele procedeului ).
Celuloza este o materie prima de mare valoare economica și constituie punctul de
plecare in fabricarea unor produse importante, dintre care cea de hartie ocupa un
loc principal.
1.2. Distilarea uscata a lemnului
Pentru obtinerea carbunilor de lemn (mangalul), lemnul este supus unui proces de
carbonizare, numit şi distilare uscata.
Carbonizarea lemnului este o ardere in cantitate insuficienta de aer, prin care se
transforma in carbuni de pamant. Aceasta distilare uscata a lemnului are loc
temperatura de aproximativ 5000C, obtinandu-se:
gaze combustibile formate din 55 %CO2, 34 % CO, 8 % CH4, 2 % C2H2, 1 % H2
(gaz de lemn) ; un produs lichid format dintr-un strat uleios, care contine gudroane
bogate in fenoli superiori, si un strat apos numit otet de lemn sau acid pirolignos,
care contine aproximativ 10 % acid acetic, 1- 2 % metanol şi 0,5 % acetona;
un produs solid, numit mangal sau carbunele de lemn.
Procesul de carbonizare a lemnului se poate realiza fie in gramezi de lemn
acoperite cu pamant, numite bocse; fie in cuptoare Kilu, Karbo, Reichenbach, fie
in instalatii moderne, in retorte de otel, dar in absenta aerului.
Mangalul obtinut contine C, H, O, N şi compuşi organici şi este valorificat pentru :
fier de calcat;
obtinerea sulfurii de carbon;
drept combustibil pentru generatoare de gaz;
combustibil in metalurgie;
carbune activ (decolorare, adsorbtie, medicina);
pentru obtinerea grisului de mangal, folosit ca agent de umplutura.
Pe langa mangal, prin carbonizarea lemnului, se mai obtine şi acidul
pirolignos ce are numeroase utilizari in industria chimica şi gazul de lemn, folosit
drept combustibil.
Prin distilarea fractionata a acidului pirolignos se obtine spirtul de lemn care
este un amestec de acetona şi alcool metilic, care apoi se separa unul de altul in
coloane de distilare special
In cursul procesului, se obtine, in principal, in afara de gaz, suc pirolignos, gudron
de lemn şi mangal, proportia acestor produse variind cu natura lemnului tratat şi cu
viteza operatiei. Sucurile pirolignoase, care nu fac obiectul comertului
international, contin acid acetic, alcool metilic acetona, putin furfurol şi alcool
alilic. Pozitia cuprinde, de asemenea, smoala vegetala de orice tip, smoala pentru
butoaie de bere şi compozitii similare pe baza de colofoniu, de acizi rezinici sau de
smoala vegetala.
Gudronul de lemn se obtine prin drenare (in bocse sau fose) in cursul
carbonizarii lemnului raşinos sau neraşinos sau prin distilare in retorte sau
cuptoare (gudroane de distilare). Acestea din urma se obtin direct prin separarea
sucului pirolignos (gudroane de decantare) sau prin distilarea sucurilor
pirolignoase in care ele sunt partial dizolvate (gudroane de dizolvare zise şi “otet”).
Gudroanele partial distilate, din care anumite uleiuri volatile au fost separate
printr-o distilare mai avansata, sunt de asemenea clasificate in aceasta pozitie.
Toate aceste gudroane sunt constituite din amestecuri complexe de
hidrocarburi, de fenoli şi de omologii lor, de furfural, de acid acetic şi de diverse
alte produse.
Gudroanele de lemn raşinos - care se deosebesc de gudroanele de lemn
neraşinos prin faptul ca ele contin in plus produse provenind de la distilarea raşinii
(terpen, uleiuri de raşini etc.) - sunt produse vascoase, a caror culoare variaza de la
brun-portocaliu pana la brun.
Creozotul de lemn (denumit mai scurt creozot) este un constituent esential al
gudroanelor de lemn. Se obtine in general distiland gudronul de lemn neraşinos,
tratand apoi o fractiune convenabila a distilatului cu solutie de soda caustica,
acidificand-o şi distiland-o din nou. Este un lichid incolor, dar care se coloreaza
sub actiunea aerului şi a luminii, caustic, cu miros de fum şi care este utilizat in
special ca dezinfectant şi antiseptic. Nu trebuie confundat cu creozotul de huila sau
ulei de creozot mineral.
Metanolul brut (spirtul de lemn) este extras din sucul pirolignos. Este un
lichid de culoare galbuie cu un miros de fum, continand in general 70 pana la 90%
alcool metilic, cantitati variabile de acetona şi de alte cetone (in general 8 pana la
20%) şi alte impuritati (acetat de metil, alcooli superiori, produse gudronoase etc.).
1.3. Utilizarile lemnului
Lemnul are numeroase utilizari:
ca materie prima in industria chimica, pentru obtinerea celulozei şi hartiei, a
materiilor tanante, a celofibrei, a raşinilor, a uleiului de terebentina etc.;
ca material de constructie;
in calitate de combustibil, lemnul se foloseste in consum menajer, la sate, şi in
consum industrial, in tabacire, in cuptoare de ceramica, afumatorii, brutarii.
Lemnul este una dintre cele mai importante materii prime naturale, cu multiple
şi extrem de variate utilizari:
- de mii de ani, lemnul este folosit drept combustibil, ca material de
construcții și la fabricarea mobilei;
- reprezinta materia prima de baza pentru fabricarea unor articole de
uz casnic, jucarii, articole de papetarie, articole sportive,
decoruri, panouri de expoziții, panouri publicitare, ambalaje, construcții de
vagoane de cai ferate, de ambarcațiuni nautice etc.
Gudroanele sunt utilizate, dupa ampla deshidratare sau distilare partiala, in marina
pentru impregnarea paramelor, in industria cauciucului ca plastifianti, la prepararea
masticurilor sau in industria farmaceutica.
Gudroanele de lemn neraşinos, lichide vascoase de culoare brun-neagra,
sunt utilizate in principal pentru obtinerea, prin distilare sau alte tratamente, a unei
game largi de subproduse (creozot de lemn, gaiacol etc.).
Gudronul de ienupar rosu, cunoscut sub numele de oleum cadini, utilizat mai ales
in farmacie sau in industria sapunurilor, apartine, de asemenea, grupei gudronului
de lemn.
Lemnul este folosit in construcții, cum sunt:
- locuințe; biserici; magaine
- construcții industriale; centre comerciale;
- sali de sport; poduri pietonale
Lemnul lamelat incleiat se utilizeaza la structurile portante, atat pentru
rezistența buna pe care o are, cat și pentru posibilitațile de obținere a diferitelor
forme și dimensiuni, conferand produsului o anumita nota de personalitate.
CAPITOLUL 2.
PROPRIETATILE LEMNULUI
Lemnul, acest complex de materii chimice, intruneste o serie de proprietati
specifice care ii confera calitatea de material industrializabil
2.1. Proprietați fizice
Lemnul nu este un bun conducator de caldura, proprietate care face ca
materialul sa se comporte bine atat la frig, cat și la cald. Aceasta face posibila
alegerea unor soluții simple de construcție, evitandu-se problema punților termice..
In primul rand lemnul se caracterizeaza prin densitate, a carei valoare difera nu
numai in functie de specie, dar şi datorita umiditatii lui. In raport direct cu
densitatea se situeaza duritatea. Cele mai mari duritati se inregistreaza in sectiunea
transversala a lemnului.
Atat densitatea cat şi duritatea lemnului sunt dependente de umiditatea acestuia.
Lemnul poate sa retina sau sa cedeze o anumita cantitate de apa pentru stabilirea
echilibrului cu mediul in care se gaseste.
2.2. Proprietați termice
Proprietațile termice ale lemnului se refera la modul cun acesta se comporta fața de
caldura. Proprietațile termice ale lemnului sunt: conductivitatea termica, caldura
specifica, difuzivitatea termica ai puterea calorifica.
conductivitatea termica reprezinta proprietatea unui corp de a conduce
caldura. Ea se exprima prin coeficientul de conductivitate termica, care reprezinta
cantitatea de caldura, ce trece in timp de o ora printr-un perete plan avand suprafața
de 1m2 și grosimea de 1m la o diferența de temperatura, pe parțile opuse ale
peretului de 10C. Conductivitatea termica depinde de specia lemnului, de masa
volumica a acestuia, dar mai ales de umiditate, de direcția fluxului de caldura fața
de orientarea fibrelor și de temperatura.Ea cresșe o data cu creșterea masei
volumice și prin urmare, lemnul greu conduce mai bine caldura decat cel ușor.
caldura specifica reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru
ridicarea temperaturii unui kilogram de lemn la 10C. Caldura specifica crește o
data cu creșterea temperaturii și umiditații lemnului.
difuzitatea termica caracterizeaza capacitatea materialului de a-și ridica
temperatura cu o anumita viteza sub influența caldurii. Difuzivitatea termica este
influențata de umiditatea lemnului, de temperatura și de direcția de incalzire a
lemnului.
puterea calorifica a lemnului reprezinta cantitatea de caldura pe care o
degaja 1 kg de lemn in timpul arderii.
2.3. Proprietatile electrice
Una din proprietațile electrice importante a lemnului o constituie rezistența
electrica, respectiv insușirea lemnului de a se opune trecerii curentului electric. Ea
depinde de umiditatea, temperatura, specia și direcția curentului in raport cu fibrele
lemnului. Dintre acești factori, cei care exercita cea mai mare influența este
umiditatea lemnului. Lemnul in stare absolut uscata este un bun izolator electric.
O data cu creșterea umiditații, rezistența electrica scade foarte mult, incat lemnul
umed devine un bun conducator electric.
Rezistența electrica a lemnului este diferita in raport cu direcția fibrelor,
fiind mai mare in sens perpendicular pe fibre.
2.4. Proprietati mecanice
Prin proprietațile mecanice ale lemnului se ințelege capacitatea acestuia de a
se opune la acțiunea forțelor exterioare care tind sa-i schimbe forma, sa patrunda in
masa sa sau sa-l rupa. La aceasta acțiune lemnul raspunde prin calitațile sale
elastice și plastice, prin duritate sau prin rezistența.
Proprietațile mecanice ale lemnului variaza in funcție de foarte mulți factori:
specie, structura, masa volumica, umiditate, temperatura și prezența defectelor,
precum și natura, durata și viteza de aplicare a forțelor.
O alta proprietate caracteristica a lemnului o reprezinta acusticitatea lui,
capacitatea de a capta şi de a propaga undele sonore. Calitatile lemnului de
rezonanta sunt date de o regularitate perfecta a inelelor anuale, de omogenitatea şi
uniformitatea razelor medulare, de densitatea mica şi elasticitatea mare a lemnului.
CAPITOLUL 3.
CONTROLUL CALITATII LEMNULUI

3.1. Determinarea umiditatii lemnului


Lemnul datorita structurii şi compozitiei sale chimice complexe, poate primi o
anumita cantitate de apa fie din atmosfera , fie prin contact direct, Cantitatea de
apa pe care o contine lemnul, raportatata la masa acestuia in stare complet uscata,
poaarta denumirea de umiditatea absoluta a lemnului.
Pentru anumite cerinte umiditatea lemnului se exprima in raport cu masa sa in stare
umeda. In acest caz se obtine asa nimita umiditate relativa a lemnului.
Umiditatea materialelor lemnoase se determina conform STAS 83-68 prin: metoda
prin uscarea epruvetelor, metoda extractiei şi prin procedee rapide, dintre care cel
mai raspandit este procedeul prin utilizarea aparatelor electrice.
metoda prin uscarea epruvetelor are aplicatie generala şi se bazeaza pe
aplicarea formulei:
In acest caz se folosesc epruvete de orice forma, care se taie de la o distanta
de cel putin 30 cm de capatul piesei careia i se determina umiditatea. Imediat dupa
debitare, epruvetele se cantaresc la o balanta cu o precizie de 0,01g şi se noteaza
masa lor intiala (mu), apoi se usuca intr-o etuva la temperatura de 103±20C pana
cand masa lor ramane constanta, dupa ce se cantareste din nou pentru a se obtine
masa lor in stare anhidra. Rezultatele care se obtin prin aceasta metoda sunt exacte.
metoda extractiei se aplica in cazul lemnului cu un continut mare de
substante volatile naturale ori impregnat cu diferite substante şi consta in extractia
apei cu ajutorul unui solvent. In acest caz se foloseste o instalatie speciala
prevazuta cu un balon de sticla in care se introduce lemnul umed sub forma de
aschii impreuna cu solventul. Apa extrasa de catre solvent se separa si se
cantareste, iar masa ei se introduce in urmatoarea formula:
determinarea umiditatii cu aparate electrice este o metoda rapida şi mult
folosita in industrie. Aparatele mai des utilizate se bazeaza pe faptul ca rezistenta
pe care o opune lemnul trecerii curentului electric prin el este puternic influentata
de umiditatea lemnului. Contactul aparatului cu materialul lemnos se realizeaza
prin intermediul unor electrozi de constructie speciala, in functie de caracteristicile
lemnului
3.2. Determinarea rezistentei la tractiune
Solicitarea la tracșiune sau intindere consta in supunerea unei piese de lemn
la acțiunea forțelor cu direcție contrara, care tind sa alungeasca materialul.
Rezistența la tracțiune paralela cu fibrele se determina conform STAS 336/
1-88. Pentru efectuarea acestei incercari se folosesc epruvete dreptunghiulare la
mijloc și patrate la capete, confecționate din lemn sanatos și lipsit de orice defect.
Rezistența la tracțiune paralela cu fibre crește liniar o data cu creșterea densitații
aparente a lemnului și scade cu creșterea umiditații din pereții celulari.
Rezistența la tracțiune perpendiculara pe fibre. Aceasta solicitare este foarte
rar intalnita in utilizarile curente ale lemnului. Arata gradul de coeziune a fibrelor
și se determina conform STAS 6291-89.
3.3. Determinarea rezistentei lemnului la incovoiere statica
Se executa conform STAS 337/ 1-88 și consta in determinarea sarcinii
maxime care produce ruperea unei epruvete de lemn rezemata pe doua suporturi
sarcina fiind aplicata concentrat la mijlocul distanței dintre reazeme.
Rezistența la incovoiere statica este influențata de specie, de masa
volumica, umiditate, temperatura și defectele lemnului.
CAPITOLUL 4.
SECURITATEA ŞI SANATATEA IN MUNCA
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR
Masurile prin care se asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii lucratorilor
in functie de riscurile privind securitatea şi sanatatea in munca se stabilesc potrivit
reglementarilor legale, a Legii securitatii şi sanatatii in munca nr. 319/2006 .
In scopul asigurarii securitatii şi sanatatii lucratorilor, trebuie sa se respecte
masurile de S.S.M. :
sa fie cunoscute şi respectate, toate masurile de P.S.I. SI S.S.M.;
sa fie realizata intretinerea tehnica a locului de munca şi a echipamentelor şi
dispozitivelor; iar orice neconformitati constatate şi susceptibile de a afecta
securitatea şi sanatatea lucratorilor, sa fie corectate cat mai curand posibil;
sa fie curatate utilajele, echipamentele şi dispozitivele, cu regularitate, pentru a se
asigura un nivel de igiena corespunzator locului de munca;
sa fie pastrate in permanenta, libere caile de acces ce conduc spre ieşirile de
urgenta şi ieşirile propriu-zise;
sa fie cu regularitate intretinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de
securitate, destinate prevenirii sau eliminarii pericolelor;
purtarea obligatorie a echipamentelor individuale de protectie;
folosirea dispozitivelor de protectie, corespunzatoare locurilor de munca.
La utilizarea lemnului se vor lua urmatoarele masuri de protecție:
-purtati echipament de protectie: ochelari pentru protectia completa a ochilor;
manuşi; imbracaminte corespunzatoare de protectie;
-aparatele trebuie sa fie intr-o buna funcționare;
-nu se folosi aparatele cu mainile umede;
-se va indeparta orice sursa de aprindere;
Avand in vedere ca lemnul este un material putrescibil şi inflamabil, la realizarea
constructiilor din lemn se iau o serie de masuri de protectie, atat a materialului
lemons, cat şi a constructiei in sine, pentru a se evita aparitia unor fenomene de
degradare. Aceste masuri sunt:
 impotriva putrezirii;
 impotriva focului.
Impotriva putrezirii, la realizarea constructiilor din lemn se prevad masuri chimice
de antiseptizare pentru distrugerea sporilor de ciuperci şi masuri constructive
pentru a feri lemnul de umezire. Antiseptizarea se realizeaza prin impregnarea in
profunzime sau vopsire superficiala cu substante antiseptice uleioase sau solubile
ca: creuzot, sulfat de cupru, clorura de zinc etc. Masurile constructive constau in
proiectarea constructiilor din lemn astfel incat sa se evite umezirea lemnului sau sa
se permita uscarea acestuia in cazul unei eventuale umeziri. Pentru aceasta trebuie
ca:
 soclul constructiilor din lemn sa se realizeze din beton, zidarie de
piatra sau de caramida avand inaltimea minima de 40 cm;
 se evita incastrarea stalpilor de lemn in fundatii de beton;
 grinzile planseelor din lemn se reazama pe zidarie prin intermediul
unei cosoroabe, capetele grinzilor se impregneaza sau se izoleaza cu carton
bituminat şi se prevad orificii pentru aerisire;
 se evita imbinarile care permit acumularea sau stagnarea apei.
Impotriva focului se utilizeaza ignifugarea. Ignifugarea se face prin spoire cu var
sau prin impregnare cu substante (fosfat de amoniu, silicat de sodiu, etc.). Masurile
chimice urmaresc:
 evitarea folosirii lemnului in incaperi cu temperaturi ridicate sau unde
este foc deschis;
 indepartarea lemnului de sursele de caldura;
 evitarea sectiunilor cu goluri care activeaza arderea, etc.
CAPITOLUL 5.
PROBLEME DE POLUARE
Un proces industrial la scara industriei globale a hartiei implica inevitabil
consumarea unor resurse naturale prețioase și are un impact insemnat asupra lumii.
Unele abordari ale problemelor de mediu ridicate de aprovizionarea și folosirea
hartiei trec cu vederea acest impact și nu recunosc ca aceasta industrie are influențe
nefavorabile asupra mediului.
Hartia este și va ramane o parte integranta a vieții cotidiene. De aceea este
important ca toți consumatorii sa fie conștienii de problemele de mediu ce insoțesc
fabricarea hartiei și in acest fel, sa faca alegeri in plina cunoștința de cauza in
legatura cu folosirea acestui produs esențial.
Hartia afecteaza și in mod direct mediul prin folosirea energiei, a chimicalelor și a
apei in fabricarea ei.
Folosirea celulozei, materia prima principala, are și un mare impact asupra
padurilor și a climatului mondial. Dupa folosire, va ajunge cel mai probabil ca
ingrașamant sau va fi arsa, deoarece, spre deosebire de sticla sau metal, hartia nu
poate fi reciclata la infinit.
Majoritatea noxelor reprezinta amestecuri complexe generate in procesele termice
(sudura, combustia carbunelui, lemnului, cocsului, piroliza maselor plastice,
cauciucului, etc.), mecanice (prelucrarea mecanica a otelurilor, materialelor
refractare, materialelor composite, mineritul, activitati de izolatie, prelucrarea
mecanica a materialelor textile etc.), electrochimice (acoperiri metalice), chimice
(sinteza compuşilor organici şi anorganici, vopselelor, polimerilor, combustibililor,
conservarea lemnului, pielii etc.) precum şi in alte procese de munca.
Totuşi, trebuie sa subliniem ca producerea celulozei din lemn realizeaza o
puternica poluate a atmosferei şi a apelor. Fibrele de celuloza sunt extrase din lemn
cu ajutorul produselor chimice sulfuroase, apoi albite.
Utilizarea fibrelor din maculatura permite inlocuirea fibrelor de celuloza, la cele
mai multe tipuri de hartie, fara ca hartia sa aiba o calitate mult mai scazuta.
In functie de intrebuintarea dorita, se pot adauga diferite adaosuri şi produse
chimice pentru a imbunatati calitatea hartiei.
Inalbirea in clor, odata uzuala, a fost intre timp inlocuita in mare parte cu produsele
chimice fara clor. Totuşi, diverşi compuşi sulfurati şi clorati mai trec inca in apa,
sol şi atmosfera. Pe de alta parte, reziduurile organice prezente in apele uzate de la
fabricile de hartie polueaza cursurile de apa şi da nastere unei lipse masive de
oxigen astfel incat, in mod frecvent, micro-organismele şi plantele nu pot
supravietui.
Poluarea mediului inconjurator poate fi redusa sensibil gratie tehnologiilor
moderne şi utilizarii crescande de maculatura. Totuşi productia de hartie este
considerata a fi dintre cele mai poluante ramuri industriale, in special in tarile in
care normele de protectie a mediului inconjurator nu sunt foarte riguroase.
CAPITOLUL 6.
CONCLUZII
Rezulta ca deseurile din lemn, chiar din lemn brut adica netratat, pot
constitui un pericol pentru mediul inconjurator. Legile europene nu permit sa fie
adus la rampa de gunoi pentru ca:
este inflamabil;
poate fi valorificat şi numai deseurile care nu mai pot intra intr-un proces de
reciclare pot merge la groapa de gunoi;
poate fi valorificat pentru sub-produse a lemnului şi combustibil ceea poate fi
considerat un avantaj atat pe plan ecologic cat şi economic.
Numai daca este şi tratat cu substante chimice periculoase, poate fi
considerat atunci ca un deseu care nu mai intra intr-un proces de reciclare.
Majoritatea deseurilor din lemn , 60% , este generata de prelucrarea
lemnului şi mai mult pe acest tip de deseuri, vom parcurge acest studiu.
Din cantitatea de lemn taiata direct in padure, doar jumatatea este exploatabil ca
a tare.
BIBLIOGRAFIE

1. CHIMIE, manual pentru clasa aXII-a; Editura didactica şi pedagogica,


Bucuresti, 1994.
2. CAND LEMNUL SE TRANSFORMA IN MATASE , Editura enciclopedica
romana, Bucuresti 1969.
3. CHIMIE ORGANICA, C. Nemtean; Editura didactica şi pedagogica.
4. BAC. 98 - CHIMIE. Subiecte rezolvate, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
5. REVISTA FIZICA şi CHIMIE , Ian. - Feb. 1987; Nr. 1 -2.
6. E. Vintila - Protectia lemnului şi a materialelor pe baza de lemn, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1975.
7. Zlate, Gh; Brenndorfer ;Bazele culturii, exploatarii şi valorificariilemnului,
Editura Ceres, Bucuresti 1985
Anexe