Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
CAPITOLUL 1
Managementul unitatilor sanitare consta in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul unei unitati
sanitare, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor ce le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode,
Procesul de management intr-o unitate sanitara consta in ansamblul fazelor prin care se determina obiectivele
acestuia, resursele si procesele de munca necesare realizarii si executarii acestora, prin care se integreaza si
controleaza munca personalului, folosind un ansamblu de metode si tehnici in vederea indeplinirii eficiente a ratiunilor
Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman se pot diviza in doua categorii
Procesele de executie- din punct de vedere cantitativ se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca fie ca
actioneaza asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie indirect prin intermediul unor categorii
speciale de mijloace de munca, asigura o serie de servicii corespunzatoare naturii proceselor de munca implicate si
obiectivelor previzionate.
Procesele de management- se caracterizeaza prin aceea ca o parte din forta de munca actioneaza asupra celeilalte
parti, a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, avand caracter preponderent
multilateral.
Relatiile de management- pot fi definite ca raporturile ce se stabilesc intre componentii unei organizatii si intre
acestia si componentii altor sisteme, in procesele previzionarii, coordonarii, antrenarii si control-evaluarii activitatilor
unitatii.
Procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor implicate de desfasurarea lui si modul
previziune;
organizare;
coordonare;
antrenare;
control-evaluare.
obiective ale unitatii sanitare precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii acestora. Previziunea are
2. Organizarea- reprezinta ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si delimiteaza procesele de
munca fizica, intelectuala si comportamentele acestora (operatii, lucrari, sarcini etc.) precum si gruparea acestora pe
posturi, formatii de munca, compartimente si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii manageriale,
economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul concret al organizarii il
3. Coordonarea- consta in armonizarea deciziilor si actiunilor subordonatilor si ale subdiviziunilor organizatorice ale
Coordonarea bilaterala- care se deruleaza intre un manager si un subordonat, ce asigura preintampinarea filtrajului,
distorsiunii si obtinerea operativa a “feed-back-ului”. Principalul dezavantaj il reprezinta consumul mare de timp, in
Coordonarea multilaterala- ce implica un proces de comunicare concomitenta intre un manager si mai multi
Comunicarea reprezinta transmiterea de informatii si perceperea integrala a mesajelor continute. Comunicarea este
Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activitatilor unitatii sanitare respective, o
determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor
care il motiveaza.
atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este accesibil majoritatii executantilor.
intocmai obicetivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat, inaccesibil in conditiile date unei parti
apreciabile a executantilor.
Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa intruneasca
2. Sa fie diferentiat – adica motivatiile considerate si modul lor de folosire sa tina cont de
caracteristicile fiecarei persoane si de cele ale fiecarui colectiv de munca, astfel incat sa se obtina un maxim
pe baza scarii motivationale, adica elementelor care prezinta interes pentru personal, a necesitatilor acestora
Scara motivationala a lui Maslow- cuprinde urmatoarele categorii de necesitati: fiziologice, securitate si siguranta,
5. Control si evaluare- functia de control-evaluare poate fi definita ca ansamblul proceselor prin care performantele
unitatii sanitare, a subsistemelor si componentilor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele previzionate, in
Control-evaluarea incheie un ciclu managerial si presupune pe langa exercitarea unui control periodic si final,
evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele previzionate, depistarea cauzelor disfunctiilor si pe aceasta
Exercitarea functiilor si relatiilor de management la nivelul unei unitati sanitare se realizeaza prin sistemul de
management.
Subsistemul decizional consta in ansamblul deciziilor adoptate si aplicate in unitatea sanitara. Componenta
esentiala a sistemului decizional o reprezinta decizia de conducere sau de management prin care desemnam
cursul de actiune ales in vederea indeplinirii unui obiectiv, ce are implicatii directe asupra a cel putin unei alte
informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor existente, care au ca scop asigurarea suportului
SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unitati sanitare poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter
decizional, organizatoric, informational, motivational etc din cadrul unitatii sanitare, prin intermediul careia se exercita
ansamblul proceselor si relatiilor de management, in vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente cat mai mari.
subsistemul metodologic;
subsistemul decizional;
subsistemul informational;
subsistemul organizatoric.
exercitarea proceselor si relatiilor de management si dezvolta potentialul personalului managerial si de executie din
► Sistemul organizatoric- al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de natura organizatorica ce
In cadrul sistemului organizatoric al unei unitati sanitare sunt reunite cele doua categorii principale de organizare si
Organizarea formala: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati sanitare, stabilite de catre
management prin regulamentul de organizare si functionare, organigrama, descrieri de functii si posturi si alte
documente organizatorice.
Organizarea informala: rezida in totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter organizatoric care se
CAPITOLUL 2
Strategia cuprinde obiective, optiuni strategice, resurse si termene ce permit realizarea misiunii unitatii respective in
Componentele majore ale strategiei organizationale sunt: misiunea, obiectivele fundamentale, optiunile strategice,
Misiunea- consta in enuntarea scopurilor fundamentale, privind evolutia si desfasurarea activitatilor unei unitati
Obiectivele fundamentale- sunt obiectivele care au in vedere orizonturi indelungate de regula 3-5 ani si care se
refera la ansamblul activitatilor la nivelul unitatii sanitare sau la componente majore ale acestuia.
Optiunile strategice- definesc abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei parti apreciabile dintre
activitatile desfasurate la nivelul unitatii sanitare, pe baza carora se stabileste cum este posibila indeplinirea
obiectivelor strategice.
Dintre abordarile strategice pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management, diversificarea serviciilor
Resursele pot fi: financiare, materiale, umane, informationale ce urmeaza a fi angajate in vederea atingerii
obiectivelor.
Prin avantaj competitiv desemnam realizarea de catre unitatea sanitara respectiva a unor servicii medicale
activitatilor sau la componentele majore ale acesteia impreuna cu volumul resurselor disponibile, actiunile majore de
Politicile nu sunt simple concretizari ale strategiilor. Prin procesul elaborarii lor se introduc si elemente
suplimentare neavute in vedere la stabilirea strategiei. Politicile se caracterizeaza de obicei in programe si planuri,
prevazute pe orizonturi de timp, variind intre cateva luni pana la doi ani.
2.3 ASEMANARILE SI DEOSEBIRILE DINTRE STRATEGIE SI POLITICA LA NIVELUL UNEI UNITATI SANITARE
Asemanarile- se refera la faptul ca atat strategiile cat si politicile vizeaza realizarea unor obiective, ambele
presupun angajarea de resurse variabile, permit realizarea misiunii si obtinerea avantajului concurential al unitatii
Deosebirile – rezida din faptul ca polticile se diferentiaza de strategiile unei unitati sanitare prin: orizont de timp mai
redus, intrucat se refera la perioade de la 6 luni pana la 2 ani (de regula 1 an), iar gradul de detaliere este mai
pronuntat in cazul politicilor, cuprinzand numeroase elemente suplimentare, in special cu caracter operational.
Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare implica un proces structural, in principal,
Proiectia viitorului unei unitati sanitare sub forma strategiei se realizeaza pe baza unui ghid structurat in trei etape, in
fiecare din acestea fiind valorificat un material informational variat, provenind din surse multiple.
Valorificarea premiselor permite evidentierea elementelor principale de continut ale etapei de fundamentare
Identificarea si considerarea prognozelor privind mediul in care se desfasoara activitatea unitatea sanitara
respectiva.
reprezinta suportul logistic al identificarii necesitatiilor, posibilitatilor si evolutiei viitoare a unitatii sanitare.
Prin intermediul studiilor de diagnosticare si analiza SWOT se evidentiaza cauzal punctele forte si slabe ale
activitatiilor din cadrul unitatii sanitare si/sau ale mediului in care aceasta actioneaza si se elaboreaza recomandari
A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte: formularea misiunii, precizarea
obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor (optiunilor) strategice, dimensionarea resurselor necesare, termenelor
initiale, stabilirea avantajului competitiv, stabilirea strategiilor partiale si formularea politicii globale precum si a
1. Formularea misiuni
Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l constituie definirea cat mai clara
si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea detaliata a raporturilor dintre management, salariati si context.
sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea lor in obiective referitoare la
cantitative sau calitative ale scopului pentru care unitatea sanitara a fost infiintata si functioneaza.
sa fie realiste- in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare de care dispune unitatea
sa fie comprehensibile – in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care sa permita intelegerea
continutului lor de catre manageri, executanti si de catre ceilalti stokeholderi externi (pacienti, furnizori de materiale si
aparatura medicala, creditori, Administratia Publica, sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti);
stokeholderilor.
3. Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice)
Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite modalitati sau optiuni de realizare.
Dintre acestea mai importante pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management, diversificarea serviciilor
obiectivelor. In determinarea marimii si felului resurselor ce urmeaza a fi angajate, o importanta majora joaca
furnizorii.
O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a obiectivelor. Ele sunt integrate in
conturarea celorlalte componente strategice, fiecare dintre acestea avand si o pronuntata dimensiune temporala. Se
impune precizarea unor termene intermediare cat si a celor finale, in cadrul unor intervale specifice strategiei, in
functie de natura, complexitatea si dificultatea obiectivelor asumate, de natura si complexitatea optiunilor strategice si
Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj competitiv, ce consta in oferirea
de servicii medicale de calitate, beneficiind de materiale si aparatura medicala actualizata si personal bine pregatit
care sa confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata serviciilor medicale fata de alte unitati sanitare similare.
Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la unele domenii specifice: financiare,
servicii medicale, personal, management, etc., la nivelul carora obiectivele, optiunile strategice si resursele, ce
urmatoarelor etape:
definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de organismele participative de management ale unitatii
sanitare;
Punerea in aplicare a strategiei necesita o pregatire temeinica datorita complexitatii si dificultatii schimbarilor ce vor fi
referire la unitatea sanitara in ansamblu si la componentele procesuale si structurale ale acesteia. Se recomanda ca
un asemenea program sa fie axat pe doua aspecte majore: pregatirea climatului in cadrul unitatii in vederea
minimizarii rezistentei la schimbari din partea personalului si a obtinerii unei implicari pozitive a acesteia, si de
recomanate instruiri ale managerilor cu angajatii implicati nemijlocit in operationalizarea schimburilor strategico-
eficace a strategiei, fiind necesara o remodelare generala sau partiala a sistemului de management. Prin reproiectare
se asigura un sistem de management mai flexibil si o amplificare a capacitatii acestuia de a sustine si aplica noul,
generat de schimbare.
implica modificari de fond in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale unitatii sanitare, vizand aspecte
tehnice, economice, umane si manageriale, proces in care intervin variabile diverse, de a caror cunoastere si
din operationalizarea solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu efectele generate de acest proces.
Trebuie efectuata o evaluare atat pe parcursul implementarii optiunilor strategice cat si in finalul procesului strategic,
strategic, pot declansa efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii extreme, conduc la elaborarea unei noi
strategii.
CAPITOLUL 3
SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE
3.1 CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA
Decizia constituie un element esential al managementuluiu find considerata de o serie de autori, instrumental specific
de exprimare cel mai important.
Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.
Decizia manageriala poate fi definita ca acea decizie cu urmari nemijlocite asupra deciziilor, actiunilor si
comportamentelor a cel putin unei alte persoane.
Decizia manageriala implica cel putin doua persoane: managerul si una sau mai multe persoane care pot fi
executanti sau cadre de conducere care participa la aplicarea deciziei. Are influente directe la nivelul grupului,
neafectand numai starea, comportamentele, actiunile si rezultatele unui singur individ.
Decizia manageriala imbraca doua forme: act decizional si proces decizional.
Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand situatia respectiva are caracter
repetitiv, variabilele implicate sunt bine cunoscute de decident, nemafiind necesara culegerea de informatii si analiza
acestora. La baza actelor decizionale se afla experienta si abilitatea managerilor.
Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza
decizia manageriala. Elementele cheie ale situatiei decizionale sunt decidentul si mediul ambiant decizional.
Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor,
competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia.
Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene unitatii sanitare respective, care
alcatuiesc situatia decizionala. Factorii primari ai deciziei prezinta evolutii complexe si accelerate, generand o
multitidine de situatii decizionale.
3. 2 NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL SI TIPOLOGIA DECIZIILOR
Sistemul decizional reprezinta ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator sistemului de
obiective urmarit si configuratiei ierarhice manageriale. Numarul, natura si caracteristicile deciziilor incorporate in
sistem prezinta o mare varietate.
Tipologia deciziilor manageriale ale unei organizatii se stabileste dupa urmatoarele criterii:
dupa orizont si implicatii;
participative;
managerului respectiv.
CAPITOLUL 4
SISTEMUL INFORMATIONAL
Componentele sistemului informational: potrivit definitiei de mai sus sistemul informational este alcatuit
Data reprezinta descrierea cifrica sau letrica a unor actiuni, procese, fenomene referitoare la organizatie sau
unitatea respectiva, furnizandu-i elemente noi, utilizabile in realizarea sarcinilor ce-i revin.
mod de exprimare;
directia vehicularii;
provenienta;
grad de prelucrare;
destinatie;
a) Informatii orale: - sunt expuse prin viu grai si nu implica investitii prin
vizuale: - implica utilizarea aparaturii speciale (calculatoare, circuit de televiziune local) deoarece se adreseaza concomitent vazului si
auzului;
- sunt costisitoare.
rizontale: - sunt informatii transmise intre titularii de posturi situati pe acelasi nivel ierarhic.
3. Clasificarea informatiilor dupa provenienta
1. Informatii exogene: - sunt informatii ce provin din suprasistemele din care fac parte unitatea
sanitara;
- sunt alcatuite din legi, ordonante, decizii, instructiuni, indicatii etc.si sunt in mare parte obligatorii.
nivelul executantilor;
prelucrare infromationala;
prevazute;
- au caracter imformativ;
emitator si destinatar.
destinatar).
2. Frecventa producerii.
- legatura se stabileste intre posturi si compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite intre care exista relatii de
subordonare;
- circuitul informational se stabileste intre posturi si compartimente situate pe acelasi nivel ierarhic
- circuitul informational se stabileste intre posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite intre care nu
Fluxul informational reprezinta cantitatea de informatii vehiculata intre emitatorul si beneficiarul pe circuitul
Procedurile informationale constutuie ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitatile de culegre,
1) Mijloace de tratare a informatiilor manuale - sunt reprezentate de masina de calcul manual, masina de
dactilografiat etc.
- se caracterizeaza prin intrare manuala a informatiilor cu ajutorul claviaturii, memorie foarte limitata, iesirea
informatiilor pe limite in unul sau mai multe exemplare, producerea a numeroase greseli, viteza redusa de tratare a
- se caracterizeaza prin corectare si transmitere automata a datelor, prezinta memorie interna puternica, exista
posibilitati de stocare a datelor in memoria auxiliara nelimitata, viteza foarte mare de prelucrare, siguranta in calcule,
posibilitati de folosire a unor modele complexe cu numar mare de variabile, programe evaluate, costuri apreciabile.
Functia decizionala- exprima rolul sistemului informational de a asigura elementele informationale necesare adoptarii
deciziilor.
Functia operationala- prin care sistemul informational are drept scop declansarea ansamblului de actiuni necesare
Functia de documentare- exprima rolul sistemului informational de a asigura imbogatirea fondului de informatii in
cadrul organizatiei.
In cadrul studiilor efectuate asupra sistemelor informationale din cadrul organizatiilor s-a evidentiat existenta unor
Distorsiunea – consta in modificarea partiala, neintentionata a continutului, a mesajului unei informatii pe parcursul
Filtrajul- consta in modificarea partiala sau totala a continutului, a mesajului unei informatii in mod intentionat.
Efectul negativ al distoriunii si filtrajului il reprezinta dezinformarea partiala sau integrala a beneficiarilor de informatii.
Redundanta este o alta decicienta majora a sistemului informational, ce consta in inregistrarea, transmiterea si
capacitatea de transport, ceea ce duce la blocarea sau intarzierea ajungerii unei parti din informatii la utilizator.
Sistemul organizatoric al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de natura organizatorica ce asigura
In cadrul sistemului organizatoric al oricarei unitati sunt reunite doua categorii principale de organizare : organizarea
Organizarea formala cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati sanitare, stabilite de
catre management prin regulamentul de organizare si functionare, organigrama, descrieri de functii si posturi si alte
documente organizatorice.
comportamentelor acestora (miscari, timpi, lucrari, sarcini etc.) si gruparea lor pe posturi, compartimente etc. in
munca, a proceselor necesare realizarii obiectivelor, rezultatul organizarii fiind in principal functiunile, activitatile,
atributiile si sarcinile.
Organizarea structurala consta in gruparea functiunilor, activitatilor, actiunilor si sarcinilor, in functie de anumite
criterii si repartizarea acestora, in scopul realizarii lor, in subdiviziuni organizatorice pe grupuri si persoane in vederea
Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizatorice astfel constitite incat sa
Strucura organizatorica este o expresie atat a resurselor umane, materiale, financiare si informationale cat si a
Principalele componente ale structurii organizatorice sunt: postul, functia, ponderea ierarhica, compartimentul, nivelul
1) Postul- reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica definit prin ansamblul obiectivelor, sarcinilor,
prin crearea sa. Obiectivele individuale sunt carcterizari sintetice ale utilitatii postului, ce exprima ratiunea crearii sale
Sarcina- componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex ce contribuie la realizarea unui obiectiv
c) Competenta sau autoritatea formala asociata postului reprezinta limitele decizionale si actionale in cadrul carora
d) Responsabilitatile reprezinta obligatia ce revine titularului postului pe linia indeplinirii obiectivelor individuale si a
obiectivele colectivului condus, fiindu-le specifice atributele de prevedere, organizare, coordonare, antrenare,
Functia de executie se caracterizeaza prin obiectice individuale limitate carora le sunt asociate competente
si responsabilitati mai reduse, sarcinile incorporate nu implica luarea deciziilor privind munca altor persoane.
complementare, care contribuie la realizarea acelorasi obiective si sunt subordonate aceluiasi manager.
5) Nivelul ierarhic- este o alta componenta a structurii organizatorice, fiind format din totalitatea
subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distanta ierarhica de consiliul de administratie si directorul general.
Numarul nivelurilor ierarhice are o mare importanta pentru buna desfasurare a activitatii manageriale,
reducerea lor insumand scurtarea circuitelor informationale, cresterea operativitatii, reducerea posibilitatilor de
6) Relatiile organizatorice formale pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice
Ceea ce se desemneaza de regula prin termenul de organizare structurala reprezinta de fapt, organizarea formala.
In cadrul oricarei unitati apare in procesul muncii un intreg sistem de elemente si relatii, distincte de cele formale,
Aparitia organizarii informale a fost determinata de actiunea unor factori precum: interesele comune, apartenenta
Grupa informala reprezinta elementul de baza al organizarii informale fiind reprezentata de un grup de persoane
Norma de conduita a grupei constituie modul de a se comporta si actiona a membrilor grupei. In cadrul grupei
informale fiecare component indeplineste un rol- rol neformal- determinat de autoritatea informala ce reprezinta
influenta pe care un component al unitatii respective o are asupra colaboratorilor, subordonatilor sau sefilor sai,
datorita cunostintelor, aptitudinilor, experientei si resurselor pe care le poseda. Aceasta se manifesta prin sugestiile,
Legaturile dintre diferitele grupe informale care alcatuiesc personalul unei unitati sanitare se caracterizeaza fie prin
cooperare, fie prin rivalitate. Este necesar sa predomine cooperarea, grupele si relatiile informale sa contribuie la
CAPITOLUL 6
MANAGERII SI LEADERSHIP
O componenta foarte importanta a resurselor umane dintr-o organizatie o reprezinta managerii. Acestia exercita
permanent functii de previziune, organizare, coordonare, antrenare si evaluare, referitoare la procesele de munca
exercitate de subordonatii lor. Materia prima a managerilor o reprezinta potentialul subordonatilor si propirul lor statut
hotarat;
responsabil;
vizionar;
altruist;
loial;
competent;
capabil sa comunice cu cei din jurul sau si sa stabileasca contacte in folosul organizatiei.
umane bune, de perfectionare continua, asociate cu pregatirea teoretica si practica, experienta manageriala, ii vor
conferi managerului acele calitati necesare pentru a deveni performant. Capacitatea managerului de a conduce in
echipa implica o stransa colaborare cu subordonatii si folosirea pe scara larga a consultarii personalului, si a luarii
deciziilor in grup.
Exista o serie de factori care determina tipul si stilul managerial si anume: tipul sistemului managerial al oragnizatiei:
personalitatea managerilor;
la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere, ce le confera, aceeasi abordare
in ce priveste aspectele de baza ale proceselor si relatiilor manageriale, ale comportamentului managerial, deosebite
In literatura de specialitate tipurile de manageri variaza de la un specialist la altul in functie de criteriile specifice ce au
Potrivit abordarii bidimensionale (Blake si Montan) bazata pe de o parte pe interesul pentru obiective si rezulatte si
interesul pentru oameni si problemele lor sociale, abordeaza cinci tipuri si stiluri manageriale.
- apeleaza la imprumuturi mari pentru salarii, care conduc la incalcarea corelatiilor dintre indicatorii economici
2. Managerul atutoritar:
- apeleaza la disponibilizarea personalului in somaj, atunci cand situatia impune acest lucru;
- este dispus sa-si dea demisia daca nu-si poate exercita stilul managerial.
3. Managerul incompetent:
- este coruptibil;
- strategii clare.
5. Managerul conciliator:
- prezinta abilitate in situatiile conflictuale, face concesii in relatiile cu sindicatele, dupa care este mai dur cu acestia;
Abordarea tridimensionala (W.Reddin) are in vedere trei caractersitci ale valorii unui manager:
Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil managerial, care reprezinta manifestarea calitatilor, cunostintelor si
Jaques Clement defineste leadership-ul ca fiind procesul prin care o persoana stabileste un scop sau o directie
pentru una sau mai multe persoane si ii determina sa actioneze impreuna cu competenta si deplina dedicare in
La baza “leadership-ului” sta spiritul de echipa, reprezentand starea ce reflecta dorinta oamenilor de a gandi, simti
ale leader-ului, pregatirea primita de acesta si situatia in care se plaseaza leader-ul. Privind caracteristicile native
ale leader-ului pot fi mentionate inteligenta nativa reflectata in capacitatea de a formula obiective eficace si
atractive pentru ceilalti, de a stabili modalitatile de atragere a altor pesoane la realizarea obiectivelor
si charisma. Prin charisma se intelege abilitatea unei persoane de a inspira sau a amplifica implicarea altor
Pregatirea primita de leader cuprinde: pregatirea generala, prin care se construieste baza comportamentului
general individual si social si se asigura fondul de cunostinte generale cu efecte in plan comunicational; pregatirea
de specialitate sipregatirea manageriala. Rezultatul acestor procese de pregatire il constutie abilitatile sociale,
Situatia in care se afla leader-ul conditioneaza in multe moduri leadership-ul practicat. Se deosebeste o dubla
La baza mecanismului leadership-ului sta axioma “nu exista leaderi buni fara persoane de buna calitate care sa-i
urmeze”.
pregatirea leader-ului pentru a-si exercita leadership-ul din punct de vedere al stabilirii scopurilor,
modalitatilor de realizat, al increderii in sine si al disponibilitatii pentru derularea actiunilor necesare, folosind un
comportament specific.
manifestarea de catre leader a capacitatii de a asculta si concomitent de a antrena potentialii participanti la
O clasificare, mai larg utilizata in literatura de specialitate, delimiteaza stilurile de leadership in functie de
1. Leadership autocratic: caracterizat printr-o supraveghere stricta a subordonatilor de catre lider, fluxurile
informationale sunt directionate preponderent de sus in jos, predomina o atmosfera de teama, frica actionand ca
2. Leadership birocratic: in care comunicarea se realizeaza in scris, punandu-se accent pe documente si stampile
ca mijloace de realizare si control al activitatiilor, descurajeaza initiativa si inovarea afectand in sens negativ moralul
salariatilor.
3. Leadership democratic: ale carui dimensiuni sunt flexibilitatea, cooperarea, comunicarea, sociabilitatea,
CAPITOLUL 7
Metodele si tehnicile de management sunt folosite pentru rezolvarea cat mai eficienta a problemelor
Metoda diagnosticarii in management indeplineste acelasi rol pe care il are in medicina. Este important ca
managerii sa poata diagnostica corect domeniul condus pentru a avea un fundament adecvat in stabilirea deciziilor.
Diagnosticarea poate fii abordata: ca faza a muncii managerului in exercitarea control-evaluarii, in acest
caz diagnosticarea avand caracter individual sau poate fi utilizata de un grup de manageri ca metoda de sine
statatoare.
Diagnosticarea este metoda folosita in management al carei continut principal consta in identificarea
punctelor forte si slabe ale domeniului analizat cu evidentierea cauzelor care le genereaza, finalizata in recomandari
Pentru utilizarea corecta a metodei diagnosticarii, este obligatorie parcurgerea urmatoarelor etape:
documentarea preliminara;
formularea recomandarilor.
Delimitarea corecta a domeniului este foarte importanta, avand influente directe asupra calitatii
diagnosticului. Pericolele care pot sa apara si care trebuie evitate suntsupradimensionarea domeniului supus
diagnosticarii, avand ca urmare irosirea de resurse umane, financiare, de timp sau subdimensionarea
domeniului, situatie in care diagnosticul nu este concludent datorita neincheierii in investigatie a unor aspecte cu
influente majore asupra eficientei rezultate. In aceasta etapa se stabileste componenta echipei de diagnosticare.
2. Documentarea preliminara
domeniul investigat pentru a se putea realiza analiza problematicii implicate. Se intocmeste in prealabil, o lista cu
stabilite pentru domeniul analizat, de situatia din alte unitati sanitare similare, din tara si strainatate, de realizarile
5. Formularea recomandarilor
axate asupra eliminarii cauzelor care determina punctele slabe si asupra intensificarii celor care genereaza punctele
forte.
preintampina aparitia unor disfunctionalitati majore prin identificarea cauzelor care le genereaza intr-o faza
incipienta;
asigura suportul informational necesar adoptarii unor decizii strategice si tactice curente;
asigura fundamentul necesar elaborarii si aplicarii programelor de dezvoltare ale unitatii respective.
7.2 SEDINTA
componenti ai unitatii.
Sedinta consta in reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub coordonarea unui manager, in
de informare;
decizionale;
de armonizare;
de explorare;
eterogene.
managerului si/sau colaboratorilor, referitoare la anumite domenii. Pot fi organizare ad-hoc sau periodic- saptamanal,
lor consta in prezentarea, formularea si evaluarea variantelor decizionale, vizand realizarea unor obiective.
pe niveluri apropiate in cadrul structurii organizatorice a unei unitati. Sunt convocate cu frecventa aleatorie in functie
Folosirea metodei sedintei implica obligatoriu parcurgerea a patru etape, si anume: pregatirea, deschiderea,
desfasurarea, finalizarea.
Pregatirea sedintei impune respectarea anumitor regului, dintre cele mai importante fiind:
stabilirea unei ordini de zi judicioase, sarcina ce revine in principal managerului ce organizeaza sedinta;
desemnarea persoanelor care urmeaza sa intocmeasca materialele pe baza carora se vor desfasura
lucrarile sedintei;
elaborarea de materiale cat mai scurte, rezumandu-se strict la informatii necunoscute de participanti,
formuland alternative decizionale, ipoteze de lucru, propuneri etc., acestea fiind trimise participantilor cu cel putin
in cazul sedintelor cu caracter periodic (saptamanale, lunare) este importanta derularea lor in aceleasi zile si
ore;
desemanrea persoanei care se ocupa de inregistrarea discutiei din cadrul sedintei si anuntarea din timp a
Sedinta se desfasoara prin derularea a patru etape: pregatire, deschidere, desfasurare si finalizare, iar pe parcursul
2. “Derularea sedintei”
- imprimarea unui ritm care sa asigure incadrarea in durata stabilita, concomitent cu atingerea scopurilor urmarite;
- calmarea spriritelor infierbantate, intervenind ferm si cu tact pentru a preintampina sau elimina in faza incipienta
mementele tensionate;
3. “Inchiderea sedintei”
- elementele foarte importante se recomanda a fi transmise si in scris participantilor cel tarziu in ziua urmatoare
sedintei.
7.3 DELEGAREA
Delegarea – consta in atribuirea temporara de catre un manager a uneia din sarcinile sale de serviciu unui
Elementele principale ale procesului de delegare sunt: insarcinarea, atribuirea competentei formale,
incredintarea responsabilitatii.
efectuarii unei sarcini ce-i revine de drept prin organizarea formala. Se vor preciza: intervalul de timp alocat realizarii
executant este obligat sa realizeze sarcina delegata si in functie de rezultatele obtinute sa fie recompensat sau
sanctionat.
Pentru o utilizare eficienta a delegarii este necesar sa se respecte un set de reguli: - sa nu se delege realizarea unor
sarcini de importanta majora in special cele strategice sau cu implicatii umane majore - ale caror consecinte sunt
responsabilitatilor delegate;
Managerul trebue sa informeze asupra delegarii efectuate si asupra ratiunii ce au generat-o, colegii subordonatului in
cauza. In final, managerul evalueaza rezultatele delegarii dand indrumari si efectuand corecturi la nevoie, mentinand
CAPITOLUL 8
“Sectorul sanatatii” este reprezentat de o gama larga de personal care acorda servicii de ingrijiri de
sanatate.
Sunt furnizate de medici generalisti, medici de familie, furnizori pentru ingrijiri la domiciliu etc.
spitalul local care detinea fondurile locale atat pentru ingrijirile primare cat si cele secundare de sanatate.
Dispensarele furnizau ingrijiri de sanatate populatiei dintr-un teritoriu arondat. Existau de asemenea, dispensarele de
intreprindere care acordau ingrijiri de sanatate angajatilor si dispensare scolare care furnizau ingrijiri medicale elevilor
In anul 1989 a fost reglementata organizarea si functionarea cabinetelor medicale publice si private in una din
2. Cabinete grupate apartinand unui grup de medici care impart resursele (echipamentul si spatiul)
dar ale caror activitati medicale sunt separate, fiecare dintre acestia fiind legal raspunzatori de activitatile
desfasurate.
3. Cabinete asociate aparatinand unui grup de medici care impart resursele, spatiul si activitati
medicale in care toti medicii au aceeasi specialitate, unul singur fiind raspunzator legal de toate activitatile.
4. Societatile civile medicale cuprind un grup de medici care impart resursele, spatiul si activitatile
medicale, avand specialitati medicale diferite, societatea fiind legal responsabila de activitatile personalului
nou model de finantare, un transfer al responsabilitatii de la spitale catre Directile Sanitare Judetene, introducand
obligativitatea incheierii unor contracte intre Directiile Sanitare Judetene si medicii generalisti la nivel individual sau
de grup.
Acestea sunt furnizate de reteaua de servicii ambulatorii din spitale, centre de sanatate, centre de diagnostic
Anterior in Romania furnizorii de ingrijiri secundare de sanatate erau policlinicile predominante in zonele
urbane. Majoritatea policlinicilor acordau servicii gratuite, personalul medical era platit pe baza unui sistem salarial si
In prezent policlinicile, fie au devenit ambulatorii de spital, fie centre independente de diagnostic si tratament
ori s-au divizat in cabinete medicale individuale. Incepand cu anul 1990 s-au organizat cabinete medicale private, iar
personalul medical care isi desfasoara activitatea in cadrul acestor cabinete trebuie sa detina avizul de libera practica
Seviciile ambulatorii private pot fi acreditate pentru toate specialitatile, inclusiv pentru servicii ambulatorii de
chirurgie.
care asigura servicii medicale. Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare, de
In Romania exista mai multe categorii de spitale clasificate dupa anumite caracteristici:
- judetene;
- municipale si orasenesti;
- comunale.
- generale;
- de urgenta;
- de specialitate;
- publice;
- private;
-mixte.
5. Din punct de vedere al invatamantului si cercetarii stiintifice medicale, spitalele se clasifica in:
- spitale clinice;
- spitale universitare.
judetului.
putin specialitatile de baza (medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie, chirurgie) si sunt organizate la nivelul
medicala de specialitate pentru populatia din mai multe localitati rurale apropiate, avand sectii de medicina interna,
pediatrie, obstretica-ginecologie.
Spitalul general este spitalul care are organizata in structura sa minim trei
din cele patru specialitati de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie si chirurgie.
singura specialitate.
specialitati dotat cu aparatura medicala corespunzatoare, personal specializat, avand amplasament si accesibilitate
pentru teritorii extinse. In structura spitalului de urgenta functioneaza obligatoriu departamentul de urgenta care, in
drept privat.
Spitalul clinic este spitalul care are in componenta sa cel putin doua clinici
in specialitati diferite care desfasoara asistenta medicala, activitate de invatamant si cercetare stiintifica medicala si
in structura caruia toate sectiile de specialitate sunt clinici universitare. Clinica universitara are in structura ei una
sau mai multe sectii clinice. Sectiile clinice sunt sectiile de spital in care se desfasoara activitati de invatamant
universitar.
Structura organizatorica a spitaluluI cuprinde dupa caz: sectii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic si
tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice si administrative, servicii de asistenta
prespitaliceasca si transport urgente, structuri de primiri urgente si alte structuri aprobate de Ministerul Sanatatii si
Familiei. Spitalele pot avea in componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Serviciile
medicale furnizate de ambulatoriu de spital cuprind: consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament
Prin regulamentul de organizare si functionare al spitalului si fisele posturilor aprobare de conducerea spitalului se
organizatorice si functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate si supuse controlului
Ministerului Sanatatii si Familiei, autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publice. In spitale se pot
desfasuta si activitati de invatamant medico-farmaceutic, postliceal, universitar si post universitar precum si activitati
Criteriile pentru desfasurarea activitatilor de cercetare stiintifica medicala se propun de catre Academia de Stiinte
Medicale si se aproba prin ordin al ministrului sanatatii si familiei cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii, iar
criteriile pentru desfasurarea activitatiilor de invatamant se elaboreaza si aproba de Ministerul Sanatatii si Familiei cu
avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii. Colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant medical se realizeaza
pe baza de contract incheiat potrivit metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al
ministrului educatiei si cercetatii. Activitatiile de invatamant si cercetare sunt organizate astfel incat sa consolideze
Problemele de etica si deontologie profesionala sunt de competenta, dupa caz a Cologiului Mediciilor din Romania,
Colegiului Farmacistiilor din Romania sau a Ordinului Asistentiilor Medical si Moaselor din Romania.
Infiintarea sau desfiintarea spitalelor publice se face prin hotarare a Guvernului instiintata de Ministerul Sanatatii si
Familiei cu avizul Consiliului Local sau Judetean. In actul de infiintare al spitalului public se stabilesc cel putin
urmatoarele elemente: denumire, tipul spitalului, tipul finantarii, numarul de paturi si categoria serviciilor medicale
spitalicesti acordate.
Organele de conducere ale spitalelor publice sunt: consiliul de administratie, comitetul director, directorul general.
Comitetul director si directorul general reprezinta conducerea executiva a spitalelor publice. Directorul
Din comitetul director fac parte: directorul general adjunct medical, directorul economic, contabilul sef si
directorul de ingrijiri. Membrii comitetului director sunt numiti de catre consiliul de administratie in urma concursurilor
In cadrul spitalului se organizeaza consiliul medical format din medici sefi de sectie, sefi de
raspunde la modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si dispune masuri de imbunatatire a
activitatii spitalului;
marimea spitalului si complexitatea serviciilor medicale acordate. Presedintele consiliului de administratie este ales
un reprezentant al Ministerului Sanatatii si Familiei sau al Directiei de Sanatate Publica, dupa caz;
reprezentant al organizatiilor sindicale si patronale. Consiliul de administratie este condus de catre presedintele
consiliului.
organizeaza concurs pentru ocuparea functiilor de director general, director general adjunct medical si
celorlalte functii de director. Presedintele consiliului de administratie numeste in functie persoanele care au promovat
concursul;
analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului, in concordanta cu nevoile de servicii
analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze intr-un exercitiu financiar;
analizeaza modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si activitatea directorului general si a
negociaza si incheie prin presedinte si directorul general contracte de furnizare de servicii medicale cu
Consiliul de administratie se intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie,
la solicitarea majoritatii membrilor sai, a presedintelui sau a directorului general si ia decizii cu majoritate simpla din
numarul total al membrilor. Membri Consiliului de a Administratie primesc o indemnizatie de sedinta in proportie de
obligatoriu cadre didactice universitare. Directorul general trebuie sa aiba competenta, management sanitar si sa
incheie contract de administrare pe un mandat de patru ani, cu consiliul de administratie pe baza criteriilor stabilite de
Directorul general este ordonator de credite si reprezinta spitalul in relatiile cu tertii, conduce activitatea comitetului
In spitalele clinice si universitare, institutele clinice si spitale judetene, comitetul director este constituit din: director
general, director general adjunct medical, director economic, director de ingrijiri de profesie asistent medical, contabil
sef pentru spitalele cu peste 500 de paturi.Comitetul director este numit de consiliul de administratie in baza
concursurilor sustinute.Comitetul director conduce intreaga activitate a spitalului intre sedintele consiliului de
administratie.
Conducerea spitalelor publice raspunde in fata Directiei de Sanatate Publica si/sau Ministerului Sanatatii si Familiei,
Revocarea membrilor comitetului director in cazul nerealizarii indicatorilor de performanta a activitatii stabiliti in
contractul de adminsitrare sau in cazul savarsirii de abuzuri sau abateri se face de catre consiliul de adminsitratie la
propunerea Ministerului Sanatatii si Familiei, a Directiei Judetene de Sanatate Publica in functie de subordonare sau
Ministerului de Resort.
Sectiile, laboratoarele, departamentele si serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de catre un sef de
departament, un sef de sectie, sef de laborator sau sef de serviciu. Aceste functii se ocupa din concurs organizat in
conditiile legii. In spitalele publice, functiile de sefi de departament, sef de compartiment, sef de laborator sau
farmacist sef vor putea fi ocupate numai de medici, farmacisti, biologi, chimisti si biochimisti cu o vechime de minim 5
Spitalul are obligatia sa inregistreze, sa stocheze, prelucreze si sa transmita informatiile legate de activitatea sa si sa
raporteze catre Directia de Sanatate Publica Teritoriala si constituie baza de date la nivel national pentru decizii
majore de politica sanitara si pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene si Organizatiei Mondiale a
Sanatatii (OMS).
Spitalul are obligatia sa furnizeze caselor de asigurari de sanatate informatiile medicale care au stat la baza
contractelor de furnizare de servicii medicale. Documentatia primara va fi pastrata, securizata si asigurata sub forma
FINANTAREA SPITALELOR
Spitalele functioneaza pe principiul autonomiei financiare pe baza sumelor prevazute in contractele pentru furnizarea
de servicii medicale, precum si din sume obtinute, in conditiile legii de la persoanele fizice si juridice si isi elaboreaza,
aproba si executa bugetele proprii de venituri si cheltuieli. Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului cu
casa de asigurari de sanatate reprezinta sursa principala a veniturilor in cadrul bugetului de venituri si cheltuieli si se
negociaza cu consiliul de administratie cu conducerea casei de asigurari de sanatate, in functie de indicatorii stabiliti
de contractul-cadru de furnizare de servicii medicale. Spitalele pot incheia contracte de furnizare de servicii medicale
Separat de veniturile realizate de spitale din contractele incheiate cu casa de asigurari de sanatate, spitalele publice
investitii legate de construirea de noi spitale si pentru finalizarea celor aflate in executie;
expertizarea, transformarea si consolidarea constructiilor grav afectate de seisme si alte cazuri de forta
majora;
constructiilor noi si realizarea unor lucrari de reparatii curente si capitale, precum si pentru dotarea spitalelor cu
aparatura medicala.
donatii si sponsorizari;
inchirierea temporara a unor spatii medicale, dotari cu echipamente sau aparatura medicala catre alti
economici;
servicii medicale, hoteliere sau de alta natura furnizate la cererea pacientilor sau angajatilor;
de conducerea spitalului fiind aprobat si supus validarii pana la data de 31 decembrie a anului curent Directiei
Judetene de Sanatate Publica sau Ministerului Sanatatii si Familiei respectiv Ministerului de Resort in functie de
subordonati. Privind partea de cheltuieli propusa pentru a fi acoperita prin finantare de la bugetele locale se va obtine
si avizul consiliului local respectv. Executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si trimestrial
directiilor de sanatate publica, Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort in functie de
subordonare. De asemenea, executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si trimestrial si consiliului
local si/sau judetean, dupa caz, daca beneficiaza de finantare din bugetele locale. Directiile de Sanatate Publica
analizeaza executia bugeturilor de venituri si cheltuieli lunare si trimestriale si le inainteaza Ministerului Sanatatii si
Familiei, respectiv Ministerului de Resort, dupa caz. Daca sunt constatate abateri fata de indicatorii din contractul de
administrare, Directia de Sanatate Publica le sesizeaza si face propuneri pe care le propunere spre aprobare
Controlul asupra activitatii financiare a spitalului public se face de catre Curtea de Conturi, Ministerul Sanatatii si
Familiei, ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie sau alte organe abilitate prin lege.
20% din excedentul bugetului de venituri si cheltuieli inregistrat la finele exercitiului financiar.
4. Leadership “laissez-foire”: prin care, in cadrul unor directii generale de actiune stabilite de managerul superior,
se da libertate de actiune subordonatilor, controlul fiind aproape nul. Se foloseste in firmele mici, in faza de inceput si
functionarea oricarui sistem de ingrijire de sanatate. Politica ingrijirilor de sanatate este strans legata de mijloacele de
Prin implementarea legii asigurarii sociale de sanatate, legea 145/1997, Guvernul Romaniei a ales
schimbarea sistemului ingrijirilor de sanatate de la un sistem centralizat la unul bazat pe asigurari sociale de
sanatate.
aspecte:
3. Prin plata contributiilor fiecare persoana asigurata este protejata impotriva costurilor
cauzate de imbolnaviri si accidente si este indreptata catre serviciile de sanatate furnizate prin
spitalele devin furnizori de servicii de sanatate care-si “vand” aceste servicii caselor de asigurari de sanatate
spitalele pot obtine resurse financiare numai prin platile pentru serviciile de sanatate furnizate;
a luat nastere o “piata a serviciilor de sanatate” in care spitalele concureaza pentru contracte medicale;
reforma financiara accentueaza importanta unui bun management al spitalului, managerii trebuind sa
imbunatateasca organizarea serviciilor de sanatate pe care spitalul le furnizeaza in scopul obtinerii efectelor pozitive
spitalele trebuie sa realizeze un echilibru intre venituri si cheltuieli, sa utilizeze in mod eficient resursele, sa
Unul din obiectivele principale ale oricarui spital este obtinerea resurselor
care vor acoperii cheltuielile necesare furnizarii unor ingrijiri medicale de calitate pentru cei asigurati.
Spitalele trebuie sa-si evidentieze pachetul de servicii de sanatate pe care le pot furniza. Aceste pachete de servicii
pot cuprinde:
ingrijiri la domiciliu;
administratia locala;
bancile.
In cea mai mare parte spitalele primesc resursele financiare prin prezentarea notelor de plata catre Casa de
Asigurari de Sanatate pentru serviciile de sanatate prestate. Serviciile sunt “vandute” caselor de asigurari de sanatate
un an;
echilibrul financiar al asigurarilor de sanatate, de calitatea serviciilor. CAS trebuie sa plateasca spitalelor pentru
Resursele financiare pot proveni din donatii si/sau sponsorizari de la persoane fizice sau juridice. Donatiile
sunt facute cu o anumita destinatie, de exemplu pentru cumpararea unor echipamente medicale specifice, efectuarea
de reparatii sau constructia unor incaperi sau aripi dintr-un spital. Sponsorizarile sunt oferite pentru furnizarea
Potrivit legii administratiei publice si legii finantelor publice locale, autoritatile publice locale pot aproba
credite bugetare pentru finantarea cheltuielilor spitalicesti din cadrul bugetelor locale. Finantarea este furnizata la
cererea managerilor de spitale care trebuie sa ofere autoritatilor locale argumente convingatoare pentru alocarea de
fonduri de la bugetele locale in scopul bunei functionari a spitalelor. Autoritatile locale pot garanta fonduri de la
realizarea unor activitati stabilite prin ordin al ministrului sanatatii, cum ar fi: activitati de invatamant si
Contractele cu bancile
Spitalele pot avea acces la credite bancare pe termen scurt fiind necesare
pentru asigurarea finantarii la timp a cheltuielii. Accesul la credite este permis pentru completarea lipsurilor financiare
temporare (incapacitati de plata), pentru o perioada de timp variind intre o luna si trei luni, cand cheltuielile depasesc
incasarile valorilor echivalente pentru serviciile de sanatate furnizate pe durata acelei perioade.
CAPITOLUL 10
ADMINISTRAREA SPITALELOR
Incepand cu anul 1998 sistemul serviciilor de sanatate din Romania s-a aflat in plina reforma. Obiectivele
veniturile proprii, potrivit autonomiei de care dispun. Managerii spitalului sunt responsabili de “sanatatea financiara” a
spitalelor pe care le conduc. Acestia trebuie sa se preocupe de toate aspectele spitalelor ce afecteaza calitatea
serviciilor medicale oferite. Managerii de spitale trebuie sa creeze sau sa aprobe politicile ce raspund principalelor
probleme si necesitati legate de strategia spitalului si obiectivele majore, mijloacele de finantare a cheltuielilor
spitalului, cantitatea de capital circulant necesara, marimea datoriilor pe care spitalul si le poate permite pe termen
scurt, mediu sau lung, numarul actiunilor de calitate si ingrijiri gratuite pe care spitalul le poate oferi, etc.
Pentru definirea obiectivelor si selectarea strategiilor trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:
2. Resursele umane necesare, medici si asistente medicale, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute
anului fiscal; este analizata de echipa manageriala a spitalului si apoi devine programul de activitate a spitalului.
Politicile de dezvoltare trebuie sa reflecte aspecte precum:
desfasurarea activitatilor financiare ale spitalului in cadrul limitelor veniturilor actuale si ale cheltuielilor
aprobate de buget;
reducerea datoriilor catre furnizori sau creditori prin contractarea cheltuielilor in limita bugetului;
monitorizarea activitatii medicale si financiare care trebuie sa reflecte echilibrul dintre venituri si cheltuieli.
performantelor financiare, care se masoara dupa urmatoarele standarde: performantele spitalului comparate cu
performantele anterioare, cu performantele altor spitale din tara sau din aceeasi regiune, sau cu scopurile financiare
CAPITOLUL 11
Sistemul sanitar atrage resurse umane cu anumite particularitati determinate de specificul activitatilor desfasurate in
unitatile sanitare.
Unitatile sanitare trebuie sa adopte o politica de personal care sa aiba in vedere recrutarea, selectia, promovarea,
Prin recrutarea personalului medical se intelege atragerea si descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea
posturilor vacante. Recrutarea personalului medical constituie o activitate importanta a compartimentelor de personal,
identificarea surselor unde pot fi gasiti posibili candidati (universitati si scoli posliceale sanitare, reteaua de
cunostiinte);
vechimea in munca;
constituie elementul hotarator in ce priveste selectia si incadrarea personalului deoarece pe aceste aspecte se
bazeaza in mod decisiv eficacitatea indeplinirii obiectivelor de toate gradele din cadrul unitatilor sanitare.
Selectia consta intr-un ansamblu de procese de analiza a calitatilor si pregatirii profesionale a candidatilor in
In Romania metodele si tehnicile folosite pentru selectia personalului medical sunt urmatoarele:
2. cercetarea referintelor;
completate in vederea inscrierii sale sunt analizate de conducatorul institutiei sau un reprezentant al sau cu scopul de
Desi concluziile rezultate in urma interviului sunt subiective, totusi in unele tari democratice metoda interviului
Scopul discutiei consta in identificarea elementelor caracteristice privind comportamentul solicitantului. Desfasurarea
libera a discutiei reprezinta una din metodele cele mai eficiente de selectie a candidatilor. Aplicand-o, se asigura in
general stimularea candidatului de a relata despre experienta in domeniu, opiniile si obiectivele sale.
informatii suplimentare privind activitatea candidatului, detalii ale comportamentului acestuia, relatiile cu colegii si
superiorii sai si in general, despre eficienta realizarilor sale. Se pot obtine referinte utile de la unitatea de invatamant
a personalului medical, constand in participarea candidatilor la un examen sau concurs, utilizandu-se teste
Comisia de examinare a candidatilor selecteaza din numarul candidatilor pe aceia care corespund intr-o masura mai
In scopul eliminarii subiectivismului se utilizeaza si teste de aptitudini si deprinderi. Finalitatea lor consta in
Elaborarea criteriilor de apreciere a calitatilor persoanelor cerute pentru indeplinirea unui gen de activitate face
obiectul psihotehnicii. Testele alcatuiesc o metoda psihologica de investigare constand din una sau mai multe
probe, identice pentru toti candidatii, cu o grila de apreciere a realizarii lor si de masurare a performantelor.
Psihotehnica urmareste stabilirea unui raport intre insusirile fizico-psihice ale candidatului, conditiile de munca si
specificul activitatii.
Activitatea de selectie a personalului implica respingerea unor candidati. Scopul selectiei consta in descoperirea
candidatului care corespunde cel mai bine postului sau functiei vacante. Candidatilor respinsi trebuie sa li se
comunice motivul respingerii si posibilitatile pe care le au in continure pentru a fi incadrati pe alte posturi.
Un ansamblu sensibil mai bogat de metode si tehnici de selectie se intrebuinteaza in cazul personalului managerial.
Testarea cunostiintelor manageriale si de specialitate se poate efectua prin intermediul discutiilor, al lucrarilor scrise
pe un anumit subiect, chestionarelor de cunostiinte alcatuite din intrebari axate asupra aspectelor considerate
Un chestionar pentru cunostiintele manageriale trebuie sa cuprinda intrebari privind functiile managementului,
decizia, stilul de conducere, delegarea etc. Chestionarele sunt alcatuite diferentiat, avand in vedere caracteristicile
functiilor respective. Se pot obtine o serie de informatii, folosind testele concepute pentru evaluarea optiunilor bazate
pe prezentarea de cazuri pe care cadrele de conducere trebuie sa le solutioneze. Un rol important il au si aspectele
legate de studii, exeprienta, rezultatele obtinute in perioada precedenta. Fiecarui candidat i se intocmeste un dosar in
care se gasesc informatiile referitoare la toate elementele prezentate mai sus si pe baza ansamblului informatiilor
cunostintele, aptitudinile, deprinderile si comportamentele necesare exercitarii unor ocupatii necesare unitatii
respective.
Activitatea de formare a personalului se afla in stransa legatura cu cea de perfectionarea a acestuia, reprezentand
anamblul proceselor prin care salariatii unei unitati sanitare isi imbogatesc, in baza frecventarii unor programe
organizate special de unitatea respectiva sau institutii de invatamant superior, cunostinte, aptitudini, deprinderi si
comportamente in domenii in care au deja o calificare de baza, in baza realizarii la un nivel superior a obiectivelor si
sarcinilor ce le revin.
Programele continue se deruleaza intr-o singura perioada, fara intreruperi, in afara sarbatorilor legale, fiind utilizate
dislocate pentru o anumita perioada, ceea ce provoaca anumite dificultati in realizarea obiectivelor compartimentelor
implicate.
Programele discontinue implica doua-trei subperioade de pregatire intr-o institutie cu profil didactic, dupa care
personalul implicat in programul de pregatire discontinua isi reia activitatea la locul de munca.
Avantajul consta in reducerea problemelor cauzate de absenta personalului, data fiind scurtarea perioadei compacte
in care lipseste.
Evaluarea personalului cuprinde ansamblul proceselor prin intermediul carora se emit judecati de valoare asupra
salariatilor dintr-o unitate sanitara, in calitate de titulari ai unor posturi, in vederea relevarii elementelor esentiale ale
promovare.
Evaluarea asigura suportul informational atat pentru decizii privind acordarea recompenselor, promovare,
perfectionare, cat si pentru decizii strategice si tactice care se bazeaza intr-o proportie apreciabila pe calitatea
resurselor umane.
Un rol important in procesul de evaluare il joaca metodele si tehnicile de evaluare care se impart in
: generale si speciale.
Notatia – consta in acordarea unei note care exprima gradul in care titularul unui post realizeaza obiectivele
circumscrise acestuia.
Aprecierea globala – consta in formularea unor evaluari generale prin care se sintetizeaza principalele calitati, in
special, munca si rezultatele in munca ale persoanei respective. Aprecierea globala se concretizeaza in calificative.
Aprecierea functionala consta in formularea unei evaluari pe baza compararii calitatilor, cunostintelor, aptitudinilor,
deprinderilor si comportametelor unei persoane, cu cerintele postului actual sau avut in vedere a i se atribui, punand
b) Metodele de evaluare speciale sunt folosite doar pentru anumite categorii de personal, in special managerii si
Dintre metodele din aceasta categorie cele mai frecvent intrebuintate sunt: cazul, testele de autoevaluare,
centrul de evaluare.
Cazul – presupune constituirea unei comisii de evaluare care examineaza munca persoanei in cauza in
vederea luarii unei decizii importante referitoare la aceasta sau pentru elucidarea unor dubii. Comisia de evaluare
cuprinde 5-7 persoane, intre care: seful ierarhic direct al persoanei evaluate, alti manageri si specialisti de la
compartimentul de specialitate.
multilateral al acesteia.
Metoda testelor de autoevaluare consta in una sau mai multe baterii de teste, concepute special pentru
titularii anumitei categorii de posturi. Managerii respectivi compara rezultatele complectarii testului cu rezultatele
etalon ale tesului sau incadreaza punctajul realizat in grila de evaluare pusa la dipozitie o data cu bateriile de teste.
cauza, timp de 3-5 zile, printr-un complex de metode de evaluare: jocuri manageriale, teste psihologice, discutii in
In perioada in care persoana in cauza da aceste probe, singura sau impreuna cu alte persoane, aflate in
aceeasi situatie, este observata de membrii grupului de evaluare, pe baza unui ghid de evaluare special elaborat. In
final, pe baza rapoartelor intocmite de acestia, in urma dezbaterilor se stabileste evaluarea finala insotita de o
Motivarea pozitiva are in vedere cresterea contributiei personalului la realizarea obiectivelor unitatii
respective, pe baza amplificarii satisfactiilor sale din participarea la procesul muncii ca urmare a realizarii sarcinilor
atribuite. Motivarea pozitiva, prin numeroasele satisfactii pe care le genereaza, contribuie la ridicarea moralului si
dezvoltarea individuala a salariatilor, la conturarea unui climat organizational propice muncii si performantelor ridicate
in organizatie.
Motivarea negativa vizeaza sporirea contributiei personalului la indeplinirea obiectivelor organizatiei prin
diminuarea satisfactiilor (reduceri de salarii, amenzi, retrogadari, mustrari, invective etc) in procesul muncii sau a
amenintarii cu reducerea lor, daca sarcinile si obiectivele de realizat nu sunt realizate. Motivarea negativa prin
generarea de frecvente insatisfactii la salariatii organizatiei contribuie la un moral scazut al acestora, la inhibarea lor
si instaurarea unui climat organizational tensionat, defavorizant obtinerii unor rezultate perfomante.
In functie de natura mijloacelor utilizate pentru motivarea personalului se disting doua tipuri de motivare:
economica si moral-spirituala.
economic ale salariatilor, principalele motivatii utilizate fiind: salariile, primele, participarile la profit, gratificatiile,
penalizarile la salariu, imputatii financiare in cazul unor erori si/sau lipsuri din gestionarea resurselor organizatiei,
acordarea de catre manageri a increderii in salariati, exprimarea de multumiri si laude, evaluarea contributiei cu
caracter general sau sub forma de critici, lansarea de avertismente, mustrari si invective, acordarea de titluri
onorifice, medalii etc. Acest tip de motivare s-a dovedit a fi eficienta pentru toate categoriile de salariati, cu un plus de
In functie de natura relatiilor motivationale care se produc si amplasamentul sursei care genereaza efectul
locul de munca, intrucat prin aceste procese el obtine satisfactii ce tin de eul si de personalitatea sa. Motivarea
intrinseca este centrata pe individ, fiind o relatie intre asteptarile, pereceptiile si simturile sale si continutul muncii si al
comportamentului sau, pe care nemijlocit le realizeaza. Motivarea intrinseca este rezultatul participarii salariatului in
locul de munca pentru ca acestea vor genera din partea organizatiei anumite reactii formale si informale, economice
si moral-spirituale care ii vor produce satisfactii. Motivarea extrinseca este o relatie individ-organizatie, avand drept
continut satisfacerea asteptarilor salariatului fata de reactiile organizatiei fata de el, in raport cu eforturile,
Salariatul participa la procesele de munca deoarece ii aduc venituri suplimentare, multumiri, laude, diplome,
statut si post superior sau pentru a evita pierderea unor sume de bani, amenintari sau pedepse.
individuale de informare, de a cunoaste, a invata, innova si a “controla” mediul in care isi desfasoara activitatea.
Pentru realizarea motivarii cognitive managerii apeleaza la motivatii formale, informale, economice si moral-
spirituale, specific fiind faptul ca utilizarea acestor motivatii este centrata pe dezvoltarea si folosirea capacitatii
intelectuale a salariatilor, subordonata derularii proceselor de munca si indeplinirii obiectivelor in cadrul organizatiei.
Motivarea afectiva vizeaza dimensiunea afectiva strict umana a salariatului, concetrandu-se asupra
satisfacerii nevoilor sale de ordin sentimental in cadrul organizatiei. Motivarea afectiva are in vedere ca salariatul sa
se simta bine la locul de munca, sa fie apreciat, simpatizat de colegi, sefi si subalterni, sa se manifeste fata de el
CAPITOLUL 12
DE MOASA IN ROMANIA
“Asistentul pentru ingrijiri generale exercita comform reglementarii in vigoare din tara sa, urmatoarele functii
generale:
1. da ingrijiri competente persoanelor a caror stare le cere, tinand cont de nevoile fizice, afective si
spirituale ale bolnavului in mediul spitalicesc, familial, la scoala, la locul de munca etc.
2. observa situatiile sau conditiile fizice sau afective care exercita un efect important asupra sanatatii
3. formeaza si dirijeaza personalul auxiliar necesar pentru a raspunde nevoilor serviciilor de asistenta
Profesia de asistent medical cat si cea de moasa se exercita pe teritoriul Romaniei de catre persoanele
fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare in profesia de asistent medical ca urmare a parcurgerii unui program
de invatamant de specialitate cu un numar de ore fixat la minimum de 4.600 si respectiv al unui titlu oficial de
calificare in profesia de moasa.Acestea pot fi: cetateni romani, cetateni ai unui stat membru ai Ununii Europene, ai
pentru sanatate;
asistenti medicali in cadrul programelor de invatamant de specialitate sau a asistentilor medicali in cadrul
sarcinii normale;
3. asigurarea pregatirii complete a mamei pentru nastere, desfasurarea activitatilor de educatie pentru
6. ingrijirea si asistarea pacientei in timpul travaliului si urmarirea starii intrauterine a fatului prin
7. asistarea nasterii normale, la domiciliu sau unitati sanitare, daca este vorba de prezentatie
8. identificarea, la mama si copil a semnelor care anunta anomalii si care necesita interventia
9. adoptarea masurilor de urgenta care se impun, in absenta medicului, pentru extractia normala a
10. examinarea nou-nascutului, pe care il preia in ingrijire, initierea masurilor care se impun in caz de
11. preluarea in ingrijirea pacientei, monitorizarea acesteia in perioada postnatala si acordarea tuturor
recomandarilor necesare mamei, privind ingrijjirea nou-nascutului pentru asigurarea dezvoltarii acestuia in
Profesia de asistent medical si cea de moasa se pot exercita de persoanele fizice care indeplinesc
urmatoarele conditii:
1. detin un titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, respectiv al unui titlu oficial de
calificare de moasa;
4. nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitatii sau
demnitatea fiintei umane, sunt obligati sa pastreze secretul professional, cu exceptia cazurilor prevazute de lege si de
a lua masuri de acordare a primului ajutor, indiferent de persoana, loc sau situatie.
Pregatirea asistentilor medicali generalisti sau de alte specialitati precum si pregatirea moaselor se realizeaza prin
generalist, absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurta durata sau
asistent medical generalist cu studii superioare de scurta durata iar absolventul invatamantului superior medical de
lunga durata este denumti asistent medical generalist cu studii superioare de lunga durata, respectiv moasa.
Absolventii invatamantului superior medical cu o durata de patru ani care promoveaza examenul de licenta pot urma
studii postuniversitare. Pregatirea practica a cursantilor din invatamantul postliceal sanitar si din invatamanul superior
medical de scurta si lunga durata se desfasoara in unitati saniatre stabilite da catre ministerul sanatatii, atat pentru
GENERALIST
(Monitorul Oficial al Romaniei, partea I , numarul 578/ 30.06.2004)
diploma de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani, eliberata de Ministerul Invatamantului si Stiintei;
- diploma de absolvire scoala postliceala sanitara eliberata de Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului si Stiintei
- certificat de absolvire scoala postiliceala sanitara eliberat de Ministerul Educatiei Nationale / Ministerul
Educatiei si Cercetarii
- certificat de competenta profesionala eliberat de ministerul Educatiei si Cercetraii / Ministerul Educatiei, Cercetarii si
Tineretului
- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.
- atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist, asistent medical de medicina generala;
- dipoma de absolvire scoala postliceala sanitara in specialitate: asistent medical de medicina generala,
asistent medical generalist, eliberata de Ministerul Sanatatii sau Ministerul Invatamantului si Stiintei;
- certificat de absolvire scoala posticeala sanitara in specialitatea: asistent medical generalist, asistent
medical de medicina generala eliberat de Ministerul Educatiei Nationale / Ministerul Educatiei si Cercetarii.
- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul
Tineretului.
asistent medic-social
Moasa: - atestat de echivalare in specialitatea asistent medical obstetrica-ginecologie eliberat de Ministerul Sanatatii,
asistent medical obstetrica –ginecologie eliberata de Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului si Stiintei
- diploma de licenta eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Educatiei, Cercetariii si Tineretului
CAPITOLUL 13
POLITICI DE SANATATE PENTRU TOTI IN SPATIUL EUROPEAN-21 DE OBIECTIVE PENTRU SEC. XXI
Odata cu intrarea in secolul XXI, poporul European cauta o schimbare care sa ofere un scop in realizarea
propriilor vieti. Va exista intotdeauna o contrapartida intre dezvoltarea economica, mentinerea si imbunatatirea
sanatatii.
Oamenii din intreaga Europa trebuie sa simta ca sanatatea lor este in siguranta, ca au acces pe tot
parcursul vietii la ingrijiri de sanatate disponibile, relevante si de buna calitate. Siguranta sanatatii cuprinde dreptul
fiecarui individ la un standard inalt de sanatate, dreptul la o locuinta decenta, la viata si munca in medii sigure, dreptul
Experienta obtinuta din anii ’80 in formularea “Politicilor Sanatatii pentru Toti” si in monitorizarea si
evaluarea implemantarii acestora, impune necesitatea stabilirii unor obiective realiste si realizabile care sa constituie
sanatate intre statele membre ale Regiunii Europene cu cel putin 1/3 – decalajul dintre treimea de tari europene cu
nivelul cel mai ridicat al sperantei de viata si treimea de tari cu nivelul cel mai scazut al sperantei de viata, ar trebui sa
Pana in anul 2020 toti nou-nascutii si prescolarii din Regiune ar trebui sa aiba o sanatate mai buna, asigurandu-le un
Pana in anul 2020, tinerii din Regiune ar trebui sa fie mai sanatosi si mai capabili de a-si indeplini rolurile in societate.
Acest obiectiv vizeaza ca pana in anul 2020, persoanele cu varsta de peste 65 de ani ar trebui sa aiba sansa de a se
Vizeaza ca pana in anul 2020 sa se obtina cresterea bunastarii psihosociale a oamenilor iar persoanelor cu probleme
Pana in anul 2020 se urmareste diminuarea substantiala a efectelor adverse ale bolilor trasnmisibile asupra sanatatii,
prin aplicarea sistematica a unor programe privind eradicarea, eliminarea, controlul bolilor infectioase cu importanta
in sanatatea publica.
Isi propune ca pana in anul 2020, morbiditatea, deficientele si mortalitatea premature datorate bolilor cronice
importante, ar trebui reduse la cele mai joase nivele posibile in toata Regiunea.
Vizeaza o scadere semnificativa si continua a vatamarilor, deficientelor si cazurilor de deces rezultate din accidente
si violenta.
Pana in anul 2015 populatia ar trebui sa adopte moduri mai sanatoase de viata, manifestand un comportament mai
Reducerea semnificativa in toate Statele Membre pana in anul 2015 a efectelor adverse asupra sanatatii rezultate din
consumul de substante care dau dependenta de genul tutunului, alcoolului si drogurilor psihoactive.
Pana in anul 2019, populatia din Regiune ar trebui sa aiba posibilitati mai bune de a trai in medii fizice si sociale
Prin acest obiectiv se urmareste ca pana in anul 2020 toate domeniile sa-si recunoasca si sa accepte
Isi propune ca pana in anul 2010, populatia Regiunii sa aiba un acces mai bun la ingrijirea primara de sanatate
Pana in anul 2010, Statele Membre ar trebui sa se asigure ca managementul sectorului de sanatate, de la programe
de sanatate bazate pe populatie, la ingrijirea individuala a pacientului la nivelul clinic, este orientat catre rezultatele
sanatatii.
Isi propune ca pana in anul 2010 Statele Membre vor trebui sa aiba finantari substantiale si mecanisme de alocare a
resurselor pentru sistemele de ingrijire a sanatatii bazate pe principiile accesului egal, cost – eficienta, solidaritate si
profesionistii din celelate sectoare au acumulat cunostintele, aptidudinile si calificarile necesare protejarii si
promovarii sanatatii.
Pana in anul 2005, toate Statele Membre ar trebui sa aiba sisteme de cerecetare, informatie si comunicare in sectorul
sanitar care sa sustina mai bine achizitia, utllizarea efectiva si distributia cunostintelor pentru sprijinirea sanatatii
pentru toti.
Urmareste ca pana in anul 2005 implementarea politicilor pentru sanatate pentru toti ar trebui sa angajaze indivizii,
grupurile si organizatiile din sectoarele private, publice si societatea civila, in aliante si parteneriate pentru sanatate.
Vizeaza ca pana in anul 2010 toate Statele Membre vor trebui sa implementeze politici de “sanatate pentru toti” la
nivel national, regional si local, sprijinite de structuri institutionale potrivite, organizate si conduse intr-o maniera
novatoare.
CAPITOLUL 14
Sistemul de ocrotire a sănătăţii din România a fost, pana in 1989 si in buna măsura si după aceasta data, un
Principiile politicii sanitare pe baza cărora urma sa se atingă aceste scopuri erau:
Principalele activităţi ale reformei s-au desfăşurat in domeniul conducerii sistemului si asigurarea
cadrului legislativ, finanţării serviciilor de sănătate, ca si al resurselor umane si resurselor fizice din sistemul
sanitar.
Metoda utilizata in aplicarea masurilor de reforma a fost, in general, aceea de testare prinexperimente
pilot. Din păcate continuitatea procesului de reforma in sănătate a fost afectata de desele schimbări de guvern si de
miniştri fiecare noua echipa de conducere insusindu-si cu reţineri acţiunile demarate anterior. Lipsa unor strategii
clare si a unor obiective definite riguros si care sa fie urmărite independent de schimbările politice au afectat
procesul de reforma.
Strădania de a pune in funcţiune Casa Naţionala a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) si Colegiul Medicilor
(CMR), cu toate structurile lor de conducere si teritoriale, au lăsat pe planul doi grija fata de starea de sănătate a
populaţiei si nevoile de servicii medicale ale acesteia, fapt ilustrat in agravarea stării de sănătate la nivel naţional, in
Atât aprobarea legilor necesare, cat si trecerea de la actul normativ aprobat la modificările structurale
concrete si la demararea efectiva a activităţilor specifice din cadrul reformei sistemului s-a dovedit a fi un drum lung si
dificil, grevat de mentalităţi învechite, lipsa resurselor necesare si opţiuni politice diferite.
In prezent este in vigoare "Legea privind organizarea si finanţarea spitalelor"(Legea 270/2003) – care
permite inregistrarea, acreditarea si ierarhizarea tuturor spitalelor si unităţilor cu paturi din România, apropiindu-le
S-au aprobat normele privind îmbunătăţirea asistentei medicale de urgenta, iar in domeniul resurselor
umane s-a definitivat sistemul de formare a medicilor, obţinerea liberei practici medicale prin susţinerea examenului
S-a completat cadrul legislativ privind recoltarea sângelui, a producerii si utilizării preparatelor de sânge
proaspete si a celor stabile. Normele elaborate se aproprie de exigenta recomandărilor si a normelor UE.
activitatea de inspecţie farmaceutica, definiţia produsului medicamentos si a produselor cosmetice. De asemenea s-a
La 1 ianuarie 1999, în baza Legii asigurărilor de sănătate nr.145/1997 si a celorlalte acte normative
corelate, a luat fiinţa Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, moment ce a coincis cu declanşarea celei mai ample
reforme din România de după 1989. In prezent activitatea Casei Naţionale de Sănătate este reglementata
Principalele funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, sunt colectarea si administrarea fondurilor,
precum si cumpărarea serviciilor medicale necesare asiguraţilor. Innoul cadru, furnizarea serviciilor medicale se face
specificate criteriile cantitative si calitative de evaluare a activităţii medicale, în funcţie de care se realizează plata
Până la 1 ianuarie 2000, aproape întreg personalul medical a încheiat contracte cu casele de asigurări de
sănătate, existând, în momentul de fata, peste 18.000 de unităţi medicale integrate în sistemul asigurărilor
de sănătate. La nivel local, medierea medic-pacient se realizează prin intermediul caselor judeţene de asigurări de
sănătate. Pentru zonele cu opopulaţie mai numeroasa, acestea dispun de oficii teritoriale, menite sa preia o parte din
funcţiile administrative.
In raport cu aceste structuri locale, Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate are rolul de a urmări
respectarea cadrului legal si aplicarea lui într-un mod unitar, la nivelul întregii tari. Totuşi, în baza
controlul aspectelor specifice ce se regăsesc la nivel local. In acest sens, au loc întâlniri frecvente între membrii
CNAS si reprezentanţii locali pentru integrarea acestor aspecte locale într-un cadru general si unitar. Pentru aplicarea
reformei s-a realizat un sistem informatic naţional, menit sa asigure obţinerea unui flux rapid în
■ Solidaritatea: principiul fundamental al asigurărilor de sănătate conformcăruia orice cetăţean poate fi atât plătitor al
■ Libertatea alegerii: sistemul asigurărilor de sănătate oferă asiguratului dreptul de a-si alege medicul.
Concurenta: este un principiu dedus din cel anterior, deoarece liberaalegere implica creşterea
O noutate a sistemului de asigurări de sănătate este lansarea pachetului de servicii medicale de baza.
Asiguraţii au dreptul, în mod echitabil si nediscriminatoriu, la un pachet de servicii de baza, decontat din
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea si funcţionarea
Acest pachet detaliat în Contractul-cadru pe anul 2003, cuprinde servicii medicale profilactice, curative,
servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale si alte mijloace terapeutice.
Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de baza în caz de boala sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire
urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii
O alta noutate a legislaţiei in domeniu, consta in înfiinţarea incepand cu anul 2003, a cardului de asigurat
care faciliteaza accesul contribuabilului la serviciile medicale si o mai buna evidenta a stării de sănătate a acestuia.
Finanţarea unităţilor din asistenta primara si ambulatorul de specialitate privatizate, se realizează prin
contracte individuale sau prin bugete "globale" cu Casa de Asigurări de Sănătate. Rambursarea cheltuielilor pentru
serviciile prestate asiguraţilor se face conform prevederilor Contractului Cadr, care se aproba anual prin Hotărâre de
Guvern, conform prevederilor Legii 145/1997, modificata prin ordonanţa de urgenta nr. 150/2002.
Veniturile sistemul sanitar romanesc provin din 4 surse principale, ce au ponderi diferite: bugetul de stat,
fondul special pentru sănătate, fondul de asigurări, credite rambursabile si nerambursabile, insa cea mai mare
parte a finanţării este realizata prin sistemul de asigurări de sănătate. Finanţarea spitalelor se face intr-o proporţie de
peste 90% prin contracte deservicii incheiate intre conducerile spitalelor si casele judeţene de asigurări de sănătate.
Bugetele istorice ale spitalelor nici nu recunosc si nici nu recompensează îmbunătăţirea calităţii si a eficientei in
Creşterea ponderii asistentei ambulatorii a înlesnit creşterea accesibilităţii populaţiei la asistenta medicala
prin posibilitatea de a-si alege atât medicul de familie, cat si medicul specialist. Totuşi, in zonele
izolate, accesibilitatea a scăzut. In cazul acestora, masurile iniţiate de Ministerul Sănătăţii si Familiei au fost
insuficiente si ineficiente, deoarece nu mai exista sistemul repartizărilor directe pentru medici. Accesibilitatea la
■ motivatia administratiilor locale de a oferi facilitati pentru medicii din zonele respective.
Intr-o oarecare masura, accesibilitatea tine de “cultura sanitara” a populatiei si de obiceiurile locale. In acest domeniu
pe langa personalul medical din directiile de sanatate publica judetene, au un rol important si celelalte institutii publice
(primariile, scoala, etc.), cat si organizatiile civile, care pot contribui la educarea populatiei.
Privatizarea instituţiilor sanitare si asigurarea principiului de libera practica medicala in asistenta medicala
primara si de specialitate ambulatorie, este menita sa afirme iniţiativa privata in organizarea si asigurarea serviciilor
medicale, independent de intervenţia autorităţilor publice de stat si locale. Privatizarea asigura in primul rând o mai
mare răspundere a medicului fata de pacient (care are dreptul sa aleagă medicul curant), dar atât medicul, cat
si cabinetul medical ca instituţie trebuie sa infrunte concurenta colegilor lor, fapt care introduce in sistem elemente de
piaţa .
Privatizarea unităţilor ambulatorii (cabinete medicale de medicina primara - de familie si de specialitate) s-a
realizat in baza Ordonanţei Guvernului nr. 124/1999 privind organizarea cabinetelor medicale. Ea conţinea si iniţiativa
de a acorda in comodat spatiile si aparatura din fostele dispensare rurale si urbane, cat si din policlinici - inclusiv
cabinetele de stomatologie-medicilor din aceste cabinete medicale. Tot prin prevederile acestui act normativ au putut
fi infiintate ambulatorii de spital, care au asigurat posibilitatea ca si medicii din spital sa poată asigura asistenta
medicala de specialitate ambulatorie, prin contractarea acestor servicii cu casele judeţene de asigurări de sănătate.
Aplicarea acestui act normativ a permis privatizareaaproape 100% a asistentei medicale primare, atât in mediu urban
cat si in mediu rural, precum si intr-o proporţie de peste 70% a asistentei de specialitate ambulatorii.
Privatizarea distribuirii produselor farmaceutice, atât a marilor distribuitori (en gros), cat si a farmaciilor, s-a
terminat deja in anul 1992. Prin lipsa organismelor de reprezentare patronale. Se remarca insa nevoia existentei unui
Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM) si emiterea Ordonanţei Guvernului nr. 125/1998
s-a realizat separarea politicii medicamentului (pe care o face Ministerul Sănătăţii si Familiei) de
activitatea profesional ştiinţifica privind produsele farmaceutice, care este realizata de ANM, precum si armonizarea
cu normele europene si o stabilitate relativa in sistemul de asigurare cu medicamente. O consecinţa favorabila a fost
Descentralizarea serviciilor medicale de medicina primara, prin instituţia medicului de familie si diferite forme
de asistenta medicala de specialitate ambulatorie, a inceput practic prin a plicarea Iegii a sigurarilor de sănătate.
Dispariţia dispensarului medical si apariţia cabinetului medicului de familie a dezorganizat o serie de circuite
respectate, rezultatul fiind existenta in prezent a doua sisteme si fluxuri informaţionale paralele, unul către Ministerul
Sănătăţii, altul spre Casa de Asigurări deSănătate, medicii transmiţând fara probleme datele doar către aceasta
Sistemul funcţionează in conformitate cu Ordonanţa Guvernului 20/2002 privind achiziţiile publice prin licitaţii
electronice si cu Hotărârea de Guvern nr. 182/2002. Lansarea oficiala a sistemului naţional pentru achiziţii publice
Ordonanţa are drept scop stabilirea principiilor, cadrului general si a condiţiilor de utilizare a procedurii on-
line pentru atribuirea contractelor de achiziţie publica, precum si a regulilor generale de asigurare prin
Sistemul achizitilor electronice, deşi face parte din reforma globala a administraţiei publice romane are
repercursiuni directe asupra reformei sectorului sanitar, ea devenind principala modalitate de achiziţii
domeniul sanitar. Achiziţia medicamentelor ce se acorda in spital si ambulatoriu, vaccinurile, materialele sanitare si
alte materiale necesare derulării programelor de sănătate, se efectuează prin licitaţie la nivel naţional, in condiţiile
legii.
Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publica în procedura on-line sunt:
a) libera concurenta, respectiv asigurarea condiţiilor pentru ca orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de
b) eficienta utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemuluiconcurential si a criteriilor economice pentru atribuirea
pentru atribuirea contractului de achiziţie publica, astfel încât orice furnizor de produse, executant de lucrări
ale ofertantului.
Autoritatea contractanta, in cazul de fata o unitate sanitara, are obligaţia sa asigure respectarea acestor
principii în relaţia cu furnizorii, executanţii sau cu prestatorii interesaţi sa participe la procedura pentru atribuirea prin
schimbare fundamentala in societatea romaneasca: din acest moment putem sa vorbim despre preturi de
referinţa, despre contracte guvernamentale incheiate in cele mai bune condiţii oferite pe piaţa, despre un control ce
scopul realizarii unor obiective de sanatate, cu participarea tuturor institutiilor cu raspundere in domeniul realizarii
politicii sanitare a statului. Obiectivele se stabilesc in colaborare cu CNAS, cu Colegiul Medicilor din Romania, cu
Prin ordin al ministrului au fost definite o serie de programe nationale de sanatate si s-a stabilit modul de
realizare, de finantare al acestora- de la buget, prin Ministerul Sanatatii si Familiei sau din surse externe.
epidemice.
epidemice.
Din cadrul acestei prime categorii voi enumera cateva programe finantate de Ministerul Sanatatii si Familiei:
2. Programul de imunizari.
Din cadrul acsetei categorii voi enumera urmatoarele programe finantate deasemenea de Ministerul
Sanatatii si Familiei:
Programul are o valoare de 3.147 milioane lei, fiind finantat de la bugetul de stat.
Fondurile pot fi utilizate pentru: acreditarea dispozitivelor medicale; implementarea standardelor internationale si
europene in vederea evaluarii si certificarii dispozitivelor medicale; elaborarea de norme nationale privind
supravegherea dispozitivelor medicale; definirea standardelor nationale pentru oferta si calitatea serviciilor medicale.
Programul are o valoare de 3000 milioane lei si este finantat de la bugetul de stat. Programul vizeaza
elaborarea, derularea, certificarea si evaluarea programelor educationale adresate resurselor umane din sectorul
sanitar, organizarea examenelor si concursurilor pentru specializarea si obtinerea gradelor profesionale de catre
personalul cu studii superioare si medii, organizarea si finantarea rezidentiatului si stagiaturii in sectorul sanitar.
Definitiile termenilor si indicatorilor utilizati in cuprinsul programelor sunt definiti de Ministerul Sanatatii si
Familiei. Indicatorii aferenti programelor de sanatate sunt orientativi si sunt stabiliti in conditiile macroeconomice care
au stat la baza elaborarii bugetului de stat si bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate. Indicatorii se
monitorizeaza pe baza evidentei tehnico-operative condusa la nivelul unitatilor sanitare, al directiilor de sanatate si
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pentru sumele reprezentand contributia bugetului Fondului asigurarilor
sociale de sanatate.
Sumele prevazute in bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei pentru finantarea programelor de sanatate se
aloca prin directiile de sanatate publica judetene si institutiile subordonate, dupa caz. Sumele reprezentand
finantarea programelor de sanatate se cuprind in bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor sanitare si se aproba o
data cu acestea.
Proiectul de reabilitare a sistemului sanitar, prin imprumutul RO-3409, finantat de Banca Mondiala
Valoarea proiectului este de 207,5 mil USD din care 150 mil USD sunt imprumutati de la Banca Mondiala,
Obiectivele principale ale proiectului sunt reabilitarea asistentei medicale primare si restructurarea financiara
Activitatile principale structurate pe obiective sunt reabilitarea asistentei medicale primare si de urgenta,
consumabile medicale pentru sistemul sanitar, imbunatatirea controlului calitatii medicamentelor, imbunatatirea
productiei si controlului vaccinurilor produselor biologice de uz uman, imbunatatirea controlului bolilor endocrine,
sustinerea Programului National de combatere a TBC si crearea de sectii de spital de zi pentru monitorizarea copiilor
cu HIV/SIDA, imbunatatirea capacitatii de diagnostic in spitale de boli acute, cronice si spitale de copii si promovarea
sanatatii.
implementarea primei faze a reformei sanitare privind finantarea si cadrul legal al organizarii si conducerii sistemului.
Sume provenind din imprumutul de la Banca Mondiala vor fi alocate si infiintarii Institutului de Management al
Serviciilor de Sanatate, care va deveni prima scoala de management sanitar din Romania.
Imprumutul RO-3409 este cel mai mare imprumut finalizat acordat de Banca Mondiala Guvernului Romaniei
in ultimii 10 ani.
CAPITOLUL 15
serviciilor de sanatate pentru o populatie precizata. Acest lucru impune culegerea si prelucrarea informatiilor
necesare descrierii starii de sanatate a populatiei si mobilizarea resurselor necesare. Se impune organizarea
personalului si institutiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor de sanatate necesare promovarii sanatatii, prevenirii si
In 1950 Henlau spunea: “Sanatatea publica este ansamblul cunostintelor , deprinderilor si atitudinilor
1956- Conferinta OMS asupra formarii in sanatatea publica a medicilor de medicina generala: “Sanatatea publica
desemneaza in general eforturile organizate ale colectivitatii in domeniul sanatatii si bolii; terapia individuala este mai
1973- Comitetul de experti OMS: “Natiunea de santatate publica a evoluat sensibil de la inceputul secolului. Atunci,
traditional, ea acoperea in special igiena mediului si lupta impotriva bolilor transmisibile; progresiv ea s-a largit
incepand de la 1900 pertru a ingloba ingrijirile medicale individuale acordate membrilor anumitor grupe populationale.
Azi termenul de sanatate publica se utilizeaza in sensul cel mai larg pentru a evoca probleme legate de sanatate ale
unei populatii: starea sanitara a colectivitatii, serviciile de igiena a mediului, serviciile sanitare generate si
1992- Conferinta “What is public health?”: “Sanatatea publica combina abordari mutidisciplinare si intersectoriale cu
practica. Scopurile sale sunt promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirii si prelungirea vietii de buna calitate. Ele
sunt implementate prin eforturi organizate si utilizarea eficienta a resurselor materiale si intelectuale ale societatii si
prin initiative individuale. Sanatatea publica legata de problemele de sanatate ale populatiilor si practica ei are baza
stiintifica”.
Promovarea sanatatii- reprezinta procesul care ofera individului si colectivitatilor posibilitatea de a intensifica
controlul asupra detreminantilor sanatatii si prin aceasta de as-i ameliora sanatatea; promovarea sanatatii este un
proces ce se desfasoara in cadrul comunitatii locale, adresandu-se atat individului cat si mediului inconjurator.
Aceasta cuprinde activitati care se adreseaza comunitatii sau individului in vederea protectiei comunitare, cu scopul
pastrarii si promovarii starii de sanatate a populatiei. Asistenta de sanatate publica este asigurata de Ministerul
Sanatatii prin unitati specializate proprii sau private, fiind garantata de stat si finantata din bugetul de stat, bugetele
locale, bugetele asigurarilor sociale de sanatate sau din contributiile directe ale beneficiarilor, dupa caz, potrivit legii.
1) Minsterul Sanatatii – ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, find autoritatea centrala din
2) Directiile de Sanatate Publica Judetene si a Municipiului Bucuresti- sunt unitati descentralizate ale
Ministerului Sanatatii, cu personalitate juridica, reprezentand autoritatea de sanatate publica la nivel local.
3) Institutele de Sanatate Publica si Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate- sunt institutii publice
cu personalitate juridica, care se organizeaza de catre Ministerul Sanatatii in scopul de a indeplini rolul de far tehnic
politica sanitara a Ministerului Sanatatii. Aceste institute elaboreaza propuneri metodologice pentru programele
nationale de sanatate publica impreuna cu directiile de Sanatate publica judetene si ale Municipiului Bucuresti si
4) Centrul de Calcul si Statistica Sanitara- institutie de specialitate din structura Ministerului Sanatatii, finantata de
la bugetul de stat care are ca principala atributie organizarea sistemului informational si informatic al activitatii de
1) Ministerul Sanatatii- ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica are urmatoarele atributii:
sanitare de stat;
participa la acreditarea unitatilor sanitare care presteaza servicii pentru autoritatile din domeniul asistentei
de sanatate publica;
infiinteaza si desfiinteaza filiale ale institutiilor din domeniul asistentei de sanatate publica de interes national
si local;
organizeaza sistemul informational din domeniul asistentei de sanatate publica si modul de raportare a
prezinta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de sanatate a populatiei tarii;
reprezinta statul roman in relatiile cu organismele internationale din domeniul sanatatii publice etc.
juridica, ce isi desfasoara activitatea pe plan local in scopul realizarii politicilor si programelor nationale de sanatate
publica, a activitatii de medicina preventiva, a inspectiei sanitare de stat, a monitarizarii starii de sanatate, a
organizarii statisticii de sanatate si derularii investitiior finantate de la bugetul de stat pentru sectorul de sanatate.
neguvernamentale, directiile de sanatate publica teritoriale organizeaza actiuni de educatie pentru sanatatea
populatiei;
coordoneaza serviciile de salvare din teritoriu, organizeaza si coordoneza asistenta medicala in caz de
in colaborare cu Colegiul Medicilor din Romania, directiile de sanatate publica teritoriale spupravegheaza
organizeaza culegerea si prelucrarea informatiilor statistice medicale, intocmesc rapoarte care sunt puse la
dispozitia Ministerului Sanatatii si autoritatilor locale, potrivit legii, respectandu-se confidentialitatea datelor referitoare
la persoane.
Serviciilor de Sanatate- sunt institutii publice cu personalitate juridica care isi desfasoara activitatea pe baza unui
statut si a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sanatatii si au urmatoarele atributii:
sistemului de sanatate;
inclusiv de asistenta medicala primara, cu institutiile de invatamant medical universitar in domeniul asigurarii sanatatii
publice;
Problemele de sănătate publica au fost pana la 25 aprilie 1922 in sarcina Ministerului de Interne - Direcţia
Generala a Serviciului Sanitar. Incepând cu aceasta data, de sănătatea publica s-a ocupat Ministerul Muncii si
Ocrotirilor Sociale, infiintandu-se Ministerul Sănătăţii Publice, al Muncii si Ocrotirilor Sociale. Acesta
funcţionează pana la 4 noiembrie 1923,data la care se reorganizează in doua ministere: Ministerul Sănătăţii si
Potrivit Legii pentru organizarea ministerelor, din 2 august 1929, cele doua ministere se unifica si
formează Ministerul Muncii, Sănătăţii si Ocrotirilor Sociale si funcţionează in aceasta forma pana la data de
12 august 1938. După aceasta data organizarea Ministerului suferă diverse modificări.
In conformitate cu HG nr. 22/2001, sistemul sanitar romanesc si întreaga reţea de sănătate publica se afla
Acest minister s-a format prin reorganizarea vechiului Minister al Sănătăţii având acum in subordine atât
Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (SSPH), cat si unităţi aflate, pana de curând, in cadrul
Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale, adică Centrul de Informare si Consultanta pentru Familie si Centrul Pilot de
Asistenta si Protecţie a Victimelor in Familie. Deşi aria sa de acţiune este acum lărgită, Ministerul Sănătăţii si Familiei
dispune de numai 175 de posturi (număr in care, insa, nu sunt cuprinşi demnitarii si locurile aferente Cabinetului
ministrului si nici cele de la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap). In acelaşi timp, in cadrul
Ministerului Sănătăţii si Familiei a luat fiinţa o Direcţie Generala care se ocupa exclusiv de perfecţionarea
postuniversitara a medicilor si farmaciştilor dar, si de cea a asistenţilor medicali, institutul si centrul care aveau
In aceasta structura, Ministerul Sănătăţii si Familiei, trebuie sa-si recapete autoritatea pe care a avut-o, pana
nu demult, in sistemul sanitar, in calitate de coordonator competent si energic al reformei in reţeaua de sănătate
Ministerul Sănătăţii si Familiei aplica strategia si politica Guvernului in domeniul asigurării sănătăţii populaţiei
Rolul Ministerului Sănătăţii si Familiei este organizarea, coordonarea si urmărirea activităţilor de asistenta
sociala pentru asigurarea sănătăţii populaţiei, sprijinirea sănătăţii familiilor si categoriilor de populaţie defavorizate,
coordonează si acţionează pentru prevenirea si combaterea practicilor care dăunează sănătăţii. In exercitarea
atribuţiilor sale Ministerul Sănătăţii si Familiei colaborează cu celelalte ministere si organe centrale de specialitate din
In realizarea obiectului sau de activitate, Ministerul Sănătăţii si Familiei îndeplineşte numeroase atribuţii cel mai
organizarea activităţii de: asistenta de sănătate publica, promovarea sănătăţii si medicinei preventive, asistenta
medicala la domiciliu;
sistemele de asigurări de sănătate si de unităţilesanitare din sectorul privat de asistenta medicala, colaborând in
acest scop cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din
5. aproba normele tehnice de organizare si funcţionare a unităţilor care asigura asistenta de sănătate
publica;
6. participa la acreditarea unităţilor sanitare care prestează servicii medicale pentru autorităţile din
populaţiei;
10. aproba contractul-cadru privind condiţiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului
11. elaborează anual împreuna cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, cu avizul Colegiului
Medicilor din România si al Colegiului Farmaciştilor din România, in baza contractului-cadru menţionat la
punctul 18, lista cu medicamentele din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care
12. emite avize si autorizaţii sanitare de funcţionare, abilitări si acorduri scrise pentru importul
deşeurilor si reziduurilor de orice natura, precum si al altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei si
13. emite autorizaţii de funcţionare si norme tehnice pentru organizarea si funcţionarea unităţilor
14. aproba preţul produselor medicamentoase din tara si din import; emite reglementari privind
profit;
15. elaborează sau, după caz, avizează proiecte de acte normative din domeniul sau de activitate,
din Acordul european de asociere si din Strategia naţionala de pregătire pentru aderareaRomâniei la
Uniunea Europeana.
biochimistilor si chimistior, si altor categorii de personal cu studii superioare din unităţile sanitare publice;
17. asigura, potrivit legii, numirea, transferarea, detaşarea, promovarea, eliberarea si evidenta
21. avizează înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea spitalelor si aproba schimbarea sediului, a
profilului sau a structurii spitalelor, intocmeste planul naţional de paturi si elaborează norme privind
Ministerul Sănătăţii si Familiei este condus de un ministru ajutat de 4 secretari da stat: secretarul de stat
pentru asistenta medicala, Secretarul general, Secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul si Secretarul de stat
pentru persoanele cu handicap. In subordinea imediata a Ministrului Sănătăţii se afla 5 direcţii si anume: Direcţia
Generala Farmaceutica, Direcţia Generala a Bugetului, Corpul de Control al Ministrului, Direcţia Audit intern si
In structura organizatorica a Ministerului Sănătăţii si Familiei funcţionează direcţii generale, direcţii, servicii si
birouri. Numărul maxim de posturi este de 175, exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetului ministrului.
cărora funcţionează alte unităţi cu sau fara personalitate juridica, conform prevederilor legale. Regulamentul de
organizare si funcţionare, precum si organigrama direcţiilor de sănătate publica si a inspectoratelor de stat teritoriale
Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii populatiei, sunt obligatorii si
functioneaza descentralizat, pe baza principiului solidaritatii in colectarea si utilizarea fondurilor, precum si a dreptului
alegerii libere de catre asigurati a medicului, a unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate.
contributia asiguratilor
si prin casele de asigurari sociale de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti, inclusiv prin Casa Asigurarilor de
Sanatate, a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti. CNAS poate propune
Ministerului Sanatatii si Familiei proiecte de acte normative care au incidenta asupra constituirii si utilizarii fondului.
Sunt supuse in mod obligatoriu asigurarii, potrivit legii, urmatoarele categorii de persoane:
Asiguratii vor plati o contributie lunara pentru asigurarile sociale de sanatate. Calitatea de asigurat se dovedeste cu
copii si tinerii pana la varsta de 26 de ani, daca sunt elevi, studenti, ucenici si daca nu realizeaza venituri
din munca
persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca sau se afla in grija familiei
sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane asigurate
persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul- lege nr 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata la 06.03.1945, precum si a celor deportate in
strainatate si constituite in prizonieri prin legea nr 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale
invalizilor si vaduvelor de razboi, persoanele prevazute in legea 42/1990 pentru cinstirea eroilor- martiri si acordarea
unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, daca nu
realizeaza alte venituri dacat cele provenite din drepturile banesti acordate de lege si cele provenite din pensii.
Calitatea de asigurat:
Calitatea de asigurat a salariatiilor se dobandeste in ziua incheierii contractului
individual de munca al salariatului si se pastreaza pe toata durata acestuia. Persoanele care nu sunt salariate
Are calitatea de asigurat fara plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, persoana aflata in una
se afla in concediu medical, concediu pentru sarcina si lauzie, concediu medical pentru ingrijirea copilului
apartine unei familii care beneficiaza de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social.
Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza o data cu pierderea cetateniei sau a dreptului de
resedinta in tara. In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondurilor de asigurari sociale de
sanatate, CNAS, prin organismele sale, va proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea
Asiguratii au dreptul la servicii medicale, medicamente si materiale sanitare. Drepturile asiguratilor se stabilesc pe
baza contractului-cadru elaborat de CNAS si Colegiul Medicilor din Romania, cu avizul Ministerului Sanatatii, aprobat
de mers
Asiguratii au dreptul la ingrijire medicala, in caz de boala sau accident, din prima zi de imbolnavire sau de la
Ingrijirea medicala acordata asiguratilor se realizeaza prin servicii medicale, dupa cum urmeaza:
precoce a bolilor ;
hoteliere din partea casei de asigurari de sanatate, daca, potrivit criteriilor stabilite de comun acord de catre aceasta
si de Colegiul Medicilor din Romania, medicul considera necesara prezenta lor pentru o perioada determinata.
1. servicii de sanatate acordate in caz de risc profesional: boli profesionale si accidente de munca ;
Serviciile medicale se stabilesc prin contractul-cadru. Asiguratii au dreptul sa-si aleaga medicul de familie
Asiguratul va putea schimba medicul de familie ales dupa expirarea a cel putin 3 luni de la data inscrierii sale la
medic.
Casele de asigurari de sanatate colaboreaza cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din Romania, cu
programe de sanatate finantate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurarilor sociale de sanatate, precum si din alte
surse.
Serviciile medicale stomatologice preventive se suporta da catre casele de asigurari de sanatate, astfel:
1. nelimitat, pentru copii pana la varsta de 16 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie,
Serviciile medicale pentru prevenirea si depistarea precoce a bolilor care ar putea afecta dezvoltarea fizica
Asiguratii in varsta de peste 30 de ani au dreptul la un control in fiecare an, pentru prevenirea bolilor cu consecinte
Asiguratii care au efectuat controalele medicale periodice preventive, stabilite de catre Colegiul Medicilor din
Romania impreuna cu casele de asigurari de sanatate, beneficiaza de reduceri sau de scutiri de la plata unor
Asiguratii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicatiilor ei, pentru
recuperarea sau cel putin pentru ameliorarea suferintei pacientului, dupa caz.
respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat. Asistenta medicala de specialitate se acorda de catre
medici specialisti.
Tratamentul in spital se acorda prin spitalizare integrala sau partiala, care cuprinde: consultatii, investigatii,
stabilirea diagnosticului, tratament medical si/sau tratament chirurgical, ingrijire, medicamente si materiale sanitare,
cazare si masa.
Asigurarea asistentei medicale spitalicesti revine spitalului, potrivit contractului incheiat de acesta cu casa
de asigurari de sanatate.
Serviciile medicale stomatologice se acorda de catre medicul din cabinetul stomatologic si din serviciul
buco-maxilo-facial.
Tratamentele stomatologice se suporta de catre casa de asigurari de sanatate in proportie de 40% 60%,
tinand seama de necesitatea respectarii controalelor profilactice impuse de serviciul stomatologic. Aceste tratmente,
in cazul copiilor pana la varsta de 16 ani, se vor suporta de catre casa de asigurari de sanatate, pe baza criteriilor
stabilite in contractul-cadru.
Asiguratii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea vazului, a auzului, pentru protezarea membrelor
si la alte materiale de specialitate in acest scop, pe baza prescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala,in
Asiguratii beneficiaza de tratament fizioterapeutic, masaje, gimnastica medicala si altele asemenea, pe baza
prescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala, in conditiile prevazute in contractul de furnizare de servicii
medicale.
specialitate ale Colegiului Medicilor din Romania si de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si se refera la:
1. tratamentul medical;
2. tratamentul stomatologic;
sanatate pentru indeplinirea sarcinilor, cat si asiguratilor pentru a beneficia de ajutoare de boala ;
Fondul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si fondurile caselor de asigurari de sanatate judetene si a
3. alte venituri.
Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile sociale de sanatate.
Cunatumul contributiei banesti lunare a persoanei asigurate se stabilesc sub forma unei cote de 7% si se aplica la
venitul brut.
Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se deduce din impozitul pe salariu sau din impozitul pe venit, dupa
Persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat au obligatia platii contributiei pentru asigurarile sociale
Pentru pensionari, pentru beneficiarii ajutorului de somaj si ai alocatiei de sprijin, precum si pentru persoanele care
lucreaza pe baza de conventii civile, contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se retine, o data cu plata
drepturilor banesti asupra carora se calculeaza, de catre cei care efectueaza plata acestor drepturi. Contributia
pentru asigurarile sociale de sanatate se vireaza casei de asigurari de sanatate la care este arondata persoana in
cauza.
Persoanele care nu sunt salariate vor comunica direct casei de asigurari de sanatate in a carei raza teritoriala isi
desfasoara activitatea, veniturile impozabile, in vederea stabilirii contributiei de 7% pentru asigurarile sociale de
Sunt asigurate prin efectul prezentei legi, cu scutire la plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate de
2. se afla in concediu medical sau in concediu medical pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de
pana la 6 ani;
social.
Angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, potrivit
prevederilor prezentei legi, si care nu o respecta datoreaza majorari pentru perioada de intarziere, egale cu
Daca datoria nu este achitata in termen de o luna de la data scadenta, casa de asigurari de sanatate va introduce
1. pentru investitiile legate de construirea unor unitati sanitare si pentru aparatura medicala de mare
performanta ;
Asiguratii suporta unele plati suplimentare privind costul medicamentelor furnizate si unele servicii medicale
corespunzator reglementarilor stabilite de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, potrivit criteriilor prevazute in
Pentru sustinerea bugetelor caselor de asigurari de sanatate din judetele cu dezechilibre financiare, se va varsa, de
catre fiecare casa de asigurari de sanatate, o cota de 7% in contul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, din
APARATURA SI MEDICAMENTE
Furnizorii de servicii medicale, potrivit legii, sunt medicii si personalul sanitar, cabinetele medicale, centrele de
diagnostic si tratament, spitalele si alte unitati sanitare care se afla in relatii contractuale cu casele de asigurari de
sanatate.
Relatiile dintre furnizorii de servicii medicale si casa de asigurari de sanatate se stabilesc si se desfasoara pe baza
de contract.
Casa de asigurari de sanatate organizeaza un sistem de asigurare pentru raspunderea civila a medicilor si a
Asistenta medicala primara si de specialitate ambulatorie se acorda de catre medici, personal sanitar, cabinete
pentru practica individuala, dispensare pentru practica de grup, centre de sanatate, policlinici, centre de diagnostic si
Casele de asigurari de sanatate incheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de
servicii si pentru plata acestora, urmarind realizarea echilibrului financiar. La incheierea contractelor se tine seama de
Casele de asigurari de sanatate incheie contracte anuale cu furnizorii de servicii medicale, in baza
contractului-cadru. Prevederile contractului-cadru sunt date publicitatii, pentru informarea asiguratilor si a furnizorilor
de servicii medicale. Furnizorii de servicii medicale pot negocia clauze suplimentare cu casa de asigurari de
Modalitatile de plata a furnizorilor de servicii medicale de catre casele de asigurari de sanatate se stabilesc
1. in asistenta medicala primara si de specialitate, prin tarif pe persoana asigurata si prin tarif pe
2. in asistenta medicala din spitale si din alte unitati cu stationar, prin tarif pe persoana internata, prin
tarif pe zi de spitalizare, prin tarif pe serviciu medical si prin tarife negociate pentru anumite prestatii.
Spitalele se construiesc, de regula, de catre autoritatile locale sau centrale, in baza unui program pe termen
Aparatele de mare performanta se procura de catre spitale si de centrele de diagnostic si tratament, pe baza
aprobarii unei comisii centrale compuse din reprezentatii Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate, ai Colegiului
Medicilor din Romania si ai Ministerului Sanatatii, in limita prevederilor bugetului alocat. Prima dotare se suporta de la
bugetul de stat.
Materialele sanitare, protezele si ortezele pot fi furnizate numai de catre persoane fizice sau juridice acreditate de
casele de asigurari de sanatate. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si Colegiul Medicilor din Romania
elaboreaza anual liste nominale ale acestor materiale, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Modul de furnizare si conditiile de plata se stabilesc prin contracte directe incheiate intre casele de asigurari de
In relatiile caselor de asigurari de sanatate cu furnizorii de medicamente, obligatia farmacistilor este de a elibera
medicamentul cu pretul cel mai mic, daca medicul indica numai denumirea substantei active, precum si de a arata
Asigurarea asistentei medicale, a ingrijirii la domiciliul bolnavului si a ajutorului in menaj se contracteaza de la casele
de asigurari de sanatate cu unitati specializate sau cu persoane fizice. Casa de asigurari de sanatate poate colabora
Asistenta medicala de urgenta si alte tipuri de transporturi medicale se acorda prin servicii de ambulanta judetene si
al municipiului Bucuresti, iar plata acestor servicii se asigura pe baza contractului care se incheie intre serviciile de
Casele de asigurari de sanatate sunt institutii publice autonome, nelucrative, care desfasoara activitati in domeniul
asigurarii sanatatii.
Organizarea administrativa:
Asigurarile de sanatate se organizeaza prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin casele de asigurari de
Casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti pot avea, la nivelul oraselor, al municipiilor,
precum si al altor localitati, oficii de asigurari de sanatate, daca numarul asiguratilor este de cel putin:
2. teritoriul deservit;
3. felul, cantitatea si calitatea unor servicii care nu sunt definite expres de lege;
vicepresedinte, alesi dintre membrii acestuia, si care, in termen de 6 luni, va elabora statutul casei de
asigurari de sanatate.
Ea are ca atributii:
1. aproba statutul si alte reglementari specifice in domeniul sau de activitate, potrivit legii ;
2. aproba bilantul contabil si descarcarea gestiunii anului precedent pentru Casa Nationala de
4. aproba bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul curent al Casei Nationale de Asigurari de
Pe langa Casa Nationala de Asigurari de Sanatate functioneaza consilii de experti, care elaboreaza proiecte de
norme metodologice pentru acordarea serviciilor medicale, abrobate de catre comisia mixta a Casei Nationale de
Membrii Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a comisiei de cenzori vor beneficia
1. Adunarea Reprezentatilor;
2. Consiliul de Administratie.
Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurari de sanatate se face prin vot secret. O persoana
poate fi aleasa pentru maximum doua mandate. Organele de conducere se aleg pe o perioada de 5 ani.
Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate este institutie publica, autonoma, de interes national, cu
sistemul de asigurari sociale de sanatate in vederea aplicarii politicilor si programelor in domeniul sanitar ale
Ministrului Sanatatii si Familiei si are sediul in municipiul Bucuresti, calea Calarasi nr. 248, sectorul 2.
CNAS are ca principal obiectiv de activitate asigurarea functionarii unitare si coordonate a sistemului de asigurari
de sanatate judetene, Casa de Asigurari de Sanatate a Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei,
Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti.
CNAS functioneaza pe baza statutului propriu abrobat de consiliul de administratie. Casele de asigurari
functioneaza pe baza statutului propriu, care respecta prevederile statutului-cadru abrobat de Consiliul de
administratie al CNAS.
Pentru anul 2003 statutul se elaboreaza de Consiliul de administratie al CNAS si se aproba prin hotarare a
Guvernului.
cu asiguratii ;
modul de adoptare a hotararilor in consiliul de administratie si relatia dintre acesta si conducerea executiva a casei
de asigurari ;
alte prevederi.
Casele de asigurari judetene sunt institutii publice, cu personalitate juridica, cu bugete proprii, in
subordinea CNAS. Aceasta colecteaza contributiile si gestioneaza bugetul fondului aprobat, cu respectarea
prevederilor legale, asigurand functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local.
Pe langa CNAS functioneaza consilii de experti pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aproba de
catre Ministerul Sanatatii si Familiei, cu consultarea obligatorie a ministerelor si institutiilor centrale cu retele sanitare
proprii.
Casele de asigurari pot infiinta oficii de asigurari de sanatate fara personalitate juridica, la nivelul oraselor,
municipiului Bucuresti, in baza criteriilor stabilite prin ordin si ministrului sanatatii si familiei.
sanatate ;
2. Avizeaza proiectele de acte normative care au incidenta asupra constituirii si utilizarii fondurilor
8. constituie comisii de experti care elaboreaza proiecte de norme metodologice pentru acordarea
serviciilor medicale, ce vor fi aprobate de Comisia mixta a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a
10. Elaboreaza si modifica, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, contractul-cadru privind
conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate, pana la data de
30 noiembrie a anului in curs pentru anul viitor, cu avizul Ministerului Sanatatii si Familiei si al ministerelor cu
retele sanitare proprii, care se aproba prin hotarare a Guvernului, in conditiile legii;
11. Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, criteriile privind calitatea asistentei
12. Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Regulamantul de functionare a comisiilor
13. Participa la acreditarea medicilor si a personalului sanitar care pot fi admisi sa lucreze in sistemul
14. Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, controlul activitatii medicale furnizate
asiguratilor;
15. Elaboreaza anual, impreuna cu Ministerial Sanatatii si Familiei, lista cuprinzand denumirile comune
uman, de care beneficiaza asiguratii, pe baza de prescriptie medicala, in tratament ambulatoriu, cu sau fara
contributie personala;
16. Elaboreaza anual, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, liste nominale cuprinzand
17. Acrediteaza persoanele fizice sau juridice care pot furniza materialele prevazute la punctul 16,
stabileste cadrul general privind modul de furnizare si conditiile de plata pentru aceste materiale, care
urmeaza safie prevazute in contractele directe incheiate intre casele de asigurari de sanatate si furnizori ;
18. Desemneaza reprezentanti in comisia centrala, care aproba procurarea aparaturii de mare
Familiei ;
19. Elaboreaza reglementarile privind platile suplimentare ale asiguratilor pentru unele medicamente si
20. Organizeaza un sistem de asigurare pentru raspundere civila a furnizorilor de servicii medicale;
21. Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Comisia centrala de arbitraj si avizeaza
22. Elaboreaza proiectul de statut-cadru pentru casele de asigurari de sanatate judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti ;
23. Aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti,
25. Definitiveaza proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de sanatate judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, precum si pe cele ale Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii
la propunerea acestora ;
26. Abroba anual bugetele de venituri si cheltuieli corespunzatoare unui plan de activitati si listele de
investitii ale caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, la propunerea
acestora ;
27. Administreaza bunurile mobile si imobile, dobandite, in conditiile legii, din activitati proprii, subventii,
28. Stabileste anual, in limitele legii, cota de contributie a caselor de asigurari de sanatate judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, si a Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei
financiare si elaboreaza anual criteriile pe baza carora se calculeaza sumele aferente fondului de
redistribuire ;
31. Asigura evidenta statistica necesara in activitatea specifica sistemului de asigurari sociale de
32. Efectueaza prin intermediul caselor de asigurari de sanatate, direct sau prin intermediari
manifestat de acestia fata de calitatea serviciilor medicale si asigura controlul masurilor stabilite in
gestionarea fondurilor pentru realizarea functionarii sistemului asigurarilor sociale de sanatate intr-un mod
coerent si unitar.
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si casele de asigurari de sanatate vor functiona avand la baza un
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate elaboreaza norme privind modul de incasare a contributiilor la
In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate Fondului de asigurari sociale de sanatate
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin casele de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, precum si Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii
Judecatoresti si Casa de Asigurari de Sanatate a Transporturilor procedeaza la aplicarea masurilor de executie silita
pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului asigurarilor sociale de sanatate si a majorarilor de intarziere, potrivit
procedurii instituite prin Ordonanta Guvernuluiu nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata prin
Legea nr. 108/1996, cu modificarile ulterioare, ale carei dispozitii se aplica in mod corespunzator.
Casa Nationala de Asigurari de Santatate elaboreaza norme metodologice privind activitatea de executare
silita pentru recuperarea creantelor la Fondul de asigurari sociale de sanatate, privind acordarea de inlesniri, amanari
si esalonari la plata contributiilor, precum si norme tehnice privind constituirea si utilizarea fondului pentru acordarea
de stimulente.
Presedinte CNAS;
2 vicepresedinti;
Directorul General.
Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie sa
în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în
Camera Deputaţilor, la propunerea comisiei de specialitate, 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel
instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne, Ministerului
Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Serviciului Român
organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de
muncă.
sau în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui CNAS, a consiliului de administraţie sau a unui număr de
Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi.
recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilornecesare pentru modificarea acestuia, în
condiţiile legii;
acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şirecomandă măsurile legale pentru
B. Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri, cu un mandat pe 4 ani,după cum urmează:
5 reprezentanţi ai statului, dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul ministru, la
propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, a ministrului muncii şi solidarităţii sociale, a ministrului finanţelor publice şi
a ministrului justiţiei;
5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional;
Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în
cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de
Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret.
Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri, iar hotărârile
consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi.
Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul
precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări, indiferent de nivel, nu pot deţine funcţii de conducere
în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, direcţiilor de sănătate publică, unităţilor sanitare, cabinetelor medicale,
funcţii alese sau numite în cadrul CMR, colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti, CFR,
colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti, organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau
funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări, farmaceutic sau de aparatură medicală.
Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care,
fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv, au un interes patrimonial în problema
supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la
adoptarea hotărârilor.
stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ramas neutilizat la finele fiecarui an
aproba normativele pentru functionarea caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, a Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii Ordinii Publice, Sigurantei Natinale si Autoritatii Judecatoresti
aproba planul anual de activitate al CNAS, inaintat dupa aprobarea proiectului de buget
Membrii Consiliului de Administratie al CNAS si cei ai consiliilor de administratie ale caselor de asigurari de
Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate este legal constituit si functioneaza
incepand cu data la care sunt numiti cel putin 11 membri, cu conditia ca la sedinta sa fie prezenti cel putin 3 dintre
membrii desemnati de puterea executiva, 3 dintre membrii desemnati de sindicatele reprezentativesi 3 dintre membrii
Consiliul de adminitratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate se intruneste ori de cate ori este necesar, dar
cel putin o data pe luna, si ia hotarari valabile in prezenta a cel putin 11 membri si cu votul a cel putin doua treimi din
Convocarea Consiliului de adminitratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate se face de catre presedintele
acesteia. Convocarea consiliului de administratie va fi facuta si la solicitarea a cel putin unei treimi din numarul
membrilor acestuia.
Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate isi alege 2 vicepresedinti in conditiile legii.
Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate mandateaza pe unul dintre cei 2 vicepresedinti
vicepresedintilor, nu sunt salariati ai acesteia si primesc o indemnizatie lunara de pana la 20% din salariul
presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in conditiile prezentei efective la sedintele consiliului de
administratie.
Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii, prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, ca ordonator
principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi
în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
Ocuparea postului de director general se face prin concurs, pe o perioadă de 4 ani, şi se numeşte prin
ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de
nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică, cu excepţia funcţiilor didactice
CNAS, cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor, şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor
de asigurări. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unitati care se afla in relatii
- pentru presedinte, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru functia de secretar de stat;
- pentru vicepresedinti, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru functia de subsecretar de stat.
sănătate;
Asigurări de Sănătate;
criteriile de stabilire a cuantumului indemnizaţiilor membrilor consiliilor de administraţie ale Casei Naţionale
8. emite ordine în exercitarea mandatului sau, precum si pentru punerea în aplicare a hotărârilor
consiliului de administraţie;
9. supraveghează si controlează funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
şedinţele acestuia;
12. aproba înfiinţarea de oficii teritoriale la nivelul caselor de asigurări de sănătate judeţene,respectiv a
normative în vigoare;
14. definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de asigurări de sănătate
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,
16. stabileşte anual criterii de utilizare a fondului de redistribuire si administrează acest fond;
18. organizează concurs pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale deAsigurări
de Sănătate, conform prevederilor legale, stabilind criteriile si standardele deperformanta pentru ocuparea
acestui post;
19. numeşte cu delegaţie directorul general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pana la
20. desemnează reprezentanţi în comisia centrala care aproba procurarea aparaturii de înalta
Familiei;
21. aproba statele de funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate si ale caselor de
asigurări de sănătate în urma definitivării bugetului Fondului de asigurări sociale desănătate si în baza organigramei
de credite, în urma concursului organizat de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în condiţiile legii si stabileşte
Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate poate delega atribuţii dereprezentare oricărui
Mandatul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate încetează prin demisie, prin revocare de
preşedinte;
2. preiau, în caz de forţa majora, atribuţiile preşedintelui, în condiţiile prevăzute de prezentul statut;
municipiului Bucureşti;
Mandatele vicepreşedinţilor încetează prin demisie, prin deces sau prin revocare de către consiliul de administraţie,
cu votul a cel puţin doua treimi din numărul membrilor acestuia, sau prin revocarea ca membru al consiliului de
Consiliile de administraţie ale caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti
sănătate;
3. aproba rapoartele de gestiune lunare, trimestriale si anuale, prezentate de directorulgeneral;
6. alte atribuţii date în competenta prin lege sau prin prezentul statut.
Membrii consiliilor de administratie ale caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv al municipiului Bucuresti,
sunt obligati sa participe la adoptarea hotararilor care sa asigure functionarea sistemului de asigurari sociale de
Organele de conducere ale caselor de asigurări judeţene si ale Municipiului Bucureşti sunt:
preşedintele;
director general.
unul de prefect, la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a Direcţiei de Sănătate
Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu
Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. Consiliul de
administraţie ia hotărâri prin vot, în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. Şedinţele consiliului de
administraţie sunt publice, cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare
Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs, prin decizie a preşedintelui
CNAS sau, după caz, prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, respectiv în
condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
458/2001. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi
preşedintele acestuia.
Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite, în condiţiile legii. Directorul general se
numeşte pentru un mandat de 4 ani, după validarea concursului, şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute
anterior, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Directorul general este salarizat în conformitate cu
administrative unitare;
medicale;
potrivit legii;
6. organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor
Conform legislaţiei in vigoare si al statutului Casei Naţionale de asigurări de sănătateobligaţiile CNAS sunt
următoarele:
şi prestate asiguraţilor, în maximum 30 de zile de la data raportării, în caz contrar urmând a suporta penalităţile
prevăzute în contract; s să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de
desfăşurare a activităţii în zone izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare,
potrivit legislaţiei;
să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre
orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora, cu cel puţin 30 de zile înainte de
sănătate publică, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominală
Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti pot avea, la nivelul oraşelor, al
municipiilor, precum şi al altor localităţi, oficii de asigurări de sănătate, dacă numărul asiguraţilor este de cel puţin:
SĂNĂTATE
Sistemul de asigurări sociale de sănătate este un sistem naţional, unitar, coordonat de Casa Naţionala de
Sistemul naţional al asigurărilor sociale de sănătate este constituit din casele de asigurări de sănătate
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care asigura funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la
nivel local, din Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii
Judecătoreşti, care asigura funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate în municipiile si oraşele în care
funcţionează formaţiuni medicale aparţinând ministerelor si instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei
naţionale si autorităţii judecătoreşti si din Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, care asigura funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru personalul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si
Locuinţei, instituţiilor publice din subordine, regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor naţionale si al
societăţilor comerciale, care desfăşoară activităţi în domeniul transporturilor aeriene, navale, rutiere, feroviare si cu
metroul, pentru membrii de familie ai acestora, precum si pentru pensionarii care au lucrat în transporturi si
pentru membrii lor de familie, care folosesc reţeaua sanitara proprie a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor
si Locuinţei.
In calitate de ordonator principal de credite preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate
definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii
de ordonatori secundari de credite, în conformitate cu dispoziţiile Legii nrJ72/1996 privind finanţele publice, cu
modificările ulterioare, si cu cele ale normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Bugetul centralizat al fondurilor de asigurări sociale de sănătate se aproba de Parlament, la propunerea Casei
SĂNĂTATE
In cadrul CNAS funcţionează serviciul medical, care este condus de un medic-şef. La nivelul caselor de
asigurări funcţionează un serviciu medical, în raport cu numărul asiguraţilor, care este condus de un medic-şef.
Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS, în condiţiile legii
Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de
către furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu
casele de asigurări. Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul
medical al CNASîmpreună cu CMR, se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor
de furnizare de servicii.
Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea
următoarelor măsuri:
acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii, precum şi a medicilor,
existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi
terapia aplicată;
respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice, elaborate de
medicamentoase de uz uman;
1. tratamentul medical;
2. tratamentul stomatologic;
Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. In
vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor, CNAS şi casele de asigurări organizează
controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR, CFR şi ale OAMR.
O modalitate de verificare a calităţii servicilor o reprezinta reglementarea stricta a relaţiilor caselor de asigurări
Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anuai de către Curtea de Conturi. CNAS împreună
cu CMR, CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit ordonanţe de
cabinetele medicale, centrele de diagnostic şi tratament, spitalele şi alte unităţi sanitare, medicii, personalul mediu
sanitar şi alte categorii de personal, personalul sanitar din serviciile conexe actului medical;
farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare
Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă,se stabilesc şi se
desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. In situaţia în care este necesară modificarea sau completarea
Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de
contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi
Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii
şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. La încheierea contractelor părţile vor avea în
vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza
Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare
a fondurilor, precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui
nou contract între părţi, pentru perioada următoare celei acoperite prin contract.
servicii medicale;
2. în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi, în afara celor ambulatorii, prin
tarif pe caz rezolvat, tarif pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical, după caz;
contribuţie personală;
medicale se stabileşte prin contractul-cadru. Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor
încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale, indiferent de casa de asigurări la care s-a virat
sanitare
Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii
medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. Medicii, farmaciştii, personalul mediu sanitar şi
de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti, ai
caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din
ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, dupa caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare;
reprezentanţi ai OAMR, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori
structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul
formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti, ai caselor de
asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi
instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării farmaciei.
către Consiliul de administraţie al CNAS. Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale se elaborează
de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR, CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi
familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţe de urgenţă nr. 150/2002.
Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul
Sănătăţii şi Familiei. Metodologia de autorizare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Lista furnizorilor
CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile
dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri,
dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR. Preşedintele Comisiei
centrale de arbitraj trebuie sa fie un arbitru acceptat de părţi. Arbitrii pot fi medici, jurişti sau economişti, acreditaţi şi
înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS,
Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de
Regimul juridic si metodologia administrativa a unităţilor sanitare publice de interes judeţean si local sunt
stabilite prin ordonanţa nr. 70 din august 2002, ce a intrat in vigoare la 1 octombrie 2002.
Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare publice de interes judeţean sau
local, parte integrantă a domeniului public al judeţelor, comunelor, oraşelor şi municipiilor, se află în administrarea
consiliilor judeţene sau consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti.
Celelalte componente ale bazeimateriale sunt proprietate privată a statului şi sunt administrate de unităţile sanitare
publice.
Schimbarea destinaţiei sau înstrăinarea bazei materiale a unităţilor sanitare publice se poate face în
condiţiile legii şi numai cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Actele de înstrăinare sau de schimbare a
destinaţiei bazei materiale a unităţilor sanitare, fără aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, sunt nule.
Ministerul Sănătăţii şi Familiei ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică şi de direcţiile de
sănătate publică teritoriale, unităţi descentralizate care reprezintă autoritatea de sănătate publică la nivel local.
Ministerul Sănătăţii şi Familiei exercită controlul asupra activităţii unităţilor sanitare publice de interes
judeţean sau local, precum şi asupra modului de aplicare de către acestea a dispoziţiilor legale în vigoare
în domeniul sanitar.
In administrarea unităţilor sanitare de interes local si judeţean Ministerul Sănătăţii si Familiei jaca un rol
extrem de importanat, totuşi marea majoritate a acestor atribuţii, si anume structura organizatorica a unităţii sanitare
precum si infiintarea, reorganizarea, desfiinţarea sau schimbarea profilului acestora se realizează cu avizul
avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, proiectele bugetelor de venituri şi cheltuieli ale unităţilor
sanitare publice;
avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, statul de funcţii pentru unităţile sanitare publice cu
centralizează situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare publice şi înaintează situaţiile
avizează şi supun spre aprobare Ministerului Sănătăţii şi Familiei propunerile autorităţilor administraţiei publice
locale privind înfiinţarea, reorganizarea şi desfiinţarea unităţilor sanitare publice, după caz, precum şi pe cele
avizează, în termen de 5 zile de la data primirii, proiectele bugetelor de venituri şi cheltuieli şi situaţiile
aprobă, în termen de 5 zile de la data primirii, statele de funcţii pentru unităţile sanitare publice, după caz, şi
pot asigura resurse financiare pentru cheltuielile de întreţinere şi gospodărire, reparaţii, consolidare,
Consiliile judeţene şi consiliile locale pot înfiinţa, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al
Ministerului Administraţiei Publice, unităţi de asistenţă medico-sociale, prin reorganizarea unor unităţi
sanitare publice.
Finanţarea cheltuielilor unităţilor de asistenţă medico-sociale se asigură astfel:
a) din bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate pentru pachetul de servicii medicale de bază;
b) din bugetele locale pentru cheltuieli de întreţinere şi gospodărire, reparaţii, consolidări, dotări independente, în limita
bugetului aprobat.
Conducerea unităţilor sanitare publice are obligaţia de a dimensiona, cu avizul direcţiilor de sănătate
publică teritoriale şi al consiliilor judeţene sau consiliilor locale, după caz, numărul de personal, în limita statului de
subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, care acordă servicii de îngrijire, servicii medicale, precum
şi servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale. Persoanele care beneficiază de servicii furnizate în aceste
unităţi sunt persoane care necesităsupraveghere, asistare, îngrijire, tratament, precum şi servicii de inserţie
şi reinserţie socială.
Internarea în aceste unităţi se face la recomandarea unităţilor sanitare sau la solicitarea persoanelor fizice
Unităţile de asistenţă medico-sociale se înfiinţează ca instituţii rezidenţiale sau de zi, prin hotărâre a
consiliului local ori, după caz, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prin
reorganizarea unor unităţi sanitare, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului Administraţiei Publice.
Reorganizarea se poate realiza după evaluarea de către direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, şi direcţiile generale de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, a performanţei unităţii sanitare, a potenţialului acesteia de transformare în unitate de asistenţă medico-
judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, sau de către primar, după caz, pe
baza documentaţiei şi fundamentării prezentate de serviciul public de asistenţă socială de la nivelul consiliilor
Conducerea unităţilor de asistenţă medico-sociale este asigurată de către director. In realizarea atribuţiilor
sale directorul este sprijinit de un consiliu consultativ compus din 5 membri desemnaţi după cum urmează:
■ un reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale prin a cărei hotărâre a fost înfiinţată unitatea de asistenţă medico-
socială;
■ un reprezentant al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
Bucureşti;
Personalul existent în unităţile sanitare care se reorganizează se preia de către unitatea de asistenţă
medico-socială, cu încadrarea în statul de funcţii aprobat. în contractele individuale de muncă ale persoanelor
preluate se va prevedea obligaţia acestora de a urma formele de pregătire profesională în domeniul cerut de
angajator.
Bunurile aflate în administrarea unităţilor sanitare care se reorganizează trec în administrarea unităţilor de
asistenţă medico-sociale, conform protocolului de predare-primire încheiat între acestea. Aparatura medicală
existentă în unităţile care se reorganizează va fi redistribuită, după caz, de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin
direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, la alte unităţi sanitare publice, în funcţie de
necesităţi.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţilor de asistenţă medico-sociale se aprobă de către consiliul local
sau consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, cu avizul casei de asigurări de
Cheltuielile curente şi de capital ale unităţilor de asistenţă medico-sociale se asigură din venituri proprii şi
din subvenţii acordate din bugetul local în funcţie de subordonare. Subvenţiile de la bugetele locale sunt acordate
pentru asigurarea serviciilor sociale, în condiţiile legii, pentru cheltuieli de întreţinere şi gospodărire, reparaţii,
sume decontate de casele de asigurări de sănătate, pentru servicii medicale furnizate pe bază de contract, conform
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale
contribuţii personale ale beneficiarilor, după caz, stabilite prin hotărârile consiliilor locale
sau ale consiliilor judeţene, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;
sponsorizări, donaţii, alte venituri potrivit legii.
CAPITOLUL 17
Colegiul Medicilor din Romania este o organizatie profesionala autonoma a corpului medical, de interes
public, apolitica si fara scop patrimonial, avand in principal obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii
profesiei de medic.
La nivelul Municipiului Bucuresti si al fiecarui judet s-a organizat Colegiul Medicilor: Municipiul Bucuresti si
Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt: adunarea generala, consiliul, biroul consiliului si
presedintele.
Adunarea Generala- este formata din membrii colegiului teritorial, se intruneste anual in primul trimestru la
convocarea consiliului si adopta hotatrari cu majoritate simpla in prezenta a 2/3 din numarul membrilor sai.
Consiliul- are un numar de membrii proportional cu numarul medicilor inscrisi in evidenta colegiului la data
inscrisi;
Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucuresti este format din 23 de membrii proportional cu numarul de membrii
Biroul consiliului colegiului teritorial este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar. Presedintele
Colegiul Medicilor din Romania- este format din toti medicii inscrisi in colegiile teritoriale. Colegiul Medicilor din
- consiliul national;
- biroul executiv;
- presedintele.
Adunarea generala nationala- este alcatuita din membrii Consiliului national al Colegiului Medicilor din
Romania si reprezentanti ai fiecarui colegiu teritorial. Norma de reprezentare in adunarea generala nationala este de
1/200 membrii, reprezentantii fiind alesi pentru un mandat de 4 ani. Proportional cu numarul de medici inscrisi in
Consiliul national al Colegiului Medicilor din Romania este alcatuit din cate un reprezentant al fiecarui judet, din trei
reprezentanti ai municipiului Bucuresti si cate un reprezentant al medicilor din fiecare minister sau institutie centrala
cu retea sanitara proprie. Consiliul national poate fi asistat, cu rol consultativ, de cate un reprezentant al Academiei
de Stiinte Medicale, Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Familiei si Ministerul
Justitiei. Reprezentantii in Consiliul National sunt alesi pe o perioada de 4 ani de catre membrii consiliilor colegiilor
teritoriale si reprezentantii acestora in adunarea generala nationala, intruniti in sedinta comuna. Deciziile Consiliului
national sunt obligatorii pentru colegiile locale si pentru toti medicii din Romania.
Biroul executiv al Colegiului Medicilor din Romaina este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar
general, alesi de catre Consiliul national, dintre membrii sai, pe o durata de 4 ani.
Presedintele Colegiului Medicilor din Romania este presedintele Biroului executiv al consiliului National.
2. Apara demnitatea si promoveaza drepturile si interesele membrilor sai, apara onoarea, libertatea si
3. Asigura respectarea de catre medici a obligatiilor ce le revin fata de bolnav si de sanatate publica;
4. Elaboreaza si adopta Statutul Colegilor Medicilor din Romania si codul de deontologie medicala;
profesionale a medicilor;
7. Actioneaza singur sau impreuna cu institutiile sau autoritatile publice cu atributii in domeniu, in
si tematica de concurs.
9. Organizeaza forme de educatie medicala continua si de ridicare a gradului de competenta
cabinetelor medicale;
11. Asigura cadrul necesar desfasurarii unei concurente loiale bazate pe promovarea competentei
profesionale;
13. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea reglementarilor din domeniul medical sau al
15. Stabileste, in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat in cadrul asigurarilor
16. Sprijina institutiile si actiunile de prevedere si asistenta medico-sociala pentru medici si familiile lor;
stabilirea numarului anual de locuri in facultatile de medicina acreditate, precum si numarul locurilor in
rezidentiat.
indiferent de forma lor juridica si participa, prin reprezentanti, la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor
In vederea exercitarii profesiei de medic, medicii cetateni romani sau medici cetateni ai unui stat membru al Uniunii
Europene, un stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti in Romania, au
obligatia sa se inscrie in Colegiul Medicilor din Romania. Calitatea de membru este dovedita prin certificatul de
membru al Colegiului Medicilor din Romania, calitate ce poate fi pastrata,la cerere, de medicii pensionari.
Membrii Colegiului Medicilor din Romania sunt inscrisi intr-un registru care se face public anual de catre Colegiul
Medicilor.
3. Sa foloseasca impreuna cu membrii familiei toate dotarile sociale, profesionale, culturale si sportive
membrii de familie.
medicala, hotararile organelor de conducere ale colegiului Medicilor din Romania si reglementarile profesiei.
pregatire profesionala;
conducere;
11. Sa actioneze pe toata durata exercutarii profesiei in vederea cresterii gradului de pregatire
profesionala;
12. Sa aplice parafa, cuprinzand numele, prenumele, gradul, specialitatea si codul, pe toate actele
Medicul raspunde disciplinar in cazul nerespectarii legilor si regulamentelor profesiei medicale, a codului de
deontologie medicala si a regulilor de buna practica profesionala, a Statutului Colegiului Medicilor din Romania,
pentru nerespectarea deciziilor adoptate de organele de conducere ale Coelgiului Medicilor si pentru orice fapta
savarsita privind profesia. Raspunderea disciplinara a membrilor Colegiului Medicilor din Romania nu exclude
raspunderea penala, contraventionala, civila si materiala, potrivit prevederilor legale. Sanctiunile disciplinare sunt:
mustrarea, avertizmentul,votul de blam, amenda de la 100 lei la 1.500 lei, interdictia de a exercita profesia sau
anumite activitati medicale pe o perioda de la o luna la un an, retragerea calitatii de membru al colegiului Medicilor
din Romania.
- taxe de inscriere;
- contravalorea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice si juridice, inclusiv din organizarea de
- drepturi editoriale;
- alte surse.
Veniturile pot fi utilizate penrtu cheltuieli cu organizarea si functionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si
servicii, cheltuieli de capital, perfectionarea pregatirii personalului, acordarea unor burse medicilor, incurajarea
medicilor cu venituri mici, acordarea de premii pentru membrii cu activitati profesionale deosebite etc.
CAPITOLUL 18
Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania se organizeaza si functioneaza sa organizatie profesionala a
asistentilor medicali si a moaselor, neguvernamentala, de interes public, nonprofit, avand ca obiect de activitate
controlul si supravegherea exercitarii profesiei de asistent medical si respectiv de moasa cu drept de libera practica.
“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizatie cu autonomie institutionala,
patrimoniu propriu constituit din bunuri mobile si imobile, avand sediul central in Municipiul Bucuresti. In cadrul
“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” se organizeaza comisii de specialitate precum: Comisia de
Specialitate a Asistentilor Medicali Generalisti, Comisia de Specialitate a Moaselor, Comisii de Specialitate pentru
1. Atributiile generale:
promoveaza drepturile si interesele profesionale ale membrilor sai, apara onoarea, libertatea si
Moaselor din Romania precum si Codul de Etica si Deontologie al asistentului medical si moasei din Romania;
interne si internationale;
malpraxis;
colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la inscrierea asistentilor medicali si moaselor in Registrul Unic National
elibereaza avizul necesar dobandirii autorizatiei de “libera practica” in profesiile de asistent medical si
moasa;
reprezinta asistentii medicali si moasele care desfasoara activitati de ingrijire in cardul sistemului asigurarilor
de sanatate la elaborarea contractului-cardu privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de
elaboreaza ghiduri si protocoale de practica, criteriile si conditiile privind asigurarea calitatii ingrijirilor de
profesionale:
sanatate;
organizeaza centre de pregatire lingvistica, necesare exercitarii profesiei de catre asistentii medicali si
moase cetateni ai statelor membre U.E., ai statelor aparatinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei
Elvetiene.
Calitatea de membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” se dobandeste la cerere,
fiind dovedita prin certificatul de membru care se elibereaza la inscriere, calitate care se pierde pe durata suspendarii
sau in cazul retragerii dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau moasa.
Pot deveni la cerere, membrii ai “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si asistentii
medicali si moasele cetateni ai unui stat membru al U.E., ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai
Confederatiei Elvetiene stabiliti in Romania. Calitatea de membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din
Romania” o pot pastra la cerere si pensionarii asistenti medicali si respectiv moase care au practicat meseria.
ROMANIA”
de a alege si de a fi alesi in organele reprezentative ale “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din
Romania”;
de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativa a “Ordinului Asistentilor Medicali si
de a se adresa tuturor organelor “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si de a fi informat
dreptul persoanelor care exercita functii de conducere la nivel teritorial sau national in structura “Ordinului
Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” de a-si mentine locul de munca pe perioada in care indeplinesc
functiile respective;
de a beneficia de asistenta medicala gratuita si medicamente gratuite atat personal cat si pentru membrii de
familie.
sa respecte statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” privind exercitarea profesiilor
de asistent medical si moasa precum si regulamentul de organizare si functionare (ROF) al “Ordinului Asistentilor
sa respecte si sa aplice prevederile codului de etica si deontologie al asistentilor medicali si moaselor din
Romania;
Raspunderea disciplinara:
membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” care incalca normele de exercitare a
profesiei si nu respecta Codul de etica si deontologie al asistentilor medicali si al moasei din Romania raspund
disciplinar, in functie de gravitatea abaterii si li se va aplica una din urmatoarele sanctiuni: mustrare, avertizment,
suspendarea temporara a calitatii de membru, retragerea calitatii de membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si
“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizat la nivel national, judetean si la nivelul
municipiului Bucuresti si functioneaza prin filialele judetene si cea a Municipiului Bucuresti. Filialele judetene si a
Organele de conducere ale filialelor judetene si respective ale Municipiului Bucuresti sunt:
Adunarea Generala
Consiliul Judetean
Presedintele.
Adunarea Generala – este constituita din reprezentantii tuturor asistentilor medicali si moaselor cu drept
de libera practica inscrisi in filiala respectiva, potrivit normei de reprezentare de 1 la 50. Adunarea generala alege prin
vot secret, cu majoritate simpla, membrii Consiliului Judetean respectiv membrii Consiliului Municipiului Bucuresti, in
inscrisi in organizatia “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” , dupa cum urmeaza:
Consiliul Municipiului Bucuresti este alcatuit din 25 de membrii. Alegerile sunt validate in prezenta a 2/3 din
numarul total al reprezentantilor in Adunarea Generala. In cazul in care nu este intrunita conditia de mai sus, in
termen de 2 saptamani, se va organiza o alta adunare generala pentru alegeri, al carei rezultat va fi validat indiferent
de numarul participantilor. Consiliul Judetean respectiv al Municipiului Bucuresti, va alege dintre membrii sai un birou
Adunarea Generala Nationala este constituita din reprezentanti alesi la nivel judetean si al Municipiului
Bucuresti potrivit normei de 1 reprezentant la 500 de membrii. Adunarea Generala Nationala alege prin vot secret cu
majoritate simpla, membrii Consiliului National al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”, in
prezenta a minim 2/3 din numaul total a reprezentantilor alesi. In cazul in care la Adunarea Generala Nationala la
care au loc alegeri nu se intrunesc un numar de 2/3 din numarul total al reprezentantilor, in termen de 2 saptamani,
se va organiza o alta Adunare Generala Nationala de alegeri, al carei rezultat va fi validat indiferent de numarul
participantilor. Adunarea Generala Nationala adopta in prezenta a cel putin 2/3 din numarul total al reprezentantilor
alesi Codul de Etica si Deontologie al asistentilor medicali si moaselor din Romania, regulamentul de organizare si
functionare al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”, precum si statutul “Ordinului Asistentilor
Consiliul National – este alcatuit din cate 2 reprezentanti ai fiecarui judet, respectiv 4 reprezentanti ai
Municipiului Bucuresti si cate un reprezentant din ministerele cu retea sanitara proprie alesi de catre Adunarea
Generala Nationala. Consiliul National este legal constituit in prezenta a jumatate + 1 din numarul membrilor sai si
hotaraste cu majoritate simpla. Consiliul se intruneste in sesiuni trimestriale si extraordinare. In cadrul Consiliului
National functioneaza Comisia Nationala de specialitate a asistentilor medicali generalisti, Comisia Nationala de
Specialitate a moaselor, Comisii Nationale de specialitate pentru celelalte specialitati ale asistentilor medicali,
“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este coordonat intre sesiunile Cosniliului National
Biroul executiv – al Consiliului National este constituit din presedinte, 3 vicepresedinti, si un secretar alesi
Organizarea alegerilor la nivel national, judetean si respectiv al Municipiului Bucuresti, se desfasoara o data
la patru ani in baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul Executiv al “Ordinului Asistentilor Medicali si
Veniturile ordinului asistentilor medicali si moaselor din Romania se constituie din taxe de inscriere, cotizatii
lunare, donatii, sponsorizari, fonduri rezulatate din taxe, percepute pentru manifestari stiintifice, drepturi editoriale,
CAPITOLUL 20
CONCLUZII
Sistemul serviciilor de sanatate din Romania aflat in plina reforma din anul 1989 are ca obiective strategice
imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, garantarea accesului echitabil la serviciile sistemului de ingrijiri de
Pe parcursul derularii reformei s-a actionat pe linia reorganizarii si eficientizarii activitatii spitalicesti, revigorarii
asistentei primare prin medicii de familie, reorganizarii ambulatoriului de specialitate si armonizarea legislatiei cu cea
a Uniunii Europene.
In contextul reformei se impune clarificarea rolurilor si responsabilitatilor principalilor actori din sectorul sanitar,
profesionalizarea personalului de conducere, constituind o etapa importanta a reformei. Managerii spitalelor trebuie
sa se preocupe permanent de toate aspectele ce afecteaza acordarea serviciilor de ingrijiri de sanatate precum si de
sanatatea financiara a spitalelor. Managerii de spitale stabilesc procedurile corecte pentru monitorizarea
performantelor stabilite pe baza politicilor de functionare si dezvoltare. Monitorizarea activitatii implica stabilirea unui
flux informational operational, ce va semnala permanent modul in care se realizeaza obiectivele politicilor de
Responsabilitatile specifice includ stabilirea bugetelor precum si colectarea si evaluarea informatiilor financiare si
statistice.
Managerii de servicii de sanatate trebuie instruiti privind mediul spitalicesc si functionarea in cadrul acestuia.
Asistentul medical, membru al echipei de ingrijire poate fi de asemenea si membru al corpului managerial al unitatii
sanitare in care isi desfasoara activitatea, ca asistent sef de sectie sau director nursing.
Analizand situatia actuala a sistemului sanitar romanesc precum si evolutia acestuia,se impune ca Romania sa-si
identifice permanent nevoile reale de servicii medicale sis a elaboreze programe de actiune bazate pe resursele
disponibile, avand in vedere faptul ca asiguratul este elementul central al sistemului asigurarilor de sanatate.
1. Stabilirea unor politici coerente de sanatate, dezvoltarea acestor politici bazandu-se pe analiza indicatorilor de
2. Avand in vedere criza financiara existenta la nivelul spitalelor se impune profesionalizarea personalului de
3. Un alt aspect important al reformei este asigurarea finantarii durabile si predictibile a sistemului sanitar romanesc.
4. Cresterea performantei spitalelor cu asigurarea accesului la serviciile spitalicesti si expunerea acestora pe piata
serviciilor spitalicesti. Obiectivele reformei organizationale a spitalelor fiind cresterea eficientei tehnice si alocative,
cresterea accesibilitatii pentru grupurile defavorizate si adecvarea structurii serviciilor spitalicesti la asteptarile
utilizatorilor.
5. Integrarea sanatatii in alte politici, cum ar fi cele privind protectia sociala, educatia, cultura, dezvoltarea economica.
- dezvoltarea unui model de alocare obiectiva a fondurilor existente in sistem catre spitale, in functie de
caracteristicile spitalului;
- stabilirea anuala a numarului necesar de medici si asitenti medicali care sunt pregatiti in sistemul de invatamant
- incurajarea colaborarii intre spitalele din Romania si cele din Uniunea Europeana si SUA, favorizand schimburile de
specialisti, crearea colectivelor mixte de cercetare, ducand nemijlocit la imbunatatirea actului medical;
- imbunatatirea eficientei si calitatii serviciilor medicale prin restructurarea si reorientarea lor cu scopul de a raspunde
- accentuarea autonomiei serviciilor de sanatate, ducand la stimularea competitiei si calitatii serviciilor medicale;
- asigurarea unor servicii medicale de calitate ridicata pe intreg teritoriul tarii, reducand diferentele intre mediul rural si
urban;
Aceasta carte intentioneaza sa ofere viitorilor asistenti medicali informatii si cunostinte care sa vina in sprijinul
BIBLIOGRAFIE
10. Legea 70/2002 priwind regimul juridic si metodologia administrării unităţilor sanitare publice
12. Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de aisstent medical si a profesiei de moasa,
13. Legea nr. 529- Legea pentru ratificarea Acordului European asupra instruirii si formarii
si Familiei
Bucureştii 1999
18. Marius Profiroiu, Irina Popescu "Politici Europene" Editura economica, Bucureşti, 2003
2001
populaţiei
21. O.U.G nr 150/ 31 oct. 2002 privind organizarea si funcţionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate
22. OUG 48/2003 privind intarirea disciplinei financiare si a creşterii eficientei utilizării fondului sistemului sanitar