Buculei Ioana- Mădălina, grupa III, anul I

Partea teoretică

Psihanaliza.
Bazele psihanalizei au fost puse de medicul vienez Sigmund Freud. Acesta s-
a născut în ziua de 6mai 1856 la orele 18:30, la Freiberg în Moravia. El a murit la Londra la
23 septembrie 1939. Înmomentul naşterii sale,tatăl sau, Jakob Freud, avea patruzecişi unu de ani, iar
mama sa, Amalia Nathanson, douazecişi unu de ani. (Zoila, A., 1996, p.6)
Remarcat devreme ca elev performant, s-a îndreptat spre cariera medicală. Terminând facultatea,
s-a simţit atras mai mult spre investigaţie ştiinţifică, pe care a început s-o exerseze în anatomia
sistemului nervos şi psihiatrie, cu concursul binevoitor al unor medici remarcabili.
În 1885, Freud a obţinut o bursă la Paris, având astfel ocazia să studieze cu celebrul specialist în
hipnoză şi isterie, Jean Martin Charcot (1825-1893) cu care a stabilit chiar și unele planuri de
colaborare. În anul următor s-a stabilit ca medic la Viena. În următorii zece ani a pierdut interesul
pentru anatomie, iar în 1895 a publicat, împreună cu Joseph Breuer (1842-1925) Studii asupra isteriei,
ce a marcat începutul psihanalizei. În anii următori s-a manifestat ca o fire independentă şi dificilă în
colaborări, publicând în 1900 Interpretarea viselor, carte ce l-a consacrat ca psihanalist. În urma
ocupaţiei naziste a Austriei, pe 4 iunie 1938, Freud evită condiţia de deţinut (fatală pentru surorile
sale),emigrând la Paris şi apoi în Anglia, cu ajutorul lui Ernest Jones, a ambasadorului american în
Franţa şi a altor prieteni; în schimbul unei taxe speciale de emigrare echivalentă cu un milion de lire,
debarcă la Londra, cu o primire triumfală. Libertatea îi întăreşte spiritul, lucrând în ultimul an de viaţă
la două lucrări capitale: Omul Moise şi moartea religiei monoteiste şi o sinteză asupra psihanalizei,
rămasă neterminată.( Hăvârneanu, E., C., p.21)

Înainte de 1920, “aparatul psihic “ era imaginat de Freud ca dispunând de trei niveluri
supraetajate: inconştientul, preconştientul şi conştientul, rolul esenţial revenindu-i inconştientului
Conştiinţa nu are rol în socializarea individului sau în adaptarea lui actuală la solicitările mediului
deviaţă, ci doar de a suprima, de a refula, şi anume de a trimite înapoi în inconştient acele pulsiuni care
încearcă să ” scoata capul”. Preconştientul este un fel de “staţie de transit”, unde
tendinţeleinconştientului şi ale conştiinţei vin şi poposesc temporar înainte de a trece în structurile
opusefiecăreia dintre ele. Inconştientul este sediul instinctelor sexuale înscrise in structura biologica a
organismului. (Zlate, M., 2000, p.86)

Inconștient-preconstient-incoștient
La început multe dintre principiile şi conceptele postulate au şocat o mare parte din populaţie.
Teoria psihanalitică nu a apărut ca o reacţie împotriva structuralistului, ci ca urmare a cercetărilor din
neurologie şi medicină. Scopul său era de a înţelege şi trata comportamentele anormale. Conceptul
central al psihanalizei a fost incoştientul. În opinia lui Freud controlul primar al comportamentului nu
se face prin raţiune şi procese conştiente, ci prin impulsurile şi tendinţele ascunse în inconştient. Pentru
Freud viaţa noastră nu este dominată de conştiinţă ci de forţele care operează în inconştient, cum ar fi
de exemplu impulsurile sexuale inconştiente. Prin teoria psihanalitică Freud a încercat să explice cele
mai multe dintre comportamentele umane. El a elaborat un model în care mintea umană este văzută ca
un “iceberg”, având cea mai mare parte ascunsă sub suprafaţa apei. Există o parte a minţii de care
suntem conştienţi, numită conştient. Dar există şi anumite informaţii care sunt temporar uitate, dar care
pot fi aduse uşor în conştiinţă atunci când este necesar: preconştientul. La acest nivel sunt stocate
cunoştințele și deprinderile acumulare prin experiență dar care nu sunt utilizate.
Sub acestea se află un stratul profund al inconştientului. În această zonă sunt ascunse
conflictele şi traumele acumulate în prima parte a vieţii. Inconştientul este cel care influenţează
comportamentul şi emoţiile, cauzând deseori tulburări severe. Practic în inconștient găsim informațiile
pe care conştiința refuză să le accepte deoarece sunt inconvenabile pentru individ.
Libidoul
Influenţat de activitatea ştiinţifică desfăşurată în laborator, Freud a fost preocupat de înţelegerea
şi explicarea fenomenelor. Perioada în care el a elaborat teoria psihanalitică a fost marcată de
explicaţiile deterministe, astfel încât demersul său constă în extinderea determinismului la viaţa psihică
sub forma cauzalităţii absolute. Bazându-se pe analiza a nenumărate cazuri patologice şi normale
Freud afirmă, pentru prima oară în mod categoric, că în viaţa psihică nu există nimic arbitrar, nimic
întâmplător şi nedeterminat, astfel încât cele mai nesemnificative gesturi, cuvinte, emoţii au fie o cauză
conştientă, fie de cele mai multe ori o cauză inconştientă. Libido este pentru Freud energie psihică
legată de impulsurile vitale, în special de cel sexual. Dorința de satisfacere a instinctului sexual ne face
să căutăm plăcerea în diferite părți ale corpului, în timpul diferitelor stadii ale dezvoltării psihosexuale.
Această dorință el a denumit-o libido, pe care-l folosim să ne face să experimentăm plăcerea în zonele
erogene în timpul celor 5 stadii ale dezvoltării. Principalele zone erogene sunt gura, anusul și zona
genitală.
Stadiul oral (de la naştere şi la vârsta de 1 an)
Pe parcursul acestei etape copilul obţine cea mai mare satisfacţie prin stimularea zonei orale . Pe
parcursul acestei etape copilul obţine cea mai mare plăcere prin actul suptului. După apariţia dinţilor,
copilul se bucură de plăcerea agresivă muşcând sau mestecând. Dacă copilul se bucură prea mult de
actul masticaţiei, el poate să rămână fixat în acest stadiu. Va avea o personalitate receptivă oral, gura
rămânând zonă erogenă. El va găsi plăcere în fumat, alimentare excesivă şi va rămâne o persoană
naivă care “înghite” prea uşor ideile.

Stadiul anal (1-3 ani)

Pe parcursul acestui stadiu copilul învaţă cum să-şi controleze musculatura sfincterului anal.
Copiii obţin cea mai mare satisfacţie din exercitarea controlului musculaturii anusului în timpul
eliminăriisau retenţiei. Freud consideră că pedeapsa excesivă aplicată copiilor în această etapă poate
duce la fixarea personalităţii în această etapă.

Stadiul falic (3-6 ani)

În această etapă organele genitale devin sursă principală de plăcere. Copiii încep să-şi atingă
organele genitale şi să fie atraşi de părinţii de sex opus. Freud consideră că orientarea spre zona
genitală se produce la nivel inconştient, copiii nefiind conştienţi de instinctele incestuoase. Copii au
sentimente puternice de atracţie faţă de părintele de sex opus: fiica față tată iar fiul față de mamă.
Această atracţie produce conflicte inconştiente şi anume complexul Oedip la băieţi şi complexul
Electra la fete. Se consideră că fiecare bărbat doreşte inconştient doreşte să-şi ucidă tatăl şi să-şi posede
sexual mama. Deoarece aceste dorinţe sunt inacceptabile, ele sunt blocate de conştiinţă. Copilul se
teme inconştient că dacă aceste impulsuri se vor dezlănţui îşi va înfuria tatăl. Băiatul se teme că tatăl îi
va pedepsi dorinţa sexuală faţă de mamă prin exterminarea organelor genitale. Această teamă este
denumită de Freud anxietatea castrării. Teama îl va determina pe băiat să îşi reprime dorinţele faţă de
mamă şi să evite furia tatălui prin identificarea mai puternică cu acesta. Complexul Electra începe
atunci când fetele realizează că nu au falus la fel ca şi băieţii. Inconştient fetele cred că mama este cea
care deja le-a extirpat falusul şi le blamează pentru acest lucru. Rezultatul este transferarea dorinţei şi
dragostei de la mamă spre tată, în speranţa de a împărţi cu acesta din urmă falusul pe care ea l-a
pierdut. Atracţia sexuală faţă de tată trebuie să se transforme în afecţiune, conform cerinţelor sociale.
După o perioadă de ataşament primar faţă de tată, fetele încep să se identifice cu mama.

Stadiul latent (6-11 ani)

În această perioadă interesul sexual este relativ inactiv. Dorinţa sexuală a fost reprimată prin
rezolvarea conflictului Oedip şi Electra. Energia sexuală este reorientată prin procesul de sublimare şi
convertită în interes faţă de şcoală, sporturi şi alte activităţi. Pentru a trece cu succes prin această etapă,
copilul trebuie să-şi dezvolte un anumit grad de competenţă în aceste arii.

Stadiul genital (peste 11 ani)

Odată cu perioadă pubertară reapare interesul de a obţine plăcerea prin intermediul organelor
genitale. Masturbarea devine frecventă ca urmare a apariţiei primelor orgasme. Interesul sexual şi
romantic devin motive centrale. Deoarece în urma rezolvării complexului Oedip şi Electra părinţi au
încetat să mai fie obiecte ale dorinţei sexuale, instinctele sexuale sunt îndreptate spre indivizi de
aceeaşi vârstă. Indivizii sunt capabili să iubească pe altcineva la fel de mult sau chiar mai mult decât
propria persoană. Acest lucru va sta la baza relaţiilor care caracterizează stadiul genital şi apoi perioada
de maturitate. Sublimarea continuă să fie importată în această perioadă, iar instinctele sexuale şi cele
inconştiente sunt transformate în energie, care va susţine căsătoria, creşterea copiilor şi exercitarea
unei meserii. .( Hăvârneanu, E., C., p. p.21-23 )

Pentru Freud viaţa noastră este dominată de forţele care acţionează îninconştient. În ultima sa teorie
asupra structurii psihicului, Freud a prezentat faptul că personalitatea unui individ este alcatuită din trei
instanţe: a) Sinele(sau “id”)care ar fi principalul sediu al inconştientului,imaginat ca un rezervor unde
clocotesc dorinţele noastre, instinctele. Freud a caracterizat două instincteesenţiale, instinctul vieţii,
tendinţa spre placere(“Libido”) pe caremereu a identificat-o cu tendinţelesexuale, şi instinctul morţii
(“Thanatos”), tendinţa spre distrugere. Ambele instincte încearcă mereu sătreacă la acţiune, dar sunt
ţinute în frâu de a doua instanţă; b) Supraeul (“superego”).Acesta estealcătuit din normele, imperativele
morale, din idealul eului. El se formează datorită intervenţiei părinţilor, care înfrânează tendinţele
copilului neconforme cu moralitatea; c) Eul (“ego”)constituie ceade a treia instanţă, principalul sediu al
conştiinţei. El ţinecont de dorinţele prezente în “sine”, de interdicţiile Supraeului, căutând un
compromis între ele, în funcţie de realitate. (Cosmovici, A., 2005, p64) Pentru Freud, dezvoltarea
Eului constă în îndepărtarea de narcisismul primar. În realitate, Eul“aspiră intens” la a-l regăsi, iar
pentru aceasta, pentru a recâştiga iubirea şi perfecţiunea narcisică, el varecurge la medierea din partea
idealului de Eu. Freud a rezumat într-o singură frază însăşi binecunoscuta esentaa Supraeului:
“Supraeul este moştenitorul complexului Oedip.” (Nasio, J.-D.,1999, p.58)
Perturbările comportamentale, ca forme de manifestare ale inconştientului şi sexualităţii, sunt întâlnite
atât la adult, cât şi la copil . Freud consideră că procesele conflictuale ce au loc în inconştientsunt
înstrânsă legătură cu impulsurile, care-şi au originea încă din copilărie.
Conform conceptiei luiFreud vom retine: stadiul oral; stadiul sadico-anal; stadiul falic; stadiul
genital.În stadiul oral, care coincide cu primul an de viaţă, zona erogenă principală o constituie zona
bucală-labială. Plăcerea erotică se bazează pe funcţia alimentară, respectiv
ingerarea hranei, ce excităcavitatea bucală şi buzele. Obiectul pulsiunii îl reprezintă sânul
sau substitutele sale, iar relaţia cuobiectul (mama) este parţial (mama este percepută ca sân). După
Freud, cea mai pregnantă manifestarea sexualitaţii infantile din această perioadă este suptul ritmic al
unei parţia mucoasei bucale (buza, limba, cerul gurii), în absenţa scopului alimentar.Stadiul anal-sadic
acoperăcel de-aldoilea an al vieţii.
Zona erogenă principal este mucoasa digestivă. Activitatea sexuală este trezită de funcţia excretorie, pe
fondul unei pregatiri organice. Stadiul falic constituie momentul cel mai important al dezvoltării
psihosexuale din copilarie. Acestae desfaşoară între 3 şi 6 ani. Pentru prima dată zona erogenă
dominant devine zona genitală. Totacum, complexul Oedip cunoaşte momentul său culminant, precum
şi declinul său. (Zamfirescu, V.,2003, p.176)Stadiul genital începe la vârsta de 12 ani şi continuă pe
perioada vieţii de adult. Pe măsură ce începe pubertatea, represia exercitată îninte asupra libidoului se
ridică, iar individul începe să devinăconştient de dorinţele sexuale faţă de sexul opus. Dorinţa sexuală
se modificăde la falus la un interes mai general faţă de sexul opus. Freud, întemeietorul psihanalizei,
acceptă existenţa unui conţinut refulat nepulsional ţinând de valorile culturale. Cu alte cuvinte, nu
numai instinctualul, pulsionalul neacceptat cultural (răul) poateface obiectul refulării,ci şi anumite
forme culturale (binele ).
În acest fel, Freud anticipează culturalismul american, care susţine că refularea este activă faţă de orice
conţinut psihic, în funcţie desituaţie şi moment, dacă acesta este sursa de conflict. Neo-freudiştii
consideră, la fel ca şi Freud că conduita omului este determinată de impulsuri emoţionale inconştiente,
numai că acestea nu sunt generate de instincte sexuale innăscute, ci de factoriisociali.
Horney, în locul libidoului şi agresivităţii, ambele înnăscute, pune tendinţa spre securitate şispre
satisfacţie, parţial dobândite. Fromm se referă ca şi Freud la unele mecanisme iraţionale, numai căle
denumeşte altfel (sado-masochism; tendinţa spre distrugere; conformism automat).
Problema practică nu ar fi fost aceea a aducerii inconştientului în conştient, ci aceea a înarmării
omului cu informaţii despre sine şi lume, astfel încât să-şi poată adapta lumea la nevoile sale.
În continuare voi prezenta câteva dintre conceptele de bază specifice psihanalizei:

1.Refularea
Refularea constituieun proces care se iniţiază în copilaria timpurie sub influenţa morală a mediului şi
de-a lungul întregii vieţi. Prin analiză, refulările sunt suprimate, iar dorinţele refulate
devinconştiente.Freud: “inconştientul nu ştie decât să dorească”. (Jung, C., 1966, p11)
Pentru Freud, dorinţa este singura forţă capabilă să pună în mişcare aparatul psihic.
Dorinţa„este un curent care îşi are izvorul în vreo neplăcere oarecare şi care ajunge la plăcere". Ea
conţine o cădere de tensiune. Dacă tensiunea persistă fără a fi satisfăcută,se poate ajunge la o
„realizare halucinatorie a dorinţei", ca în cazul visului şi al psihozelor.Să spunem că i se pot recunoaşte
două funcţii: acţionează în calitate de apărare primară în faţa suferinţelor şi a şocurilor;deturnează tot
ce ar risca săsuscite neplacere. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p. 42)

2.Libido
Prin libido Freud înţelege trebuinţa sexuală şi manifestările sale fie că sunt bine investite sau
nu.Libidoul este forţa prin care se manifestă instinctul sexual. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p.
42)

3.Alegere de obiect prin anaclisis

reprezintă un tip de alegere de obiect în care obiectul iubirii este ales după modelul figurilor parentale,
cele care îi asigură copilului hrana, îngrijirea şi protecţia.Contribuţia adusă de Freud în acest context
constă în primul rând în idea că exista două tipuri fundamentale de alegere deobiect al iubirii
şi în descrierea alegerii de obiect narcisică. Freud arată că la început primele satisfacţii sexuale apar cu
ocaziafuncţionării organelor sexual şi că, datorită acestui anaclisis originar, funcţiile autoconservării
indică sexualitaţii primul său obiect: sânul matern. Mai târziu copilul învaţă să iubească celelalte
persoane care-l ajută în starea sa de neajutorare şi care-i satisface nevoile. (Laplanche, J.,Pontalis, J.-B.,
1994, p. 38)

4.Amintire-ecran
Aceasta semnifică o amintire din copilarie care se caracterizează în acelaşi timp printr -o deosebită
pregnanţă şi prin aparenta lipsă de importanţă a conţinutului său. Analiza conduce la
experienţ emarcante din copilarie. Amintirea-ecran este o formaţiune de compromise între elementele
refulate şiapărare. Freud afirma că: “ Valoarea unei astfel de amintiri derivă din faptul că ea reprezintă
înmemorie impresii şi idei ulterioare al căror conţinut se află, într -o manieră simbolică sau analogică,
într-un raport strâns cu propriul conţinut”. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p. 45)

5.Complexul Oedip
Înainte de a prezenta concepţia freudiană asupra complexului Oedip voi aminti mitul grecesc.Conform
mitului grecesc, regele Oedip, sortit de destin să-şi ucidă tatăl şi să se căsătorească cu mama sa, face tot
ce-i stă în putinţă să scape de prezicerea oracolului şi, nereuşind, se pedepseşte luându-şi vederea de
îndată ce află că, fără a şti săvârşeşte cele două nelegiuiri ce fuseseră prezise. (Freud, S.,1980, p.
281)Complexul Oedip reprezintă un ansamblu organizat de dorinţe amoroase şi ostile pe care copilul le
resimte faţă de parinţii săi. În forma numită pozitivă, complexul se prezintă ca în legenda despre Oedip-
rege: dorinţa ca rivalul care este personajul de acelaşi sex să moară şi dorinta sexuală faţă de
personajulde sex opus.
După Freud, complexul Oedip atinge intensitatea maximă între 3 si 5 ani, în timpul fazei
falice; declinul sau marchează intrarea în perioada latentă. La pubertate cunoaşte o reactivare şi este
depăşit cu mai mult sau mai puţin success printr-un tip particular de alegere.

6.Descărcare
Termen utilizat de Freud pentru a sugera evacuarea spre exterior a energiei produse în aparatul psihic
de către excitaţii, fie ele de origine internă sau externă. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p.117)

7.Agresivitate
Aceasta semnifică tendinţa sau ansamblul de tendinţe care se actualizează în conduite reale sau
fantasmatice ce ţintesc să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă
etc. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p. 25)

8.Nevroza
Nevroza este o disfuncţie specific umană, deoarece omul este singura fiinţă care traieşte în cultura,care
impune restricţii tendinţelor sale naturale. Nevroticul este, după Freud, persoană care n-a reuşit să
realizeze pe deplin trecerea de la natură la cultură, care rămâne suspendat între natură şi cultură,
simptomele sale exprimând tocmai această oscilaţie.
Nevroza desemnează în prezent tulburările mentale caracterizate prin comportamente care nu afectează
decât un sector de activitea limitată, fară legatură, cel puţin aparentă, cu motivaţiile instinctuale şi
sociale obişnuite. (Doron, R., 1999, p. 548)

Caracterizarea personajului Pink

Filmul „The Wall” a apărut în anul 1982 şi este o drama, inspirată de albumul cu acelaşi nume apărut în
anul 1979 al formaţiei rock Pink Floyd.

Titlul filmului şi anume The Wall se constitue într-o metaforă care conturează zidul mental pe care
personajul Pink îl „construieşte” înte el şi restul lumii. Astfel personajul se izolează cu scopul de a trăi
echilibrat şi liniştit departe de suferinţă.

Acţiunea filmului gravitează în jurul personajului Pink urmărind evoluţia vieţii acestuia. Filmul
porneşte de la concepţiile personajului asupra vieţii sale. Zidul îşi are origineadin copilşărie având ca
element declanşator moartea tatălui său pe câmpul de luptă. Cărămiyile care construiesc acest yid sunt
de fapt problemele pe care Pink le întâmpină de-a lungul vieţii. Acestea erau: creşterea de către o mamă
foarte protectivă, educarea într-un sistem represiv. Probleme apar şi în cadru relaţiilor personale în
momentul când începe să se îndepărteze de soţia sa aceasta fiindu-i infidelă.

Filmul se deschide prin ilustrarea unui coridor al hotelului în care se află Pink. În cadrul acestei
secvenţe aparae menajera care încearcă să deschidă uşa personajului princial. O exlozie de sentimente
şi de gânduri pune stăpânire pe acesta când femeia încearcă să forţeze uşa camerei sale.

Pe tot parcursul filmului sunt prezentate motivele care îl determină pe Pink să se izoleze de restul lumii.
Acestea apar încă din copilăria sa când protagonistul este tratat urât de profesorul său când acesta află
că băieţelului îi place să scrie poeme. De asemenea, un moment de singurătate îl reprezintă scena în
care băieţelul se află la locul de joacă. În această scenă îşi face simţită prezenţa durerea din cauza
pierderii tatălui, dar şi a mamei despre care Pink crede că nu este interesat de soarta lui.
Momentul în care băiatul este la locul de joacă este reprezentativ pentru film pe fundal fiind melodia
simbolică a formaţiei Pink Floyd „An other brick in the wall”. În această parte a filmului personajul
principal vede un bărbat oarecare oferind afecţiune fiului său, acest lucru îl face pe Pink să sufere
deoarece îi lipseţte de dragostea de tată pe care nu o poate primi pentru că acesta este mort. Se apropie
de acesta în speranţa de a se bucura de afecţiune, însă este respins total atunci cân băiatul îl cuprinde de
mână pentru a merge cu el acasă. În primă fază copilul nu suferă însă lipsa parentală începe să îşi facă
tot mai tare simţită prezenţa când Pink priveşte locul de joacă. Ajuns acasă băiatul îşi pregăteşte singur
mâncare deoarece mama sa nu este acasă. Intră în camera mamei şi fiind curios, caută prin sertarere
acesteia unde găseşte diferite lucruri aparţinând tatălui precum şi scrisoare adresată mamei sale în care
îi este adusă la cunoştinţă pierderea soţului. Se îmracă cu uniforma tatălui şi se uită în oglindă foarte
mândru venindu-i ideea că într-o zi el va putea lua urma tarălui său. Gândurile sunt urmate de imagini
cutremurătoare ale războiului, unde porumbelul alb, simbol al puritaţii, se transformă într-un prădător
feroce lăsând în urma sa doar durere şi suferinţă. Toate aceste gânduri sunt legate de război însăşi
pasăre reprezentând moartea.

Odată cu trecerea timpului diferite amintiri devin tot mai marcante pentru protagonist. Este înşelat de
soţia sa pe care o iubeşte mult. Înceăpe să vadă casătoria cu această femeie ca un dezastru, dat fiind
faptul că ziua nunţii era una ploioasă.

O scenă important din film este aceea în care apare în film o fată care pare interesată de Pink dar
aceasta nu îşi doreşte decât distracţie. În acest moment personajul pricipal preia un comportament
agresiv încât o sperie şi o alungă pe fată din camera de hotel. Pentru el prezenţa fetei este percepută ca
cea a soţiei şi se comportă foarte ciudat.(anexa4) Îşi distruge camera complet, se automutilează şi se
trezeşte plutind într-o apă roşie. El începe să conştientizeze ceea ce a făcut şi regretă acest lucru, începe
să îşi rearanjeze lucrurile şi foloseşte lama pentru a îşi modifica înfăţişarea însă rezultatul este
nesatisfăcător rămânând fără sprâncene.

O scenă reprezentativă a filmului este aceea în care în camera de hotel apar diferiţi oameni, unul dintre
ei pare a fi managerul trupei Pink Floyd, care încearcă să îl pună pe personajul principal pe picioare şi
să pună în scenă un spectacol. În acest timp Pink se gândeşte la o scenă din copilărie când îi arată
mamei sale un şobolan zicând că e animalul lui de companie, mama sa refuză acest lucru. Văzând
acestea băiatul ascunde animalul într-o cutie însă când vine acasă îl găseştemort şi îl aruncă în râu.

O altă scenă reprezentativă este cea a concertului, care este înlocuit cu o sală de conferinţă unde
protagonistul apare ca un conducător nazist. În oraș răul își spune cuvântul, oamenii legii atacând
locuitorii sicauzând pagube. Armata nazistăa lui Pink umblă prin oraș, iar la un moment dat imaginea
lor este înlocuită cu cea a ciocanelor înfățișate pe steaguri. Artistul revine la realitate într-o
toaletă. Acel moment este marcant pentru acesta deoarece începe să creadă că este batjocorit de cei din
jur datorită diferenţelor dintre el şi ceilalţi.

În final, artistul evadează prin dărâmarea zidului său interior, dar și poporul pare a fi eliberat de
dominație,copiii fiind cei prezentați curățând orașul.

Solistul Pink este prezentat în acest film în două ipostaze cea de copil şi cea de om matur. Acest
personaj suferă de nevroză, deoarece nu reuşeşte să se adapteze societaţii în care trăieşte, acumulând
suferinţe încă din copilărie. Complexul lui Oedip este present pri faptul că protagonistul manifestă o
atitudine ostilă faţă de mama sa mult prea protectivă. Pe tot parcursul filmului apar amintiri- ecran,
acestea fiind experieţe marcante din copilărie, ce au influenţat în mod negative formarea lui Pink. La
începutul filmului personajul se află în holul hotelului aici acesta se gândeşte la lipsa tatălui. Este
interupt de zgomotul aspiratorului acesta sugerând glulul din viaţa solistului. El se află singur în camera
sa fumând o ţigară.(anexa 1) În camera sa se află un ceas cu Mickey Mouse care îi aduce aminte de
copilărie iar zgârieturile de pe acesta reliefează trista copilărie a personajului.( anexa2)

O altă secvenţă sugestivă pentru această scenă a incipitului este cea a copilului care aleargă pe un câmp
deschis, unde se poate observa simbolul literei “H”ceea ce poate sugera dependenţa de heroină a
solistului. Incă de mic copil, Pink construieşte un zid mental între el şi societate pentru a se distanţa de
suferinţele vieţii precum cea a creşterii fară tată, acesta fiind ucis pe câmpul de luptă în timpul celui de-
al Doilea Razboi Mondial.

La scurt timp, ni se înfățisează scena în care copilul simte lipsa părintelui. O părăsește pe mama sa
la biserică și se îndreaptă spre locul de joacă al copiilor. Observă acolo că majoritatea copiilor de
vârsta lui sunt însoțiți de catre un părinte. Își dorește să se bucure și el de un astfel de sentiment și se
apropriede un băiețel venit acolo cu tatăl său. Îl privește pe acel bărbat ca fiind tatăl său și dorește să
plece acasă impreună cu acesta. Este respins și se lasă cuprins de gănduri în leagăn. (anexa 3) Se
îndreptă spre casă și ajuns acolo constată că mama sa nu este încă venită. Își pregătește singur masa,
de unde constatăm că baiețelul este acomodat cu o astfel de acțiune, și seîndreaptă spre camera mamei
sale să vadă dacă ea est totuși acolo. În lipsa ei, se îmbracă în uniforma tatălui, se admiră în oglidăși îsi
imaginează cum ar fi să-i calce pe urme.

O scenă semnificativă în descrierea personajului este cea în care Pink, împreună cu alţi doi copii, se
îndreaptă spre șinele de tren pentru a-și satisface o curiozitate. Se ferește la timp de tren după ce a
pus pe șine un glonte luat din camera mamei. În timpul ce trenul trecea prin dreptul lui, fețele
călătorilor erau acoperite cu măşti simbolice care fac trimitere la anii de şcoală. Această perioadă de
timp a fost o nouă lovitură pentru Pink, acesta era Foarte nemulţumit de modul în care îl tratau
profesorii, ba mai mult a început să îi urască pe unii dintre ei. Încă din acea perioadă descoperim
înclinaţia artistică a protagonistului deoarece acesta scria poeme în timpul orelor de curs. Un profesor
observă acest lucru şi nu înţelege scopul acestor scrieri. El începe să îl batjocorească pe băieţel în faţa
clasei şi îl tratează pe acesta dar şi pe alţi copii aşa cum este el tratat acasă.

Scena copiilor torturați de profesori este transpusă de melodia „Another bricke in the wall”. Versurile
vorbesc de la sine despre dorințele copiilor și gândurile lor cu privire la profesori.,Trăirile copiilor
coincind în totalitate cu cele ale lui Pink. Pentru el, toate persoanele mature din jurul său par să-l
controleze. Încearcă să evadeze din aceast închisoare a gândurilor prin dărâmarea yidurilor de către
copii.

O secvenţă importantă în descrierea personajului este reprezentată de mometul în care Pink, aflat la
adolescenţă, urmareş te cu binoclul vecina sa.(anexa 4) . În acestmoment mama sa deschide
uşa întrerupând astfel descoperirea sexului opus, baiatul fiind condiţionat de prezenţa mamei mult prea
protective.
În descrierea personajului poate fi utilizat conceptual alegere prin anaclisis, deoarece personajulPink,
ajuns la vârstamaturităţii, se căsatoreşte cu o persoană care îi aminteşte de mama sa.Un alt moment
marcant este reprezentat de infidelitatea soției.
Încearcă să o trateze cu ingoranță, ea neobservând acest lucru. Pink începe să bănuiască infidelitatea
soției și acest lucru îi este confirmatde un apel telefonic către camera unde ea era prezentă în acel
moment.Dezamăgirea lui pare a fi fără margini, o cărămidă fiind pusă în zidul între el şi lumea exterioară.

O scena semnificativă pentru personaj este prezența unei alte femei în camera lui de hotel. Nu poate
înțelege atracția pe care o are femeia pentru el. Are un exces de nebunie când aceasta încearcă să
se aproprie de el deoarece persoana îi amintește de soție. Personajul se descarcă într-un mod violent, își
distruge camera aproape în totalitate, se automutilează și revine la statea dinainte, dupa realizarea
greșelii făcute. Plin de amărăciune, încearcă să pună cap la cap toate obiectele distruse din cameră
și observa o memorie deosebită când adună toate rămașițele și le aduce împreună.

Treptat, Pink îşi pierde minţile unor “viermi”metaforici. Acesta îşi îndepărtează tot părul de pecorp,
inclusiv şi sprâncenele şi, în timp ce urmăreşte“The Dam Busters” la televizor, se transpune într-un
alter-ego neo-nazist.

De asemenea, drogurile au o contribuție aparte în crearea stărilor interioare ale personajului. Fără ele,
Pink pare incapabil să performeze pe scenă, devine treptat dependent de ele și de senzațiile pe care
acestea i le dau. Nu pot afirma sigur dacă el este conștient de acest lucru, însă este observat
de persoaneje din jurul lui, dar nu primește o atenție deosebită. Menegerul său nu îi acordă o atenția
necesară, scopul său principal fiind să-l readucă la realitate pentru a urca pe scenă. Pink observă din
starea lui de nebunie acest lucru și mintea lui crează o barieră de protecție. Drogurile îi provoacă
protagonistului halucinaţii. Se transpune în pielea unui conducător nazist, unde discursul său reprezintă
concertul şi fanii sunt publicul.

După cum am afirmat şi mai sus personajul principal suferă de nevroză. Tulburşrile sale atât mentale
cât şi comportamentale apar pe parcursul filmului la interacţiunea acestuia cu diverse personaje şi de
asemenea, la ontactul cu mediul înconjurător şi cu viaţa social a artistului. Scenele de violență din
imaginile animate sunt percepute cu ușurintă față de unele extrase din viața reală. Secvenţ ele animate
realizate de caricaturistul britanic Gerald Scarfe surprind numeroase simboluri. Ciocanul reprezintă o
unealtă a răului, a forţei brute, este totodată creator şi distrugător, instrument de viaţă şi de moarte. La o
primă vedere, ele sunt simbolul puterii, fiind mereu prezente pe steagurile nazistului Pink. F loarea
constituie simbolul dragostei, însă, în filmsemnificația lor capătă un alt sens. Infidelitatea este cea care
declanșează reprezentarea florilor.Frumusețea lor se schimbă treptat. Pe de altă parte, ele mai pot
reprezenta și viața intimă a artistului.Mastile sugerează în cadrul filmuluiabsenţa diferentelor între
indivizi. Măştile sunt ilustrate pe feţele copiilor, care din cauza unui sistem de învăţământ depăşit îşi
pierdadevărata identitate, devenind asemenea unor păpuşi. Zidul are o valoare simbolică în cadrul
acestui film. Zidul este construit încă din copilarie de către personajul principal Pink, pentru a se izola
densuferinţele societăţii.
 Pe parcursul vieţii sale, zidul se completează cu numeroase cărămizi, suferinţe.Finalul filmului este
unul simbolic, personajul Pink revizualizează toate suferinţele care l-au adus în izolare: căsătoria,
infidelitate soţiei sale, profesorul ce încercă să îi transforme pe copii în nişte clone ideale, moartea
tatălui, mama care este exagerat de protectivă faţă de el. În această secventă, Pink se supune unui
proces. Personajul principal apare sub forma unei marionete care abia se mişcă .Judecatorul apare sub
forma unui şezut uriaş. Avocatul este înalt, iarînvăţătorul este abuziv. Dupăce a ascultat
mărturisirile mamei lui Pink şi asoţiei acestuia, judecătorul ordonă ca zidul să fie dărâmat. După o
lungă pauză zidul explodează. (anexa 5). Întreaga scenă simbolizează o renaştere a personajului
principal, depăşirea obstacolelor. Pelicula se încheie transmiţând un mesaj plin de sp eranţă, sugerând
sfârşitul violenţei, a fricii. Sunt prezentaţi nişte copii care adună cărămizi. Acest lucru accentuează
faptul că personajul a avut o copilărie extreme de grea. Finalul sugerează faptul că de fapt copii sumt
cei care pot opri violenţa şi aleg să clădească o lume mai bună îndepărtând suferinţele trecutului.

Solistul Pink este un personaj foarte complicat cu o viaţă destul de grea.Toate reacţiile sale şi
comportamentul pe care îl adoptă are legătură cu copilăria sa. El poate fi analiyat cu ajutorul
psihanalizei ce studiază personalitatea normală sau anormală punând accent pe trecutul şi amintirile
persoanei. Faptul că personajul este violent se datorează profesorului său ce îl batjocorea în copălărie,
consumul de droguri este determinat de depresia de care suferă personajul din cauza pierderii tatălui
aceasta fiind prima cărămdă a zidului ce îl izolează de ceilalţi.

În concluzie, pot spune că filmul urmărește trăirile solistului Pink, pornind de la copilăria
acestuia până la declanșarea stării de nevroza. Pink este personajul central complex al acţiunii iar
pelicula se construieşte pornind de la reflecţiile acestuia asupra propriei vieţi. Zidul care apare în
poveste este, defapt, o metaforă care exprimă izolarea, bariera pe care interpretul de muzică rock a
înălţat-o conştient pentru a se pune la adăpost de suferinţă. Fundaţia acestui perete despărţitor se află
undeva în copilăriasa, momentul crucial fiind acela în care tatăl lui moare, iar el este crescut de o mamă
exagerat de protectoare, fiind educat într-un sistem şcolar represiv. De fapt, prin muzică, Pink încearcă
să se elibereze din lumea în care trăieşte. Cu toate acestea, chiar după ce cunoaşte succesul, devenind
vedetă rock, zidul din jurul lui continuă să crească, iar eroul se simte prins în capcana celebrităţii şi este
rănitde eşecul relaţiilor personale.

Utilizând paradigma psihanalitică, am reușit să evidenţiez cauze ale declanșării nevrozei, modalități de
manifestare a personajului în diferite situații și semnificațiile pe care le au simbolurile și prezenţa unor
persoane în viaţa artistului. Cauzele care declanşează această nevroză sunt amintirile din copilărie care
constau în: pierderea tatălui, mama prea protectivă, sistemul de învăţământ la care este supus. Lui i se
accentuează acestă problemă pe parcursul vieţii din cauza infidelităţii soţiei şi izolării de oameni.
Consumarea de droguri depressive îl fac pe protagonist să devină violent atât faţă de alte persoane cât
şi faţă de el automutilându-se. Acesta are şi halucinaţii scena reprezentativă este cea a concertului când
personajul se imaginează ca un conducător nazist. Sistemul nazist reprezentând de fapt simbolul
sistemului represiv în care el a fost crescut.

Aşa dar acest personaj este unul foarte controversat căruia dramele din copilărie îi mrchează în mod
negativ întreaga existenţă.
Anexe:

Anexa1

Anexa 2
Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5
 Bibliografia

1.Cosmovici, A., (2005 ) -“Psihologie generală”, Editura Polirom, 2005

2.Doron, R., (1999) -“Dicţionar de psihologie”, Editura Humanitas, Bucureş

ti, 2006

3.Freud, S., (1925) -“Viaţa mea şi psihanaliza” ,Editura Trei, 2007

4.Freud, S., (1980) -“Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia vieţii

cotidiene.”, Editura didactică şi pedagogică”,1980

5.Havarneanu, E. – “Introducere în psihologie”, suport de curs, Editura Universităţii “Alexandru

IoanCuza”, Iaşi

6.Jung, C., (1928) -“Personalitate şi transfer”, Editura Teora, 1966

7. Laplanche, J., Pontalis, J., (1994) – “Vocabularul psihanalizei” Editura Humanitas, Bucureşti, 1994

8.Zamfirescu, V., (2003) -“Introducere în psihanaliza freudiană şi postfreudiană”, Editura Trei,

2003
9.Zlate, M., (2000) -“Introducere in psihologie”, Editura Polirom, 2000

10.Zoila, A., (1996) – “Freud si psihanalizele”, Editura Humanitas, 1996