CURS 1 ORTODONTIE

Consecintele evolutiei filogenetice:

-reducerea viscerocraniului: se reduc toate componentele:oase,dinti dar cu viteze diferite
Ex: reducerea in dimensiune a oaselor maxilare mai mare decat reducerea in dimensiune si
numar a dintilor; de aici rezulta anomaliile dentomaxilare cu inghesuire
Reducerea dintilor intereseaza ultimii dinti din fiecare grup (M3 , PM2 , IL) cu exceptia IC
inferior, care este mai des interesat decat IL inferior
Frecventa: M3 > IL. SUP > PM2 INF > IC INF
- cresterea neurocraniului
- parodontiul cu structura fina, sensibila
- musculatura nu e de forta, ci are o structura rafinata
CURS 1
Ortho=drept
-exceptie: un dinte/grup dentar au spatiu, insa din varii motive nu s-au asezat correct
-4 canini asezati V/P, iar intre IL si primii Pm nu avem spatiu=>marim arcadele/trimitem M inapoi,
precum si Pm (va fi foarte greu, nu cu aceeasi rata cu care s-au mezializat)
+18 ani=> sacrificam alti dd (IL sau PM1). Diferenta intre valoarea preteica si cea parodontala este
egala, dar intervine factorul esthetic (ne oblige sa ne ducem cu extractia cat mai D).
-dimensiunea dentara e dictate de latimea dintilor.
-normal: 1/3 pana la 1/2 din lungime
-ideal, valoarea latimii IC permanent=9mm. La C la fel.
-sacrificam dintele mai putin important sic el mai aproape de focarul de inghesuire.
ORTOPEDIA DENTO-FACIALA:
-largirea oaselor (toate structurile ADM)
-nu raman la fel dezvoltarea si aspectul facial
Aparatele ortodontice au in component lor:
-material plastic (acrilat)
-metal
-ambele (acrilat+metal)
 -elemente ceramic
Scop: armonizarea malpozitiilor dentare
Indicatii: anomalii de inghesuire, anomalii de spatiere (mai rar)
Anul 1600- “moda” slefuiri selective (in present, la finalul tratamentului orthodontic sau in DT, cand
un DP vrea sa erupa si nu are loc de una din fetele proximale ale DT).
Coordonatele dentitiei in cursul dezvoltarii: orice dinte cauta vecinul (mai ales dinspre M-miscare
fiziologica meziala) si antagonistul.
Nu exista miscare de translatie in ortodontie (translatia rezulta din miscarea de basculare coroana-
radacina)
Forta optima si optimala: forta medie la fiecare dinte in parte(la forte usoare). Niciodata nu raspunde un
dinte la forte mari.
Couchard (dupa 1760)=> scoaterea dintilor malpozitionati si reimiplantarea lor (tractionare cu un fir de
matase in pozitie optima)
Carabelli=> primul care a introdus modelele in stomatology si a realizat descrierea impecabila a
ocluziei deschise.
Angle=> conservator. Primul care a orientat orthodontia spre modern si primul care a dezvoltat
aparatele ortodontice
Case=> extractionist.
Diferentele dintre aparatele mobile si cele mobilizabile/fixe:
 Tin de posibilitatea de ancorare in cavitatea bucala
 Aparate mobile:
o Nu au niciun element de ancorare care sa le mentina in cavitatea bucala (gutiera/croset)
 Aparate mobilizabile:
o Au elemente de agregare fixate pe dinti.
o Se mentin minim 16-18 ore/zi.

Aparatura ortodontica fixa niciodata nu face largirea maxilarelor. Acesta se realizeaza prin chirurgia
ortognata.
EVOLUTIA FILOGENETICA
Conceptual actual al previziunilor privind evolutia filogenetica in ortodontie: pleaca ultimele
grupe dentare, dinspre posterior spre anterior
Consecintele evolutiei filogenetice:
 Reducerea viscerocraniului
 Cresterea neurocraniului
 La nivelul viscerocraniului se reduc toate componentele (oase+ formatiuni dentare), insa
nu cu aceeasi viteza. Viteza de reducere a oaselor maxilare > viteza de reducere a
dintilor ca numar/dimensiune=anomalii dento-maxilare cu inghesuire.
  La nivelul dintilor, procesul reductive intereseaza ultimii dinti din fiecare grup (teoria
proterogenetica sau a sfarsitului de serie= teoria Hotz= ultimii M, Pm2, IL cu exceptia
IC inferior)
 Extractia dirijata a lui Hotz:
o M3=IL SUPERIOR frecventa absentei dintilor ca urmare a
o PM2 INFERIOR evolutiei filogenetice
o IC INFERIOR

 Parodontiul cu o structura mai fina, datorita factorilor de mediu si alimentari. In present,

boala parodontala apare si in cazul copiilor.
 Musculatura mai slab dezvoltata, insa structurata rafinat (in functie de mimica=> ex:
teatrul mimicii, teatrul mut)

*maimutele au 4 Pm si 3 M.

CURS 2 ORTODONTIE ONTOGENEZA (ONTOGENIE)

Definitie ontogenie: Dezvoltarea organismului de la ovulul fecundat, pana la moarte; se considera ca

repeta pe scurt filogenia;

Perioade:
1. Organogeneza (luna 1-3 V.I.U ) – apar si se diferentiaza organele; daca intervin factori
teratogeni poate sa apara lipsa sau supranumerarea anumitor organe, precum si malformatii
importante la conformarea organelor .
EX: dinti supranumerari, anodontii, malformatii congenital (despicaturi)

2. Morfogeneza – perfectionare morfofunctionala a organelor, de la 3 luni V.I.U. - pana la

maturitate.
a) Intrauterina
b) Extrauterina
Apar modificari structural mai putin grave, asociate sau nu cu tulburari functionale.
Procese :
- crestere = multiplicare celulara egala, influentata de fact. genetici, apoi inegala
- dezvoltare = crestere inegala (fact. Genetici, endocrini, mediu, alimentatie)
- modelarea = adaptarea organelor la functii (fact, functionali)
Fertilizare => zigot => div celulara (egala + inegala) => 4 celule => 8 celule => morulus => div totala,
dar inegala => micromere (trofoblasti) la periferie – servesc la nidatia (nutritia ) oului
  macromere – formeaza butonul embrionar ( celulele de la periferia nutonului embrionar
se multimplica foarte intens, se curbeaza si ajung sa delimiteze o cavitate =
LECITOCEL/ SAC VITELIN
3. Formarea celulei ou ( zigot)
4. Diviziune celulara totala si egala pana la 8 blastomere
5. Diviziune totala inegala
6. Exista 2 categorii de celule :
-micromere (trofoblaste) la periferie pt nidatia ovulului

-macromere (formeaza butonul embrionar)

7. Butonul embrionar
- celulele de la periferie se multiplica foarte intens, se cubeaza si delimiteaza o cavitate numita
sacul vitelin
- in centru prezinta o dehiscenta care se mareste si rezulta vezicula amniotica => 2 cavitati
separate prin 2 straturi de cellule = stadiul DIDERMIC
8. Stadiul didermic
- ectoderm - spre vezicula amniotica
- endoderm – spre sacul vitelin

9. Formare mesoderm (stadiul tridermic)

– se formeaza mai tarziu
- aproximativ pe fata ventrala a butonului embrionar, apare o ingrosare celulara numita NODULUL
LUI HENSEN, care se continua spre caudal cu o alta ingrosare = linia primitiva
- la nivelul ingrosarii apar cellule noi, mezodermale (mezoblastice) care se multiplica intens, patrund
intre celelelate 2 straturi pe care le separa si determina aparitia MEZODERMULUI ( al treilea strat)
- din mezoblast de formeaza :
o t.osos
o t . muscular
o t . conjunctiv
o t. cartilaginos

10. Mezodermizare – desfiintarea ectodermului si a endodermului de catre mesoderm prin patrunderea

celulelor mezodermale printre cele epiteliale – determina disparitia lor
- Alipirea formatiunilor care cresc pana ajung in contact - cand nu se produce, se
dezlipesc foitele epidermului si apar despicaturile congenitale
ETAPA ARCURILOR BRANHIALE
- sunt in numar de 6
- apar in saptamana 4 V.I.U
- apar 4 arcuri bine dezvoltate, 5 si 6 rudimentare
- numerotate cranio-caudal
- exista intre sapt 4-7 si dispar in ziua 35 prin mezodermizare (fistule branhiale)
- contribuie la formarea capului si gatului
- primul arc branhial are rol in dezvoltarea faciala
- mecaism de aparitie :
o crestere accelerata a mezodermului
o invaginarea foitelor acoperitoare
o procesele de flexiune ale extremitatii cefalice

1. ARCUL I (nervul trigemen)

- parti moi si scheletice ale ADM:
 maxilar cea mai mare parte
 mandibula
 muschii masticatori

2. ARCUL II (nervul facial)

- muschii mimicii
- o parte din osul hyoid

3. ARCUL III (nerv glosofaringian)

- cealalta parte din osul hyoid

- glanda tiroida

4. ARCUL IV , V (nerv vag)

- portiunea inferioara a gatului
 - portiunea superioara a toracelui

FORMAREA ELEMENTELOR ADM

 La polul superior al embrionului, prin proliferarea țesutului mezodermal, apare o înfundare =
STOMODEUM (GURA PRIMITIVĂ), tapetată de ectoderm și separată de restul intestinului
primitiv prin mb buco-faringiană, formată din 2 straturi: ectoderm și endoderm
 În jurul stomodeumului se vor forma mugurii faciali, din care vor rezulta maxilarul și
mandibula, cu material din primul arc branhial.
 Tot în jurul stomodeumului se dezvolta organele de simț: veziculele optice, fosetele auditive și
placadele olfactive.

MUGURII FACIALI sunt:

 1 mugure frontal (MF)
 1 / 2 muguri nazali interni (MNI)
 2 muguri nazali externi (MNE)
 2 muguri maxilari superiori (MMS)
 2 muguri mandibulari (MM)

Din MNI se formează:

1. Lama perpendiculară a etmoidului
2. Septul nazal
3. Osul incisiv
4. Tuberculul median al buzei superioare și filtrumul (șanțul subnazal)
5. Participă la formarea palatului primar

Din MNE se formează:

1. Partea supero-internă a orbitei
2. Aripile nasului
3. Oasele proprii ale nasului
4. Lamele laterale ale etmoidului
5. Osul lacrimal
6. Porțiunea internă a maxilarului (pereții laterali ai FN)

Din MMS se formează:

1. Restul maxilarului
2. Palatul primar și secundar
3. Porțiunea laterală a buzei superioare

Din MM se formează:
1. Mandibula
2. Planșeul bucal
3. O parte din materialul limbii
 Maxilarul se formează prin creșterea și unirea MNI cu MMS, iar mandibula din unirea celor 2
MM, prin procesul de mezodermizare.
Cavitatea primitivă nazo-bucală va fi împarțită ulterior în duă cavități nazale și o cavitate
bucală, printr-un proces de septare verticală și orizontală.
Formarea bolții palatine are loc în două etape:
1. Formarea palatului primar are loc din MNI și MMS care cresc și se unesc prin
mezodermizare, proces care are loc dinspre posterior spre anterior
2. Palatul secundar se dezvoltă dinspre anterior spre posterior, cu material din
MMS, care emit prelungiri spre linia mediană, trec deasupra limbii și se unesc pe
linia mediană. De asemenea, se face unirea cu palatul primar și septul nazal. La
locul de unire a palatului primar cu cel secundar se formează canalul nazo-
palatin.

FORMAREA SCHELETULUI ADM

 Este strâns legată de dezvoltarea întregului ADM
 Osificarea: proces intra și extrauterin, de apariție a unor zone de formare a osului, zone
ce apar într-o anumită ordine și cu o anumită cronologie
 Se disting 3 perioade:
1. De diferențiere: apar centrele de osificare
2. De proliferare: extinderea osificării (3 luni și jumătate)
3. De construcție: reorganizarea structurii interne

Transformarea țesutului conjunctiv (principalul derivat al ț. mezodermal) în țesut osos sepoate

face prin mai multe mecanisme:
1. Prin transformarea directă a țesutului fibros în țesut osos, constituind așa-numita
osificare membranoasă sau osificare directă.
2. Prin transformarea țesutului conjunctiv inițial în țesut cartilaginos, urmată de osificarea
acestuia din urmă, deci prin existența unei faze intermediare encondrale. Este vorba de
osificarea encondrală sau de substituție.
3. Prin combinarea celor 2 procese în porțiuni diferite ale aceleiași piese osoase.

OSIFICAREA DIRECTĂ- MECANISM:

 La nivelul piesei membranoase apar centre de osificare (aglomerări de celule
conjunctive). La acest nivel apar celule cu proprietăți noi = OSTEOBLASTE, care
depun țesut osteoid (de origine proteică), care ulterior e impregnat cu săruri
minerale.
 Aceste centre de osificare sunt caracteristice pentru fiecare os (ca localizare și
moment al apariției). La periferia oaselor →condensare fibroasă = PERIOST.
Rol : formare, creștere, protecție osoasă
 La nivelul suturilor, la locul de unire cu alte oase, rămâne de asemenea un strat de
țesut conjunctiv= ȚESUT CONJUNCTIV AL SUTURILOR. Rol: creștere osoasă
 OASE CU OSIFICARE DESMALĂ DIRECTĂ:
 La nivelul cutiei craniene: frontalul, parietalul, scuama occipitalului, scuama temporală,
aripile mari ale sfenoidului, apofizele pterigoide.
 La nivelul masivului facial: maxilarul superior, o parte a mandibulei, osul malar, oasele
lacrimale
 La nivelul organismului: oasele bazinului, omoplatul

ETAPELE CONDRIFICĂRII:
 Condensarea mezenchimului într-o anumită zonă= centre de condrificare
 Diferențierea și aglomerarea de celule= CONDROBLASTE
 Formarea materiei sau subst fundamentale
 Condensare mezenchimatoasă la periferia piesei, alcătuind pericondrul

TRANSFORMAREA OSOASĂ SE FACE:

 Pornind de la periferie
 Din interiorul masei cartilaginoase
 Situație particulară: cartilaj condilian →se metaplazează osos la partea inferioară și
regerează condrogenic la partea superioară.

Cartilajul condilian → la nivelul ramului superior mandibular. Se consideră că asigură

creșterea în sens vertical a mandibulei. Inferior: proces de creștere osoasă. Superior: proces
de alungire a țesutului cartilaginos.
Țesutul cartilaginos suferă apoi un proces de metaplazie osoasă, prin:
 Osificare periferică
 Pe fața internăa învelișului apare un strat de osteoblaste, care vor
produce straturi de țesut osos
 Osificare encondrală
 În interiorul masei cartilaginoase apar insule de osteoblaste care
încep să depună masă osoasă. Aceste mase înlocuiesc țesutul
cartilaginos, care e înlăturat printr-un proces de condroliză
(chimic) și condroclazie (condroclaste).

OASE DE NATURĂ ENCONDRALĂ:

 Mezetmoidul
 Cornetul inferior
 Cea mai mare parte din sfenoid
 Partea bazilară a occipitalului
 Procesele exooccipitale

Oasele suferă transformări permanente, atât la suprafață, modificându-și forma, cât și în

profunzime→modificându-și structura.
PROCESUL DE REMANIERE OSOASĂ se face prin:
 Rezorbția osoasă (osteoliză+osteoclaste)
 Apariția osoasă cu formare de os nou

La sfârșitul săptămânii 4 VIU exista o schiță cartilaginoasă a feței, alcătuită din lama
perpendiculară a etmoidului și 2 prelungiri care formează capsula nazală cartilaginoasă.
La nivelul arcurilor branhiale se dezvoltă înainte și în jos catilajul lui Meckel, iar sub el cartilajul
lui Reichert.
CARTILAJUL LUI MECKEL:
 Apare în luna 2 VIU
 Se compune din 2 lame cartilaginoase, simetrice: stângă și dreaptă
 Fiecare din aceste părți se compune dintr-un segment ventral (mandibular) și un segment
dorsal (timpanic)-va forma ciocanul și nicovala
1. SEGMENTUL MANDIBULAR- 3 PĂRȚI:
a) Porțiune mediană, anterioară, parasimfizară
-se consideră că va dezvolta oscioarele mentale, viitoarele apofize genii
b) Porțiune mijlocie, paramediană, paramandibulară

-se resoarbe treptat, lăsând loc osificării directe, desmale

c) Porțiune posterioară, paracondiliană

-se atrofiază, transformându-se într-un cordon conjunctiv care formează

ligamentul lateral intern al mandibulei
CARTILAJUL REICHERT:
 Segment anterior- va forma coarnele mici ale hioidului
 Segment mijlociu- din el se formează ligamentul stilohiodian
 Segment posterior- se formează apofizele stiloide și scărița
Corpul și coarnele mari ale hioidului se formează din masa cartilaginoasă situată în cel
de-al 3-lea arc branhial.

OSIFICAREA MANDIBULEI
Mandibula isi incepe osificarea precoe, la zilele 30-40 de viata intrauterina. Este al doilea os al
organismului care se osifica, dupa clavicula.
Osificarea mandibulei se face din mai multe puncte, care pentru o hemimandibula sunt:
- un punct central sau nucleu principal, numit si angular inferior;
- un punct incisiv secundar;
- un punct mentonier;
- un punct condilian;
- un punct coronoidian;
- un punct pentru spina lui Spix;
 Centrele de osificare directa se dezvolta lateral (in afara) cartilajului lui Meckel.
Mecanism: Osificarea incepe la nivelul nucleului principal, se propaga spre anterior si inferior,
iar in momentul in care lama osoasa ajunge la marginea inferioara a mandibulei membranoase,
se rasfrange si => 2 pereti ososi dispusi in V, ambii situati in afara cartilajului lui Meckel; santul
osos astfel format sufera un process de septare orizontala si vertical, delimitandu-se canalele
mandibulare si mugurii dentari.
 Cartilajul lui Meckel dispare (rol de conformator);
 Numai zona anterioara a cartilajului lui Meckel sufera un process de osificare indirect
rezultand asa numitele “oscioare mentale” => viitoarele apofize geni.
 Zona posterioara a cartilajului => lig. la ATM

Formarea mentonului este o caracteristica a omului. Este o ingrosare data de:

- pozitia de implantare a dintilor fata de baza osoasa;
- pozitia bipeda;
- miscarea de indoire a potcoavei mandibulare;
- ca o compensare la actiunea muschilor ce se insera pe marginea inferioara a regiunii anterioare
a mandibulei;
La om, stadiul fetal se caracterizeaza prin absenta mentonului.
La copilul mic este foarte putin dezvoltat.
Evolutia sa are loc odata cu dezvoltarea ADM.
Ramura orizontala are deci o osificare directa, cu exceptia regiunii geniene cu osificare indirecta
Ramura ascendenta are zone de osificare directa (condiliana, coronoidiana, a spinei lui Spix), dar in
luna a 3-a apar si cartilajele secundare:
- cartilajul condilian
- cartilajul coronoidian
- cartilajul angular

Cartilajul condilian
- contribuie cel mai mult la cresterea madibulei
- are o forma alungita, de carota (morcov), orientat de sus in jos si dinapoi inainte
- ramane activ o perioada foarte indelungata (pana la 21 de ani)
- se osifica in portiunea inferioara si are activitate condrogenica in partea superioara, realizandu-
se astfel o alungire in sus si inapoi a ramurii ascendente prin deplasarea condilului. Dar,
deoarece condilul nu se poate deplasa din cauza rapoartelor cu ATM, in realitate restul
mandibulei se deplaseaza in jos si inainte
Cartilajele coronoidian si angular au importanta mai redusa.
Madibula este deci un os cu osificare complexa, directa si indirecta, ceea ce se va rasfrange atat in
dezvoltare, cat si in posibilitatile terapeutice.
 OSIFICAREA MAXILARULUI
Exista 5 puncte de osificare pentru fiecare hemimaxilar:
1. un punct nazal, pentru regiunea canina si apofiza ascendenta
2. un punct incisive, intre cel nazal si linia mediana
3. un punct palatin, pentru ¾ anterioare ale apofizei palatine
4. un punct malar
5. un punct orbito-nazal, pentru regiunea sinusului maxilar si partea interna a planseului orbitei

In mare, pentru fiecare hemimaxilar sunt 2 zone:

- zona anterioara (premaxilara), sub orificiul nazal, in zona incisiva
- zona posterioara (postmaxilara), situata sub orbita
Aceste zone se intind foarte repede in suprafata si profunzime. Intre ele exista o lama de tesut amorf
(intre IL si C) unde se afla viitoarea sutura incisivo-canina (zona in care apar malformatii
congenitale).
Partea externa a suturii se inchide in viata intrauterina, iar cea palatinala se va inchide intre 8 si 14-
15 ani (sutura incisivo-canina din bolta).

OSIFICAREA IN SUPRAFATA A MAXILARULUI SUPERIOR

In suprafata, din premaxila se dezvolta:
- in jos – lama alveolara externa incisiva
- inainte – spina nazala anterioara
- in sus – o parte din apofiza ascendenta
In suprafata, din postmaxila se dezvolta:
- in jos – lama alveolara de la canin la molar
- in sus si anterior – partea posterioara din apofiza ascendenta si partea anterioara din planseul
orbitei
- in sus si posterior – restul planseului orbitei si apofiza zigomatica
OSIFICAREA IN PROFUNZIME A MAXILARULUI SUPERIOR
Se formeaza travee osoase care pornesc din lamele extene si toata masa maxilarului se osifica
direct. Traveele patrund printre foliculii dentari, pe care ii incorporeaza.

FORMAREA SINUSULUI MAXILAR

Odata cu extiderea in suprafata si in profunzime se formeaza si sinusul maxilar. Dupa formarea
cavitatii nazale permanente, relieful cavitatii nazare se modifica, rezultand cornete si meaturi.
Din meatul mijlociu rezulta infundibulul, din care se formeaza sinusul maxilar, sinusul etmoidal
superior si sinusul frontal.
 Acestea sunt doar schitate in saptamana a 10-a, progreseaza odata cu coborarea foliculilor
dentari, iar la nastere sinusul maxilar are marimea unui bob de mazare. Ulterior, sinusurile se dezvolta
datorita distribuirii si propagarii fortelor generate de functionalitatea ADM.

CURS 3
Mecanismele cresterii si dezvoltarii osoase la nivelul aparatului dento-maxilar

Ce este cresterea?
- ,, o marire evolutiva a masei ,, ( STEWART ,1982)
- ,, o marire a numarului sau dimensiunilor ,,(PROFITT)
- ,, o modificare normal a cantitatii de substanta vie,, (MOYERS)
- ,, cresterea inseamna o marire, expansiune sau extensie a unui tesut ,, (PINKHAM)

Cresterea poate fi impartita in mai multe etape :

 Cresterea intrauterina
 Cresterea postnatala
 Maturitatea
 Batranetea
Majoritatea autorilor scot in evidenta faptul ca dezvoltarea ADM si a fetei rezulta din actiunea
concomitenta a doua potentiale :
- ereditar
- cel al solicitarilor functionale
La acestea s-ar putea adauga si alti factori generali, neereditari (alimentari,endocrini)
Pentru cresterea postnatala se pot discuta :
- tiparul (cresterea diferentiata a diferitelor segmente, cresterea cranio-caudala)
 - variabilitatea
-timingul, rata si directia de crestere
In ceea ce priveste tiparul de crestere, diferite organe cresc cu rate diferite in momente diferite
Exista o modificare a raportului dintre extremitatea cefalica si restul corpului pe parcursul evolutiei:
- la 3 luni V.I.U capul reprezinta 50% din lungimea totala
- la nastere capul reprezinta 30% din lungimea totala
- la adult capul reprezinta 12% din inaltimea totala
In ceea ce priveste variabilitatea:
- nu exista 2 indivizi identici – cu exceptia gemenilor siamezi
- este important sa cunoastem variabilitatea normalului, pentru a putea categorisi indivizii ca
fiind normali sau anormali

Momentul cresterii (Ritmul):

- variatiile din acest punct de vedere apar deoarece ceasul biologic al fiecarui individ este diferit
- este influentat de: ereditate, sex, factori de mediu
Puseele de crestere sunt perioade cu o crestere accelerata si depind de sex.
Puseele normale sunt:
- imediat inainte de nastere
- 1 an dupa nastere
- puseul infantil: la 3 ani
- puseul dentitiei mixte:7-9 ani la fete si 8-9 la baieti
- puseul pubertatii: 11-13 ani la fete si 14-16 ani la baieti
Modificarile de forma si dimensiune ale alementelor osoase se efectueaza prin mai multe modalitati de
crestere:
1. cresterea periostala
2. cresterea la nivelul suturilor
3. cresterea la nivelul cartilajelor
4. activitatea osteogenetica si osteotransformarea ligamentului alveolo-dentar
5. modificari de dimensiune, forma si rapoturi prin rezorbtie si apozitie
Cresterea periostala:
- are un rol deosebit pentru oasele de origine desmala
- un anumit aport periostal exista chiar in perioada de formare a piesei osoase
 - activitatea osteoformatoare periostala continua pana la stadiul de adult
- fata interna a periostlui este tapetata cu un rand de osteoblaste care produc noi straturi de os
periferic, ce se incorporeaza intim la osul format anterior

Ponderea cresterii periostale este diferita la cele doua maxilare.

Mandibula beneficiaza de o suprafata periostala mult mai mare decat maxilarul, care are legaturi cu
multiple oase.
Un rol important in cresterea de tip periostal il are musculatura. Exista pe suprafata oaselor o serie de
creste care reprezinta o crestere periostala suplimentara, la nivelul insertiilor musculare.

CRESTEREA LA NIVELUL SUTURILOR:

- are loc la jonctiunea dintre doua oase de membrana, la nivelul periostului de conjugare
- in timpul evolutiei, suturile trec prin mai multe stadii:
 Sincondroza
 Sinfibroza - cu rol foarte important in cresterea osoasa
 Sinartroza – cresterea este posibila, dar e foarte redusa
 Sinostoza – nu mai este posibila cresterea

Structura suturilor faciale este reprezentata de 5 straturi:

 Cate un strat osteogen situate adiacent osului
 Spre osul vecin, cate un strat fibros, numit capsula externa
 Un strat intermediar conjunctiv
Sutura este fertila in centrul sau, unde se produce tesut fibros, si osificabila pe versantele sale.
Pincipalele suturi care asigura dezvoltarea faciala sunt paralele de sus in jos si dinainte inapoi, deci
cresterea datorata activitatii suturilor este perpendiculara pe acest plan, deci in jos si inainte.

Dupa modalitatile in care se afronteaza intre ele oasele pe care le unesc, suturile pot fi :
- suturi armonice – cele doua oase vin in contact prin suprafete netede; ex: s. palatina, s.
maxilo-malara, s. fronto-malara
- suturi dentate – cele doua oase au marginile dantelate si se angreneaza unele in altele; ex:
s. dintre oasele boltii craniene
- suturi scuamoase –cele 2 suprafete osoase, in forma de bizou, se acopera una pe alta; ex:
s.temporo-parietala, s. palatomaxilara
-suturi de imbucare – una din marginile osoase este sub forma de creasta care articuleaza intr-
un sant; ex: s.vomero-sfenoidala
CRESTEREA LA NIVELUL CARTILAJELOR :
- cartilajul primar al mandibulei – (cartilajul lui Meckel) dispare
- un rol important in cresterea si dezvoltarea faciala au capsula nazala si septul nazal
cartilaginos
- in ceea ce priveste cartilajele secundare ale mandibulei, un rol important prezinta cartilajul
condilian, prin partea sa postero-superioara, care asigura marirea indeosebi verticala a ramurii
ascendente; i se atribuie un rol important in reglarea cantitatii si directiei de crestere a mandibulei;
oprirea in crestere a cartilajului condilian duce la o hipodezvoltare mandibulara.
CRESTEREA LA NIVEL ALVEOLO DENTAR
- prezenta dintilor duce la aparitia osului alveolar si la dezvoltarea acestuia
- cresterea la nivel ligamentar este atat orizontala cat si verticala si se face atat pe fetele laterale
cat si la nivelul depturilor interdentare
- ligamentele determina procese de resorbtie (presiune) si apozitie (tractiune)
- in mecanismul parodontal, pe langa ligamentele alveolo-dentare, participa si cementul, osul
alveolar, ligamentele parodontale; toate acestea sunt foarte sensibile la fortele pe care le primesc
- fiecare ligament si fiecare unitate dentara constituie un centru de crestere, iar disparitia unui
dinte trebuie sa fie perfect justificata, pentru ca in timp duce la distrugerea arcului alveolo-
dentar pe zona respectiva
CRESTEREA PRIN RESORBTIE SI APOZITIE
- este corelata, in general, cu cresterea suturala; ramane activa pana tarziu
- este o modalitate de crestere tot periostala, reprezentata prin actiunea conjugata in diferite zone
si pe fete diferite a celor doua procese de baza: RESORBTIE + APOZITIE (nu e vorba de
crestere si apozitie sub influenta aparatului ortodontic);
- apare la nivelul:
o boltii craniene, care se adapteaza la dimensiunea creierului – se produce resorbtie la
nivelul tablei interne si apoi apozitie la nivelul tablei externe;
o FN – coborarea planseului
o formarea sinusului
o mandibulei, contribuind la lungirea ramurii orizontale: se produce resorbtie osoasa la
nivelul marginii anterioare a ramurii ascendente si apozitie pe marginea posterioara a
acesteia

CRESTEREA MAXILARULUI SUPERIOR

Maxilarul superior este legat de oasele inconjuratoare prin suturi de tip armonic si are o crestere
de tip sutural, periostal, prin apozitie si resorbtie
Cresterea in inaltime se face prin:
- crestere suturala (are si o componenta transversala)
- apozitie de os alveolar si pe suprafata palatina inferioara
- resorbtie pe podeaua FN si podeaua cavitatii orbitare
Cresterea in latime se face prin:
- crestere suturala, la nivelul sistemului sutural perimaxilar, la care se adauga si sutura
intermaxilara si mediopalatina
- crestere apozitionala de natura periostala, pe fata externa
- crestere divergenta a apofizelor alveolare laterale

Bolta palatina
- creste in sens sagital la nivelul suturii incisivo-canine, palato-maxilare si pterigomaxilare
- in sens transversal: prin sistemul sutural medio-sagital
- vertical: prin cresterea inainte a cartilajului nazal, a lamei perpendiculare a etmoidului si prin
procese de resorbtie si apozitie osoasa

CRESTEREA MANDIBULEI
- are toate tipurile de crestere
- in sens vertical:
 la nivelul cartilajului condilian => duce mandibula in jos si inainte; apofiza coronoida
influenteaza foarte putin cresterea in ansamblu a mandibulei
 cresterea verticala a procesului alveolar

- in sens sagital creste:

 partial prin cartilajul condilian de crestere
 resorbtie pe marginea anterioara si apozitie pe marginea posterioara a ramului ascendent
=> alungirea ramurii orizontale
- in sens transversal:
 la nivelul suturii mentoniere, care se inchide in jurul varstei de 1 an
 crestere apozitionata pe fata externa corelata cu resorbtie pe fata interna
 apozitie pe marginea posterioara a ramului ascendent, care au o pozitie divergenta, a.i.
cresterea de la acest nivel mareste si dimensiunea transversala

Unghiul mandibulei:
 La început este foarte larg deschis și se închide treptat în timpul creșterii
 Dinamica închiderii este următoarea:
o La naștere 140-150 grade
o La finele primei dentiții 130-140
o La finele constituirii celei de-a II-a dentiții 125-130
o La adult 120-125
o La batrânul edentat se mărește din nou
Dinamica unghiului mandibular este inversă decât la evoluția filogenetică ( în
evoluția filogenetică, unghiul crește, în ontogenetică scade)

Aparatul dento-maxilar la naștere:

 Etajul inferior al feței – foarte puțin dezvoltat
  Mandibula are o poziție posterioară
 Libertate mare a mișcărilor în ATM
 Unghiul mandibulei – larg deschis
 Raporturile între maxilare se stabilesc la nivelul crestelor, prin mucoasa gingivală

Raporturile intermaxilare la naștere:

1. OCLUZIA PLANĂ:
 Creasta superioară- lată
 Creasta inferioară- în raport cu mijlocul crestei superioare (forma cea mai fav)
2. OCLUZIA ÎN ACOPERIȘ ABRUPT:
 Crestele sunt mult mai înguste
 Creasta inferioară este așezată înapoia celei superioare (forma cea mai frecventă)
3. OCLUZIA ÎN CUTIE:
 Creasta superioară dezvoltată în plan vertical o acoperă pe cea inferioară ca un
capac de cutie (forma inițială de ocluzie adâncă acoperită)
4. OCLUZIA PROGENĂ:
 Creasta inferioară depășește anterior pe cea superioară

5. OCLUZIA CAP LA CAP

 Crestele alveolare, relativ înguste, se găsesc pe același plan anterior

Erupția DT:
 Din 6 în 6 luni, începând cu vârsta de 6 luni
 Dd de pe arcada inferioară erup înaintea celor de pe arcada superioară, cu posibila
inversare la nivelul IL
 Secvența de erupție: IC, IL, M, C, M2

Consecințele erupției DT:

 Maxilarele cresc în partea alveolară
 Etajul inferior al feței se mărește
 Între cele 2 arcade se stabilesc raporturi constante
 Mișcările mandibulei sunt dirijate și de fețele ocluzale ale dd în contact
 Se stabilește înălțimea ocluziei, care se va mări

Arcadele dentare temporare:

 Formă de semicerc
 Dd au axul aproape perpendicular pe planul palatinal
 Dd sunt așezați fără înghesuire
 Planul post-lacteal
 Supraocluzie incisivă redusă
 Diastemele fiziologice
  Abraziunea fiziologică

Erupția DP:
 La interval de 1 an, începând cu 6 ani, când erup M1
 Secvența de erupție:
o Superior: M1, IC, IL, PM1, PM2, C, M2, M3
o Inferior: M1, IC, IL, C, Pm1, Pm2, M2, M3
 Zone de sprijin a ocluziei lui Korkhaus (stabilizează și menține rapoartele interarcadice)

Arcadele dentare permanente:

 Formă de parabolă/semielipsă
 Dd se sprijină unii pe alții prin intermediul punctelor de contact
 Axele dinților sunt diferite, făcând unghiuri variabile, dar determinate cu planul de
ocluzie (15 grade cu perpendiculara la planul de ocluzie), planul bazal, orizontala de la
Frankfurt.

FACTORII ETIOLOGICI AI ANOMALIILOR DENTOMAXILARE

I. FACTORI GENERALI
II. FACTORI LOCALI (FUNCTIONALI)

I. FACTORI GENERALI
 GENETICI
 METABOLICI
 ENDOCRINI
II. FACTORI LOCALI (FUNCTIONALI)
 alterarea functiilor ADM (respiratie, deglutitie, masticatie, fonatie);
 existenta unor obiceiuri vicioase;

Factorii generali au capacitatea de a actiona sau de a determina potentialul de crestere, calitatea de

crestere si durata si ritmul de crestere.
Factorii functionali
- au capacitatea de a influenta calitativ fenomenul de crestere = se imprima in directia de crestere
- actioneaza dupa momentul nasterii (putem vorbi de preventive)
- vor influenta diferit structurile ADM in functie de momentul dezvoltarii la care e surprins
acesta, dar si in functie de anumiti parametri care caracterizeaza disfunctia:
o durata pe care factorul actioneaza
o intensitatea
o modul in care se desfasoara
o elementul din cadrul ADM asupra caruia actioneaza
 I. RESPIRATIA

Dinamica: aerul parcurge caile respiratorii superioare (FN + nazo-faringe) suferind de-a lungul
traiectului modificari calitative si cantitativecare au rolul de a-l adapta la conditiile impuse de respiratia
pulmonara. Aceste modificari sunt realizate prin anumite particularitati ce tin de pasajul aerian nazo-
faringian: arhitectura traiectului anatomic strabatut, functiile epiteliului de la acest nivel, functiile
glandular, functiile tesutului venos si inervatie.
Arhitectura
Are rol in reglarea vitezei de tranzit a aerului, iar aceste modificari se realizeaza prin schimbarea
directiei pasajului aerian si prin modifxari de calibru.
Functiile epiteliale
1) Prezenta cililor – o prima functie de purifcare a aerului la nivelul mucoasei pituitare completata
de
2) Secretia unui mucus bacteriostatic produs de glandele caliciforme
3) Fenomenul de TIRAJ datorita vitezei aerului din FN care antreneaza periodic drenarea aerului
din cavitatile sinusale maxilare si inlocuirea acestuia

Functiile glandulare
Glandele au rol de umectare a aerului. Cantitatea de secretie pe 24h = 0,5 litri.
Tesutul venos erectil
Are rol de incalzire a aerului.
Inervatia
Activitate reflexa senzoriala crescuta; se inchid arcuri reflexe la acest nivel; la nivelul fiecarui etaj se
primesc stimuli care regleaza aceasta activitate reflexa care e intretinuta de contactul coloanei de aer cu
mucoasa pituitara precum si de calitatea acestui aer.
RESPIRATIE MIXTA = respiratie nocturna ORALA (atunci cand nu se poate controla).
RESPIRATIA ORALA este obicei vicios atunci cand nu am obstructie a cailor respiratorii.
Mecanism: presupune anularea continentei labiale care antreneaza dupa sine aparitia dezechilibrului
intre buze, pozitia vertical si sagitala a mandibulei si limba. Din momentul in care mandibula isi
modifica pozitia atat vertical cat si sagital apare dezechilibru intre musculatura externa (circumorala) si
interna (limba).
POZITII NORMALE:
- Mandibula: coborata si retropulsie
- Limba: pozitie joasa

Limba pe zona anterioara se proiecteaza:

  pe incisivii superiori
 interincisiv
 pe incisivii inferiori
 pe incisivii superiori/ inferiori : prodentie superioara/ inferioara
 interincisiv: ocluzie deschisa

Daca mandibula e coborata, musculatura externa e in tensiune si apare fenomenul de compresie la

nivelul maxilarului.
In incontinenta labiala:
- buze hipotone
- buza inferioara scurta
 predispune la prodentie superioara;
Buza inferioara poate fi interpusa interinicisiv, ceea ce poate duce la retrodentie inferioara.
Poate exista dezechibru intre musculatura anterioara (orbicularul buzelor) si posterioara (constrictor
faringe) si poate aparea meziopozitie generalizata (=MPG/ mezializare de grup).
Ca si evolutie: nou nascutul poate respira si inghiti in acelasi timp pentru ca glota si laringele sunt intr-
o pozitie mult mai inalta => nu exista risc de reflux sau la alimentele sa ia calea respiratorie.
Daca RO se instaleaza in perioada de crestere, consecintele sunt in functie de gradul de dezvoltare al
ADM, iar aceste influente se pot aprecia de la nivelul dezvoltarii pulmonare pana la anatomia si
troficitatea cailor respiratorii superioare.
Cauzele frecvente ale aparitiei RO:
1. obstructive
o vegetatii adenoide
o deviatii de sept
o rinite cronice
o amigdale hipertrofice
o malformatii ale choanelor
 poate fi amplificat de obiceiuri vicioase, mai ales cand exista teren predispus;
 dpdv al tipurilor constitutionale, cei mai predispusi sunt cei cu tip elastomat, fosfocalcic
(usor de deformat, cu elasticitate osoasa crescuta; de ex: rahitism in antecedente); se
recunosc dupa facies LEPTOPROSOP.

Forta de impact pe care coloana de aer o produce asupra palatului are rol in mentinerea unui
palat adanc. Aceasta presiune pozitiva nu e echilibrata de presiunea negativa din FN, N-F, sinus
maxilar si bolta ramane adanca. La asta se adauga si faptul ca musculatura externa care este in
tensiune comprima maxilarul superior si apare adancirea.
Anatomic si functional, modificarile funtionale care se intalnesc la un subiect pot sa conduca in
functie de combinarea lor la o anume ANOMALIE DENTO-MAXILARA.
2. prezenta amigdalelor hipertrofice
- mandibula e intr-o pozitie mai joasa si anterioara, ca sa elibereze istmul buco-faringian;
- limba e intr-o pozitie joasa
 - musculatura externa e hipertona => comprima maxilarul
 ocluzie inversa cel putin lateral

Apar modificari de coloana: lordoza cervicala, cifoza toracica.

Prezinta facies ADENOIDIAN:
- fanta labiala deschisa (se vad incisivii superiori);
- narine pensate
- buzele mai palide/ mult mai rosii (ft. rar), fisurate, ragade comisurale;
- incisivii superiori cu/ fara leziuni odontale
- pacientii au o reactivitate scazuta
- scaderea performantelor intelectuale
 aerul inspirat pe nas: exista vase care in momentul inspirului transmit sange oxigenat
direct la creier
 respiratia orala: sangele ajunge in creier la final, dupa ce trece prin tot organismul

TRATAMENTUL RESPIRATIEI ORALE

 tratament chirurgical - pentru cauze obstructive (se poate face si preventiv):
- adenoidectomie
- amigdalectomie uni/bilaterala
- corectare deviatii de sept semnificative
 terapie ortopedica dento-faciala:
- mijloace :
o mecano – ortodontice
o dispozitive functionale: folosesc functii ale ADM pentru a produce forte de corectie
o + DECONDITIONARE

Obiectivele tratamentului:
- indepartarea obstructiei
- reeducarea functiei respiratorii, ceea ce presupune recalibrarea FN, N-F
- repozitionarea complexului mandibulo-linguo-hioidian
- gimnastica respiratorie (ajuta la corectia posturala)
 largire cu 1 mm pe o parte = dublarea volumului pasajului aerian;
 cand se intervine cu aparate functionale se coboara si bolta (nu pot largi FN);

II. DEGLUTITIA

= act fizic prin care bolul alimentar format in CB strabate caile digestive suprioare pana la intrarea in
esofag; se realizeaza atat pentru lichide cat si pentru solide. E o functie care se realizeaza cu o anumita
frecventa permanent, modificandu-se doar ritmul.
PENTRU REZIDENTIAT:
- nr. de deglutitii/24h: 600-1600
~1/3 se realizeaza in timpul meselor
~2/3 intre mese
 in stare de somn: 50 de deglutitii
 Timpii degutitiei:
1. Bucal
- Presupune transportul bolului alimentar in faringe
2. Faringian
- deplasarea bolului alimentar de-a lungul faringelui
3. Esofagian
- pana la orificiul cardia
4. Cardia
- trecerea bolului prin cardia
1. Timpul BUCAL
- timp voluntar
- bolul alimentar e transportat pana la intrarea in faringe prin contractii coordonate ale
musculaturii limbii, obrajilor, buzelor, mandibulei, complexului hiodian
- debuteaza printr-o inspiratie, dupa care urmeaza o inhibare completa a respiratiei pana la
finalul timpului faringian (II)

Fenomenele succesive ce apar pe parcursul timpului bucal prespun:

- plasare initiala a bolului pe fata dorsala a limbii (portiunea anterioara)
- limba ia forma de jgheab
- ulterior limba se sprijina pe bolta si se indreapta catre posterior

REZIDENTIAT:
- contractia mm. Milohiodieni ridica planseul bucal odata cu limba, care apasa cu forta pe bolta
palatina, impingand bolul spre faringe
- limba exercita pe bolta o presiune de 41-70g/cm² in functie de consistenta alimentelor
- presiunea se exercita mai ales pe partile laterale ale boltii
- timpul bucal al deglutitiei se schimba cu varsta

a) faza colectarii lichidelor

- bolul alimentar este colectat la marginea anterioara a limbii, care e retractata
- partea dorsala a limbii are contact cu palatul moale
- buzele sunt in conact
- arcadele sunt in inocluzie
b) faza de transport
1) primul timp al deplasarii
- contact intre regiunea dorsala a limbii si valul palatin
2) al 2-lea timp al deplasarii
- 1/3 anterioara a limbii in contact cu palatul
- 1/3 medie se recurbeaza
3) al 3-lea timp al deplasarii
- contact intre limba si palatul dur
- palatul moale ridicat si inchide posterior N-F
- bolul trece in faringe
- arcadele dentare sunt in contact

2. Timpul faringian
 - scurt: ~ 1 secunda
- implica declansarea unor reflexe, datorita contactul bolului cu anumite zone ale CB si
faringelui, care determina bolul sa patrunda in faringe si sa nu se intoarca catre N-F sau laringe
 1/3 posterioara a limbii e in contact cu palatul moale care e ridicat
 Dintii sunt in ocluzie
 Buzele sunt in contact
3. Timpul esofagian
- debuteaza cu deschiderea orificiului crico-faringian
- presupune declansarea unei unde peristaltice cu rolul de a deplasa bolul
- se finalizeaza prin deschiderea reflexa a orificiului cardia
 fata dorsala a limbii are contact ferm cu palatul, opunandu-se refluxului catre N-Z si
oro-faringe;

La finalul deglutitiei mandibula se plaseaza spontan in RC.

Dpdv evolutiv timpul bucal cunoaste niste diferente:
1) la nn pana la 6 luni: deglutitie fiziologica infantila (cu limba intre arcadele adentate, exista
contact intre limba si buze); =deglutitie viscerala
2) perioada de tranzitie: 6 luni – 1,5 ani (eruptia M1 temporar)
3) deglutitia matura, care presupune: arcadele in contact, limba posterior de incisivii superiori;
=deglutitie somatica

REZIDENTIAT:
- deglutitia cu arcadele in contact are loc la ingerarea alimentelor solide/ pastoase
- pentru alimente lichide, zemoase, arcadele raman departate si la adult
- daca nu se face tranzitia la deglutitia de tip adult sau se revine la cea infantila, e anormal, e un
semn de imaturitate neuro-musculara: deglutitie anormala (tip infantil)

TIPURI DE DEGLUTITII ANORMALE:

I. Deglutitia cu impingerea limbii catre anterior
1) cu limba interincisiv => inocluzie verticala frontala
2) limba preseaza pe fata palatinala a incisivilor superiori: preodentie superioara
II. Deglutitia cu impingerea limbii spre lateral
- inocluzie verticala laterala
- impresiunile dintilor pe marginile laterale ale limbii
- poate produce reincluzii
III. Deglutitia de tip posterior palatal
- se intalneste in ocluzia adanca
- dezechilibrele musculare sunt diferite pentru ca exista continenta labiala
- bolta e adanca
- versantul anterior se orienteaza spre oral => retrodentie anterioara
IV. Deglutitia linguala (sublinguala)
- cand inghite, limba se lateste in interiorul potcoavei mandibulare
- se intalneste frecvent la cei cu amigdale hipertrofice
- arcada inferioara dezvoltata in exces
 - linguoinclinare compensatorie a dintilor laterali mandibulari ± frontali (pentru ca baza
alveolara e foarte larga)
- maxilarul superior nu are stimul pentru dezvoltare trasversala => hipodezvoltare transversala
- apare ocluzia inversa

REZIDENTIAT:
Corelatii intre deglutitie si anomaliile dento maxilare
Prelungirea si permanentizarea stadiului de deglutitie infantila reprezinta o incapacitate a copilului
de a-si adapta miscarile la noile conditii create de eruptia dentara, consecinta a unei intarzieri in
maturizarea nervoasa si musculara.
 In functie de momentul instalarii apar modificari ocluzale diferite.
 Slefuirea selectiva a caninului se poate incepe cu varsta de 5 ani (pentru a nu cauza
inocluzie verticala.

FACTORI ETIOLOGICI AI ANOMALIILOR DENTO MAXILARE II

III. FUNCTIA MASTICATORIE
- e functia cea mai importanta
- ADM este aparatul masticator

CB are rol in procesul de digestie prin mai multe mecanisme:

1. incizia si triturarea alimentelor
2. functia gustative
3. impregnarea cu saliva a alimentelor => bolul alimentar
4. Inceputul digestiei prin anumite enzime (lizozim)

 Cand se realizeaza alimentarea naturala, apare fiziologic un sincronism intre musculatura

cervicala, lingual si circumorala

SUPTUL presupune 2 mecanisme diferite:

1. Succiune (se creaza vid in CB => presiune negative)
2. Presiune (intre limba si buze => implica miscari coordonate ale mandibulei, propulsia acesteia,
contractii ale musculaturii limbii, buzelor, obrajilor)

Inconveninentele alimentatiei artificial a nou-nascutului:

1. nu exista propulsia mandibulei (in mod normal, la nn, arcada mandibulara circumscrie arcada
maxilara)
2. travaliul muscular este scazut => suportul scheletal facial se la dezvolta mai putin
3. secretia salivara e mai scazuta
4. aerofagia e mai prezenta => se va satura mai repede
 semne prezente de rahitism, carii de biberon, imunitate scazuta
 Daca alimentarea are loc corect (masticatie maseterina):
=> dezvoltare scheletala normala, are loc propulsia mandibulei, contractie coordonata si echilibrata
a muschilor labiali si a antagonistilor (mm. valului palatin) si rezulta pozitionarea corecta a M de 6
ani.
=> abraziunea dintilor este egala si fiziologica, ceea ce face sa se stabileasca si la nivelul incisivilor
o relatie corecta
Daca exista masticatie temporala (si nu maseterina):
 abraziunea dintilor are un grad mai redus si se poate realiza cu tipare atipice;
 mandibula ramane pe o pozitie posterioara
 pot aparea probleme de pozitionare sagitala a M de 6 ani
 de multe ori se creaza premisele pentru o supraacoperire frontala mai mare, mergand pana la
ocluzie adanca;

Mecanismul de masticatie evolueaza de la nou nascut la adult:

- la un nn, cand suptul este adentat, miscarile mandibulei sunt libere, nesistematizate
- odata cu aparitia dintilor (a 2 a etapa), mai precis odata cu aparitia M2 temporar, incep sa apara
miscari in plan vertical si orizontal, miscari de propulsie si retropulsie, miscari in ABT si
miscari de lateralitate

Combinarea miscarilor = MISCARI DE CIRCUMDUCTIE

Acest mecanism duce la fenomenul de abraziune dentara care ofera libertatea ocluzala caracteristica
dentitiei temporare;
 plan de ocluzie orizontal la DT;
 curba lui Spee la DP;

- odata cu aparitia DP, se modifica dinamica masticatorie si incepem sa vorbim despre

stereotipuri masticatorii:
1. miscari in plan orizontal – FRECATOR
2. miscari in plan vertical – TOCATOR
3. combinatii intre cele 2 – ideal

ETAPELE MASTICATIEI
I. INCIZIA
- se realizeaza de catre dd frontali
- presupune mai multe etape fuctionale:
1. coborarea mandibulei
2. propulsia
3. ridicarea mandibulei pana in pozitia cap la cap a incisivilor centrali
4. intoarcerea distala a incisivilor centrali cu alunecarea pe fetele palatinale a incisivilor
superiori
II. TRITURAREA
- se realizeaza la nivelul dd laterali (cuspidati) prin miscari de circumductie (presiune)
 - presupune un ciclu de 4 timpi care sunt separati prin tipul de contacte interdentare sau
interarcadice
1. Faza 1 – faza libera, faza de atac
- presupune un crearea spatiu interarcadic prin interpunerea alimentelor
2. Faza 2 – prejuxtaocluzala, faza de orientare
- tot prin intermediul alimentelor, cuspizii dintilor laterali inferiori se orienteaza fata de cei ai
dintilor laterali superiori in pozitie corecta ocluzala
3. Faza 3 – juxtaocluzala
- presupune alunecarea pantelor cuspidiene inferioare pe cele superioare
4. Faza 4 – de ocluzie
- cuspizii se sprijina in fosete, in pozitia finala ocluzala, ca o consecinta a angrenarii complete a
maxilarelor

 toate presupun miscari coordonate a musculaturii maseterine, linguale, circumorale si

propulsoare a mandibulei
 rezultatul final al fazelor este formarea bolului alimentar

EFICIENTA MASTICATORIE
= capacitatea ADM de a tritura alimentele in fragmente cat mai mici; depinde de aria masticatorie, de
intensitatea si numarul miscarilor masticatorii (masticatie lenesa/ grabita);
FUNCTIA MASTICATORIE
 Exista 2 tipuri de ansambluri care fac posibila aceasta functie:
1. ansamblul mandibula – maxilar care implica raportarea statica si dinamica a mandibulei fata de
maxilar si scheletul cranio-facial
2. ansamblul dento-alveolar - intermediat prin structuri parodontale

Rezidentiat:
 Presiune asupra osului alveolar=>rezorb
 Ideal : F in axul dd, fie perpendicular pe una din fete
 Intensitatea F:
o Temporal (35 kg)
 Fascicul anterior: ridicare, propulsie
 Fascicul mediu: lateralitate
o PTG extern (28 kg)
o Maseter (26kg)
 Ridicare, secundar propulsie
o PTG intern (16 kg)
-combinarea dintre PTG face anumite miscari de lateralitate
 In timpul masticatiei, dd sunt supusi la anumite presiuni foarte mari. Parodontiul are o
capacitate discriminatorie proprioceptiva, suportand presiuni de :
 Incisivi (32 kg)
 Canini (35 kg)
 PM (44 kg)
  M1 (46 kg)
 M2 (64 kg)
 * la F, fortele dezvoltate de molari= 2/3 din B

In reeducarea functiei masticatorii se pot recomanda exercitii care sa vizeze consumul de alimente
de consistenta dura (ex: guma de mestecat). Urmarirea acestor exercitii este scaderea pragului de
sensibilitate dentara, ca urmare a cresterii fortei (↓ cu 40-50% intr-o luna). Daca exercitiile nu sunt
efectuate suficient timp (cel putin 6 luni), se revine la pragul initial dupa aproximatic 2 saptamani de la
incetare.
La nivel dentar, sub influenta masticatiei apar niste deplasari si modificari adaptative. Consecinta
directa a masticatiei este INTRUZIA, care se realizeaza in 2 faze:
1. mai amplu si mai rapid – asigurata de alungirea fibrelor parodontale
2. mai lenta si mai mica in amplitudine – asigurata de deformarea elastica a osului alveolar
tractionat de fibrele parodontale
 ambele faze sunt mai mici in amplitudine cand inaintam in varsta, cu precadere cea de-a doua

MECANISME PRIN CARE MASTICATIA INFLUENTEAZA DEZVOLTAREA ADM

1. contractia musculaturii: toti muschii masticatori, iar cand aceasta contractie este intensa, egala,
simetrica si echilibrata, se asigura conditia unei dezvoltari dimensionale si posturale corecte
2. cresterea fluxului sanguin la nivelul zonelor la care se realizeaza contractia muschilor si la
nivelul oaselor la care se insera muschii (este o consecinta a contractiei muschilor)
3. cantitatea de saliva care variaza in functie de consistenta alimentelor si de cat timp se realizeaza
masticatia

 resorbtia anterioara si apozitia posterioara => micsorarea unghiului mandibular fiziologic,

care se stabileste la varsta de 12 ani; + alungirea ramului orizontal
 atrezie = lipsa congenitala a unei formatiuni anatomice

Masticatia insuficienta, masticatia unilaterala, existenta unui anumit stereotip masticator sau
preferinta pentru o anumita consistenta sau tip de alimente, duc la modificari semnificative asupra
cresterii maxilarelor care se vad prin:
- incongruente
- blocaje ocluzo articulare (exemple de blocaj ocluzo-articular: supraacoperire verticala de M1,
angrenaj invers in zona frontala/laterala => o problema de ocluzie limiteaza o miscare
articulara)
- lipsa de structurare parodontala
- mezio pozitie generalizata

Mecanismul prin care masticatie influenteaza aparitia unei anomalii, dar si mecanismul prin care
anomaliile pot sa influenteze exercitarea functiei masticatorii se refera la:
 - reducerea ariei masticatorii, care poate aparea prin:
1. decalaj sagital intermaxilar
2. inocluzie sagitala frontala
3. inocluzie verticala frontala
 =>dd aflati in ocluzie sunt suprasolicitati
 =>dd care nu prezinta contact ocluzal vor fi infrasolicitati
 frecventa modificarilor parodontale se va produce pe dd infrasolicitati, in timpul
cresterii

- blocaje ocluzo-articulare (URGENTA):

 Limiteaza miscarile masticatorii
 De regula sunt permise doar miscari verticale
 Cu cat blocajul e mai aproape de determinantul posterior (ATM), cu atat va determina
o trauma ocluzala mai mare asupra ATM (ex:angrenaje inverse=urgente ortodontice)

TRATAMENT:
1. se pune problema inlaturarii factorului dureros:
- tratamentul leziunilor odontale
- tratamentul leziunilor parodontale
2. presupune reeducarea, care vizeaza grabirea ritmului alimentar daca e lenes, daca are masticatie
unilaterala sa devina bilaterala, masticatia grabita se diminueaza
3. presupune corectarea anomaliilor dento-maxilare care ar avea ca rezultat marirea ariilor
masticatorii, asigurarea miscarilor de circumductie, ca urmare a deblocarii ocluzale

IV. FONATIA
= emisia de sunete articulare caracterizate de parametri precum: intensitatea (cat de tare), inaltimea
(sus/ jos), timbrul (depinde de cavitatea de rezonanta), durata.
Exista 2 mecanisme care fundamenteaza acest mecanism:
1. Teoria clasica – suntele sunt produse de vibratia pasiva a corzilor vocale cand aerul trece printre ele
1. 2. Teoria neuromusculara – explica emisia de sunete prin vibratia activa a corzilor vocale ca
urmare a decalajului de impulsuri nervoase in nervii recurenti care sunt transmise la nivelul mm
corzilor vocale (mm ari si tirovocal).

CORZI VOCALE = formatiuni musculo-tendinoase asezate la nivelul laringelui; in pozitie de repaus,

intre ele se formeaza un spatiu = RIMA GLOTIDIS
TEORIA NEURO-MUSCULARA explica emisia de sunete prin vibratia activa a corzilor vocale ca
urmare a declansarii de impulsuri nervoase in nervii recurenti, care sunt transmise la nivelul mm
corzilor vocale (mm ari si tirovocal).
Contractia activa a mm. corzilor vocale – 4 faze:
1. indepartarea corzilor vocale (abductia)
2. elongarea maxima
3. apropierea (adductia)
4. alipirea CV (acolarea)
 La nn, nervii recurenti sunt egali; pe masura ce copilul incepe sa vorbeasca, recurentul stang
se alungeste si devine mai gros (recurenti egali ca la NN=> muti); Recurentul stang trece pe
sub aa.subclavie . Este mai lung cu 10 cm si mai gros.

Indicele neuro-muscular:
o Inspiratie=>corzile vocale nu vibreaza= inhibare fono-respiratorie Fabre
o Producerea sunetului= expir sub o anumita presiune (sunet glotic initial)
o Aerul expirat intampina o rezistenta-impedanta de scurgere (comanda inspiratia pentru
urmatoarele emisii)

PAVILIONUL FARINGO-BUCAL
- rol in scaderea intensitatii sunetului (control asupra intensitatii)
- in functie de locul si modul in care se formeaza suntele, rezulta vocale sau consoane
 vocale = sunete produse direct prin contractia variabila a corzilor vocale; sunt diferite in
functie de locul unde se formeaza si de miscarea care este implicata in articularea lor; se
pot forma la nivel labial, la nivelul limbii, a portiunii superioare sau inferioare a CB
(superior: rezonator nazal, inferior: rezonator bucal)
 tipuri: vocale palatale, mediale, velare; in functie de calibrul pavilionului faringo-bucal
: deschise/ inchise/ mijlocii
 consoane = sunete produse in diferite segmente ale pavilionului faringo bucal, in functie
de interactiunea coloanei de aer cu aceste regiuni, prin contractia musculaturii aferente
 tipuri: labiale, labio-dentare, linguo-palatale, linguo dentare;

TULBURARI DE FONATIE SI ANOMALII DENTO-MAXILARE

- o tulburare de fonatie poate da o anomalie
- daca exista o anomalie, de exemplu ocluzie deschisa si tulburari de fonatie, se corecteaza
anomalia si tulburarea devine mai mare => necesita reeducare de catre logoped

Tulburari de fonatie:
- modificari de pronuntie = dislalie
 - moficari de sonoritate = rinolalii
 Dislalii – se refera la pronuntarea unor consoane, care, mai ales in situatia unor
interpozitii, agraveaza o anomalie existenta (ex: existenta pelticului, sigmatismului)
 Rinolalii
a) inchise – voce nazonata in obstructie tranzitorie a segmentul nazal (deviatie de sept)
b) deschise – comunicare intre CB si segmentul nazal (despicaturi anterioare/
posterioare/ totale)
 Tulburari de ritm:
- Bradilalie
- Tahilalie
- Balbaiti

TRATAMENT
- in functie de care apare prima (cel mai frecvent anomalia)
- trimitere la logoped si urmarire in timp
- reeducare logoped
- cum afecteaza dispozitivul ortodontic corectia tulburarii fonatorii
- trebuie sa cunoastem pasii si durata reeducarii tulburarii fonatorii

OBICEIURI VICIOASE
= deprinderi care prin anumite caracteristici pot influenta cresterea si dezvoltarea ADM
- pana la 4-5 ani sunt considerate in limite normale, pentru ca plasticitatea osoasa pe care
scheletul o poate prezenta pana la aceasta varsta permite corectia spontana
- evolutia negativa depinde de intensitatea cu care se realizeaza, durata de timp, tipul obiceiului
vicios

TIPURI:
1. respiratia orala
2. succiunea
3. interpozitia (cu/ fara succiune)
4. atitudini posturale

 succiunea se poate asocia cu alte obiceiuri vicioase sau cu alte mecanisme: presiune (apare
deformarea elementelor) sau tractiune (mai grav)
 interpozitia si succiunea buzei inferioare: urme ale incisivilor inferiori, adancirea santului
labio-mentonier

Pot fi:
 autotrope (apartin ADM): interne – limba; externe – obraji, buza;
 heterotrope: deget, pix

In cadrul sindromului Brodie este prezenta ocluzia lingualizata bilateral; Exista o dezvoltare maxilara
transversala in exces si dezvoltare mandibulara transversala insuficienta.
  atitudini posturale
 diurne – sprijin pe barbie/ in pumn => lordoza cervicala
 nocturne – dormit in decubit lateral cu capul pe pmn, dormit in decubit dorsal cu capul
in extensie, dormit cu capul in flexie

Tratamentul atitudini posturale:

-gimnastica medicala de corectie
-educarea respiratiei

CURS 6 FACTORI GENERALI IN ETIOLOGIA ANOMALIILOR DENTO MAXILARE

Orice patologie care apare in evolutia ADM prezinta o cauza, cresterea si dezvoltarea
mandibulo-maxilara fiind supuse unor factori generali si loco-regionali. Factorii generali care
influenteaza cresterea sunt: ereditatea, factori neuro-endocrini, factori metabolici. Ponderea cea mai
mare o are ereditatea, care influenteaza dezvoltarea atat din perioada intrauterina, cat si dupa nastere.
Desi are un rol preponderent pentru morfologia ADM, e greu de precizat in ce masura interactioneaza
cu factorii loco-regionali, astfel ca in etiologia anomaliilor DM: 75-90% sunt de cauza functionala si
10-25% de cauza ereditara.
Este foarte importanta determinarea etiologiei in anomalii, pentru un diagnostic si tratament
corect; orice tratament trebuie sa inceapa cu atenuarea factorului etiologic.
Factorii generali influenteaza potentialul, durata, cantitatea si ritmul de crestere.
Factorii loco-regionali influenteaza directia de crestere.
Cu cat factorul etiologic actioneaza in perioadele initiale ale formarii, cu atat patologia e mai
severa.
I. EREDITATEA
La nivel mandibulo-maxilar determina:
- forma, volumul dintilor si al proceselor alveolare
- adancimea si configuratia boltii palatine
- pozitia dintilor in raport cu procesele alveolare
- pozitia proceselor alveolare in raport cu baza maxilarelor
- pozitia maxilarelor in raport cu baza craniului
- tiparul de crestere la nivelul bazei craniului

Baza craniului
- orizontal = planum
- decliv = clivus
 intre ele se afla unghiul sfenoidal unde de afla saua turceasca, cu punctual sellae (in jurul lui se
dezvolta cresterea osoasa);
Zona bazei craniului prezinta zone de crestere endocondrala care influenteaza morfologia finala a
maxilarului si mandibulei.
Tiparul de rotatie faciala:
- anterior – unghi mandibular micsorat (tipar hipodivergent)
- posterior – unghi mandibular marit (tipar hiperdivergent)
- normal – unghi madibular 120° (tipar normodivergent)

Anomalii care se transmit ereditar: ocluzia adanca acoperita, prognatismul mandibular adevarat
(exces de crestere la nivel madibular), dizarmonii dento-alveolare cu inghesuire sau spatiere, care apar
prin ereditate incrucisata, anodontiile, diastema vera in asociere cu morfologia si insertia frenului buzei
superioare.
In majoritatea sindroamelor genetice exista o afectare importanta a dezvoltarii extremitatii cefalice,
in special prin modificari de crestere la nivelul bazei craniului, care influenteaza morfologia finala
madibulo maxilara.
Exista 23 perechi de cromozomi (22 autozomali; 1 sexuali) => disgenezii autozomale/ gonadale.
Toate duc la anomalii de numar, de structura prin gene alelomorfo (anormale).
DISGENEZII AUTOZOMALE DE NUMAR
Caracteristici
1. Trisomiile
 S. Down (trisomia 21): hipotrofie staturala
 S. Edward (trisomia 18): tulburari mentale cu diferite grade; mor la varste mici
 S. Patau (trisomia 13): tulburari de crestere; mor la varste mici

a) Trisomia 21 (maladia Longdon-Down, mongolism)

- hipertelorism (distanta interoculara mare) => sgn patognomonic
- aspect mongoloid (fanta palpebrala oblic ascendenta)
- subiectii nu depasesc varsta de 40-45 de ani
- deficit mental in diferite grade
- retrognatia maxilarului, care apare prin deficit de crestere la nivelul planum-ului
- limba plicaturata, geografica, macroglosie, care determina o V-inclinare accentuata a frontalilor
anteriori
 Se instaleaza ocluzia inversa prin deficit de crestere al maxilarului si V - inclinarea frontalilor
inferiori

-modificari dentare de structura = displazii si de forma, volum

b) Trisomia 18
- nu traiesc mai mult de 3 ani
-deficit somato-psihic major
- afectarea mandibulei: ramul ascendent ramane foarte scurt
- afectarea extremitatii cefalice: deficit de crestere la nivelul oaselor frontale, ceea ce face ca regiunea
occipitala sa para foarte proeminenta

c) Trisomia 13
-modificari naso-septo-etmoidale: afectare de crestere a oaselor nazale, orbitelor (asociaza malformatii
oculare), despicaturi, aplazie palatina (lipsa)
- sindrom incompatibil cu viata

DISGENEZII DE STRUCTURA
a) S. Franceschette Zuraten-Klein (dizostoza mandibulo-faciala)
- apar modificari de crestere la nivelul mandibulei si oaselor malare => profilul de pasare (mandibula
nu creste, oasele malare sunt aplatizate, apar modificari la nivelul rebordului extern orbitar – aspect
antimongoloid: fanta palpebrala descedenta)
- decalaj maxilo-mandibular important => aspect de macrostomie (distanta intercomisurala mare)
- frecvent apar modificari la nivelul pavilionului auricular, obstruarea CAE, modificari de forma,
modifcari ale urechii interne (merg pana la surditate)
DISGENEZII AUTOZOMALE PRIN GENE ANORMALE
a) S. Apert-Crouzon (ACROCEFALOSINDACTILIA)
-aencefalie (craniu in „turn”)
- deficit de crestere la nivelul zonei malare => aspect exoftalmic + fals simdrom progenic prin deficit
de crestere al maxilarului superior (ocluzie inversa)
- hipertelorism
- sindactilie (dar strctura scheletala completa)
- Tratament: chirurgie ortognata + tratament ortodontic in prealabil (decompensarea anomaliei)

b) Disostoza cleido-craniana
- lipsesc claviculele (aduce umerii in contact)
- brahicefalia (diamentrul antero-posterior al craniului e mic)
- retrognatism maxilar (fals sindrom progenic)
- intarzieri mari de eruptie, raman dinti in incluzie, pot aparea supranumerari care cresc riscul incluziei

DISGENEZIILE GONADALE
a) S. Turner (disgenezia ovariana) – apare la fete
- lipseste un cromozom X (formula cromozomiala = 44 + X0)
- dezvoltare psihica normala
- prezinta organele aparatului genital la nastere, dar nu se instaleaza caracteristicile sexuale secundare;
uterul si ovarele se atrofiaza > infantilism sexual; amenoree precoce;
-hipotrofie staturala: maxim 150 cm
- aspect particular al gatului: pterigyum colli (din cauza unei insertii anormale a m. Pielos al gatului,
aspect asemanator siminelor: gat lat, scurt, inserat mai jos)
- deficit de crestere mandibulara => micrognatie mandibulara (profil de pasare)
- comisurile orientate in jos, fanta palpebrala antimongoloida => fata trista
b) S. Klinefelter (44 XXY) – apare la baieti
- sindrom cu exces de crestere
- exces de crestere mandibulara => sindrom progenic
- caracteristici sexuale feminine
c) Displazia ectodermala
- la baieti, transmisa prin cr. X al mamei
- afectarea tuturor derivatelor ale ectodermului (piele, par, unghii, dinti)
- la nivel tegumentar lipsesc glandele sudoripare => tulburari de termoreglare + imbatranire
- aspect albinos, par friabil
- anodontii totale, subtotale; dintii prezenti pe arcada prezinta modificari de forma si volum (nanici,
tarus)
DESPICATURILE LABIO-MAXILO-PALATINE
- pot avea componenta genetica (perturbare care apare in timpul sarcinii sau ereditar)
- deficit de crestere al maxilarului superior
- anomalii dentare izolate: rotatii accentuate, ectopii, incluzii (in special la dintii de pe
despicatura – IL, C)
- se instaleaza sindrom progenic fals
II. FACTORII METABOLICI
Rahitismul – afectare metabolica, determina modificari mari de morfologie dentara (sindrom de
ocluzie deschisa dismetabolica):
 tipar hiperdivergent (cu oblicitate accentuata a ramului orizontal, ancosa pregoniaca foarte
accentuata, etaj inferior mult marit => spatii mari de inocluzie verticala)
 bolta palatina adanca (ogivala)
 modificari dentare de structura

III. FACTORII ENDOCRINI

- dirijeaza cresterea din perioada intrauterina, cu rol de catalizatori care intarzie sau accelereaza
cresterea
 STH (hipofiza)

a) HIPERSECRETIE
 pana la 6 ani => gigantism: exces de crestere, dar proportional la nivel somatic; cel mult
dizarmonie dento-alveolara cu spatiere
 6-16 ani => acromegalie juvenila: exces de crestere la nivelul extremitatilor si mandibulei; se
poate instala sindrom progenic, poate grabi eruptia dentara
 la adult => acromegalie: boselarea la nivelul sinusurilor, accentuarea mentonului = progenie,
cresterea membrelor (maini, picioare)

b) HIPOSECRETIE
 pana la 6 ani => nanism: deficit de crestere proportional; inghesuiri dentare, taurodontie
 6-16 ani => progerie: imbatranire precoce a pielii, aspect mult mai batran, deficit de crestere
mandibulara, intarzieri ale eruptiei si apexificarii;
 peste 16 ani => caşexia pituitara (Sindrom Simmonds): tulburari trofice vasculare, imbatranire
precoce la nivelul pielii, resorbtii accentuate, forme grave de parodontopatie;

RADIOGRAFIA
Tipuri de Rx:
1. Rx endobucala, retroalveolara, izometrica si ortoradiala
2. Tehnica Clark
3. Rx cu film muscat
4. Ortopantomograma
5. Teleradiografia

1. Rx retroalveolara

Avantaje:
 Permite efectuarea de masuratori (ex: lungimea radacinii, raportul DT-DP)
 Ofera informatii precise, inclusiv despre spatiul periodontal
 Permite aprecierea rapoartele reciproce ale diferitelor structuri
 Dezavantaje:
 Limitata, nu se poate vedea o leziune mai intinsa
 Nu permite aprecierea rapoartelor in sens V-O

2. Tehnica Clark

- 2 rx retroalveolare - una ortoradiala

-una excentrica(M/D)
Principiu: se fac 2 rx retroalveolare, dintele (formatiunea) care pe a doua rx apare deplasat in acelasi
sens in care s-a deplasat sursa de radiatii (M/D), este situat mai departe de aceasta, deci spre O.
3. Rx cu film muscat
 Se foloseste in cazul in care exista dinti sau formatiuni incluse, pentru a aprecia pozitia acestora
in sens V-O
 Se utilizeaza 2 incidente, perpendiculare pe planul de ocluzie
 Bolt: centrata pe linia mediana, pe incisivi
 Simson: deplasata lateral si centrata pe elementele de radiografiat

4. Ortopantomograma
 Orto=ortoradiala
 Pan=cuprinde aproape toate elementele masivului facial

ELEMENTELE CUPRINSE PE OPG:

 Cele 2 maxilare
 Mugurii situati intraosos
 Cele 2 arcade si raportul dintre ele
 Sinusurile maxilare si raportul cu arcada superioara
 Marginea orbitala inferioara
 ATM, marimea si directia de crestere a condilului, raportul cu tuberculul articular, spatiul
articular
 Coloana vertebrala (x2)

Pe OPG se urmareste:
 Pentru dintii care sunt erupti: gradul de formare a radacinilor, gradul resorbtiei radiculare – DT
 Pentru dintii situati intraosos: dimensiunea(rap. Fata de dintii permanenti situati pe arcada),
forma, pozitia preeruptiva, inclinatii
 Prezenta dintilor supranumerari si localizarea lor
 Anodontii
 Incluzia dentara: pozitia dintelui inclus si unele din cauzele incluziei (anomalii de forma ale
dintelui inclus, obstacole in calea eruptiei, capac osos dens)
 La diastema: orientarea apexurilor, existenta unui sept fibros, inclinarea apexurilor
 Prezenta, pozitia si perspective de eruptie a M3(nu se vede inainte de 10-11 ani, mai exista si
crestere osoasa)
 Leziuni dentare, procese apicale, tratamente odontale incorecte
 Parodontiul marginal, nu se vede spatiul periodontal, eventuale largiri; se vede doar ciupirea
septului intedentar
 Fracturi, tumori

OPG in ocluzie, in IM
 Se evidentiaza relatia de ocluzie
 Apare un grad de suprapunere in plan vertical, atat in zona frontala cat si in zona laterala
 Condilul mandibular intra in cavitatea genoida
 Nu se evidentiaza foarte precis leziunile odontale din cauza suprapunerii

OPG in propulsie, cap la cap

 Nu se evidentiaza relatiile de ocluzie: se observa coroanele dintilor superiori si inferiori,
rapoartele volumetrice dintre ele, leziunile odontale
 Zonele laterale cu un spatiu de inocluzie verticala
 Condilul situat in dreptul tuberculului articular

5. Teleradiografia
Tipuri:
 de profil(informatii despre dezvoltarea masivului facial in sens verical si sagital)
 de fata(dezvoltare verticala si transversala)
 axiala
- puncte care se marcheaza pe teleRx: Sn, N, Oph, Pr, Nsa, Nsp, Pg, A, B

6. Tomografia axiala computerizata

- obtinerea unor imagini rx cu ajutorul unui fascicul de radiatie reontgen, prin tomografierea in
sectiuni, straturi perpendiculare pe axul longitudinal al organismului, implicit al craniului si
prelucrarea datelor cuantificate in computer
- este o metoda prin care pot fi luate radiografii seriate clare la adancimi gradate in oricare parte
a corpului

Avantaje:
- Analiza extrem de fina a diferentelor de atenuare caracteristica partilor moi
- Se pot sesiza diferente inregistrate intre lichide si muschi, tesut adipos, etc.
- Detecteaza leziunile osoase incipiente insotite de pierderi minerale reduse
- Eliminarea suprapunerii altor structuri

Dezavantaje:
- pret mare
 - acces limitat
- doza mare de radiatii

7. CT volumetrica digitala cu fascicul conic CBUI (CBCT)

- Fasciculul conic permite obtinerea integrala volumetrica, 3d, a imaginii unei regiuni
anatomice
- Factorul decisiv nu este geometrica imaginii, ci metodele folosite pentru reconstructia 3d,
care difera fata de cele folosite la CT
- Este generat un fascicul de raze conice in jurul centrului fix care este pacientul si care este
centrul de rotatie al sistemului
- Un aspect functional pentru folosirea imagisticii 3d este un program computerizat de
calitate

Avantaje:
- Imaginea generata este 3d, in marime naturala, iar clinicianul are o imagine mult mai exacta
- Medicul poate prezenta imediat pacientului datele in urma scanarii si poate procesa
interactiv aceste imagini, accentuand structurile anatomice specifice
- Imaginile diferite din perspective diferite pot fi generate retroactiv din datele obtinute – pot
fi create o serie de mici sectiuni aditionale
- Doza mai mica de radiatii pentru ca zona examinata este scanata o singura data

Dezavantaje:
- Pret ridicat
- Accesibilitate limitata

CURS 10 ANOMALII DENTARE IZOLATE – INCLUZIA DENTARA –

Incluzia dentara = retentie primara
Reincluzie = retentie secundara
Incluzia dentara = ramanerea dintelui in profunzimea osului/ submucos, dupa ce dintele si-a depasit
termenul de eruptie, si fara a avea sansa de a erupe spontan.
Inclavare = blocarea unui dinte in eruptie dupa ce a perforat mucoasa (dintii carora li se vede un varf de
cuspid) dar exista lipsa de spatiu.

Frecventa:
- aproape intotdeauna DP
- M3 superior + inferior, C superior, Pm inferior, M1, M2
In cazul C superior – localizarea V-O este: palatinala (50%), vestibulara (30%), intermediara (20%)
In sens vertical, cel mai frecvent caninul este situat intre apexul si coletul IL si numai in 10% din
cazuri are pozitie foarte profunda, deasupra apexului IL (se palpeaza la nivelul nasului).
Etiopatogenie:
- factori generali
- factori locali (dd. inclusi, tesuturi inconjuratoare)

CAUZE GENERALE:
- boala Crouzon (disostoza cranio-faciala)
- DLMP
- disostoza cleido-craniana
- hipotiroidii
- intoxicatii cronice medicamentoase
- ereditatea

CAUZE LOCALE:
- dupa formarea coroanei, paralel cu procesul de osificare a radacinii, dintele se deplaseaza
intraosos catre rebordurile maxilare
- aceasta deplasare poate fi oprita datorita unor cauze si mecanisme diferite

Cauze care tin de dintele inclus:

- pozitie foarte inalta a mugurelui (mai ales la canini)
- malformatii dentare: coroana foarte globuloasa (C, M), angulatie corono-radiculara, curbura
radiculara
- Ax modificat:
 sagital: mezio-inclinatii coronare pana la pozitie aproape orizontala
 transversal: mergand pana la dinte asezat de-a curmezisul arcadei
 sagital + transversal: cel mai frecvent
- pierderea provizorie sau definitiva a potentialului de eruptie => poate fi reluat in anumite
conditii (ex: aparate ortodontice, sarcina)
- ankiloza dentoalveolara – in special in reincluzii

Cauze care tin de tesuturile inconjuratoare:

- pierderea ghidajului asigurat de IL (in anodontii)
- existenta unor obstacole (persistenta DT, dinti supranumerari)
- traumatisme in copilarie (mai ales in zona frontala)
- existenta unor formatiuni tumorale (chist pericoronar, odontoame)
- capac osos dens sau fibromucoasa abundenta (in special dupa extractia precoce a DT)
- lipsa spatiului necesar evolutiei dintelui respectiv
 in aceste situatii exista o neconcordanta intre dimensiunea insuficienta a suportului osos in
raport cu cea a dintelui care trebuie sa se alinieze pe arcada; consecintele apar la nivelul
ultimilor dinti care erup: M3, C sup, Pm2 inferior;
  deficitul de spatiu poate aparea din mai multe motive: macrodontie, diastema interincisiva,
meziopozitie generalizata, dizarmonie dento-alveolara cu incongruenta, dezvoltarea
insuficienta transversala sau sagitala a arcadei;

EXAMEN CLINIC
- incluzia dintilor frontali, in special la arcada superioara, este deseori sesizata de pacienti
- incluzia dintilor laterali este descoperita de obicei, cu ocazia unui examen stomatologie de
rutina

Se constata:
- absenta de pe arcada a unui dinte, desi termenul sau de eruptie este de mult depasit
- persistenta DT pe arcada, uneori cu o implantare foarte buna
- spatiul de pe arcada este rar pastrat, de cele mai multe ori este redus, cu inclinarea dintilor
vecini spre bresa (semn patognomonic pentru incluzia C superior)
- bombare osoasa in regiunea respectiva

Patologia da tulburari:
- fizionomice si fonatorii (dd frontali)
- mecanice (deplasari ale dd vecini, RR)
- nervoase (senzitive, motorii, vegetative) – in special la M3
- infectioase (frecvent la M3, pericoronarite)
- degenerescente tumorale (in special chistice)

Diagnostic diferential: cu anodontia (Rx) si extractia (Rx + anamneza)

 Tipuri de Rx:
 OPG (de rutina)
 retroalveolara
 cu film muscat (Simons pentru zona frontala, Belot pentru canini)
 tehnica Clark (Rx excentrice)
 CT, CBCT

TRATAMENT:
Se urmareste in primul rand facilitarea evolutiei dintelui si alinierea lui pe arcada. Atunci cand acest
lucru nu este posibil, se iau in considerare extractia dintilor, extractia cu replantare (cu formarea
unei noi alveole), expectativa.
Tratament combinat: chirurgical + ortodontic – etape
- tratament ortodontic prechirugical – obtinerea spatiului pe arcada
- descoperire chirurgicala + aplicarea dispozitivului de ancoraj
- tractionarea ortodontica si alinierea pe arcada
 obtinerea spatiului se face prin:
- masurarea perimetrului arcadei – se asociaza si deplasari are dintilor vecini migrati spre bresa,
cu grija sa nu se produca RR
- extractia altui DP – trebuie efectuata o analiza foarte atenta a cazului
 interventia chirurgicala:
- urmareste indepartarea obstacolelor care au determinat oprirea in evolutie a dintelui

Au cele mai mari sanse de reusita atunci cand sunt practicate la o varsta la care mai exista potential
de eruptie
Diagnosticul si tratamentul la varste tinere este foarte important
Dintele poate erupe spontan daca s-a indepartat obstacolul
 ancorarea dintelui:

Modalitati de ancorare
- ancorare intratisulara
- ancorare transtisulara
- ancorare peritisulara:
 legatura de sarma in jurul coletului
 cimentarea unei cape/ inel
 colajul unui atas (bracket, buton, carlig, lant)

 tractionarea dintilor inclusi:

- trebuie sa inceapa cat mai curand dupa interventia chirurgicala (8-15 zile)
- tractiunea trebuie sa fie elastica
- se folosesc forte foarte usoare, care sa stimuleze eruptia
- se pot folosi aparate fixe/ mobile

REINCLUZIA DENTARA

Reincluzia dentara = tendinta de intoarcere/ reintoarcere progresiva in profunzimea osului a

unui dinte care a erupt atingand planul de ocluzie. Proces progresiv si lent, se poate opri din
motive neelucidate, intr-o etapa.

Frecventa: M2 temporat, M1 temporar, foarte rar: M1, M2 inferior.

Teorii etiopatogenice:
- teoria mecanica
- teoria tulburarii proceselor de dezvoltare osoasa
- teoria ankilozei alveolo-dentare
- teoria tulburarii metabolismului local (aritmii de metabolism)
- teoria tulburarii proceselor evolutive locale

REINCLUZIA PARTIALA:
- o parte din coroana dintelui este vizibila
- dintii vecini pot fi inclinati sau nu spre dintele reinclus
 - denivelarea la nivelul procesului alveolar
- poate interesa unul sau mai multi dinti la acelasi subiect (in special M temporari)

Pe Rx se observa:
- rizaliza in diferite stadii a dintelui reinclus
- dintele succesional aflat in profunzimea osului/ absenta acestuia
- prezenta zonelor de ankiloza osteoradiculara

REINCLUZIA TOTALA
- absenta dintilor de pe arcada , fara sa fi fost extrasi
- dintii vecini pot fi inclinati
- denivelare la nivelul procesului alveolar
- diagnostic diferential cu inclinarea
- orificiu pe creasta prin care se poate palpa coroana dintelui reinclus
- dintii pot fi acoperiti doar de mucoasa, dar si de tesut osos
Pe Rx se observa:
- molarii temporari cu radacini mai mult sau mai putin resorbite, dar infundat in os sau
submucosa
- premolar situat profund, cu radacini formate corespunzator varstei
Diagnostic diferential cu
- reincluzia partiala :
- oprirea in evolutie a dintilor
- intruzia posttraumatica partial
- pe baza anamnezei , examenul clinic si Rx
- existenta unor obturatii pe fetele vertical

Diagnostic diferential in reincluzia totala:

- cu incluzia dentara pe baza datelor obtinute in anamneza
- existenta unor documentatii obiective
- prezenta unor leziuni carioasa tipice
- existent unor obturatii pe oricare dintre fetele dd
- imagini Rx caracteristice
Evolutia este progresiva , nu avem control asupra evolutiei
Consecinte :
 - denivelarea planului ocluzal
- tulburari ocluzale din cauza migrarii dintilor vecini si antagonisti
- forte anormale la nivelul dintilor inclinati
- incluzia succesionalului permanent sau ectopia lui
- carii la colet si radiculare ale dintilor vecini
- hipersensibilitate , parodontopatii marginale ale dintilor vecini, prin denudarea acestora
Tratament :
- reconstruirea contactelor aproximale si ocluzale ale dintelui reinclus
- luxarea dintelui anchilozat , pentru a-I permite reluarea eruptiei
- extractia sau replantarea cat mai precoce
- expectativa
Variante terapeutice :
- reincluzia M2 temporar : extractive pentru a se permite evolutia succesionalului sau inchiderea
spatiului in anodontie
- in anodontii se poate incerca refacerea coronara a dintelui reinclus
- in reincluzia M1 : luxare pt a-si relua eruptia sau extractia lui daca nu s-a intamplat acest
lucru
- in reincluzia tardiva a M1 : refacere morfofunctionala a dintelui, urmata de extractie daca
procesul de reicluzie continua

CURS 11 ANOMALII DENTARE IZOLATE

ANODONTIA
= lipsa congenitala a unor dintri dintr-o anumita dentitie (DT, DP), pentru care nu au existat muguri
dentari/au fost distrusi in stadia precoce (de regula, in organogeneza).
Terminologia variaza in functie de:
 Intindere:
o ANODONTIE TOTALA= lipsesc toti dintii de pe o arcada
o ANODONTIE PARTIALA REDUSA=HIPODONTIE
 Lipsa 1, 2 dinti de pe o arcada/hemiarcada
o ANODONTIE PARTIALA INTINSA=OLIGODONTIE
 Nr dintilor mai mare
o ANODONTIE SUBTOTALA
 Cand mai sunt prezenti 2-3 dd pe o arcada
  Modul in care a aparut:
o AGENEZIE DENTARA
 Absenta dintilor pentru care niciodata nu au existat muguri dentari

*in anodontie au existat muguri, dar au disparut pe parcurs

ANODONTIA TOTALA SI SUBTOTALA
o Pot sa apara ca simptome.manifestari in cadrul unor sindroame generale.
o Se pot intalni ca tulburari complete de dezvoltare ADM si mai rar, ca afectiune independenta.
 Etiopatogenie:
o Influenta unor factori generali (predispozitie, lues congenital, boli constitutionale,
afectiuni virale ale mamei in timpul sarcinii, tulburari nutritionale ale mamei in timpul
sarcinii, disendocrinii, alcoholism al mamei, tulburari neurotrofice)

-cand anodontia totala/subtotala apare in sindroame, cel mai frecvent o urmarim in displazia
ectodermala:
 Clinic:
o Tulburare generala a tuturor tesuturilor de origine ectodermala (par, piele, gl
sudoripare, dd)=> anodontie totala/subtotala, piele uscata, friabila cu zone de
hiperkeratoza, gl sudoripare absente, par cu aspect uscat, hipotricoza, par friabil,
hipo/sindactilie
o Intraoral: creste edentate subtiri (ca la edentatul total vechi)

Alte sindroame in care intalnim anodontia totala/subtotala:

 Disostoza mandibulo-faciala
 Disostoza acto-faciala
 Condroectodermodisplazie
 Lipoidproteinoze
 Sdr. Down
 DISOSTOZA CLEIDO-CRANIANA
o Clinic:
 Etaj inferior drastic micsorat
 Profil convex pathologic
 Sant labio-mentonier accentuat
 Menton de regula proeminent
 Buza inferioara rasfranta
 Hipodezvoltare osoasa mandibulara
 De cele mai multe ori, subiectii sunt hipotrofi
o Intraoral:
 Creste reduse (atat V-O, cat si vertical)=> forma de benzi de fibromucoasa
 Daca exista cativa dinti, acestia prezinta o relatie ocluzala de intercalare in sens
M-D, dd au modificari de forma si volum (microdontie, dd conici)
 Daca exista dinti- acestia sunt de regula canini sau pot fi prezenti 1-2 M1
permanenti)
  Daca dintii au modificari de forma si dimensiune, de regula nu au modificari de
structura
 Limba este marita de volum
o Modificari functionale
 Modificari fizionomice semnificative (aspect facial de copil batran, santuri
periorale adancite)
 Functia masticatorie:
 alterarea DVO
 reducerea semnificativa a ariei de masticatie
 Blocaje ocluzo-articulare datorita relatiei de ocluzie intercalate
 Modificari ATM (in timp)=>miscari masticatorii dezordonate (nu exista
ghidaj)/blocate(datorita relatiilor ocluzale intercalate)
 Diferente intre un edentate si un adentat:
 Adentat: intre dd vecini bresei nu exista fibre parodontale transseptale
 Edentate: fibrele apar dupa extractia dd respectiv
o Tratament
 Trebuie sa debuteze foarte repede
 Organism in crestere pe care trebuie s ail ajutam sa creasca
 PT reglabile (sa nu infranam cresterea spontana)
 CP mult mai defavorabil ca la un adult
 Copiii sunt greu de motivate in purtarea PT
o Obiectivele tratamentului
 Obtinerea DVO a etajului inferior
 Conformarea unui profil mai normal=>integrare sociala
 Imbunatatirea functiei masticatorii pentru restul alimentelor care nu sunt lichide
(transmite F stimulatoare masivului facial, insa asigura aportul nutritive necesar
pentru cresterea si dezvoltarea mai normale)
o Solutii de tratament:
 Protetice
 PT cat mai devreme posibil
 In anodontia subtotoala dd existenti se folosesc pentru cresterea
stabilitatii protezei totale
 Este obligatorie schimbarea periodica la maxim 1-2 ani, pentru a nu
infrana cresterea, dar si in constitutia PT se pot aplica suruburi
ortodontice care vor fi reglate mai rar decat in cazul aparatelor
ortodontice
 Utilizarea unui parodontiu artificial (strat acrylic depresibil) care poate fi
utilizat in 3 variante diferite:
o Ca strat mucosal
o In grosimea bazei PT
o Intre dd artificiali si baza PT
 Scop:mimarea unei reziliente parodontale

-in perioada 1-2 ani cat pacientul poarta PT , de multe ori sunt necesare rebazari.
Modalitatea de montare a dd difera fata de PT la adulti (se fac anumite artificii
de montare, spatieri intre dd)
ANODONTIA PARTIALA INTINSA (OLIGODONTIA)
 De regula, intereseaza cu aceeasi frecventa ambele sexe
 Mai frecvent DT
 Clinic
o Cu cat lipseste un nr> de dinti, cu atat ne apropiem mai mult de anodontia
subtotala/totala.
o Etaj inferior micsorat
o Santuri periorale accentuate
o Buza inferioara rasfranta
o Profil convex
 Intraoral
o Microdontie, modificari de forma, relatie ocluzala intercalate
o Daca C permanent evolueaza mezial de C temporar, extragem cat mai tarziu C
temporar (folosim C temporar ca un ghid de eruptive pentru C permanent catre
meziopozitie)
o Anodontia de Pm2=>M2 temporar poate sa reziste pana la 40-50 de ani. Trebuie
sa ne gandim si la dd restanti pe care ii avem. Daca se ia decizia de extractive,
aceasta se face cat mai rapid. Daca anodontia e descoperita la un adult, M2
temporar se lasa in pace.
 Protezare
o Vedem daca e necesara crearea de spatiu/ nu
o Tipul protezarii
o Pasul/Solutia urmatoare

!! Cand se urmareste inchiderea biologica a unor spatii:

 Maxilar
o Mezializarea adduce dupa ea ingustare (medicul va mezializa si largi)
 Mandibula
o Adduce largire (medicul va mezializa si ingusta)

DINTI SUPRANUMERARI

 Existenta unui numar mai mare de dinti intr-un anumit sector al arcadei fata de seria normala,
erupti/situati intraosos
 Denumiri: pleiodontie, hiperdontie
 Localizare: -pe zona frontala =meziodens
-lateral de zona molara = paramolari
-distal de zona molara = distomolar
-orientat invers fata de planul de ocluzie = dinte anastrofic
 Macroscopic: putem intalni ca formatiuni izolate, de seria statatoare sau sudate de dintii din
seria normala. In functie de modul in care apare alipirea, exista:
o Unirea dintilor de forma + marime diferita = dentes confuzi
o Unirea dintilor de forma + marime e comparabila -> uniti la nivel radicular =geminism
o Forma + marime comparabila uniti la nivel coronar = dinti fuzionati
o Un dinte crescut in interiorul altuia = dens in dente
o Un dinte alipit in exteriorul altui dinte = dentes evaginatus
o Talon cusp=forma atipica de dentes evaginatus
 Daca avem perle de smalt, le consideram formatiuni supranumerare (dentina se formeaza
inaintea smaltului si stimuleaza initiera depunerii de smalt

Etiopatogenie:
1. Teoria celei de-a II-a dentitii: existenta unei lame dentare tertiare are ar da nastere la cea de-
a III-a dentitie

PRO:
-dintii supranumerari se formeaza oral fata de cei din seria normal
-formarea dintilor supranumerari e in intarziere fata de DP din seria normala
CONTRA:
-dintii supranumerari apar vestibular
-care insotesc DT
-care sunt intr-un stadiu de dezvoltare
2. Teoria atavica => formula dentara: 6 incisivi, 8 premolari, 6-8 molari
-nu explica cum pot sa apara C supranumerari, cum la acelasi pacient exista anodontie +
dinti supranumerari in sectoare diferite de arcada
3. Teoria diviziunii mugurelui dentar -> un mugure in perioada de formare s-ar divide,dupa
care fiecare formatiune se dezvolta separat
CONTRA:
-daca ar fi valabila, dintii ar avea volum si forma comparabila (in realitate este invers)
-obligatoriu sa fie formatiuni independente => (F)
4. Teoria mugurilor adamantini multipli: ar exista multi muguri adamantini si conform unui
program genetic, unii se atrofiaza si altii cresc. Nu a fost dovedita histopatogenetic
5. Teoria …………
-undeva, in stadiul de clopot a formarii organului dentar, tot datorita activarii suplimentare a
lemei dentare, se produca o evaginare a epiteliului adamantin (mai intai a celui extern, apoi
a celui intern), dupa care formatiunile se dezvolta independent.
CONTRA: dens in dente

Manifestari clinice:
 -dintii supranumerari frontali -> tulburari fizionomice (incongruente, deformari ale regiuni
fronale, dinti foarte voluminosi, meziodens)
-pozitii palatinale => blocaje ocluzo-articulare (atat pe zona frontal ca si pe zona laterala)
-induc incongruente cu inghesuire
-cand rman inclusi => tulburari nervoase (senzitive,motorii,veg.)
-pot degenera cel mai frecvent chistic (de ex: odontoame complexe)

Incongruenta apare pentru ca volumul dentar > volumul alveolar

Forme clinice:
 Dinti supranumerari eup fara a bloca eruptia unui dinte din deria normal (simptom:
tabloul clinic al malpozitiilor = rotatii, lipsa spatiu, alterarea conditiilor de
autocuratire, modificare de axe dentare, fenomene inflamatorii gingivale, blocaje
ocluzo-articulare mai ales cand supranumerarul erupe intr-o pozitie palatinala)
 Dinti supranumerari au erupt si impiedica eruptia unui dinte din seria normaloa
(tablou clinic de incluzie)
 Dinti supranumerari si cei din seria normala sunt in incluzie
 !!! Poate sa apara si rizaliza, mobilitate dentara (consecinta indirecta)

Conduita terapeutica:
 Dinte supranumerar perfect aliniat, nu da tulburari ocluzale+functionale -> se pastreaza
 In contextul arcadei pacientului exista unul/mai multi dinti compromisi si dintele
supranumerar are forma+dezvoltare acceptabila, renuntam la cei compromisi si pastram
dintele supranumerar
 Cand dintele supranumerar impiedica eruptia DP sau creaza incongruenta dento-
alveolara, sau impiedica semnificativ ocluzia, se extrage si urmeaza trratamentul
incluzie DP

CURS 13
DIASTEMA VERA
Definitie= este anomalia dentara izolata caracterizata prin prezenta spatiului interincisiv pe linie
mediana
-mai frecvent la incisivii centrali sup
-anomalie cls I Angle (in general), dar poate fi asociata si cu anomalii scheletale
-simetrice/asimetrica in raport cu linia mediana
-cu marginile convergente/divergente/paralele

Etiologie
1.ereditara
2.morfologia frenului (se poate si mosteni)
-fren foarte lat care se asociaza cu diastema cu margini paralele
-fren cu insertie joasa pe creasta-> diastema cu margini divergente
-fren gros cu insertie inalta-> diastema cu margini convergente
3.fibromucoasa densa renitenta (de la insertia frenului pana la papilla retroincisiva),se poate asocia cu
sept gros intraalveolar
4.sept gros intraalveolar
5.anomalii dentare de forma si nr
-frecvent anodontia unilat/bilat de I lat sup/ I central inf
-dintii supranumerari=meziodensul (cel ramas in incluzie determina diastema asimetrica)
6. incluzia dentara (Csup-poz orizontala cu varful langa apexurile I centrali=>D inclinarea I central-
semn patognomonic in incluzia de C)

Diagnostic diferential
-trema si diastema din microdontii
-diastema din boala parodontala
-diastema din dentitia temporara
-diastema care apare tranzitoriu in perioada de eruptie a incisivilor centrali
-diastema consecutiva extractiilor

Examen complementar
1.OPG (pt septul fibros intraalveolar)
2.teleradiografia de profil (cand se asociaza cu anomalii scheletale)
3.modele de studio

Tratament
1. Curativ propriu-zis
-indepartarea cauzei:
▪frenectomia+frenoplastia (important de modificat si pt linia surasului)
▪excizia fibromucoasei renitente, daca se asociaza si cu sept fibros-> indepartarea cu o
freza cilindrica fissure (!atentie la varsta, a nu se leza zonele de crestere)
-aparat mobil cu arcuri lineare simple sau incrucisate
-aparat fix
-contentia fixa/mobila (este foarte importanta din cauza ca anomalia are un potential mare de
recidiva) !! Nu se aplica in perioada de crestere, altfel blocheaza sutura mediana

DIZARMONIA DENTO-ALVEOLARA (DDA)

Definitie=expresia dizacordului intre marimea dintilor si perimetrul procesului alveolar; cu

inghesuire/spatiere
-sinonim=incongruenta dento-alv
-anomalie cls I Angle, dar se poate incadra si in clas a II-a/a III-a daca se asociaza cu anomalii
scheletale

Etiologie
1.primara
2.secundara
-micro/macro-dentia asboluta/relative
-caria+complicatiile ei (reducerea morfologiei dintilor, pierderea precoce a
dintilor=>mezializari de grup)
-deficite de crestere care apar prin perturbari functionale (ex: respiratia orala)

Clasificare
1.DDA usoara
2.DDA moderata
3.DDA severa

Semne clinice
1.DDA usoara
-in perioada incipienta a eruptiei dintillor permanenti
-discreta lingualizare a I centrali inf; vestibularizare I centrali sup
-reducerea usoara a spatiului pt I lat
-nu exista probleme de spatiu pt m de 6 ani sau pt mugurii dintilor succesionali
2.DDA moderata
-malpozitia accentuata a I centrali, care erup cu tendinta ectopica (V-sup/L-inf)
-reducerea mai accentuata a spatiului pt I lat
-m de 6 ani si mugurii dintilor succesionali au suficient spatiu
3.DDA severa
-deficit mare de spatiu pt I lat, erup ectopic/raman in incluzie
-deficit de spatiu pt m de 6 ani, semn patognomonic= se blocheaza in eruptie cu coroana
sub coroana m2 temporar (tratament= slice cut/extractia m2 temp)
-deficit de spatiu pt dintii succesionali (vizibil per x)

Tratament
-poate incepe in perioada de crestere
-depinde foarte mult daca se recurge la extractii seriate (varsta, asocierea cu anomaliile
scheletale, tiparul de crestere facial->hiperdivergent favorizeaza extractia/hipodivergent nu
favorizeaza)
-aparat ortodontic fix/mobil (alungirea arcadelor)
 CURS 8 Terminologie si clasificare anomalii dento-maxilare

- Cantitativ: exces sau deficit

- De pozitie: vizand implantarea dd la nivelul arcadelor, arcadele pe bazele maxilarelor sau ale
maxilarelor pe baza craniului
- De directie: cand axele dd, proceselor alveolare sau maxilarelor sunt modificate
- De ritm de dezvoltare

PLANURILE
1. Medio-sagital: pe linia mediana, ant-post
2. Orizontal: orizontala de la Frankfurt
3. Transversal: strabate organismul dintr-o parte in alta

Termenii folositi pentru definirea anomaliilor ADM sunt formati din:

- prefix: indica sensul anomaliei
- radical: defineste tipul anomaliei
- calificativ: precizeaza caracterul particular al anomaliei

Sensul anomaliei
1. In sens sagital
- Pro- = deplasare spre anterior pentru maxilare, alveole si dd din regiunea frontala
- Retro- = deplasare spre posterior in regiunea frontala
- Mezio- = deplasare spre anterior a dintilor
- Disto- = deplasare spre posterior a dintilor

2. In sens transversal
- Endo = spre interior
- Exo = spre exterior

3. In sens vertical
- supra = deasupra
- infra = sub

Pentru aprecierea modificarilor dimensionale: macro = mai mare; micro= mai mic

Sediul anomaliei:

- Gnatie = pentru maxilare

 - Alveolie = pt alveole
- Dentie = pentru dinti
- Genie = pt menton
- Cheilie = pt buze

Particularitatile anomaliei:

- Totala/ partiala
- Unilat/ bilat
- Sup/ inf
- Unimax/ bimax
- Dreapta/ stanga
- Simetrica/ asimetrica
- Frontala/ laterala

MALPOZITII DENTARE

1. Fata de pozitia arcadei

- Vestibulopozitie – oropozitie
- Vestibuloinclinatii – oroinclinatii
- Rotatii: in jurul axei dentare (se denumeste muchia deplasata si sensul deplasarii, numarul de
grade)

2. Fata de linia mediana

- Meziopozitii
- Distopozitii
- Mezioinclinatii
- Distoinclinatii

3. Fata de planul de ocluzie

- Suprapozitii
- Infrapozitii

ANOMALII DENTARE IZOLATE

- Diastema (spatiu intre IC), trema

- Incluzia (ramanerea unui dinte in os dupa termenul de eruptive)
- Ectopia (eruptia unui dinte in afara/ inauntrul liniei arcadei)
- Reincluzia (reintoarcerea in os a unui dinte care a fost erupt)
- Transpozitia (schimbarea locului pe arcada intre 2 dinti vecini)
- Dd supranumerari (nr. mai mare de dinti fata de normal)
- Agenezie, anodontie (absenta unuia/ mai multor dinti)
- Nanism dentar (un singur dinte este de dimensiuni mai mici)
- Microdontie (toti dintii sunt de dimensiuni mai mici)
- Gigantism dentar (un singur dinte e de dimensiuni mai mari)
- Macrodontie (toti dintii au dimensiuni mai mari)
- Eruptie precoce (eruptie cu mult inainte de termenul normal)
- Eruptie tardiva (cu mult dupa termenul normal)
CLASIFICAREA ADM
- Clasificarea scolii americane - Angle
- Clasificarea scolii germane – pe sindroame
- Clasificarea scolii franceze - clinica
- Clasificarea scolii romanesti – Firu

1. Clasif lui Angle

- Foloseste drept criterii rapoartele de ocluzie in plan sagital la nivelul M 6 ani

- Considera M 6 ani superior fix, ceea ce nu e adeverat, apar rapoarte false
- Da informatii strict cu privire la ocluzie, nu la toata anomalia
- A fost extrapolata clasificarea si la raportul bazelor osoase
- Cls 1 – raport neutral la molari
- Cls 2 – raport distalizat
 diviziunea 1 (II/1) – ocluzie adanca in acoperis - IC superiori formeaza un unghi > 15°
cu perpendiculara la planul de ocluzie; supraacoperire frontala > 1/3
 diviziunea 2 (II/2) – ocluzie adanca acoperita; unghi < 15°; supraacoperire frontala >
1/3;
 subdiviziune: atunci cand raportul distalizat este unilateral;
- Cls 3 – raport mezializat

2. Clasif scolii germane

- se precizeaza diagnosticul de anomalie dupa modul in care se asociaza mai multe semne,
alcatuind un sindrom, dar si dupa factorii etiologici.

SD DE COMPRESIE DE MAX
- Cu protruzie
o Cu aliniere dentara (frontalii superiori sunt V-inclinati, cu puncte de contact)
o Cu spatiere dentara (frontalii superiori sunt V-inclinati, fara puncte de contact)
- Cu inghesuire
o Se datoreaza in special factorilor functionali, dar poate avea si caracter ereditar

SD DE OCLUZIE DESCHISA
- Prin interpozitii: cauza functionala
- Forma grava, dismetabolica: datorita rahitismului, dar poate avea si caracter ereditar

SD DE OCLUZIE ADANCA ACOPERITA

- Are etiologie predominant ereditara

SD PROGENIC
- Adevarat: prin exces de crestere a mandibulei
 - Fals – prin deficit de dezvoltare al maxilarului (factori ereditari si neuro-endocrini) sau prin
pozitionarea anterioara a mandibulei (factori functionali)

SD DE INCONGR DENTO-ALV
- Cu inghesuiri: consecinta a mai multor factori: genetici, filogenetici, functionali
- Cu spatieri: de etiologie ereditara si functionala

CONSECINTELE EXTRACTIILOR PREMATURE

- apar din cauza extractiilor precoce a dd temp, in special din zona de sprijin korkhaus
- M 6 ani migreaza mezial, iar Pm + C nu mai au spatiu sa erupa pe arcada; cei care au cel mai
mult de suferit sunt cei care erup mai tarziu, in general Caninii;

ANOMALII MONOCAUZALE
- Dentare izolate: de nr, de pozitie, de eruptie, de dimensiune

3. Clasificarea scolii franceze

- Dizarmoniile de baza osoasa: sunt tulburate dimensiunile si/sau rapoartele reciproce ale
maxilarelor sau cu baza craniului
- Dizarmoniile dento-alveolare: datorate modificarii raportului dintre dimensiunea dintilor si a
arcadelor
- Dizarmoniile sistemului dentar: de nr, volum, pozitie

4. Clasificarea scolii romanesti

- Dizarmonii maxilare
- Dizarmonii alveolare
- Dizarmonii dentare de grup
- Dizarmonii dento-alveolare
- Dizarmonii dentare izolate
o Pentru fiecare clasa se precizeaza directia, topografia si factorii etiologici

CURS 9
PRINCIPII IN TERAPIA ORTODONTICA

- Scopul fiecarui tratament ortodontic este acela de a se obtine un status, atat dpdv estetic, cat si
functional, care sa fie superior celui prevazut in lipsa tratamentului

OBIECTIVE:
1. Asigurarea starii de sanatate a ADM (prevenirea, limitarea, stoparea complicatiilor)
2. Corectarea dezechilibrelor ocluzo-articulare
 3. Normalizarea functiilor ADM

COORDONATELE TRATAMENTULUI ORTODONTIC

- Varsta
- Tipul anomaliei dento-maxilare
- Reactivitatea individuala
- Relatia medic-pacient
- Interrelatia cu alte specialitati

A. Varsta – evaluarea perioadei de crestere max

Fazele cresterii:
1. Perioada copilariei
- puseu de creste rapida
- momentul masurilor preventive
2. Perioada juvenila
- rata de crestere scade pana la minim
- perioada masurilor interceptive
3. Perioada puseului de crestere pubertina
- crestere maxima
- momentul tratamentului activ
4. Perioada postpubertara
- cresterea se diminueaza
- momentul stabilizarii rezultatelor – contentia

PROCESUL DE CRESTERE
- Nu e uniform, are perioade de accelerare/ incetinire
- Puseul maxim de crestere = perioada pubertara a carei predictionare este dificila
- Apare mai tarziu la baieti, dar are o magnitudine mai mare decat la fete
- Exista diferente de crestere intre maxilar si mandibula (la mandibula accelerarea cresterii apare
mai tarziu decat la maxilar)
- Predictionarea modificarilor de crestere e incerta si relativa
- Nu exista limite sau tipare universale
- Varietatea individuala este caracteristica esentiala principala a cresterii – individualizarea
tratamentului

PRINCIPII
- In primul rand se urmareste indepartarea cauzei care sa asigure atat obtinerea rezultat cat si
stabilitatea acestuia
- terapia functionala: inlaturarea perturbarii functiilor ar duce la modificarea formei
- terapia mecanica: urmareste modificarile formei, urmand ca matricea functionala sa se adapteze
noilor conditii
- ideal ar fi tratamentul profilactic, care are la baza prevenirea aparitiei anomaliilor ADM prin
indepartarea cauzelor
- cu cat dg anomaliei este mai timpuriu, cu atat tratamentul, prin indepartarea cauzei, va fi mai
eficient
 - tratamentul ortodontic trebuie sa aiba la baza un dg corect si complet, el trebuie sa se finalizeze
intr-un rezultat mai bun decat in absenta terapiei, rezultat care trebuie sa fie stabil in timp
- orice tratament trebuie sa asigure, atat pe durata sa, cat si dupa aceea, integritatea tesuturilor
dentare, parodontale, ADM, muschilor si a bazelor osoase
- se pot folosi mijloace ortopedice, ortodontice sau chirurgicale care pot modifica directia si rata
de crestere a maxilarelor
- un tipar de crestere determinat genetic nu poate fi influentat prea mult
- remodelearea structurilor si a relatiilor dintre ele se face prin rezorbtie si apozitie osoasa, sub
actiunea unor forte de intensitate, directie, distanta si durata de actiune bine determinate
- tratamentul ortodontic este strict individual, adaptat fiecarui pacient
- uneori tratamentul ortodontic trebuie asociat cu alte tratamente: chirurgical, protetic, parodontal,
endocrin etc.
- in cazul in care se prevad recidive, se poate opta pentru renuntarea la tratament
- garantia succesului o da numai controlul stabilitatii dupa tratament
- durata tratamentului este in functie de finalizarea rezultatelor, dar nu trebuie sa epuizeze
pacientul
- supravegherea rezultatelor se face pana dupa eruptia M3

ORTODONTIE – deplasari ale dd

ORTOPEDIE DENTO-FACIALA – actiune asupra oaselor maxilare

In functie de momentul in care se intervine, tratamentul poate fi:

1. tratament profilactic – preventiv
2. tratament interceptiv
3. tratament curativ
4. contentie (mentinerea rezultatelor)

Tratamentul profilactic
- Totalitatea masurilor prin care se inlatura factorii care ar putea determina tulburari in
dezvoltarea normala a ADM si care pot determina anomalii ADM
- Varsta de electie: pana la 6 ani

Tratamentul interceptiv
- Masurile luate in vederea opririi dezvoltarii unei abateri de la normal.
- se actioneaza in momentul depistarii dezechilibrului
- urmareste redirijarea proceselor de crestere + dezvoltare pe calea normalitatii

Tratamentul curativ
- implica o anomalie deja constituita
- vizeaza corectarea tulburarilor morfologice si functionale printr-o multitudine de mijloace
CURS 12
ECTOPIA
Definitie= este anomalia dentara izolata caracterizata prin eruptia dintelui la distant de pozitia normala
pe arcada, in interiorul/ exteriorul arcadei
-termenul se refera la pozitia V, pentru pozitia O = ENTOPIE
-DISTOPIE= erup la distanta mare de locul normal
-cel mai frecvent intereseaza: C sup, pm2 inf, C inf, pm sup, I sup+m3 (ft rar)
▪cea mai frecventa ectopie este cea a C sup in pozitie V
▪pm2 cel mai frecvent –ectopie L
▪C inf- ectopie V
▪pm sup- ectopie V si P
Etiopatogenie
-in general e determinata de un factor local care dirijeaza eruptia in afara liniei arcadei
1. existenta unui obstacol in calea de eruptie:
▪dd supranumerari, absenta rizalizei/rizaliza atipica a DT,
▪capac osos gros/ fibromucoasa densa renitenta care se formeaza in urma afectarii prin
carie a DT
2. absenta spatiului de pe arcada:
▪macrodontia absoluta/relativa
▪mezializarea de grup (apar frecvent prin extractii precoce a DT)
▪lipsa mentinatorului de spatiu (factor iatrogen)
▪deficit de dezvoltare scheletala (determina deficit de dezvoltare a pr alv, dd
supranumerari)

Incadrarea ectopiei in clasificarea anomaliilor

1. Dupa Scoala Americana = cls a II-a Angle
2. Scoala Germana = grupa anomaliilor dentare izolate

Semne clinice
1. Faciale
 a) Pt Caninul ectopic V
-daca ectopia este unilateral = asimetrie la nivelul reliefului buzei superioare,
proeminenta buzei in dreptul C, aplatizarea santului naso-genian

b) pt C ectopic P
-infundarea buzei superioare, aspect de edentatie in timpul surasului

2. Intraorale
-malpozitia propriu zisa, se descrie:
 tipul ectopiei
 daca e M/D-lizat;
 ectopie+transpozitie;
 rotat in ax
 in plan vertical (supra/infra-pozitie) ! suprapozitie mai frecventa in ectopia P
 spatiul pe care il are la dispozitie (cat exista pe arcada)
 determina modificari de forma a arcadei (M, omega)
 modificari de oculzie mai ales cand se aociaza cu anomalii scheletale sau in ectopia de
cauza=mezializarea de grup)
 ulceratii ale mucoasei limbii sau ale gingiei antagoniste (ectopia O)

Examene complementare
-analiza modelului de studiu (cu simetroscopul)
-in ectopia bilat pot aparea arcade patologie dar simetrice

-Rx:
1. OPG (pt a vizualiza eventualele obstacole, raportul dintre dintele ectopic si dintii vecini,
situatia odontala la nivelul arcadei -> poate presupune extractii seriate)
2. retroalveolara (pentru detalii legate de dintele ectopic)
3. teleradiografia (numai cand se asociaza anomalii scheletale)
4. CBCT (pentru evaluarea formatiunilor aflate in incluzie care determina ectopia)

Principii terapeutice
1.a. Tratament profilactic si interceptiv
-tratamentul leziunilor carioase
-mentinator de spatiu (cand se realizeaza extractii)
-atenuarea factorilor care detrmina anomalii scheletale
-deconditionarea obiceiurilor vicioase
-extractia DT cu rizaliza asimetrica/lipsa ei

1.b Terapie ortodontica propriu-zisa

-important daca exista spatiu present/redus/absent pe arcada
-cand spatiul <3mm => extractie (extractia nu depinde numai de prezenta spatiului pe
arcada si de asocierea cu o anomalie scheletala, ea depinde de raportul dintelui ectopic cu dd
vecini)
-deplasarea ortodontica trebuie sa se faca cu o deplasare apicala minima
-C are apexul in dreptul pm1, decizia de extractie vizeaza pm1 (ortodontic e necesar doar
bascularea C)
 -extractia depinde si de starea odontala, daca exista m6 ani compromise odontal, se va
extrage pt a profita de pm1 integru
-mai exista tratament prin extractie seriata (tratament la limita dintre interceptive si orto
propriu-zis) HOTZ=
o la 7 ani se extrage I lat pt a crea spatiu pt I central permanent
o 8 ani- Ctemp -> I lat permanent
o 9 ani- m1 temp -> pm1
o 10-11 ani pm1 -> C sup

TULLEY
o 8 ani extractia 4 C temp pt a face loc celor doua grupuri incisive
o 9 ani m1 temp -> pm1
o 10-11 ani pm1 -> C sup
-odata creat spatiul pe arcada, terapia ortodontica de aliniere pe arcada e relativ simpla = aparat mobil
sau fix

2.Tratament cand trebuie creat spatiu pe arcada pentru C sup

-stimularea cresterii pe linie mediana (ap fix/mobil de tipul disjunctorului)
-spatiul se transfera pe linie mediana la C prin
▪avansarea grupului incisiv (cele doua suturi incisivio-canine)
▪distalizarea de zona laterala
!! ft important e raportul cu m3, se poate recurge la odontectomii

TRANSPOZITIA

Definitie= este anomalia dentara izolata caracterizata orin eruptia a 2 dinti vecini in pozitie inversata
pe arcada
-cel mai frecvent: C sup cu I lat sup/ Csup cu pm1/ Cinf cu I lat

dpdv al alinierii pe arcada

▪transpozitie completa (in poz complet inversata) - forma cea mai benigna
▪transpozitie partiala (dintii nu sunt aliniati pe arcada)
1. cor-rad partial = in sens M-D dintii se suprapun, fie sunt de o parte si de alta a
arcadei, fie unul aliniat iar celalat in interiorul sau exteriorul arcadei
2. transpozitia partiala doar a unei componente dentare
Etiopatogenie:
1.pozitia initiala inversata a mugurelui dentar
2.modificari de pozitie a mugurelui in cursul eruptiei
3.cronologia eruptiei care se inverseaza
4.dinte supranumerar/temp neavulsionat care modifica directia de eruptive

Clasificare
-clasa I Angle (strict dentara)
-II/III daca se asociaza cu anomalii scheletale
-Scoala Germana: anomalie dentara izolata

Semne clinice:
a) Faciale:
-vizibile daca exista o transpozitie partial ascociata cu ectopie (ca la ectopie restul de semne)
-transpozitie complete=semne clinice vizibile doar in timpul surasului
b) Intraorale
-modificari estetice (tr. Completa)
-modif de oculzie (tr partiala)
-modificari functionale de ghidaj (apar problem daca I lat preia ghidajul C)

Examen complementar
1.OPG
2.Retroalv
3.Teleradiografia

Tratament
1. Pentru transpozitia completa
 modificari care presupun refacerea estetica:
 slefuirea varfului C si completare cu compozit
 I lat forma de C (se poate scoate din ghidaj)
 slefuirea cuspidului MP al pm1 prin slefuiri selective succesive

2. Pentru transpozitia partiala

 cor-rad = aducerea pe arcada
 transpozitie cor = dd in pozitie corecta
 transpozitie rad = se trasnforma transpozitia partiala in cea completa + tratament de la
transpozitia completa