Parfumuri si culori (7)

Corneliu Vadim Tudor

532. Nu sînt bogat, nu sînt francmason, nu sînt agent al vreunei puteri

strãine, nu fac parte din nici o castã secretã, de homosexuali sau iluminati.
Si atunci, de unde vine puterea mea? Ce anume conferã fortã autoritãtii
mele morale? Tocmai aceastã puritate idealistã, care înseamnã cã izvorul e
mai tare ca stînca.

533. Formidabila putere a politicii: desi sînt numai sublocotenent în

rezervã, azi am fãcut doi generali.

534. Plutarh despre tînãrul rege Agis: ,,La vîrsta de 20 de ani el si-a
schimbat modul de trai, a renuntat la haine luxoase si bucate alese, a
revenit la strãvechea simplitate spartanã, purtînd cu mîndrie o manta
asprã si mîncînd ciorbã neagrã.” Avea sã moarã spînzurat, împreunã cu
mama si cu bunica lui.

535. Dragostea e bucurie, de la un capãt la altul. Eu nu pot sã fac dragoste

atunci cînd am sufletul mîhnit, e ca si cum as dansa la o înmormîntare.

536. Descrierea pe care o face Josephus Flavius scenei în care Regele Saul
invocã spiritul Proorocului Samuel este senzationalã si meritã studiatã în
profunzime: ,,Saul, regele evreilor, alungase din tara lui ghicitorii si
ventrilocii si pe toti cei care practicau asemenea arte, cu exceptia
proorocilor. Cînd a auzit cã filistenii se apropiau în mars si îsi asezaserã
tabãra în sesul din preajma orasului Suna, s-a grãbit sã-i întîmpine cu
trupele sale. Dupã ce a ajuns pe muntele numit Gelboe, el si-a asezat
propria tabãrã fatã în fatã cu cea a vrãjmasilor. Tulburarea care l-a cuprins
n-a fost micã atunci cînd a vãzut cã oastea dusmanã pãrea vãdit mai
numeroasã si mai puternicã decît a lui. Prin intermediul proorocilor sãi L-a
rugat pe Dumnezeu sã aibã bunãvointa de a-i destãinui deznodãmîntul
bãtãliei. Deoarece Domnul nu i-a dat nici un rãspuns, spaima lui a sporit,
încît tot curajul i-a pierit, întrezãrind în sinea lui înfrîngerea, care pãrea
inevitabilã dacã nu primea ajutorul lui Dumnezeu. De aceea a poruncit sã
fie gãsitã o femeie ventrilocã si în stare sã cheme sufletele mortilor, ca sã
afle de la ea cum îi vor merge treburile. Fiindcã ginta ventrilocilor aduce
din lumea cealaltã duhurile rãposatilor si cu ajutorul acestora prezice
viitorul celor dornici sã-l cunoascã din vreme. Unul dintre slujitorii sãi l-a
înstiintat cã o asemenea fãpturã se gãsea în orasul Endor si, fãrã stirea
ostirii întregi, dupã schimbarea vesmintelor regesti, Saul a luat doi slujitori
dintre cei mai credinciosi si, în toiul noptii, s-a dus la femeia din Endor,
spre a-i cere sã-i prezicã viitorul, chemînd sufletul unui mort numit de el.
Dar femeia l-a refuzat si i-a spus cã nu-l poate dispretui pe rege, care
alungase din tara lui tagma prezicãtorilor. N-ar fi deloc o dovadã de
omenie ca, fãrã sã-i fi pricinuit cîndva o nedreptate, el s-o momeascã la

1
sãvîrsirea unei fapte interzise, a cãrei descoperire atrãgea dupã sine
pedeapsa cu moartea. Dar regele s-a jurat cã nimeni nu va afla nimic si cã
nu va dezvãlui altuia prezicerea ei, punînd-o astfel în afarã de orice
pericol. Dupã ce prin jurãmîntul sãu i-a alungat orice teamã, Saul i-a
poruncit sã aducã sufletul lui Samuel. Nestiind cine era Samuel, femeia l-a
chemat din tãrîmul subpãmîntean. La aparitia acestuia, femeia s-a fîstîcit
în fata bãrbatului semet si plin de mãretie divinã si, tulburatã de
înfãtisarea lui, a exclamat: «Oare nu esti tu regele Saul?» Cãci Samuel îi
arãtase cine era el. Cînd Saul a încuviintat acest lucru si a întrebat-o ce
anume o speriase, femeia i-a spus cã vede un bãrbat cu înfãtisarea divinã,
iesind din pãmînt. El i-a cerut sã-i vorbeascã despre chipul, îmbrãcãmintea
si vîrsta lui, iar femeia i-a rãspuns cã era un bãtrîn cu figurã aleasã,
îmbrãcat într-o lungã hainã preoteascã. Devenind acum limpede cã era
Samuel, regele a cãzut cu fata la pãmînt si s-a închinat. Cînd sufletul lui
Samuel a întrebat ce l-a fãcut sã-i tulbure linistea si sã-l aducã de pe
tãrîmul celãlalt, Saul s-a plîns cã nevoia l-a silit s-o facã. Dusmani de temut
au tãbãrît asupra lui, fãrã ca el sã se poatã opune nenorocirilor prezente,
Domnul l-a pãrãsit si nu vrea nici prin prooroci, nici prin vise prevestitoare
sã-i dezvãluie viitorul: de aceea a recurs la dînsul, care l-a ajutat si mai
înainte. Dar Samuel, care stia cã sfîrsitul vietii lui Saul era aproape, l-a
asigurat cã nu mai avea nici un rost sã-si cunoascã viitorul cîtã vreme
Domnul Se depãrtase de el. A adãugat apoi: «Se cuvine sã stii cã-i este
sortit lui David sã fie rege si el va încheia cu bine rãzboiul. În schimb, tu,
asa cum ti-am prezis pe cînd mai trãiam încã, îti vei pierde, deopotrivã,
puterea si viata, fiindcã în rãzboiul dus împotriva amalecitilor nu te-ai
supus lui Dumnezeu si ai încãlcat poruncile Sale. Aflã, asadar, cã El îti va
da oastea pe mîinile dusmanului, iar tu si fiii tãi, cãzînd în bãtãlia de mîine,
veti fi împreunã cu mine!» La auzul acestor vorbe, Saul a amutit de
supãrare si s-a prãbusit la pãmînt, fie din cauza durerii pe care i-o
pricinuise proorocirea, fie din cauza istovirii (fiindcã de-a lungul zilei
trecute, precum si al noptii, nu pusese un dumicat în gurã). Dupã ce Saul
si-a revenit cu mare greutate, femeia l-a îmbiat stãruitor sã mãnînce ceva
si i-a cerut sã-i acorde aceastã favoare pentru temerara-i prezicere, pe
care, desi n-ar fi avut voie s-o facã, de teama lui, necunoscîndu-l cîtusi de
putin, a luat-o asupra ei si a rostit-o. De aceea, l-a rugat sã se aseze la
masã si, înfruptîndu-se din bucatele ei, sã-si recapete puterile si sã se
întoarcã teafãr la oastea lui. Dar fiindcã el se codea si, în adînca-i mîhnire,
nu se atingea de nimic, femeia a stãruit pînã ce l-a convins în cele din
urmã. Ea nu avea decît un vitel, pe care se strãduise sã-l creascã în casa
ei, ca femeie sãrmanã, care trãia din truda mîinilor sale, multumindu-se cu
singura-i avutie. S-a grãbit sã taie vitelul, i-a fript carnea si a pus-o în fata
slujitorilor si a lui. Saul a plecat apoi spre propria-i tabãrã în cursul
aceleiasi nopti”.

537. În fanatismul sãu pentru Richard Wagner – Hitler îl respingea pe

Brahms, desi punea, uneori, plãci cu liedurile acestuia. Martin Bormann îsi
aminteste cã Führerul i-a spus: ,,Jidovimea l-a ridicat pe Brahms în slãvi, l-
a sãrbãtorit în saloane”.

2
538. Cînd bat din palme, cîinii vin cu dragoste, unduindu-se si gudurîndu-
se, dar pãsãrile, ah, pãsãrile, dispar ca speriate de bombe…

539. ,,Evreul este anti-omul”, îi spune Hitler lui Rauschning. Iar lui Joseph
Hell, redactor-sef al unei reviste din München, îi descrie viziuni
apocaliptice: ,,Cînd voi ajunge cu adevãrat la putere, exterminarea evreilor
va fi prima si cea mai importantã sarcinã a mea! De îndatã ce voi avea
puterea, voi ridica, de exemplu în Marienplatz din München, spînzurãtori si
iar spînzurãtori, cît de multe intrã fãrã sã se blocheze circulatia. Pe urmã,
evreii vor fi spînzurati acolo unii dupã altii si vor sta spînzurati pînã se vor
împuti. Vor rãmîne spînzurati atîta timp cît permit regulile de igienã.
Imediat ce unii vor fi dati jos, urmãtorilor li se va pune latul de gît, si tot
asa, pînã ce va fi nimicit si ultimul evreu din München. Acelasi lucru se va
întîmpla si în celelalte orase, pînã ce Germania va fi curãtatã de evrei!” A
se retine grija lui Hitler pentru traficul rutier si igiena socialã…

540. ,,Nu încape îndoialã cã Hitler avea puterea de a fascina oamenii; or,
forta si autoritatea care emanã dintr-un om sînt de naturã sã-l
impresioneze excesiv pe turist”. (Winston Churchill)

541. ,,Femeia este un animal pe care trebuie sã-l bati, sã-l hrãnesti si sã-l
tii închis”. (Schopenhauer)

542. În întreaga mea carierã politicã am cãutat sã ascund, cu grijã, copilul

etern din mine – si asta nu pentru cã m-ar fi compromis în lumea
simandicoasã în care mã miscam, ci pentru a împiedica sã fie murdãrit si
rãnit. Fiecare om matur este dator sã fie îngerul pãzitor al copilului care a
fost.

543. Vãzînd ce slugarnic se poartã ambasadorii occidentali la Bucuresti si

cum ascultã, orbeste, de ambasadorul SUA, respectînd, fãrã crîcnire, ,,lista
neagrã” fãcutã de acesta – am înteles esentialul: Uniunea Europeanã face
frondã doar la suprafatã, de ochii lumii, dar, în fond, nu este decît o
colonie a Americii, care este, la rîndul ei, o colonie a Israelului.

544. Esec dureros pentru Alexandr Soljenitîn: la bãtrînete a ajuns exact la

ideile pe care le combãtuse în tinerete, si anume cã Occidentul practicã
aceeasi mitocãnie egoistã ca si Rusia.

545. Un sef de stat, cu cît devine mai nevolnic din punct de vedere sexual,
cu atît mai mult vrea putere politicã absolutã.

546. Femeile care m-au refuzat în tinerete au acum ocazia sã vadã cã n-au
pierdut nimic.

547. Norii, ca niste cîini ciobãnesti, care se scuturã de apã din cînd în
cînd…

548. Cifrele romane au pierdut demult lupta cu cifrele arabe, dar tot îsi
pãstreazã blazonul de noblete: numãrãtoarea Papilor si a Regilor.

3
549. Diavolul nu s-a nãscut cu coarne – i le-a pus femeia.

550. Ce ciudat: în loc de Europa Latinã, avem o Americã Latinã!

551. Duelul fatal pentru Puskin a avut loc pe malul unei ape cu nume
predestinat: Rîul Negru.

552. Maiakovski rãmîne orfan, la 13 ani, fiindcã tatãl lui se înteapã cu un

ac în deget, face septicemie si moare.

553. Majoritatea femeilor preferã mediocritãtile virile în dauna geniilor cu

probleme de sãnãtate. Mã gîndesc la Lika Mizinova, care îl abandoneazã
pe Cehov pentru un scriitor sub-mediocru, cu nume de functionar la postã,
Potapenko.

554. Au început sã mã enerveze teoriile unor egipteni, care încearcã sã

convingã lumea cã strãmosii lor sînt la originea a tot ce existã sub soare,
inclusiv a Crestinismului. Minciuni piramidale!

555. Lumea îi iartã pe banditii simpatici, dar nu-i suportã pe profetii care îi
dau vesti proaste.

556. Dante a fost acuzat, la 27 ianuarie 1302, de cãtre oficialitãtile din

Florenta de… coruptie electoralã si de furt! În acea zi, el era la Roma, asa
cã a ales exilul. Urmarea? A fost condamnat la ardere pe rug si, ulterior, la
moarte prin decapitare, alãturi de copiii lui. Poetul se rãzbunã crunt pe
prigonitorii sãi, tãvãlindu-i prin smoala ,,Infernului”.

557. Hemingway copil era travestit de mama lui în fetitã si alintat ,,pãpusã
olandezã”. Femeia avea scuza unei imaginatii bogate: era cîntãreatã de
operã.

558. Hemingway copiazã, la indigo, sfîrsitul tragic al tatãlui sãu, care

fusese medic: amîndoi si-au tras cîte un glonte în cap, unul în 1928, altul
în 1961.

559. Pe cînd încerca sã devinã marinar pe vasele cu aburi de pe

Mississippi, un tînãr pe nume Samuel Clemens auzea, des, strigãtele
colegilor de echipaj, care stabileau adîncimea apei: ,,Un stînjen, doi
stînjeni”, adicã ,,Mark one, mark twain”. Asa apare scriitorul Mark Twain.
Interesant este cã el s-a nãscut (1835) si a murit (1910) cînd Cometa
Halley era pe cer.

560. Dacã Apostolul Pavel ar fi trãit în zilele noastre, probabil cã ar fi scris

asa: ,,Dacã urã nu e, nimic nu e!”

561. Vincent d’Indy scrie cã Beethoven era ,,un catolic devotat si un

dusman al revolutiei”.

4
562. Boala filmului românesc: nu se întelege aproape nimic din ceea ce vorbesc actorii, parcã
au prune în gurã.
(va urma)