Apele dulci

Apa dulce este apa cu un procentaj nul sau aproape nul de sare. Spre deosebire de cea sarata, apa
dulce este potabila în majoritatea cazurilor. Este specifică lacurilor, raurilor și ghetarilor, atât
montani, cât și de calota, panzei subterane, reprezentand 2,7% din volumul hidrosferei.

Cantitatea de apă din râuri şi lacuri este în continuă schimbare datorită modificării debitelor de
intrare şi a celor de ieşire. Debitele de intrare provin din precipitaţii, scurgeri de suprafaţă şi
subterane, debitele afluenţilor. Debitele de ieşire din lacuri şi râuri includ evaporatia şi
descărcarea în apele subterane.

Metodele de obținere a apei dulci (cu circa 0,035% săruri) din apă de mare (cu circa 3,5% săruri)
sau din apa salmastra (apa cu salinitate scazuta) pentru consumul uman (apa potabila) sunt
următoarele:

 vaporizarea, prin distilare și condensare (folosind energie convențională ori solară) ori, mai
modern, prin detentă („distilare instantanee“);
 osmoza reversibilă, generată prin mărirea presiunii hidrostatice asupra apei sărate și
obținerea, astfel, a inversării sensului de osmoză prin membrana semipermeabilă;
 electrodializa (electroliză cu membrane selective);
 congelare (pulverizarea, într-o cameră de vid, a apei de mare răcite).

Apa dulce este relativ rară pe suprafaţă Pământului. Doar 3% din cantitatea totală de apă de pe
Pământ este apă dulce, iar apă dulce din lacuri şi mlaştini însumează doar 0,29% din cantitatea
totală de apă dulce a globului.

Despre lacuri

Pe Pământ există 117 milioane de lacuri care acoperă circa 3,7% din suprafaţa continentală.

Adunate, ţărmurile lacurilor măsoară de 250 de ori lungimea ecuatorului. Ecuatorul are 11.756
de kilometri.

Majoritatea lacurilor din lume se află în Canada, Rusia, Alaska, Suedia şi Finlanda. În ţările
tropicale există, de asemenea, o multitudine de lacuri, însă ţările nordice sunt mai "bogate" din
acest punct de vedere din simplul motiv că suprafaţa de pământ este mai mare în emisfera
nordică decât în cea sudică.

Majoritatea lacurilor se află la o altitudine scăzută. Circa 85% dintre acestea sunt la cel mult 500
de metri deasupra nivelului mărilor. Există două explicaţii pentru acest lucru. În primul rând,
relieful muntos restrânge suprafaţa lacurilor şi în al doilea rând, statele în care se află cele mai
multe lacuri au fost aplatizate de gheţari în timpul ultimei ere glaciare.
Lacul Balea :
Lacul Bolboci :