CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

1. Caracteristica generala și evoluția contenciosului administrativ

Contenciosul administrativ fiind o garanție a democrației și separației puterilor în stat a evoluat în

marea majoritate a statele lumii, fiind una din posibilitățile particularilor de a se apăra de abuzurile
autorităților publice. Primele apariții a fenomenului contenciosului administrativ depistăm ca fiind unul
din pr Revoluţiei Franceze de la 1789. Cu toate acestea, pr dat nu şi-a găsit o exprimare practică imediată.
Abia în a doua jum a sec. al XIX-lea este pusă în aplicare teoria rs statului pt daune.
Noţiunea de contencios administrativ are două accepţiuni: ca activitate de soluţionare a
conflictelor, în care una din părţi este o autoritate a AP, un funcţionar al acesteia sau un serviciu public
administrativ şi ca mod de organizare a autorităţii competente să desfăşoare această activitate; în această
ultimă accepţiune vorbim de autorităţi (organe) de contencios administrativ.
Controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ este o formă de apărare judiciară a
dr şi lib pers împotriva abuzurilor comise de organele autorităţilor publice şi funcţionarii publici din
cadrul acestor organe. Orice pers, care se consideră vătămată într-un dr sau interes al său de către o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptăţită să obţină recunoaşterea dr pretins şi repararea pagubei.
În unele ţări occidentale, cu AP eficientă (Franţa, Belgia, Italia, Grecia, Germania, Portugalia,
Spania ş.a.), asemenea litigii sunt soluţionate de instanţe speciale numite tribunale administrative. În alte
ţări cum este Anglia, Danemarca, Islanda, Norvegia, controlul jurisdicţional asupra actelor
administrative este dat în competenţa instanţelor de drept comun.
Legislația RM - un sistem mixt de contencios administrativ; procedura contencioasă este una
specială, care se diferă de procedura de dr civil și este reglem de Legea contenciosului administrativ.
Acest aspect stabilește asemănarea cu sist francez de contencios administrativ. Concomitent, în RM
instanțele competente sunt instanțele de dr comun. Aceasta ne apropie de sistemul englez de contencios.
Scopul contenciosului administrativ (art. 1Legea contenciosului administrativ)este „contracararea
abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea dr pers în spiritul legii, ordonarea
activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de dr”.
La aliniatul 2 al aceluiași articol: „Orice pers care se consideră vătămată într-un dr al său,
recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pt a
obţine anularea actului, recunoaşterea dr pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”
Litigiu de contencios administrativ – litigiu pasibil de soluţionare de către instanţa de contencios
administrativ competentă, generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a
unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o
autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi;
Instanţă de contencios administrativ – judecătorii desemnaţi din judecătorii, colegiile sau
completele de contencios administrativ ale curţilor de apel, colegiul de contencios administrativ al CSJ,
abilitate prin lege cu înfăptuirea controlului judecătoresc al legalităţii actelor administrative emise de
autorităţile publice în activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legii, precum şi de
gestionare a dom public;
Autoritate publică – orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un act
administrativ normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.
Sînt asimilate autorităţilor publice, pers de dr privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează
domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public, inclusiv
persoanele care prestează servicii notariale;
Interes public – interes apărat prin normele care reglementează organizarea şi funcţionarea
instituţiilor publice şi a altor persoane de drept public.

2. Sisteme de contencios administrativ

A. Sisteme de contencios administrativ de tip francez

Sistemul în care justiţia este înfăptuită de organe jurisdicţionale ce nu fac parte din sistemul judiciar,
fiind asimilate organelor administrative, magistraţii având statutul juridic de funcţionari publici, cu o
anumită experienţă în domeniul administraţiei, aplicându-se o procedură cu totul deosebită de cea civilă.
Astfel, instituţia justiţiei administrative s-a format şi activează în cadrul puterii executive, care
funcţionează într-un sistem propriu de organe, paralel cu sistemul instanţelor judecătoreşti. Independenţa
organelor implicate în înfăptuirea justiţiei administrative este asigurată prin faptul că acestea nu participă
la procesul de administrare publică. Acest tip de sistem, numit şi sistem de tip francez de control al
legalităţi actelor organelor administraţiei publice, funcţionează, cu unele reglementări specifice, în
majoritatea statelor europene, ale căror sisteme de drept au fost inspirate din cel francez, printre care
menţionăm: Belgia, Finlanda, Grecia, Italia, Olanda, Suedia ş.a.
B. Sisteme de contencios administrativ de tip germanic
Sistemul în care justiţia administrativă este înfăptuită de instanţe specializate de contencios
administrativ, distincte de instanţele de drept comun, având o proprie organizare, un statut special al
magistraţilor şi o procedură deosebită. Controlul judiciar al actelor administrative este realizat prin
intermediul unor tribunale specializate, iar magistraţii din cadrul acestor tribunale se bucură de
independenţă absolută. Astfel, în sistemul de contencios administrativ de tip germanic deosebim
jurisdicţii administrative distincte, complet separate de administraţia activă şi de cea consultativă, totodată
tribunalele administrative fiind independente şi de instanţele judecătoreşti de drept comun. Soluţie
aplicată în Germania şi în ţările ale căror sisteme de drept se aseamănă cu sistemul german, printre care
menţionăm: Austria, Danemarca, Portugalia, Suedia ş.a.
C. Sisteme de contencios administrativ de tip anglo-saxon
Sistemul în care justiţia administrativă este înfăptuită de instanţele de drept comun, conform
procedurii identice de examinare a litigiilor de drept privat, totodată acestea din urmă fiind ajutate de
organe administrative specializate, înzestrate cu atribuţii cvasijudiciare şi supuse unui control riguros din
partea instanţelor de drept comun. Soluţie aplicată în ţările sistemului de drept anglo-saxon, printre care
menţionăm: Marea Britanie, SUA ş.a.
D. Sisteme intermediare de contencios administrativ
Sistemul în care justiţia este înfăptuită de secţiuni specializate de contencios administrativ, instituite
în cadrul instanţelor de drept comun, cu unele particularităţi procedurale. În această grupă intră ţări cu
jurisdicţii specializate în materie administrativă, dar ataşate jurisdicţiei judiciare de drept comun. În aceste
sisteme există jurisdicţii administrative, dar acestea sunt în realitate tribunale judiciare de drept comun, în
care există secţiuni specializate. Acest tip de sistem, numit şi sistem intermediar de control al legalităţii
actelor organelor administraţiei publice, funcţionează, cu unele reglementări specifice, în majoritatea
statelor Europei de Est, printre care menţionăm: Albania, Ungaria, România, Slovenia, Slovacia, Letonia,
Lituania, Estonia, Republica Moldova, precum şi în majoritatea ţărilor din Asia şi Africa.
 3. Obiectul acțiunii în contencios administrativ

este prev în art. 3 din lege și îl constituie actele adm, prin care este vătămat un dr recunoscut de lege
al unei pers şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un dr recunoscut de lege.
Act administrativ - manifestare jur unilat de voinţă, cu caracter normativ/individual, din partea
unei autorităţi publice, în ved organizării executării sau executării în concret a legii. Actului
administrativ, în sensul legi contenciosului administrativ, este asimilat contractul administrativ, precum şi
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Contract administrativ - încheiat de autoritatea publică, în virtutea prerogativelor de putere publică,
avînd ca obiect administrarea şi folosirea bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes
public, prestarea de servicii publice, activitatea funcţionarilor publici care reiese din relaţiile de muncă
reglementate de statutul juridic al acestora.
Nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - refuzul de a primi o cerere/faptul de a nu rs
petiţionarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de către o autoritate publică, în cazul
în care legea nu dispune altfel.
Anumite acte administrative nu se supun, din anumite motive, controlului de contencios
administrativ. Ele sunt prevăzute la art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

4. Subiecții cu drept de sesizare în contencios administrativ

Conf art. 5 al Legii contenciosului administrative, subiecţii cu drept de sesizare sînt:

a) pers, inclusiv funcţionarul public, militarul, pers cu statut militar, care se consideră vătămată
într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri;
b) Guv, Cancelar de Stat, oficiul teritorial al Cancelar de Stat, preşedintele raionului şi primarul.
Guvernul - realizează această funcție prin intermediul Cancelariei de Stat. Lege priv APL,art. 63:
de organizarea controlului administrativ al activităţii autorităţilor APL este responsabilă Cancelaria de
Stat, acesta fiind exercitat nemijlocit de Cancelaria de Stat sau de oficiile sale teritoriale, conduse de
reprezentanţii Guvernului în teritoriu.
Cancelaria de Stat - Lege priv APL, art. 68: În cazul în care consideră că un act emis de
autoritatea APL este ilegal, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat notifică autorităţii locale emitente
ilegalitatea actului controlat, cerînd modificarea sau abrogarea lui totală sau parţială.
Preşedintele raionului În cazul în care consideră că decizia consiliului local este ilegală, poate
solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalităţii.
Primarul în baza art. 20 în cazul în care consideră că decizia consiliului local este ilegală,
primarul sesizează direcţia teritorială control administrativ şi/sau instanţa de contencios administrativ.
c) Procurorul care, în condiţiile art 5 din C. de procedură civ, atacă actele emise de autorit publice;
d) avocatul parlamentar, care, la sesizarea pers vătămate într-un dr al său, atacă actele
administrative – în condiţiile Legii cu privire la avocaţii parlamentari;
e) instanţele de dr comun şi cele specializate, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate – în
condiţiile art.13 al prezentei legi;
f) alte persoane, în conformitate cu legislaţia în vigoare.