ZONA 2

În cele din urma de-aceasta lume veche obosit esti

Pastorito o turnule Eiffel turma de poduri behaie-n

zorii acesti

De-antichitatile greaca si romana iata-te satul pîna

peste urechi

Aici pîna si-automobilele au aerul de-a fi vechi

Singura religia a ramas noua-nouta ea în orice caz
Ca hangarele din Port- Aviation de simpla-a ramas

Doar tie în Europa crestinismule titlul de-nvechit

nu ti-l decern
Dumneata Papa Pius al X-lea esti europeanul cel
mai modern
Iar pe tine pîndit de ferestre rusinea te-mpiedica

25
Sa intri sa te spovedesti în dimineata asta-ntr-o biserica
Citesti prospectele cataloagele afisele care lalaie-n gura
mare
Iata poezia acestei diminete iar pentru proza ex~sta
ziare
Exista fascicolele de 25 de bani pline de-ale aventurilor
politiste averse
Portrete de oameni mari si mii de titluri diverse
Am vazut azi dimineata o strada atragatoare al carei
nume l-am uitat
Era ca trîmbita soarelui de noua si gatita curat
Directorii muncitorii si frumoasele steno-dactilografe
De luni dimineata pîna sîmbata seara de patru ori
zilnic o treapada
Aici dimineata sirenele de cîte trei ori ofteaza
Latra un clopot furios catre-amiaza
Inscriptiile de pe firme si ziduri
Placile avizele tipa ca papagalii-osanale
Draga mi-i gratia strazii acesteia industriale
Dintre rue Aumont-Thieville si l'avenue des Ternes
, la Par~
lat-o straduta si tu nu esti decît un prichindel
Pe care îl îmbraca în alb si albastru 3 maica-sa
Pios foarte si ca si lui Rene Dalize 4 cel mai vechi prieten
, , al tau gîndesc
Nimic nu va place mai mult ca fastul bisericesc
E ora noua s-au aprins felinarele din dormitor pe-ascuns
va strecurati
Toata noaptea-n capela colegiului va rugati
Pe cînd etern fermecatoare profunzime de-ametist
Se-nvîrte de-a pururi gloria. stralucitoare-a lui Christ
E frumosul crin pe care cu totii-l sadim
E torta cu plete rosii pe care n-o stinge vîntul si stim
26
E fiul palid stacojiu al prea înduratei mame
Arborele vesnic ticsit de-ale rugilor game
De doua ori vigoarea eternitatii si cinstei
, sulite' de ra~a '
E steaua cu sase
Dumnezeul ce moare vinerea si dumineca-nviaza
E Christul spre cer înaltîndu-se' cum dintre-aviatori nime
El detine recordul lumii la înaltime
Pupila Christul ochiului
A douazecea pupila a secolelor care stie spune ce are
.de spus
acest veac se-natta precum
Si preschimbat în pasare Isus
Demonii ridica din abisuri capul sa-i vada scînteia
Spun ca-I imita pe Simon Magul 5 din ludeea
Tipa ca daca stie fura sa-i zica fur
Îngerii-i zboara frumosul zburator împrejur
Icar Enoh Ilie Apolloniu din Tiana 6
În jurul primului avion fîlfîindu-si pulpana
Sa treaca-ngaduie cînd si cînd purtatorilor Sfintei
Cuminecaturi
Preotii care vesnic suie suind pîinea sfintita la guri
A.vio~ul se la;a-n sfîrsit fara a-si închide-aripile grele
Sc umple cerul de milioane de rîndunele
Corbii soimii bufnitele vin batînd din aripi acu
Sosesc din Africa ibisii flamingo marabu
Pasarea Roc de povestitori si de poeti mult cîntata
Pluteste în gheare cu teasta lui Adam primul cap iata
Vulturul din orizont se-avînta c-un tipat salbatic si
I)in America liliputana colibri' ,
I'ihii 7 ce-au venit din China mladii si lungi si ca sa zboare
\ Il o aripa doar si care perechi-perechi strabat prin soare
Iata apoi hulubul spirit al neprihanelor
Pn care pasarea-lira si paunul cu rotocoale-l însotesc
deasupra oceanelor
27
 Si phoenix rugul ce renaste din sine Te plimbi cu prietenii-n barca si
Cu arzatoarea-i cenusa înegurînd o clipa orice pe orIcme Unu-i din Menton altul din Nisa doi din Turbie
Sirenele parasind primej dioasele strîmtori grele Ne zgîim la caracatitele adîncurilor de spaima rapusi
Cîntînd frumos sosesc tustrele 8 Pcstii-noata printre alge chipuri de Isusi
Si vulturul phoenixul pihiul chinezesc
Toate cu masina zburatoare se-nfratesc
lata-te pe-aproape din Praga-n gradina unui han
Fericit foarte un trandafir e pe masa ci-n van
Acuma cutreieri Parisul singur cuc prin multime I?ovestea în proza te-asteapta s-o scrii 9 urmaresti buimac
In inima trandafirului cum doarme-un gîndac
Turme de autobuze trec mugind pe lînga tine
Nelinistea dragostei te strînge de beregata
Ca si cînd n-ar mai trebui sa fii iubit niciodata
Daca ai trai-n vechime te-ai înfunda-n vreo manastire Te vezi în agatele din Saint- Vit cu groaza desenat 10
flamînd I<:raitrist de. moarte~n ziua în care te-ai surprins acolo
deodat'
Va e rusine cînd va surprindeti o rugaciune spunînd
Te iei în derîdere ti-i ca focul iadului rîsul poate Semeni cu Lazar de lumina zilei înnebunit
Scînteiele lui auresc întelesul vietii tale toate Acele orologiului din cartierul ovreiesc de-a-ndaratele-au
pornit
Un tablou într-un sumbru muze~ agatat cu sfori scara
Si la care te duci sa privesti de-aproape uneori Si tot de-a-ndaratele pasii tai urmînd vietii
IJrca-ncet la Hradcany ~scultînd seara '
care te
Cum prin taverne se cînta cehesti cîntece în
pIerzI
Umbli acum prin Paris femeile-s parca de sînge mînjite
Era si-as vrea sa uit spre-amurgul frumusetii pasamite
Iata -te la Marsilia-n mijlocul pepenilor verZI

Încinsa de flacari la Chartres m-a privit Notre-Dame

Sîngele tau Isuse m-a scaldat în Montmartre hta-te la Hotelul Uriasului în Koblenz
Bolnav ascultarea prea fericitelor cuvinte ma lasa
Dragostea de care sufar e-o meteahna rusinoasa
Si imaginea ce te obsedeaza peste tepii insomniei si
nelinistii tale-ti da viata Iata-te la Roma sub un mosmon japonez
Mereu lînga tine trecatoarea imagin~-n ceata '
la ta-te la Amsterdam 11 c-o tinerica pe care-o creZI
frumoasa da-i sluta
Acum bati Mediteranei limanul
:;;i trebuie sa se marite c-un student din Leyda de ceruta
care-i
Pe sub Iamîii ce-nfloresc tot anul

28 29

Li
Acolo se-nchiriaza camere-n latineste Cubicula locanda Noaptea esti într-un restaurant mare
, model
Mi-amintesc de toate astea e locul unde trei zile-am
petrecut iar la Gouda la fel
Nu ca n-ar avea suflet femeile astea totusi pline-s de
Si-n fata judecatorului de instructie te aflu la Paris griji fiecare
Ca pe-un criminal sub stare de arest trimis 12

Vesele si triste calatorii ai facut Si toate si cea mai urîta a presarat pe ranile amantului
sare
Pîna si-ti dai seama de-al. vîrstei si minciunii tribut
La doua~eci si la treizeci de ani ~i fost de dragoste
bolnav
Am trait ca un nebun si mi-am pierdut vremea prin praf Ea-i fiica unui sergent de strada din Jersey aud
Nu-ndraznesti a-ti mai privi mîinile si mereu îmi vine
" în ho'hote sa izbucnesc
Pentru tot ce te-a speriat pentru tine cea pe care o iubesc
Aspre si crapate i-s mîinile pe care nu i le-am vazut
La acesti emigranti te uiti cu ochii de lacrimi vii
Oamenii cred se roaga femeile alapteaza copii
Umplu dar cu damfu-amar sala garii Saint- Lazare Mi-i o coplesitoare mila de cicatricele de pe pîntecul el
Cred secret în steaua lor ca magii-pastori
Spera sa dea peste lumina averii-n Argentina
Si sa se-ntoarca-n tara lor dupa ce s-or îmbogati
6 familie-si cara-o plapoma rosie asa cum voi va' carati Acum pentru-o biata fata gura c-un rîs îngrozitor
inima ci 13 mi-o umilesc
Ireale-s si plapoma asta si visele .noastre
Unii pe rue des Rosiers ori des Ecouffes
Ramîn pe-aici si se-astruca -n cocioabe
Deseori i-am vazut seara rasar ca sa ia aer I':sti singur va veni dimineata
Si se misca de colo-colo arar ca niste piese de sah I ':~lptarii si-or zdrangani bid~anele pe strazi
Sînt m~i ales evrei femeile lor poarta peru~i Ca O frumoasa Metiva se pierde noaptea-n departare
Prin fundul dughenelor zac palide ca niste naluci 1': I'atarnica Ferdine sau Lea cea curtenitoare.

Tu în picioare lîng-o tejghea de bar desfrînat

Sorbi o cafea de doua parale printre nenorocitii care bei din alcoolul asta ce ca însasi viata ta frige de viu
:>,
se zbat Viata-ti bauta cum se bea un rachiu

30 31
Te îndrepti catre-Auteuil tii ca s-ajungi acasa de aceea
Si sa dormi printre fetisele tale din Oceania si Guineea
Care-s ca niste Christi de-o alta credinta de alt chip
RudimeIitari Christi sperante cu-obscure aripi

Adio Adio

Soare gît retezat14

[ION CARAION] PODUL MIRABEAU15

Subt podul Mirabeau curge-n tacere

Sena si dragostea mea
Sa-mi amintesc ca tu placere
Veneai mereu veneai dupa durere

E zi e noapte bate-un ceas

Trec zilele eu am ramas

Cu mîini în mîini stateam noi fata-n fata

Trecea ca subt un pod ' ,
Valul satul la noi subt brata
, vesnici
De-atîtia , ochi ce-l tot rasfata,
E zi e noapte bate-un ceas
Trec zilele eu am ramas

Iubirea curge încet si nu în torente

Si trece-asa mereu
Vai viata trece~n unde lente
Iar în Sper~nta-s coarde violente

33
 E zi e noapte bate-un ceas
Trec zilele eu am ramas

Trec zilele trec saptamîni într-una

Iar timpul vechi s-a dus
Si dragostea pe totdeauna
Tu Sena curgi subt pod te-alinta luna

E zi e noapte bate-un ceas

Trec zilele eu am ramas
[MIHAI BENIUC]
 TOAMNA BOLNAVA

Bolnava si-adorata toamna

Vei muri cînd vijelia s-o abate prin gradinile-ti de
trandafiri
(:Îlld
Va fi nins prin livezi

Mori biata
Toamna în bogatia si albul
{.iipezii si roadelor coapte
I'(~ bolta cerului
Plutesc soimi
I'mite piiice si nestiutoare nimfe cu par verde
(:are niciodata n-au iubit

A(~olounde padurea se pierde

(:m·hii au boncaluit

~i ce dragi anotimpule ce dragi mi-s freamatele tale

I"ructele cazînd neculese

123
Vintul si padurea ce-agale
îsi pling frunza cu frunza toamna lacrimilor dese
Frunzele
Nauce
Un tren
Ce fuge
Viata
Se duce

[ION CARAION]

CORN DE- VîNATOARE

Povestea noastra-i nobila si-amara

Ca masca ce tiranu-si pune
Nu-s rani urzeli 'Cu sumbra lor povara
Sa poata dragostea rapune
Din aspru-i cer nimic n-o mai pogoara

Si Thomas de Quincey sorbise

Opiul cel dulce - otrava-nselatoare
Sarmana-i Ana s-o revada-n vise
Sa trecem dar caci toate-s trecatoare
Voi reveni caci totul vis e

Doar amintire a-i corn de vinatoare

Ce suna dulce tinguios si moare

[VASILE NICOLESCUj

125
 Bonus – de comparat cu Baudelaire, Călătorie în Cythera

Am avut curajul de a privi îndarat

1,:1 stîrvurile zilelor mele
ilIli presara drumul si eu le jelui
(Iude putrezesc în bisericile italiene
~~all prin crînguri de lamîi
e., dau flori sirodesc
11(~()datasi-Ii' oriceaIiotimp
/\ Itele-au plîns înainte de-a-si da duhul prin taverne
Prin care se-nvîrteau buchete aprinse
Sub ochii unei mulatre ce nascocea poezia
~i-n gradina amintirii mele
Tot mai îmbobocesc trandafirii electrici
 Guillaume Apollinaire

CRAVATA ~r CEASUL 8
C' '1' A
RA " A
UU
nE
IWASA
PE CAnE 0
I'OWfl
SI CAItE TE
'1l\IPODOBE
$TE 0 CIVILI
ZATULE
SCOA vnEI
TE~O SAllES
cl">BINE lVE DAC! PlRI
BlNE
1)JS'l'RA1\l c\'\
Bl
NE

l) fru
RELE mu
~i vcr
suI Jllima Be
dantese mea
1uc10S ~I tea
. cadaveric vie

frumosul 111
E ochll in
necunoscut
" ~i
in totul
Btir Be de
duce
muzele la ~It va rea
1l0r~ile sfir mu rl re
eopllul
Agla9 a
trupulul tau
~I

inflnltul
indreptat
de un nebun
de filozof

sii.ptiimina milla

Tircls

[GELLU NAUM]
 •

0Pc II
\1
iL iL
"II i rrar n I•d
,,
t•Iu
c8"•In\1"u
In
\1 c0•
iL
In
8n
m ••CI
"PI\ub~ PI
n
PLouAIO
t0

tIII
e
u
INIMA COROANA ~I OGLINDA iL

R CST· L 0 I AN
A .p
ARA P A EI
E ItREGII
EIRE
RIND PEM01'1
Rind T •
A URNA -I iU RENASC IN INliUlLE CPOErlLOR u
g
I
a
•
u
r
I
\
d ..
e u
r
\
• P
I 8· "r II
I
m
• • i\
• t
1
iL
t p '" t
u • • \
e r <
h • "t
a 1 • •
d z
• t •
u
I • ••
r
u g •
• • t
u I n • \
LE m u t •
.. n II
RI m p' I \

FRIN
GE
CEAS
'1'A
o
a
r
t
In
t
Ir
v
•
t
, \
\
~
"•
o • • " •
RAs
GUN i i• II
a \\
• •
NU r
$1
DA
SINT
d
in o
r
P
r
•
\
, \
guiUaume •
RII
GE apollinaire CHIS
IN ,
1
v
ia
t
*
•
u
\ Io
•
IN n .• a PI
EU u \
g r "
•i
PUE m
Ic
.CEL • g
CHI
VIU •• • u o
IN \
$1 .. m
r
• •
II>I ADE \
o
CUlU vA "
RA'I' •i
."
•
•
(VIRGIL TEODORESCUJ [VIRGIL TEODORESCUJ Il•
 Guillaume Apollinaire
\
\
\

Un.cigare o tigadi

"-
Q

'~'O. ? r \. n s (1 C '0.'"
~
~
.0\
o'\,"
"

24
 traduceri de A. E. Baconsky

Guillaume Apollinaire

Aproape toti marii poeti ai- Frantei au fost cel pUtin condamnati,
exilati sau închisi. Charles D'Orleans a trait în captivitate, Frans:ots
Villon a scapat ca prin minune de spînzuratoarea ce-l urmarise de;-il
lungul vietii, fiind în mai multe rînduri condamnat si închis,
Clement Marot între exil si puscarie, Andre Chenier deoapitat,
N erval închis, Hugo exilat, Baudelaire condamnat penal, Verlaine
puscarias. "Relas! La France n'estpas poetei" exclamase autorul
Florilor raului. În plin secol ,al XX-lea, GuiHaume Apollinaire,
poate ultimul mare poet francez, a. trebuit sa poposeasca si el în
temnita fie si pentru putina vreme, ca si cînd soarta lui ar fi fost
silita sa plateasca tributul acestei funeste traditii. Implicat pe
nedrept în furtul unor statuete de la Luvru, tocmai în perioada
cînd prima rapire a Giocondei avea sa alerteze autoritatile, poetul
care pe atunci nu era înca francez, desi îmbogatise poezia Frantei
cu piese capitale, a parasit puscaria numai dupa energicele inter-
ventii ale confratilor sai. Dornici, ca de obicei, de elemente bio·
grafice foarte shoking, unii au si scris ca fusese arestat chiar lînga
marele muzeu, în timp ce iesea cu o statueta în brate.
Poetul, pe numele lui Wilhelm Kostrowitzky, era orice afara
de francez. Se nascuse la Roma ca fiu al unei aventuriere poloneze
si ,aI unui tata incert caruia stradanii recente n-au ezitat sa-i atri-
buie o ascendenta napoleoniana. Mama, nascuta în Finlanda din
parinti rusi sau polonezi, se muta la scurta vreme dupa nasterea
lui Apollinaire si a fratelui sau mai mic, în Franta, traind la
Monaco, Lyon, Aix-Ies-Bains si în cele din urma la Paris. Strîm-
ta-rata baneste, nu neglijeaza totusi edUicatia copiilor si asufel
viitorul poet francez studiaza prin excelente colegii, relevîndu-se
pretutindenea ca elev stralucit, dar ramîne cu studiile medii si în
Apollinaire
(dreapta)
împreuna cu
sotii Picabia

1900, dnd implineste 20 de ani, face cursurile Uniunii stenogra-

filor, intrînd ca functionar. Tot acum isi incepe si activitatea li-
terara, din pacate ca "negru" al unui obscur autor de romane-
foileton, caruia ii scrie luni la rind capitolele aparute in "Le
Matin".
Anii sint grei pentru el. E silit 'sa scrie romane erotice licentioase
ca sa dstige citiva bani, da lectii de franceza fiicei unei contese
germane pe care o urmeaza in Renanta, sursa de inspiratie a cele-
brelor poeme de mai tirziu. In micile vacante acordate frecvent de
contesa, calatoreste la Berlin, Dresda, Praga, Viena, unde cam·
pune primele poeme si cîteva nuvele ce vor fi semnate cu noul sau

Madeleine Pages,
care i-a inspirat
lui Apollinaire
ciclul
Poemesa
Madeleine
Poetul
si muza lui
pictura de
Henri
Rousseau,
reprezentîndu-l
pe Apollinaire
împreuna cu
Marie
Laurencin

nume, Guillaume Apallinaire. Începe si lunga lui cariera de Mal

Aime, suita de iubiri nefericite pentru a tinara evreica, Linda,
sora unui prieten, pentru a guvernanta engleza pe care dragostea
lui exasperata si agresiva a va alunga tacmai in America, pentru
o anume Yvonne, vecina ocazianala, pentru pictarita Marie
Laurencin - impreuna cu ea devine eraul cunascutului partret al
lu~ Dauanier Rausseau La muse inspirant le Poete - pentru Louise
de Coligny-Chihillan (Lou - din ciclul de poeme cansacrat), pentru
Madeleine Pages, in sfîrsit pentru Jacqueline Kalb ce va deveni
satia lui cu numai sapte luni inainte de maartea pravocata de gripa
infectioasa ce l-a secerat la 38 de ani, in naiembrie 1918.
Acest fiu de vintura-lume a fast un fervent patriat fmncez, in
1914 s-a angajat volunta.r straduindu-se sa devina afiter, parasind
artileria unde fusese repartizat si optind pentru infanterie, fara a
evita nimic din cortegiul mizeriilor frontului; ~ grav ranit la cap
GuiUaUme Apollinaire 62

si trebuie sa suporte o trepanatie. Atit de rivnita nationalitate fran-

ceza nu i-a fost acordata decit cu trei ani inainte de moarte, celui
ce avea saramtna in constiinta cititorilor drept marele poet na-
tional al epocii moderne.
Parisul primelor doua decenii ale alcestuisecol a avut insa in
persoana ·lui Guillaume Apollinaire si un mentOr inestimaba al
tutUirOr adierilor noi: paralel 'cu ,activitatea lui literara prodigioasa,
poetul .a fost demonul irezistibil al picturii de factura noua, care,
parasind canoanele osificate ale impresionismului imbatrinit, punea
bazele glorioasei scoli pariziene. El a semnalat geniul lui Picasso
cind pictorul abia implinise 25 de ani, a salutat pictura de un
p'rimitivism insolit a lui· Douanier Rousseau, a promovat incepu-
turile famrismului, afirmind numele unor Matisse, Dufy, Vlaminck,
Derain,"ilprefat<it 'catalogul primei expozitii a lui Georges Braque
pentru a. nu mai. vorbi despre eseurile sale consacrate noilor
directii' ale anei si, tn ultima instanta, despre fascinatia personala
a unei inteligente la lumina careia, ani de-a rindul, cele mai vii
si mai nobile spirite ale unei Frante deja atinse de oboseala ,au
traite miraculoasa si tirzie ecloziune.
Apollinaire e un poet mai presus de curente si de scoli: 'situat la
raspintia vechilor orientari muribunqe si a celor noi ce se vor
naste in bUJna parte din mantaua lui - ca sa utilizezq.Inoscuta
expresie a lui Dostoievski - el nu e nici simbolist, nici parnasian,
nici romantic, nici suprarealist, desi poate fi revendicat de tOti.
Poate fi revendicat de altfel - ca orice mare poet - de intreaga
traditie a poeziei franceze, în tot ce are ea mai stralucit si mai
caracteristic. Magnificenta princiara a lui Romard îi convine
adesea, ca si melancolia înalta si barbatea,sca a lui Du Bellay sau
aceea dizolv!anta, ezitînd între mbdrie ranita si umilinta crepus-
cl.Jlara, a lui VerI aine, dupa cum respiratia hugoliana sau geniul
verbal deconcertant al magului de la Guernesey învie neverosimil
în . acest venetic ce reuseste sa imprime pina si rimelor franceze
de multa vreme epuizate pregnanta unui cintec de lebeda. Poet al
omului si al civilizatiei moderne, inventator al caligramelor, cau-
tator de orizonturi necunoscute, care a defrisat terenuri înca necer-
cetate pîna astazi în anume zone ale lot, Apollinaire pastreaza
însa si ceva din tinuta marilor poeti de odinioara, a tuturor. celor
ce, dincolo de configuratia unui stil sau a unei, epoci istorice, sînt
mereu si mereu reductibili la însasiideea de poet; a; tuturor celor,
 o caligrama
··alui Apollinaire

ce-si converteSc viata în legenda si evadeaza înroitologie, lasînd

istoriei literare o cripta goala si enigmatica.
Poezia franceza contemporana' a ajuns la istovirea traditiei
marilor poeti ai Frantei secolului trecut, îndeosebi a tinor Baude-
laire, Rimbaud, Mallarme si astazi, închistata la orice influenta
straina conform nefastului La Fram;e se suffit delle-meme, devine
tot mai evident prizoniera propriei sale obstinatii de a sonda za-
caminte epuizate. Pîna si în traducerea unor poeti straini se simte
ca verbul francez sufera de exactitate, de' simetrie, de abstractiune
conceptuala si de toate tarele unui limbaj poetic îmbatrînit, mumi-
ficat, lipsit de doza de vitalitate si de ambiguitate i1).dispensabila
expresiei artistice. Guillaume Apollinaire a simtit-o si de aceea s-a
întors adesea în evul mediu ca sa caute surse noi si generoase,' în
acele veacuri cînd poezia franceza îsi atinge poate maximul ei
grad de autenticitate. S-a întors spre traditiile ei originare. Exem-
plul sau nu poate fi indiferent poetului deazi~
 Guillaume Apollinaire

4 PODUL MIRABEAU

Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte

Si iubirile noastre -
Se oode poate sa-mi aduc aminte -
Dupa restristi totdeauna venea bUk:uriafierbinte.

Noaptea vine, suna ceasul batrln,

Zilele trec, eu ramin.

Fata-n fata sa stam, mina-n mina

în timp ce pe sub podul
Bratelor noastre curge ~ se-ng$na
Unda privirilor de-atîta timp streina.

Noaptea vine, suna ceasul batrin,

Zilele trec, eu ramin.

Se duc iubirile ca apa curgatoare,

Se duc iubirile -
Cit de inceata-i viata dnd doare
Si dt de apriga speranta arzatoare.

Noaptea vine, suna ceasul batrin,

Zilele trec, eu ramin.

Zilele trec, saptaminile trec inainte,

Nici timpurile duse
Nu revin, nici iubirea fierbinttl -
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte.

Noaptea vine, suna ceasul batdn

Zilele trec, eUl ramin.
Guillaume Apollinaire 65

AVUI CURAJUL ... 4

Avui curajul de-a privi in urma -

cadavrele zilelor mele
imi marcheaza drumul si eu le pling -
unele putrezesc in bisericile italiene
sau poate prin mici cdnguri de Iamîi
care-nfloresc si dau roade
deodata si în orice anotimp -
alte zile au plins inainte de-a muri pnn taverne,
unde-arzatoare buchete se roteau
in ochii unei mulatre ce inventa poezia -
si trandafirii electricitatii se mai deschid
in gradina memoriei mele.

CIN1UL DE DRAGOSTE

Iata din ce e facut dntul simfonic al dragostei -

in el e dntul dragostei de-odinioara,
murmurul nebunelor sarutari ale amantilor ilustri,
tipatul de dragoste al muritoarelor violate de zei,
barbatiile eroilor inaltate asemenea tunurilor antiaeriene,
urletul nabadaios al lui Iason,
sHsietorul dntec al lebedei,
si imnul triumfator ce primele raze-ale soarelui pe Memnon
nemiscatul il facura sa-I dnte,
e si tipatul Sabinelor in clipa rapirii
e si urletul de dragoste al felinelor junglei,
murmurul surd al sevelor urdnd in plante tropicale,
tunetul artileriilor desavîrsind teribila dragoste-a gintilor,
valurile marii iTiicare se naste frumusetea si viata -
în toate acestea e-ntregul cint de dragoste al lumii.

CORN DE VÎNATOARE 4

Povestea noastra-i mindra, întunecata,

Si trista c,a o masca de tiran -
Nici întîmplari, nici drame nu se-arata.
Guillaume Apollinaire 66

Nid un detaliu cit de van,

Iubi1"eanu ne-o. fac inflacarata.

Si Thomas de Quincey, so~bind,

Opiu, otrava dulce, alinatoare,
La biata-i Ana se ducea visind.
Sa trecem deci ca·ci toate-s trecatoare,
Ma voi intoarce-a.deseoriin gind.

O, amintirea-i corn de vinatoare

Al carui sunet moare-n vint.

0, TINERETE PARASITA 4

O, tinerete parasita -
Ca o ghirlanda ofiLita-
Iata ca vine vremea indoielii,
Dispretului si banuielii.

Privelistea-i cu valuri grde

Si sbgele e f11uviu-nselator-
Subt pomul inflorit de stele
E-un clovn, unic tr,ecator.

o raza rece invaluie si-alina

Decorurile, fata ta streina -
Un tipat scurt, un foc de revolver,
Sudde-n umbra un portret stingher.

E sparta sticla ramei de argint

Nedeslusita-n vint, o. melodi,e
Ezita intre somn si g1nd,
între ce-a fost si ce-ar mai fi sa fie.

O, tinerete parasita
Ca o ghirlanda ofilita-
Iata ca vine vremea serii,
Regretelor si-ngirrdurarii.
Guillaume Apollinaire 67

INTR-UN TIRZIU

Într-un tirziu nu-mi mai e teama de minciuni,

E luna care fierbe precum un ou ~n tava,
SaJlhade stropi de apa va-mpodobi inecata,
Iata buchetul meu de flo'ri ale Patsiunii,
Ca,re ofera tandr,e doua cununi de spini,
Strazile sint udate de plo3Jiade-altadata,
Acasa ~ngerivrednki lucreaza pentru mine,
Si hma si tristetea vor disparea de tot,
De-a lungul sfintei zile,
De-a lungul sfintei zile am mers cîntind,
a doamna aplecata la geam privea-n~lung
Cum ma indepartam dndnd.

TOAMNA

Prin ceata un taran mergind se-ntoarce-acasa

Cu boul lui alaturi, prin ceata toamnei grea
Ge-ascunde-n zari catune sarace si sfioase

Si mm se duc, taratnul începe-a fredona

lJn cîntec de iubire tradata care spune
Despre-un inel si despre o inima amara -

ah, toamna, toamna, toamna a mai ucis o vara

Prin ceata doua umbre ta,cute se strecoarra.
 Zone

/\ LI rin tu es las de ce monde ancien

Ikl)',i'rc â tour Eiffel le troupeau des ponts MIe ce matin

1'11 CIl as assez de vivre dans l'antiquite grecque et

re1I11aine

III 1I1cmeles automobiles ont l'air d'etre anciennes

I rdigion seule est restee toute neuve la religion
,OI

1''",1 rcstee simple comme les hangars de Port-Aviation

Sni! <:nEurope tu n'es pas antique â Christianisme

I ,'1 ':u ropeen le plus moderne c' est vous Pape Pie X
1':1 toi que les fenetres observent la honte te retient
I)'entrer dans une eglise et de t'y confesser ce matin
'1'11 lis les prospectus les catalogues les affiches qui
chantent tout haut
V(lila la poesie ce matin et pour la prose il y a les journaux
II y a les livraisons a 25 centimes pleines d' aventures
pc llicieres
I'ortraits des grands hommes et miIle titres divers

7
l'ai vu ce matin une jolie rue dont j'ai oublie le nom
Neuve et propre du soleil elle etait le clairon
Les directeurs les ouvriers et les belles steno-dactylo-
graphes
Du lundi matin au samedi soir quatre fois par jour y
passent
Le matin par trois fois la sirene y gemit
Une cloche rageuse y abQie vers midi
Les inscriptions des enseignes et des murailles
Les plaques les avis a la fa<;on des perroquets criaillent
l'aime la grâce de cette rue industrielle
Situee a Paris entre la rue Aumont-Thieville et l'avenue
des Ternes
Voila la jeune rue et tu n'es encore qu'un petit enfant
Ta mere ne t'habille que de bleu et de blanc
Tu es tres pieux et avec le plus ancien de tes camarades
Rene Oalize
Vous n'aimez rien tant que les pompes de l'Eglise
Il est neuf heures le gaz est baisse tout bleu vous sortez
du dortoir en cachette
Vous priez toute la nuit dans la chapelle du college
Tandis qu'eternelle et adorable profondeur amethyste
Tourne a jamais la flamboyante gloire du Christ
C'est le beau lys que tous nous cultivons
C'est la torche aux cheveux roux que n'eteint pas le vent
C'est le fils pâle et vermeil de la douloureuse mere
C'est l'arbre toujours touffu de toutes les prieres
C'est la double potence de l'honneur et de l'eternite
C'est l'etoile a six branches
C'est Oieu qui meurt le vendredi et ressuscite le diman-
che
8 9
I , I Ic'Christ qui monte au de! mieux que les aviateurs
II ,1,111'111
le record du monde pour la hauteur
1"'1'111,'Christ de l'reil
'",'.IIC'IIICpupille des siecles il sait y faire
I 1 ,ll.IlIgc en oiseau ce siecle comme Jesus monte
0I.111~;
rair
I , " ,1LII,Ies dans les abîmes levent la tete pour le regarder
1/ ,I";c'lIl qu'il imite Simon Mage en Judee
II., , 11('111 s'il sait voler qu'on l'appelle voleur
I " .III,I';("S voltigent autour du joli voltigeur
1"1" I',lIoch Elie Apollonius de Thyane
I 1.•111'111 :I.utour du premier aeroplane
1/, :,'c'T:trtent parfois pour laisser passer ceux que
1I,IIIsporte la Sainte-Eucharistie
I 'i 1,1(\1
1 res qui montent eternellement elevant l'hostie
I '1\' III sc pose enfin sans refermer ·les ailes
1<
I , , II'I ~"cmplit alors de millions d'hirondelles
i\ 1111't!'aile viennent les corbeaux les faucons les
II d,ou li.
li',\ld'l"c arrivent les ibis les flamants les marabouts
I '"",('/11' Roc celebre par les conteurs et les poetes
1'1.1111' (enant dans les serres le crâne d'Adam la premiere
1I'Ie
'!Ilf,.I,·fond de l'horizon en poussant un grand eri
I I d '/\ 1I1l'rique vient le petit colibri
II, I 'IIilie soat venus les pihis longs et souples
( III 1 II'"nI qu'une seule aile et qui volent par couples
I'''III voiei la colombe esprit immacule
11,,"I,corlent l'oiseau-Iyre et le paon ocelle
II' I,IJ('lIix ce bucher qui soi-meme s'engendre
II" 11I:;lal1tvoile tout de son ardente cendre
Les sirenes lais sant les perilleux detroits
Arrivent en chantant bellement toutes trolS
Et tous aigle phenix et pihis de la Chine
Fraternisent avec la volante machine
Maintenant tu marches dans Paris tout seul parmi la
foule
Des troupeaux d'autobus mugissants pres de toi rou-
lent
L'angoisse de l'amour te serre le gosier
Comme si tu ne devais jamais plus etre aime
Si tu vivais dans l'ancien temps tu entrerais dans un
monastere
Vous avez honte quand vous vous surprenez a dire
une priere
Tu te moques de toi et comme le feu de l'Enfer ton
dre petille
Les etincelles de ton dre dorent le fond de ta vie
C'est un tableau pendu dans un sombre musee
Et quelquefois tu vas le regarder de pres
Aujourd'hui tu marches dans Paris les femmes sont
ensanglantees , 1,,, il1,1'.11illcs de l'horloge du quartier juifvont a rebours
C'etait et je voudrais ne pas m'en souvenir c'etait au
declin de la beaute
Entouree de flammes ferventes Notre-Dame m'a regard6
a Chartres
Le sang de votre Sacre-Ccem m'a inonde a Montmartre
Je suis malade d'oulr les paroles bienheureuses
L'amour dont je souffre est une maladie honteuse
10
I '"IIILlgequi te possede te fait survivre dans l'insomnie
,1 ./.IIISl'angoisse
• ·•.•1 IOlljours pres de toi cette image qui passe
i\IIIIII"II;II]t tu es au bord de la Mediterranee
"·11', I,·s citronniers qui sont en fleur toute l'annee
\ 'T' I('s :lIl1istu te promenes en barque
I ""I ":;1 Nissard il y a un Mentonasque et deux Tur-
I "I'","CS
11,,"', I",l'.ardons avec effroi les poulpes des profondeurs
I I I'I IIIIi les alguesnagent les poissons images du
l' I \'('11 r
1
1'11 ", dal1s le jardin d'une auberge aux environs de
1'1,',1',11(:
1'11I,' :;('I1Slout heureux une ro se est sur la table
Iii III ,.I":crves au lieu d'ecrire ton conte en prose
1, """IIC qui dort dans le cceur de la rose
1" " "1" ,1111 {, IU te vois dessine dans les agates de Saint- Vit
III I I.II:iIriste a moudr le jour ou tu t'y vis
rll lI'I•.'i"I"hles au Lazare affole par le jour
1r I III Il','1iieS aussi dans ta vie lentement
1 1111111111:1111 au Hradchinet lesoir en ecoutant
11'''11' !.-iI lavernes chanterdeschansons tcheques
1, """ i ;\ Marseille au milieu des pasteques
1" \'0111 il Coblence a l'hâtel du Geant
II
Te voiei it Rome assis sous un neflier du Japon
Te voiei it Amsterdam avec une jeune fille que tu
trouves belle et qui est laide
Elle doit se marier avec un etudiant de Leyde
On y loue des chambres en latin Cubicula locanda
Je m'en souviens j'y ai pas se trois jours et autant it
Gouda
Tu es it Paris chez le juge d'instruction
Comme un eri minei on te met en etat d'arrestation
Tu as fait de douloureux et de joyeux voyages
Avant de 1'apercevoir du mep-songe et de l'âge
Tu as souffert de l'amour it vingt et it trente ans
J'ai vecu comme un fou et j'ai perdu mon temps
Tu n'oses plus regarder tes mains et a tous moments
je voudrais sangloter
Sur toi sur celle que j'aime sur tout ce qui 1'a epouvante
Tu regardes les yeux pleins de larmes ces pauvres emi-
grants
Ils croient en Dieu ils prient les femmes allaitent des
enfants
Ils emplissent de leur odeur le hall de la gare Saint-
Lazare
Ils ont foi dans leur etoile comme les rois-mages
lIs esperent gagner de l' argent dans l' Argentine
Et revenir dans leur pays apres avoir fait fortune
Une famille transporte un edredon rouge comme vous
transportez votre cceur
12
f,I ill rcdon et nas reves sant aussi irreels
1 ,h,,'I'I"C~-lIns de ces emigrants restent ici et se logent
It, 1\' d("~ Rosiers ou rue des Ecouffes dans des bouges
,. 1,:. ,Ii VlISsouvent le soir ils prennent l'air dans la rue
I I 'd d<'placent rarement comme les pieces aux echecs
II \ ,1 ""rtout des Juifs leurs femmes portent perruque
I II., l\'slcl1t assises exsangues au fond des boutiques
1" 1', de!Jout devant le zinc d'un bar crapuleux
1" 1""I\lls un cafe it deux sous parmi les malheureux
III n la IInit dans un grand restaurant
, 1" 1"111111($ne sont pas mechantes elles ont des soueis
'1I"'11<1:l1It
1""Il'!i llIemc la plus laide a fait souffrir son amant
I II. ,',1 la lillc d'un sergent de viIle de Jersey
,"" 111.1111
II <J ue j e n'a vais pas vues sont dures et gercees
"," "II" I'itie: immense pour les coutures de son ventre
1'Ili1i1iilicmaintenant it une pauvre fille au rire horrible
111>1 hOllche
Tu ,.,. ,.nll le matin va venir
l.l,q lililicrs font tinter leurs bidons dans les rues
1;
La nuit s'eloigne ainsi qu'une belle Mttive
C'est Ferdine la fausse ou Lea l'attentive '
Et tu bois cet alcool brulant comme ta vie
Ta vie que tu bois COmme une eau-de-vie
Tu marches vers Auteuil tu veux aller chez toi a pied
Dormir parmi tes fetiches d'Oceanie et de Gninee
Ils sont des Christ d'une autre forme et d'une autre
croyance
Ce sont les Christ inferieurs des obscnres esperances
Adieu Adien
Soleil cou conpe
.14
Le Pont Mirabeau
Sous le pont Mirabean coule la Seine
Et nos amours
Fant-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujoursapres la peine
Vienne la nnit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Les mains dans les mains restons face a face
Tandis que sous
Le pont de 110sbras passe
Des eternels regards l' onde si lasse
Vienne la nuit sonne l'henre
Les jours s'en vont je demeure
L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Esperance est violente
Vienne la nnit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
15
Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passe
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine

Vienne la nuit sonne l'heure

Les jours s'en vont je demeure
 Automne ma/ade

Automne malade et adore

Tu mourras quand l'ouragan soufBera dans les roseraies
Quand il aura neige
Dans les vergers

Pau vre automne

Meurs en blancheur et en richesse
De neige et de fruits murs
Au fond du ciel
Des eperviers planent
Sur les nixes nicettes aux cheveux verts et naines
Qui n'ont jamais aime

Aux lisieres lointaines

Les cerfs ont brame

Et que j'aime 6 saison que j'aime tes rumeurs

Les fruits tombant sans qu'on les cueille
Le vent et la foret qui pleurent
Toutes leurs larmes en automne feuille il feuille
Les feuilles
Qu'on foule
Un train
Qui roule
La vie
S'ecoule

,
!llilllfilii
 Cors de chasse

Notre histoire est noble et tragique

Comme le masqued'un tyran
Nul drame hasardeux ou magique
Aucun detail indifferent
Ne rend natre amour pathetique

Et Thomas de Quincey buvant

L' opium poison doux et chaste
A sa pauvre Anne allait revant
Passons passons puisque tout passe
Je me retournerai souvent

Les souvenirs sont cors de chasse

Dant meurt le bruit parmi le vent

--·--mm'''~Hmlln~ _ IRit.
Bonus – de comparat cu Baudelaire, Un voyage à Cythère

rai eu le courage de regareler en arriere

Les caelavres de mes jours
Marquent ma route et je les pIcure
Les uns pourrissent dans les eglises italiennes
Ou bien elans ele petits bois de citronniers
Qui Heurissent et fructifient
En meme temps et en toute saison
D'autres jours ont pleure avant de mourir dans des
tavernes
Ou d'arelents bouquets rouaient
Aux yeux d'une mulâtresse qui inventait la poesie
Et les roses de l'electricite s'ouvrent encore
Dans le jardin de ma memoire