Você está na página 1de 7

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINOLOGIE APLICATĂ


CATEDRA PSIHOLOGIE
CURSUL DE PSIHOPATOLOGIE

REFERAT
Tema: Atenţia şi patologia ei.

Efectuat: Vacarenco Rodica


gr. 12p23, anul II.
Controlat: Conf. dr. Silvia Cheianu

Chișinău, 2014
Atentia si patologia ei

Renumitul psiholog francez Theodule Ribot fundamenteaza si justifica faptul ca exista doua
tipuri de atentie, cu totul distincte: una spontana, naturala, cealalta voluntara, artificiala. Cea
dintai forma , neglijata de majoritatea psihologilor, este forma naturala, primitiva, veritabila a
atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educatiei, al antrenamentului.
Th. Ribot sustine ca atentia spontana este singura care exista atat timp cat educatia nu intra in
actiune. Atentia este un dar al naturii, repartizata inegal de la un individ la altul. Puternica sau
slaba, are drept cauza starile afective. Omul, ca animal, nu da atentie in mod spontan decat
lucrurilor care il intereseaza, il ating, ii produc o stare placuta, neplacuta ori mixta. Natura
atentiei spontane la o persoana releva caracterul acesteia sau cel putin tendintele sale
fundamentale. Ne arata daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, deschis,
profund. Ribot da exemplul unei portarese care in mod spontan da atentie barfelor; pictorul este
atras de un frumos rasarit de soare; geologlui ii atrag atentia niste roci in care omul obisnuit nu
vede decat niste pietre.
Daca atentia are drept cauza starile afective - fapt incontestabil dovedit - iar aceste stari au la
randul lor drept cauze tendinte, trebuinte, apetituri, atunci, atentia tine de ceea ce este mai
profund in individ : instinctul de conservare. Posibilitatea de a fi atent a fost si este un avantaj
de prim ordin in lupta pentru viata.
Atentia voluntara sau artificiala este un produs al trebuintei, aparut odata cu progresul
civilizatiei, artei, al educatiei, al antrenamentului. Este grefata pe atentia spontana si isi gaseste
in ea conditiile de existenta. Atentia voluntara s-a nascut sub presiunea trebuintei si odata cu
progresul inteligentei. Ea este un aparat de perfectionare si un produs al civilizatiei. De indata
ce omul a fost capabil sa se consacre unei munci lipsite de atratie imediata, dar acceptata ca
mijloc de viata, in lume si-a facut aparitia atentia voluntara. Ea s-a nascut deci din necesitatea si
educatia pe care o dau lucrurile.
Starile morbide ale atentiei
Limbajul curent opune atentia starii de "distractie". Numim "distrati"oamenii a caror inteligenta
este incapabila sa se fixeze intr-un mod cat de cat stabil, oameni care trec fara incetare de la o
idee la alta, care sunt la cheremul schimbarilor celor mai fugitive ale dispozitiei lor sau ale
evenimentelor cele mai insignifiante din ambianta. Este o stare perpetua de mobilitate si
imprastiere, aflata la antipodul atentiei. Termenul de "distractie" se aplica insa si unor cazuri cu
totul diferite. Oamenii absorbiti de o idee sunt distrasi. Par incapabili de atentie tocmai pentru
ca sunt extrem de atenti. Exista exemple de savanti celebri prin distractia lor. Cazurile
patologice ale atentiei se indreapta in doua directii: hipertrofia atentiei - predominarea absoluta
a unei stari sau a unui grup de stari, care devine stabila, neputand fi expulzata din constiinta;
atrofia atentiei - atentia nu se poate mentine si uneori nici constitui. Exista si o a treia varianta,
aceea a inindivizilor ci infirmitati congenitale. La idioti, imbecili, dementi, formele atentiei nu
se constituie sau apar doar sporadic.
In prima categorie includem ideile fixe. S-a intamplat oricui sa fie urmarit de o arie muzicala
sau de o fraza care revine cu obstinatie, fara un motiv anume. La orice om sanatos exista
aproape intotdeauna o idee dominanta care ii regleaza conduita: placerea, banul, ambitia,
mantuirea sufletului. Aceasta idee fixa care dureaza toata viata, cu exceptia cazului in care este
substituita de o alta, se transforma in final intr-o pasiune fixa. Transformara atentiei spontane
intr-o idee fixa, in mod hotarat patologica, este pe cat se poate de clara la ipohondri. Th. Ribot
imparte ideile fixe in trei categorii:
a. ideile fixe simple, de natura pur intelectuala, care raman cel mai adesea inchise in
constiinta sau care se manifesta prin acte insignifiante.
b. ideile fixe acompaniate de emotii, cum sunt groaza si angoasa (agorafobia, nebunia
indoielii etc.)
c. ideile fixe cu forma impulsiva, tendinte irezistibile, care se manifesta prin acte de violenta
sau criminale (furt, omucidere, sinucidere). Ideile fixe apar la cei cu o constitutie nevropatica.
Aceasta poate fi ereditara - cazurile cele mai dese - sau consecinta a vietii cotidiene - oboseala
fizica, intelectuala, emotii, pasiuni, excese de orice natura. Ribot defineste si extazul ca fiind
idee fixa, forma cronica de hipertrofie a atentiei. Renumitul psiholog francez examineaza
extazul din prespectiva sa pozitiva, aceea de exaltare a inteligentei, folosindu-se de exemplul
Sfintei Tereza.
La polul opus se afla mania. In manie se regasesc toate conditiile contrare starii de atentie. Nu
exista nici concentrare, nici adaptare, nici durata. Avem de-a face cu triumful automatismului
cerebral, lasat in voie. In consecinta, la maniaci se manifesta, spre exemplu, uneori, o exaltare
extrema a memoriei: pot recita poeme lungi, de mult uitate.
Tulburari de atentie:
a) Tulburari de calitate:
*Volumul
*Concentrarea
*Stabilitatea
*Flexibilitatea
*Distributia
b)Tulburari Cantitative:
*Hiperprosexia
Definitie: cresterea atentiei pentru un sector al mediului; aceasta situatie determina
hiperprosexie pentru cele lalte sectoare.
Hiperprosexia se refera in general mai mult la componenta selectiva a atentiei si a starii de
vigilenta. Ea poate fi intalnita in urmatoarele afectiuni :
Ø episodul depresiv major, unde are loc o focalizare a atentiei selective asupra
evenimentelor neplacute, ,,reprobabile" traite de-a lungul existentei, a ,,greselilor" facute.
Ø tulburarile delirante, unde atentia este focalizata asupra temei delirante si orientata asupra
tuturor evenimentelor si persoanelor implicate in sistemul delirant.
Ø tulburarile hipocondriace, de somatizare, dismorfice corporale unde atentia este orientata
asupra starii de sanatate a organismului, asupra functionarii sale, asupra fenomenologiei
somatice pe care aceste persoane o dezvolta, asupra unui presupus defect fizic.
Ø in tulburarile anxioase (atacul de panica, fobii, stressul posttraumatic, anxietatea
generalizata) exista atat o crestere a vigilentei cat si o crestere a atentiei selective asupra
fobiilor.
Exemple:
-focalizarea atentiei pe fenomelele halucinatorii cu ignorarea stimulilor reali
-in episodul depresiv prelucrarea excesiva a ideilor depresive cu ignorarea celorlalti stimuli din
mediu
-in tulburarea hipocondriaca centrarea atentiei pe modul de functionare al anumitor aparate sau
sisteme
-in tulburarea obsesiv-compulsiva apare imposibilitatea de comutare aatentiei de la simptomele
obsesionale, care astfel devin parazitale
*Hipoprosexia
Definitie: scaderea capacitatii de prelucrare selectiva a informatiei relevante
Hipoprosexia, mult mai frecvent intalnita in tulburarile psihice poate viza toate componentele
atentiei sau mai mult a unora. Aproape omniprezenta este scaderea atentiei sustinute (voluntare
sau de efort). Hipoprosexia voluntara poate fi intalnita in urmatoarele afectiuni :
Ø tulburarile cognitive (delirium, dementa, tulburarea amnestica)
Ø retardarile mentale
Ø episodul depresiv major in care este relatata uneori in prim planul tabloului
simptomatologic de catre pacient si observabila la probele psihometrice. Este un semn
premonitoriu in depresiile severe si printre ultimele simptome care dispar complet in timpul
remisiunii episodului depresiv major.
Ø episodul manical unde exista o incapacitate specifica de a concentra atentia care este
captata de stimuli externi irelevanti, fenomen cunoscut sub denumirea de distractibilitate.
Ø schizofrenie si alte tulburari psihotice
Ø intoxicatia si abstinenta de substanta psihoactiva
Ø hiperactivitatea cu deficit de atentie. Aceasta este o tulburare care debuteaza inainte de
varsta de 4 ani si persista de multe ori si in perioada adulta. Este vorba de copii, adolescenti,
adulti care nu pot sta linistiti intr-un loc, se foiesc, nu pot astepta la rand, raspund la intrebari
inainte de a fi formulate, nu pot termina o activitate de rutina, trec de la o activitate neterminata
la alta, par a nu asculta ce li se spune, pierd lucruri necesare, sunt impulsivi.
Exemple:
-in episodul maniacal atentia voluntara este mult scazuta, uneori absenta, desi mobilitatea
atentiei spontaneeste crescuta
-in starile incipiente de deteriorare psihica; debutul dementelor
-in intirzierea mintala usoara, ca urmare a insuficientei dezvoltari a proceselor mentale
(rezultattele slabe latestele de memorie si inteligenta pot fi in parte explicate si prin deficitul
atentional)
*Aprosexia
Definitie: pierderea capacitatii de prelucrare preferentiala a informatiei
Exemplu: in intirzierea mintala severa sau in dementele profunde apare imposibilitatea de
folosire a atentiei voluntare
*Inertia:
Definitie: tendinta proceselor nervoase de a desfasura lent, de a stagna, de a persista intr-o
anumita forma de organizare.
Exemplu: ea poate fi intilnita ca sindrom psihopatologic.
Metode de investigare clinica a atentiei
O metoda frecvent utilizata in clinica psihiatrica este metoda Kraepelin: pacientul este rugat sa
spuna in ordine inversa zilele saptamanii, lunile anului, sau sa numere de la 100 inapoi din 3 in
3, din 7 in 7, sau din 13 in 13, proba ce presupune o concentrare si o mare stabilitate a atentiei.
Metoda Bourdon (proba barajului) consta in selectarea dintr-un text a anumitor litere.
Distragerea atentiei
Distragerea atentiei este opusul concentrarii si rezultatul actiunii diferitilor stimuli, care
determina interesele persoanei intr-o alta directie, de exemplu: aparitia si instalarea oboselii,
diminuarea interesului si aparitiei plictiselii etc. Gradul de distragere a atentiei depinde de
motivatia, de interesul pe care il avem pentru activitatea desfasurata si de noutatea si varietatea
acesteia.
R. Rascanu (2003) considera ca distragerea atentiei se produce in doua situatii:
a) ea poate sa apara ca urmare a labilitatii excesive a proceselor nervoase, a aparitiei unei usoare
inhibitii externe sau ca urmare a instalarii starii de oboseala, ca un efect al acesteia. Odata cu
instalarea treptata a oboselii, omul este confruntat cu o stare de apatie, de disconfort, mergand
pana la somnolenta. Aceasta se explica prin faptul ca "inhibitia supraliminara s-a extins si
asupra semalizarii de tip senzorial-perceptiv"(R. Rascanu, 2003, pag.45). In acest caz,
distragerea atentiei se manifesta printr-o lipsa de concentrare si stabilitate a atentiei, individul
trecand de la un obiect la altul, de la o preocupare la alta.
Distragerea atentiei se mainifesta si sub forma unei imposibilitati de concentrare stabila asupra
unei sarcini date. De exemplu, scolarii mici, care nu au antrenament in ceea ce priveste atentia
voluntara, lasa se manifeste liber atentia involuntara, acestia fiind mai degraba atrasi de factorii
exteriori si nu de cei legati de ceea ce preda profesorul, in cadrul lectiei.
b) distragerea atentiei poate ss apara si co o consecinta a concentrarii foarte mare si timp
indelungat asupra unei activitati. "Inductia foarte puterinca provenita de la focarul dominant
produce o absenta fata de tot ceea ce se intampla in afara procuparii importante"(R. Rascanu,
2003, pag. 45).
S-a constatat ca starile afective au un rol important in stabilirea atentiei si ca ea este un act
adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de invatare. De asemenea, interesul este tendinta de
a da atentie unor obiecte, persoane sau situatii, de care suntem atrasi si in care gasim satisfactii.
Tot el stimuleaza dorinta de a continua o experienta inceputa, in timp ce aversiunea duce la
abandonare si respingere.
Astfel, daca in timpul desfasurarii unei activitati unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare
se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificand concentrarea atentiei. De
aici recomandarea psihologilor ca in anumite situatii sa nu se lucreze in liniste absoluta: o
muzica in surdina melodioasa (stimulent complementar) nu stanjeneste munca, ci o favorizeaza.
Dar stimulii complementari puternici sunt inhibitori si perturbatori in mentinerea atentiei, ei
reduc energia activitatii dominante si determina aparitia unei noi reactii de orientare, a unei noi
dominante (muzica puternica, stridenta, insotita de un text care ne antreneaza emotional distrage
atentia).
Atentia concentrata poate fi mentinuta si in cazul in care activitatea este automatizata,
deprinderile sunt bine consolidate sau cand suntem obisnuiti, adaptati sa lucram in prezenta
unor excitanti perturbatori specifici locului de munca.

1. http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/SEMIOLOGIA-ATENTIEI31189.php
2. http://ru.scribd.com/doc/30233218/Tulburari-Atentie-Memorie-Perceptie-Gandire
3. http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Tulburarile-de-atentie38.php
4. http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/3/PSIHO-psihopatologie.pdf