Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Domeniul Științe ale Educației

Specializarea Psihopedagogie Specială

PORTOFOLIU PRACTICĂ

Prof. coordonator: Student:

Lect. Dr. Oana Dănilă Rusu Gabriela

Iași, 2018
 ESEU

Acum la finalul anului I, ca student la secția Psihopedagogie Specială, din cadrul Universității
Alexandru Ioan din Iași, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, față de când m-am
înscris, simt că am reușit într-un final să mă defineșc pe mine ca om, ca persoană și totodată să îmi
găsesc menirea în această lume. În acest an universitar m-am descoperit pe mine, mi-am descoperit
punctele forte și punctele slabe.

Cu ani în urmă mi-am pierdut încrederea în mine și în propriile forțe, însă urmând această facultate
am învățat că în viață absolut nimic nu este întâmplător și am ajuns unde trebuie. AICI am învățat
să fiu eu, să am încredere în mine, în forțele mele, să am o stimă de sine ridicată.

În urma desfășurării practicii, am fost foarte motivată în ceea ce privește lucrul cu copii cu CES,
astfel că m-aș vedea foarte împlinită din punct de sufletesc, dar și profesional să pot lucra, pe viitor
cu acești copii care pentru mine sunt extrem de speciali, să pot ajuta la formarea, educarea și
dezvoltarea acestor copii. Experiența acumulată în timpul practicii m-a ajutat să conștiențizez că
este ceea ce-mi doresc pe viitor deoarece în urma interacțiunii cu persoanele cu dizabilități mi-am
dezvoltat abilitățile de muncă în echipă, colaborare, cooperare și ascultare activă.

AICI am învățat că ORICE DIZABILITATE SE POATE TRANSFORMA, ÎN ORICE

MOMENT, ÎNTR-O ABILITATE și îmi sunt extraordinar de recunoscătoare că am fost capabilă
să fac această alegere. Totodată, le sunt recunoscătoare tututor profesorilor care au reușit să mă
introducă în această sferă care mi se potrivește de minune.

Fiind întrebată la un moment dat unde mă văd în următorii 10 ani și reflectând asupra acestei
întrebări, acum pot răspunde cu mâna pe inima că tot ce îmi doresc este să lucrez cu copii cu cerințe
speciale într-o școală și că nu mă pot imagina ca desfășurând altă activitate, și sunt sigură că nu
greșesc.

Sunt fericită că am avut șansa și totodată oportunitatea de a interacțiuna cu mulți copii cu cerințe
educative speciale, diagnosticați cu diverse deficiențe, de a lucra cu ei, de a desfășura diverse
activități cu ei, de a participa la lecții, chiar și ca observator, de a-i sprijini la nevoie, de a fi lângă
ei cu un sfat sau cu o vorbă bună, de a le face câte o bucurie, cât de mică.
 Cred în copiii cu cerințe educative speciale, cred în drepturilor lor, în integrarea lor în școlile de
masă, în egalitatea șanselor, în sprijinirea lor emoțională, în eliminarea barierelor societății cu
privire la acești copii.

Pot spune că am participat cu drag la toate activitățile. Mi-a plăcut să interacționez cu toții copiii,
indiferent de tipul de deficiență. În prima zi de practică am avut parte de bucuria de a fi îmbrățișată
de un băiețel diagnosticat cu Tulburare din Spectrul Autist, fapt ce nu este foarte frecvent în rândul
acestor copii, iar acest lucru mi-a umplut inima de bucurie și de aceea m-am întors mereu cu drag
în acel loc. Acest lucru mi s-a întâmplat în cadrul Școlii Speciale C. Păunescu, din Iași. Am fost
impresionat de un alt băiețel care, deși era diagnosticat cu DMS – deficiență mintală severă, avea
abilitatea de a cânta extraordinar de frumos.

De asemenea, am fost încântată că am avut oportunitatea de a vizita Liceul Special Moldova,

Școala Vasile Pavelcu și de a cunoaște copii deficienți. Aș repeta aceste experiențe oricând
deoarece sunt încântată să interacționez cu copii cu CES, acest lucru mă ajută să mă dezvolt din
punct de vedere personal și să mă autoeduc.

Cu siguranță trebuie să fii foarte împlinit atunci când lucrezi cu copii cu cerințe speciale! În ceea
ce mă privește, pentru următorii 3 ani, mi-am stabilit un singur obiectiv: acela de a lucra cu copii
cu CES ca profesor psihopedagog și/sau terapeut.

Cred în educația integrată a copiilor cu cerințe educaționale speciale, în educarea lor alături de
ceilalți copii, în asigurarea unor servicii de specialitate - recuperare, terapie educațională,
consiliere școlară, asistență medicală și socială, în încurajarea relației de prietenie și comunicarea
între toți copiii din clasă/școală, în educarea și ajutorarea tuturor copiilor pentru înțelegerea sș
acceptarea diferențelor dintre ei, în asigurarea de programe de sprijin individualizate.

Consider că toți cu CES au un potențial foarte bine dezvoltat, așadar ei au o motivație foarte
puternică, ceea ce indică faptul că persoanele cu dizabilități pot fi la fel de abili ca și ceilalți, doar
daca li se permite, ei nu trebuie să fie discriminați, ci integrați. Persoanele cu dizabilități au nevoie
de normalizare pentru a permite acestora un mod de viață similar sau apropiat cu al celorlalți
membri ai societății.