Você está na página 1de 3

Mioriţa

Mioriţa este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1500 de variante în toate regiunile
României. Este o creaţie populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare.
Cântecul a fost zămislit în Transilvania, având la bază un rit de iniţiere şi interpretat sub forma
de colindă, în timpul sărbătorilor de iarnă. S-a transformat în baladă (în regiunile din sudul şi
estul ţării), în această versiune fiind socotit un text literar desăvârşit din punct de vedere
compoziţional şi stilistic. A fost analizat şi comentat de cei mai de seamă oameni de cultură
români. Motivul mioritic a constituit sursă de inspiraţie pentru scriitori, compozitori şi artişti
plastici români şi străini. A fost tradus în peste 20 de limbi străine. Este socotit unul din cele
patru mituri fundamentale ale literaturii româneşti, iar în prezent este un brand cultural naţional.

Versiunea colind

Cadrul epic iniţial

 Locul dramei (muntele; coborarea oilor la munte)


 Tema ciobanilor (tema marilor şi a verilor primari; tema micului / a străinului)
 Hotărârea ciobanilor (soborul păcurarilor; decizia nemotivată de a-l omorî pe cel mic)

Episodul testamentar

 Locul îngropării (în apropierea stânii)


 Obiectele îngropării (fluierul, trâmbiţa, tilinca, baltagul, toporul, lancea, bota)
 Plângerea oilor (bocetul)

Regim metric: 7/8 silabe; interpretare - grup de colindători;

Circulaţie: Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş;

Notă: În unele variante, colinda se încheie cu episodul măicuţei, compus din trei secvenţe
(coborârea de la munte şi întâlnirea cu măicuţa; motivaţiile oferite măicuţei pentru neîntoarcerea
sa; măicuţa îl aşteaptă pe fecior, cu masa pusă); În zona Sălaj - Năsăud - Cluj, circulă tipul "fata
de maior" (regim metric 5/6 silabe). Episodul "oaia năzdrăvană" este atipic pentru versiunea
colind.

Versiunea baladă

Cadrul epic iniţial

 Locul dramei (plaiul; coborârea oilor de la munte; transhumanţa)


 Tema ciobanilor
 Tema complotului (conflict economic)
Episodul "oaia năzdrăvană"

 Dialogul dintre mioriţă şi cioban (dezvăluirea complotului)

Episodul testamentar

 Locul îngropării (în apropierea stânii)


 Obiectele îngropării (fluierul)
 Bocetul oilor
 Tema nunţii cu o fată de crai

Episodul măicuţei

 Tema căutării ciobanului


 Tema nunţii cu o fată de crai (repetiţie)

Regim metric: 5/6 silabe; interpretare - individuală (rapsod);

Circulaţie: Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova;

Epicul cântecului mioritic


Versiunea colind

Trei păcurari urcă cu oile la munte ("Sus în vârfu muntelui, / Sub cruciţa bradului, / Mărgu-şi trei
păcurărei / Cu oile după ei"), primăvara, după Ruptu Sterpelor (Sâmbra oilor, Măsuriş), pentru a
constitui stâna de vară. Doi dintre păstori sunt mai mari şi între ei există o relaţie de rudenie
("Cei mai mari îs veri primari"). Al treilea este mai mic şi este străin - de grupul profesional, de
neamul celor doi ("Cel mai mic îi străinic"). Cel mic este supus unor probe de iniţiere
prefesionale, potrivit cutumelor pastorale străvechi ("Pe cel mai mic l-o mânat / Cu găleata la
izvor"). Cei mari fac sobor (judecată) şi decid să-l omoare pe cel mai mic, fără a se preciza
motivaţia (proba morţii iniţiatice), lăsandu-i libertatea să decidă modalitatea prin care va fi
omorat ("Ce mortiţă tu pofteşti? / Ori din puşcă împuşcat, / Ori din sabie tăiat?").

Replica celui mic (episodul "testamentar") indică: moartea prin decapitare ("Nici o moarte nu-mi
poftesc / Fără capu mi-l tăieţi"), dorinţa de a fi îngropat în preajma stânii ("Pe mine mă
îngropaţi / În strunguţa oilor"), cu menţiunea de a nu fi înhumat în cimitirul din sat ("Pă mine nu
m-astupaţi / Nici în verde ţintirim / C-acolo mi-oi fi străin"), învelit doar în scoarţă de brad
bătrân, iar alături de el să fie aşezate trâmbiţa, fluierul, tilinca, toporul etc.; este invocată
plângerea oilor ("Oile cele cornute / Mîndru m-or cânta pă munte").

În unele variante, "testamentul" păcurarului continuă cu prefigurarea sfârşitului anului pastoral


("Şi-a zini Ziua Crucii, / Voi la ţară-ţi coborî"). Mama păstorului va întreba de soarta fiului său
("Măicuţa v-a întreba / Coborăsc şi eu ori ba?"), însă aceasta trebuie să ştie doar că a rămas mai
înapoi cu oile ("C-am rămas mai înapoi / Cu cele şchioape de oi") şi va întârzia la cină ("Cina-n
masă s-a răci, / Apa-n vasă s-a-ncălzi, / Eu la mama n-oi zini / Batăr cît m-ar agodi").

Versiunea baladă

Trei ciobani coboară cu oile la vale ("Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai") - tema
transhumanţei. Fiecare dintre ei este reprezentatul unei regiuni istorice româneşti : "Unu-i
moldovan, / Unu-i ungurean (transilvănean) / Şi unu-i vrâncean (sau muntean)". Doi dintre ei se
sfătuiesc să îl omoare pe al treilea (tema complotului) pentru a-şi însuşi averea acestuia ("Că-i
mai ortoman / Ş-are oi mai multe, / Mândre şi cornute"). Oaia năzdrăvană îi dezvăluie
ciobanului intenţiile celor doi tovarăşi, sfătuindu-l totodată să îşi ia măsuri de precauţie
("Stăpâne, stăpâne, / Îţi cheamă ş-un câne / ... / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare").

Replica ciobanului vizează indicaţii testamentare: dorinţa de a fi îngropat "în dosul stânii", iar la
cap să-i fie aşezat un fluier. Intuind bocetul oilor ("Ş-oile s-or strânge, / Pe mine m-or plânge /
Cu lacrimi de sânge") şi durerea măicuţei ("Măicuţă bătrână, / Cu brâul de lână, / Din ochi
lăcrimând"), ciobanul îi cere mioarei năzdrăvane să le ascundă faptul că a fost ucis ("Iar tu de
omor / Să nu le spui lor") şi să le ofere drept pretext al dispariţiei sale, căsătoria sa cu o fată de
crai (Să le spui curat / Că m-am însurat / C-o mândră crăiasă, / A lumii mireasă") - tema alegoria
nuntă-moarte.