Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova

Colegiul de Ecologie

Referat
la Chimia mediului
Tema :
Chimia apei de mare

A elaborat : Moraru Patricia

A verificat : Popa Tatiana

Chișinău 2018
 Apa de mare este o solutie complexa in care se intalnesc 35 din elementele chimice
clasice cunoscute la care se adauga altele in cantitate mai mica cu principalele elemente care
alcatuiesc apa marina sunt : clorul peste 55 % , sodiu 30. 6% , sulfati 7.68 % , brom , iod ,
potasiu , strontiu , magneziu etc.Inafara de acestea apa marina mai contine in cantitati mai
mici oxigen , hidrogen , azot , argon , si unele metale ca fier , zinc , argint , plumb , nichel si
altele. Datorita procentului mare de 77,76 % pe care il ocupa clorula de sodiu putem vorbi de
salinitate.Salinitate , reprezinta cantitatea de saruri dizolvate intr-un kg de apa de mare , ea
difera de la o zona la alta dar in medie valoarea sa este de 35 la mie .Limitele intre care
oscilea in ocean sunt intre 32 si 37 la mie
Cauzele care determina variatia salinitatii sunt :
-vantul si temeperatura ridicata care activeaza evaporarea
-ploile si aportul apelor dulci continentale care tind sa micsoreze salinitatea
-circulatia apei marine
Salinitatea variaza in functie de latitudine valorile sale scazand de la zona ecuatoriala
spre zona porala ; in zona ecuatoriala temperaturile ridicate compeseaza abudenta ploilor prin
evaporare 35 la mie .In regiunile tropicale sunt cele mai sarate ape intre 20 - 30 grade
latitudine unde temeperaturile destul de ridicate si lipsa precipitatiilor determina o evaporare
intensa determinata si de vanturile care bat aici regulat (intre 34 si 36 la mie .
La poli salinitatea scade foarte mult datorita topirii ghetarilor care aduc o canitate mai mare de
apa dulce ( salinitatea este mai mica sau egala cu 32 la mie ) . La aceeasi latitudine
salinatatea este mai mare in emisfera sudica fata de cea nordica datorita repartitiei diferite a
uscatului si a apei .In oceanul antlantic salinitatea este cea mai mare 35,4 la mie cu un maxim
de pana la 37 la mie in marea Sargaselor . In oceanul pacific salinitatea se apropie de medie
fiind de 34.9 la mie , in adancime contrastele de salinitate tind sa se atenueze si chiar sa
dispara spre straturile profunde . La ecuator salinitatea creste de la suprafata pana la – 100 m ,
mai jos variatile sunt slabe valoarea ramanand constanta pana la 1500 si chiar mai jos . In
zonele tropicale scade pana la 1000 m de unde ramane constanta , in zonele temperate
salinitatea variaza putin in functie de anotimp . In regiunile polare salinitatea creste de la
suprafata spre fund pana la adancimea de 200 m iar apoi ramane constanta .
Caldura in apa oceanului planetar
Incalzirea apei oceanlor si marilor este datorata in cea mai mare parte radiatiei solare ,
oceanul retinte aproximativ 99,6 % dar pot exista si alti factori care influenteaza in mai mica
masura incalzirea apelor marilor si oceanelor , dintre acestea amintim : caldura primita prin
contuctibilitate de la scoarta terestra sau in urma unor procese chimice sau in urma
condensarii vaporilor . Transmiterea caldurii in apa de mare se realizeaza prin conductibilitate
directa dar spre adancime se transmite in urma fenomenelor de convexie termica ( miscarea
moleculelor de apa ca rezultat al schimbarilor de stare termica si densitate , in analiza
temperaturii observam o variatie a acesteia atat la suprafata cat in adancime pe
verticala.Variatia la suprafata este legata direct de radiatia solara de temeperatura aerului ,
frecventa si intensitatea vantului , a curentilor oceanici cat si de latitudine . Variatile de
temperatura pot fi diurne , lunare ,sezoniere si anuale . Temperatura zilnica , cea mai ridicata
se inregistreaza dupamiaza intre 14 -16 , iar cea mai scazusta intre 4 si 8 , amplitudinile diurne
oscileaza intre 1 grad in larg si 5 grade in regiunile costiere .Variatile diurne sunt importante
pentru vetuitoarele marine care sunt foarte sensibile la oscilatiile de temperatura . Variatile
ano-timpuare , prezinta valori mai mari decat cele zilnice intre 2 si 10 grade celsius , in
functie de latitudine se observa in emisfera nordica cele mai mici valori in luna februarie iar
cele mai mari in luna august , in emisfera sudica situatia se inverseaza , amplitudinile termice
anuale cresc de la ecuator spre nord si spre sud , amplitudinea maxima se inregistreaza in
emisfera nordica la latitudinea de 40 de grade si anume o valoarea de 10.2 grade celsius , in
emisfera nordica amplitudinile sunt mai mari datorita influentei pe care o exergita suprafata
uscatului asupra suprafetei marii in schimb in emisfera sudica situatia se inverseaza deoarece
oceanele comunica larg intre ele .Analizand valorile temperaturii putem construi harti cu
hidroizomterme lunare si anuale .Hidroizotermele anuale ne arata ca la suprafata apele
oceanlor au o temperatura medie mai mare decat cea a uscatului apropiat , apa este mai calda
decat atmosfera exceptie facand regiunea tropicala unde situatia se inverseaza , in emisfera
nordica apele sunt mai calde ca in emisfera , cele mai ridicate temperaturi ale apei oceanelor
au fost de 32 grade celsius in oceanul pacific in luna august in apropiere de tarmul americii
dar si al Asiei , temperatura minima a fost de -2 grade celsius in regiunile polare .Valorile
temperaturii medii oscileaza astfel in zona ecuatoriala 27 grade celsius in zona temperata 10,
5 grade celsius iar in zona circupolara -1.7.
Masele de ape
Masele de ape prezinta in anumite conditii trasaturi specifice de temperatura , salinitate si
densitate ,in oceanul planetar exista 3 centre genetice principale ale maselor de apa :
a) Centrul genetic ecuatorial tropical este locul de origine al maselor de apa centrale
b) Centrul genetic artic cuprinde ape reci cu o salinitate mai mare in O. Antlantic , ape
mai putin reci si cu o salinitate mai scazuta in O. Pacific , astfel ca au rezultat doua
tipuri de masa de apa si anume mase de apa profunde atlantice si paficice si mase de
apa intermediare atlantice si paficice .
c) Centrul genetic antartic format din masa de apa de fund dar si mase de apa antartice
intermediare .
Putem utiliza o tehnica a diagremelor TS care permite indentificarea tipurilor de
mase de apa dupa temperatura si dupa salinitate. Masele antartice de fund se formeaza in
spatiul selfurilor continentale antartice apoi coboara pe versantii continentali circum antartici
ca mase de apa reci si foarte reci cu temperaturi de 2-3 grade celsius care strabat fundul
oceanului antlantic pacific indian avansand dincolo de ecuator pana la aproape 40 grade
latitudine nordica , temperatura apei oscileaza intre -0.5 si 3 grade celsius , salinitatea este de
34,9 fiind deci ape reci si grele.Masele de ape profunde sunt de 2 tipuri : atlantice si paficice ,
avanseaza foarte mult in emisfera nordica sunt ape reci cu temperaturi de 3 grade celsius si o
salinitate de 34,9 la mie .Masele de apa intermediare se extind pana la adancimi de 1500 m si
iau nastere intre masele de apa centrale si cele profund au o structura foarte complicata cu
temperaturi de 3-5 grade celsius si o salinitate intre 34,7 si 34,9 grame la mie .Masele de apa
centrale in functie de unele diferentieri regionale se pot individualiza 9 tipuri de apa in cele 3
oceane , temperatura aici oscileaza intre 16 si 20 grade celsius iar la andacimi de 500 m intre
7 si 10 grade celsius , salinitatea variaza intre 34,8 si 36,4 la mie la suprafata si intre 34 si 35
la mie la adancimi de 500 m , in M. Neagra au fost indendificate 3 tipuri de mase de apa
a) Ape de masa superficiale pana la adancimea de -50 m infulentate de contactul cu
atmosfera iar caracteristicile acestora difera sezonier
b) Mase de apa intermediare pana la adancimi de -200 m sunt mase de apa reci formate
in spatiul selfului continental N-V mai putin sarate datorita influentei dunarii .
c) Mase de apa profunde sub 200 m lipsite de oxigen si prezentei hidrogenului sulfurat .
Bibliografie: https://ru.scribd.com/doc/94119236/Compozitia-Chimica-a-Apelor-
Oceacine?fbclid=IwAR0g7Q0vbyr2hFdkInKhpNy-xLSF6iirBVQnjM4oxaHI8ZpqMXcdqiXu44o