Capitolul 1

SISTEME DE OPERARE

Sistemul de operare este interfaţa între hardware-ul calculatorului şi utilizator;

este alcătuit dintr-o colecţie de programe care gestionează resursele calculatorului şi
controlează întreaga lui activitate.
Sistemul de operare asigură în principal următoarele funcţii:
 gestiunea resurselor fizice ale calculatorului şi a dispozitivelor periferice;
 gestiunea operaţiilor de intrare/ieşire;
 gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă;
 controlul încărcării în memoria internă, punerii în funcţiune şi încetării
activităţii pentru programele utilizator;
 sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei şi tratarea
acestor evenimente (mesaje de erori şi recomandări de rezolvare);
 asigurarea interfeţei cu utilizatorul, accesul acestuia pentru controlul
programului, examinarea stării sistemului.

1.1 Componentele sistemului de operare

Componentele sistemului de operare:

 nucleul (kernel);
 interfaţa (shell).
Nucleul sistemului de operare conţine programele care gestionează resursele
calculatorului şi controlează activitatea echipamentelor şi a programelor. Primele
cinci funcţii menţionate mai sus, sunt realizate de nucleu.
În continuare sunt prezentate succint funcţiile:
1. Gestiunea resurselor fizice (procesorul, memoria internă şi sistemul de
intrare/ieşire).

1
 Sistemul de operare ţine cont de volumul de resurse, viteza cu care lucrează
fiecare resursă şi dependenţa funcţională dintre resurse. De exemplu se alocă unui
program memorie internă şi dispozitivul periferic prin care sunt furnizate datele
necesare prelucrării.
2. Gestiunea operaţiilor de intrare/ieşire la nivel fizic şi logic.
La nivel fizic sunt asigurate operaţiile de intrare/ieşire cu echipamentele
periferice prin care se realizează citirea/scrierea datelor pe suportul de informaţie,
acţionându-se direct asupra dispozitivului periferic. Sunt asigurate operaţiile de
intrare/ieşire cu echipamentele periferice la nivel logic. Prin aceste operaţii se
realizează organizarea, accesul, stocarea şi regăsirea datelor pe suportul de
informaţie. Unitatea logica de acces la echipamentele periferice este fişierul.
3. Gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă.
Programe ale sistemului de operare asigura transferul de date cu echipamentele
periferice şi realizează o interfaţă între programele de aplicaţie şi sistemul de intrare–
ieşire. Modulele de program care realizează transferul de date exista o singură dată în
sistem ca şi componente ale sistemului de operare, şi nu în fiecare program de
aplicaţie care utilizează transferuri cu un anumit echipament periferic.
4. Sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei şi tratarea
acestor evenimente.
În timpul executării unor programe (de aplicaţie sau de sistem) pot să apară
evenimente deosebite ca de exemplu programul solicită: scrierea pe un disc flexibil
iar acesta nu este montat, scrierea la imprimantă iar aceasta nu este conectată sau nu a
fost alimentată cu hârtie, executarea unei operaţii aritmetice iar rezultatul depăşeşte
capacitatea zonei de memorie alocată, etc. Evenimentele sunt sesizate de circuitele de
control ale dispozitivelor periferice şi transmise unor componente a nucleului care
tratează aceste evenimente. Pentru a rezolva apariţia unor stări conflictuale între mai
multe evenimente, acestea sunt grupate în clase cărora li se atribuie priorităţi.
După modul de partajare a procesorului sunt sisteme de operare:
 monoprogramare (monotasking)
 multiprogramare (multitasking)

2
 Sistemele de operare monotasking permit execuţia unui singur program la un
moment dat (de exemplu MS-DOS).
Sistemele de operare multitasking permit execuţia mai multor programe în
acelaşi timp (de exemplu Windows 95, 98, 2000, XP).
Partajarea procesorului se face printr-o componentă a nucleului sistemului de
operare numită planificatorul de procese. Planificatorul de procese rezolvă cererile
solicitate de programele active încărcate în memoria internă prîntr-un sistem de
priorităţi, partajarea timpului, etc.
Interfaţa sistemului de operare asigură comunicarea între utilizator şi
calculator. Prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului, utilizatorul transmite
comenzi sau răspunsuri la solicitările calculatorului iar prin intermediul monitorului,
calculatorul transmite utilizatorului mesaje sau întrebări.
Ultima funcţie a sistemului de operare menţionată mai sus este realizată de
interfaţa sistemului de operare.
Interfeţele pot fi realizate utilizând:
 limbaj de comandă;
 sistem de meniuri;
 grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor).

1.2 Interfaţa realizată prîntr-un limbaj de comandă.

În acest tip de interfaţă utilizatorul transmite comenzile calculatorului sub

forma unui sir de caractere care respectă o anumită sintaxă. Calculatorul permite
utilizatorului să introducă o comandă afişând pe primele poziţii ale liniei curente de
pe ecran un sir de caractere numit prompter. De regulă prompterul este compus din
numele unităţii curente de disc, urmat eventual de numele directorului curent şi
terminându-se cu caracterul “>” (ex: C:\LUCRU>).
De la tastatură (keyboard) utilizatorul introduce comanda care este păstrată în
memoria internă numită “zona de editare a tastaturii”. Se acţionează tasta <Enter>,
moment în care comanda este transferată în zona de memorie internă unde se află
programul numit interpretor de comenzi.
3
 Interpretorul analizează comanda, dacă aceasta este corectă, solicită
procesorului să o execute utilizând resursele logice şi fizice, în final se afişează din
nou prompterul. În cazul în care comanda nu a fost corect editată, pe ecran se afişează
mesajul “Bad command or file name”.

1.3 Interfaţa realizată prîntr-un sistem de meniuri.

În acest tip de interfaţă utilizatorul transmite comenzile calculatorului prin

intermediul unui sistem de meniuri şi opţiuni de meniu sau poate folosi combinaţia de
taste care apare în dreapta numelui opţiunii cunoscută şi sub numele de scurtătură
(shortcut keys).
Acest tip de interfaţă presupune existenta unui interpretor de comenzi care să
folosească un sistem de meniuri sau interpretorul de comenzi să folosească un
program care se suprapune peste interpretorul de comenzi.
Pentru deschiderea meniurilor, declanşarea unei comenzi se realizează prin
folosirea tastaturii (tehnica barei selectoare-dreptunghi evidenţiat pe ecran cu altă
culoare sau tehnica literei de identificare-litera de identificare subliniată) sau mouse-
ul.

1.4 Interfaţa realizată grafic cu ajutorul simbolurilor

(pictogramelor).

În acest tip de interfaţă instrucţiunile se dau calculatorului prin intermediul

unor simboluri care sugerează conceptul, de exemplu o componentă a calculatorului,
aplicaţie, parametru, etc. Aceste interfeţe folosesc metoda de trage şi plasează (drag
and drop) prin care obiectele reprezentate prin pictograme pot fi copiate sau mutate.
Utilizatorul trebuie în acest tip de interfaţă să cunoască pictograma care reprezintă
aplicaţia.
Sisteme de operare cu interfaţa realizată grafic: Windows NT, Windows 95,
Windows 98, Windows 2000, Windows XP.

4
 Windows NT (New Technology) al cărui principal avantaj îl constituie
posibilitatea implementării lui atât pe PC-uri cu microprocesoare Intel, cât şi pe PC-
uri bazate pe microprocesoare RISC (Reduced Instruction Set Computing), ceea ce îi
conferă caracterul unui sistem deschis, condiţie esenţială în lucrul la nivelul reţelelor
de calculatoare.
Windows NT oferă posibilitatea gestionării reţelei şi realizării şi gestionării
aplicaţiilor distribuite (model client/server).
Windows 95 are o interfaţă grafică orientată pe ferestre, care permite
utilizatorului lansarea concomitent a mai multor aplicaţii, fiecare în fereastra ei,
precum şi schimbul de informaţii între acestea.
Windows 98 este un mediu complet integrat cu Internetul, constituindu-se ca un
suport pentru noile tehnologii hardware şi păstrând compatibilitatea cu Windows 95,
fată de care apare ca o extindere (upgrade).
Windows XP este ultima interfaţă lansată de Microsoft, cu stabilitate şi
performanţe superioare.

1.5 Încărcarea sistemului de operare în memoria internă a

calculatorului.

La începutul fiecărei sesiuni de lucru trebuie încărcat în memoria internă

nucleul sistemului de operare (conţine programele necesare gestionării resurselor
calculatorului). Sistemul de operare se livrează pe suport optic împreună cu
calculatorul (CD de instalare). Acest suport conţine un program de dimensiuni mici
numit încărcător, situat la început de suport, precum şi programele aferente nucleului
sistemului de operare.
În memoria tip ROM există un program numit preîncărcător utilizat pentru
iniţializarea lucrului cu calculatorul.
La pornirea calculatorului, programul preîncărcător iniţializează echipamentele
periferice, identifică configuraţia calculatorului şi caută sistemul de operare pe un
suport magnetic, găsindu-l, încarcă în memoria internă programul încărcător care se
găseşte la începutul suportului şi îl lansează în execuţie.
5
 Capitolul 2
Windows NT

Începerea realizarii sistemului Microsoft Windows NT în 27 iulie 1993,

marcheaza un pas de hotar important în activitatea Microsoft. "Windows NT”
reprezinta nimic altceva decat o schimbare radicala în modul în care se poate opera în
reţele de calculatoare.
Windows NT a fost primul sistem de operare Windows care combina suportul pentru
aplicatii de nivel inalt client/server cu aplicatii de interes personal cu productivitate
ridicata.
Acest sistem de operare introduce noi posibilitati privind performanta şi puterea de
operare şi include un sistem de programare multitasking pentru aplicatii bazate pe
Windows, lucru în reţea integrat, securitatea serverului de domeniu, suport pentru
arhitectura cu multiprocesoare şi sistemul de fisiere NTFS.
In acelaşi timp cu lansarea primei versiuni desktop a lui Windows NT a fost
lansat şi primul sistem de operare pentru server al companiei Microsoft: Windows
NT Advanced Server 3.1. Acesta a fost proiectat să actioneze ca un server dedicat în
mediul client/server oferind putere, scalabilitate, rezistenta mare la erori şi
interoperabilitate. Ca server de aplicatie Windows NT Advanced Server este o
platforma puternica pentru servere de date (ex. Microsoft SQL Server), servere de
comunicatie (ex. Microsoft SNA Server) şi servere de poştă electronică (ex.
Microsoft Mail).
Pentru managementul reţelei , Windows NT Advanced Server oferă clientilor un
sistem de securitate centralizata şi unelte grafice pentru diferite sisteme şi activitati.
Pentru prima data un sistem de operare pe server, Windows NT Advanced Server 3.1,
combina modul usor de lucru în Windows cu puterea uneltelor de management al
reţelelor.
Windows NT Server 3.5 (1994). Noua versiune a lui Windows NT Server a
fost construita pastrand multe din caracteristicile versiunii anterioare, dar include şi
noi unelte de administrare, imbunatâtind modul de configurare al clientilor,

6
capacitatea de conectare la distanta şi sistem de repornire.
Windows NT Server 3.51(1995). Acesta varianta, usor imbunatâtita, include unelte
pentru conectarea cu noul sistem de operare -Windows 95- şi un sistem de
monitorizare a licentelor de acces pe server. Windows NT Server 4.0(1996). Cu
aceasta noua aparitie, Windows NT Server devine un sistem de operare complet
functionabil pe 32-biti şi imprumuta modul de utilizare şi operare foarte populare de
la Windows 95. Windows NT 4.0 adauga deasemenea multe facilitati avansate pentru
utilizatorii din domeniul economic şi tehnic:
-conectivitate şi viteza de lucru în reţea crescute;
-servicii rapide pentru lucru cu fisiere şi periferice;
-suport robust pentru aplicatii
-server integrat WEB;
-set complet de unelte pentru proiectarea şi administrarea de reţele intranet.
Utilizarea ulterioara de programe de actualizare (service pack) şi instalarea de
facilitati optionale (option packs) permit utilizarea cheilor publice şi a certificarilor
pentru securizarea datelor şi adauga noi unelte de administrare pentru personalul
tehnic.
Windows NT este un sistem de operare destinat reţelelor multifunctionale, sistem
care poate actiona atât în calitate de client, cat şi ca server într-un mediu de lucru de
reţea. Windows NT este o denumire generica pentru doua produse de sine statâtoare:
Windows NT Workstation şi Windows NT Server.
Ce este Windows NT Server Windows NT Server este un sistem care poate fi
folosit în bune conditii ca server pentru fisiere, pentru tiparire, sau ca server pentru
aplicatii, şi poate executa sarcini pentru diferite tipuri de beneficiari, de la grupuri de
lucru mici până la reţele de societati
Windows NT Server oferă urmatoarele avantaje:
1.Un server performant. Windows NT Server versiunea 4.0 este conceput să
ofere un server performant pentru fisiere, tiparire şi aplicatii. Versiunea comerciala a
sistemului Windows NT Server accepta un număr de până la patru procesoare, într-un
mediu de multiprocesare simetrica. Implementarile OEM (Original Equipment

7
Manufacturers ) pentru Windows NT Server oferă un suport pentru până la 32 de
procesoare, într-un mediu de multiprocesare simetrică.

2.Instrumente de comunicare. Persoanele care lucreaza la domiciliu, cele care

prin natura ocupatiei lor calatoresc mult, sau alti utilizatori pot lucra cu sistemul
Windows NT Server 4.0 prin intermediul serviciului RAS (Remote Access Service -
serviciul de acces de la distanta), facilitate care permite utilizatorilor aflati la distanta
să se conecteze la reţea prin intermediul reţelei telefonice. Windows NT accepta până
la 256 de sesiuni RAS.
3.Instrumente de gestionare. Task Manager şi Network Monitor simplifica
sarcinile cotidiene de gestionare a serverului reţelei dumneavoastra. Task Manager
monitorizeaza programe, sarcini, sistemul metric Windows NT Server 4..0, oferind
informaţii detaliate despre toate programele şi procesele care se desfasoara în sistem.
Cu ajutorul acestor informaţii puteti renunta mai usor la elemente care nu raspund,
contribuind la asigurarea stabilitatii sistemului. Network Monitor supravegheaza
traficul din reţea catre/dinspre server la nivel de pachet, pentru ca, prin analize
ulterioare, să solutioneze eventualele probleme care apar în reţea.
4.Internet Informaţion Server (IIS). Integrarea IIS în Windows NT Server 4.0
presupune instalarea şi gestionarea serverului Web ca parte separata a sistemului de
operare. în plus, cu ajutorul IIS versiunea 2.0 se poate gestiona de la distanta propria
reţea de pe orice calculator care are instalat sistemul Microsoft Windows, prin
intermediul unui browser Web. IIS oferă o platforma rapida, puternica şi sigura
pentru protocoale ca Hypertext Transfer Protocol (HTTP) sau File Transfer Protocol
(FTP) şi pentru serviciul Gopher.

5.Programe vrajitor pentru administrare. Aceste programe vrajitor pentru

administrare, destinate rezolvarii sarcinilor, fac gestionarea serverului mult mai
usoara ca până acum. Vrajitorii grupeaza instrumentele obisnuite pentru gestionarea
serverului, cum sunt User Manager for Domains şi Server Manager şi va calauzesc
pasii în procedurile necesare pentru adaugarea de noi utilizatori, pentru crearea şi

8
gestionarea grupurilor de utilizatori, gestionarea accesului clientilor reţelei la fisiere
şi directoare e.t.c.

6.Suport pentru clienti Macintosh. Acest produs oferă servicii de partajare a

fisierelor şi tiparirii de catre clienti Macintosh.

7.Servicii suplimentare de reţea. Aceste servicii suplimentare sunt cele de

transmitere multiprotocol (MPR) şi alte servicii ca Domain Name System (DNS),
Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) şi Windows Internet Name Service
(WINS).

8.Windows NT Directory Services. Un director baza de date oferă posibilitatea

deschiderii unei sesiuni de lucru pentru un singur utilizator şi posibilitatea de a
dobandi accesul la resurse din intreaga reţea.

2.1 Ce este Windows NT Workstation?

Windows NT Workstation este un sistem de operare performant şi sigur,

optimizat pentru functionarea în reţea: poate fi folosit atât ca sistem de operare pe un
calculator conectat intr-o reţea de tip peer-to-peer (de la egal la egal), sau ca statie de
lucru într-un domeniu Windows NT Server. Sistemul Windows NT Workstation
poate fi folosit cu produsele din familia “Microsoft BackOffice" pentru a beneficia de
posibilitatile acestor produse.
Windows NT Workstation oferă urmatoarele avantaje:
1.Mod de lucru performant. Asigura multitasking controlat pentru toate
programele. Windows NT Workstation accepta mai multe procesoare, pentru a
realiza o multiprocesare reala. De exemplu, daca rulati un program multifila cum ar fi
Microsoft Word, puteti continua lucrul la un document în timp ce tipariti un altul.
2.Profil hardware. Creeaza şi intretine o lists a componentelor ce alcatuiesc
configuratia hardware a unui calculator. De exemplu, daca folositi un calculator
9
laptop şi un dispozitiv de extensie la locul de munca, puteti utiliza un profil hardware
pentru a configura calculatorul astfel incat să functioneze cu dispozitivul de extensie.
Cand lucrati pe laptop acasa, puteti folosi un alt profil hardware cu o configuratie
care permite aceluiasi calculator conectarea telefonica la reţea.
3.Microsoft Internet Explorer. Va oferă un browser rapid şi usor de folosit,
compatibil cu standardele existente.
4.Sistem de poştă electronică. Receptioneaza şi stocheaza mesajele
electronice, dar şi fisiere şi obiecte create în alte programe.
5.Servicii Web. Oferă un server Web personal, optimizat să functioneze cu
Windows NT Workstation, versiunea 4.0.
6.Siguranta. Garanteaza securitatea locala a fisierelor, directoarelor,
imprimantelor şi a altor resurse. Utilizatorii pot fi identificati fie prin intermediul
calculatorului local, fie prîntr-un controller de domeniu pentru a avea acces la oricare
dintre resursele calculatorului sau ale reţelei.
7.Stabilitatea sistemului de operare. Accepta orice program în propriul sau
spatiu de adresare al memoriei. Astfel, programele care prezinta probleme de
functionare nu mai pot afecta alte programe, sau sistemul de operare. Diferente
privind modul de administrare.
O reţea Windows NT poate fi configurată fie prin întrebuinţarea unui model
domeniu, fie a unui model grup de lucru. Atât Windows NT Server, cat şi Windows
NT Workstation accepta ambele modele. Diferentele dintre cele doua produse privind
administrarea depind de model.
Modelul domeniu Un model domeniu presupune existenta cel putin a unui
calculator care ruleaza sistemul Windows NT Server confgurat ca şi controller de
domeniu. Un domeniu este o grupare logica de calculare care folosesc în comun
acelaşi sistem de siguranta şi aceleasi informaţii despre conturile utilizator. Aceste
informaţii sunt stocate în baza de date a directorului principal al controllerului de
domeniu.
Windows NT Server poate fi configurat şi ca server membru (un controller
nondomeniu). Un server membru nu valideaza tentativele de deschidere a sesiunii de

10
lucru într-un domeniu, dar defineste un director local cu baze de date, la fel ca şi
calculatoarele pe care ruleaza Windows NT Workstation.
Toate calculatoarele pe care ruleaza sistemul Windows NT detin un director
baze de date; cu toate acestea, numai directorul principal baze de date al
controllerului de domeniu asigura o locatie centrala pentru administrarea conturilor
de utilizator şi securitatea resurselor pentru domeniu. Într-un domeniu oarecare,
utilizatorul are nevoie doar de un cont şi de o parola pentru a avea acces la resursele
reţelei. Daca utilizatorul isi schimba parola, aceasta schimbare se reflecta în mod
automat în tot domeniul.
Modelul grup de lucru Modelul grup de lucru este o reţea care functioneaza
pe baza sistemului Windows NT, care nu detine un controller de domeniu Windows
NT Server. Prin grup de lucru se intelege de cele mai multe on o reţea de tipul peer-
to-peer (de la egal la egal), deoarece toate computerele partajeaza fisiere şi
imprimante în mod egal. Într-un model grup de lucru, administrarea conturilor de
utilizatori şi a resurselor nu este concentrata pe un singur calculator. Mai mult chiar,
toate calculatoarele pe care ruleaze sistemele Windows NT Workstation sau
Windows NT Server (configurate ca server membru) gestioneaze informaţiile privind
conturile utilizatorilor şi siguranta resurselor intr-o baze de date dîntr-un director
local. Din acest motiv, pe toate computerele la care utilizatorul va avea acces sunt
create conturile utilizatorilor, local sau prin reţea.
Modelul Grup de Lucru în acest model, sarcinile de administrare a resursei
sunt distribuite fiecarui calculator din reţea. De exemplu, de fiecare data cand isi
modifica parola, un utilizator trebuie să o modifice pe fiecare calculator la care are
cont. Pentru administrarea unui calculator într-un grup de lucru, modificarile trebuie
operate pe fiecare calculator, ceea ce poate duce la pierdere de timp.
Server - un computer , sau un program care permite altor computere , respectiv
programe, să acceseze informaţile pe care le oferă. în principiu un computer/program
care deserveste alte computere/programe.
Packet - o secventa de date transmise intr-o reţea. Ele nu au o lungime fixa, pot avea
de la unu la sute de caractere. Pentru a transmite date pe internet protocolul TCP/IP
imparte datele în pachetele pentru a imbunatâtii eficienta transmisiei.
11
 Capitolul 3
Windows XP

Sistemul Windows XP reprezinta urmatoarea versiune de Microsoft Windows

dupa Windows 2000 şi Windows Millennium, impunandu-se prin impletirea
elementelor ca: securitate, management al resurselor şi fiabilitate – cu cele mai noi
facilitati – Plug and Play. Cerintele minime de sistem se care se impun sunt : 64 MB
memorie RAM (cea mai importanta cerinta), procesor Pentium II sau echivalent şi
circa 1 GB spatiu liber pe hardisk pentru instalare.
Printre calitatile care l-au impus în randul utilizatorilor se număra:
Stabilitate – aceasta calitate este oferita de noua aplicatie Task Manager care rezolva
cu succes cazurile de blocare a programelor
Imbunatâtiri în designul meniurilor şi în sistemul de asistenta – optiunea Help
and Support Center, il face mai usor de utilizat prin numeroasele explicatii ajutatoare,
alaturi de un design deosebit. Are o baza largita de drivere – astfel majoritatea
dispozitivelor hardware sunt recunoscute automat la instalarea XP. Securitate
crescuta a datelor – XP include utilizarea conturilor de utilizator protejate prin parola
Oferă mai multa functionalitate în internet – prin includerea browserului
Internet Explorer 6.0, care dispune de noi tehnologii de navigare şi securitate.
Adaptabilitate şi facilitati multimedia – la introducerea unui CD, Windows XP
identifica tipul de fisiere care le contine şi lanseaza cel mai potrivit program pentru
prelucrarea acestora
Contine softul de inscriptionare integrat – daca dispuneti de un CD writer
puteti transfera datele de pe calculator pe CD-uri. Contine numeroase programe
imbunatâtite şi altele noi – ce transforma calculatorul intr-o platforma multimedia :
Windows Media Player organizeaza fisierele muzicale în colectii. Movie Maker
transfera filmele din camerele video analogice sau digitale în calculator, iar driver-ele
DirectX 8.0 oferă suport pentru rularea celor mai noi jocuri.
Windows XP este un sistem de operare ce poate executa mai multe programe
în acelaşi timp (multitasking) şi dispune de o interfata grafica deosebita, de tip GUI
12
(Graphical User Interface) usor de utilizat. Sistemul Windows XP se lanseaza
automat la pornirea calculatorului, daca este singurul sistem de operare instalat.
Daca sistemul de calcul este regat intr-o reţea, sau este accesat de mai multi
utilizatori, la lansarea sa, pe ecran vor fi prezente denumirile conturilor utilizatorilor
posibili, precedate de un simbol grafic:

1. Porniti calculatorul
2. Executati click pe un nume de cont sau pe imaginea asociata
3. Introduceti de la tastatura parola, în caseta Password
4. Apasati tasta enter sau apasati pe butonul

Parola a fost stabilita anterior de dumneavoastra ca propietar al contului, sau de un

administrator al calculatorului respectand regulile de rigoare.
Daca nu este necesar, conturile pot fi neprotejate prin parola sau chiar să existe doar
un cont neparolat – în acest caz nu veti vedea ecranul introductiv pe care il afiseaza
Windows XP.
Daca se doreste schimbarea utilizatorului dupa lansarea sistemul:
1. Alegeti optiunea Log Off din meniul Start
2. Apasati butonul Log Off din fereastra Log Off
3. Alegeti alt utilizator din fereastra care va apare

Pentru a iesi din sistemul Windows XP:

1. Apasati butonul Start
2. Alegeti optiunea Turn Off Computer
3. Executati click pe una din optiunile:
- Turn Off (inchidere definitiva)
- Restart (inchiderea, apoi repornirea calculatorului)
- Hibernate (salvarea datelor din memoria RAM, pe hardisk, apoi inchiderea
calculatorului). Astfel, la viitoarea pornire, incarcarea Windows va decurge mult mai
repede deoarece se folosesc datele deja memorate pe hardisk, care sunt incarcate din
nou în memoria RAM)

13
Daca nu este activa optiunea Hibernate în dialogul Shut Down, puteti incerca afisarea
ei, tinand apasata tasta Shift cat timp dialogul este vizibil.
Componenta Plug-and-Play din sistemul de operare este implementata în
cele mai multe sisteme de operare moderne, precum Windows 9x/Me/2000/XP. În
unele cazuri, producatorii sistemelor pun la dispozitie extensii ale sistemului de
operare pentru componentele hardware specifice. Acest lucru este adevarat în
special pentru sistemele notebook. Nu uitati să încarcati aceste extensii, daca sunt
necesare sistemului de operare.
Responsabilitatea informarii utilizatorilor asupra conflictelor care nu pot fi
rezolvate de catre BIOS apartine sistemului de operare. În functie de complexitatea
sistemului de operare, utiliza- torul poate să configureze manual (pe ecran)
placile care genereaza conflicte sau să opreasca sistemul şi să configureze fizic
comutatoarele de pe placi. La repornirea calculatorului, sistemul verifica daca au
mai ramas conflicte sau daca au aparut altele noi, fiecare dintre ele fiind adus la
cunostinta utilizatorului. Cu ajutorul acestei metode repetitive, se solutioneaza toate
conflictele.
Deoarece unele specificatii Plug-and-Play (în special cele ale interfetei ACPI)
au fost modificate, uneori este util să va asigurati cele mai noi versiuni pentru BIOS
şi drivere. Deoarece majoritatea sistemelor Plug-and-Play folosesc memorie Flash
ROM, puteti pur şi simplu să descarcati noul BIOS de la distribuitorul sau
producatorul sistemului şi să rulati programul de actualizare.

14
 Capitolul 4
Protectia muncii

În cursul şi din cauza proceselor de munca omul nu este supus numai unor
solicitări fizice şi psihice care se pot compensa din odihna zilnică şi alte acţiuni
similare de refacerea a forţei sale de muncă.
Uneori el devine subiectul unor evenimente nedorite care ii diminuează pâna la
disponibilitatea temporală sau permanentă sau anihilează capacitatea de muncă:
accidentale şi imbracaminte profesionale.
Actuala eră industrială a fost insoţită printre altele de amplificarea fără
precedent a dimensiunii şi gravitaţii acestui fenomen.
În consecinţa în ansamblul practicilor şi cercetarilor vizând relaţia omului cu
munca s-a conturat în decursul timpului ca obiectiv distinct protejarea lucrătorului
impotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale sub denumirea
convenţională de protecţia muncii .În ţara noastră ca şi majoritatea statelor
dezvoltate protecţia muncii este în prezent o problemă de stat beneficiind de o
legislaţie corespunzatoare.
Instalaţiile şi echipamentele electrice şi electronice comportă în exploatare
riscurile de electrocutare a persoanelor care deservesc intern sau repară atunci când
nu se respectă măsurile de electro securitate.
Această tensiune intră în categoria tensiunilor periculoase la atingere putând
provoca moartea prin electrocutare.Riscurile de electrocutare sunt determinate de:
• Defete de izolatie a cablurilor de alimentare(la un itatile centrale sau
monitorului)
• Nedecuplarea de la reţeaua de 220 V în cazul intervenţiei la sursa de
alimentare;
• Întreruperea firului de legare la pământ în cazul unui defect de izolaţie.

15
 Dacă echipamentele electrice nu sunt prevăzute prin construcţie cu dispozitive
de protecţie adecvate poate apărea pericolul de electrocutare.
Înainte de punerea în funcţiunea a echpamentelor electrice trebuie măsurate:
• Rezistenţa prizei locale
• Rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor,echipamentelor electrice.
Înstalaţile de protecţie prin legare la pământ servesc pentru protejarea impotriva
electrocutării în cazul atingerii părţilor metalice aflate accidental sub tensiune
datorită deteriorări izolaţiei conductoare.
La interval de 12 luni trebuie măsurate rezistenţa prizelor principale,rezistenţa
prizelor locale aferente posturilor de transformare. Dacă la măsurătorile executate
mărimea rezisţentelor electrice depăşeste limitele admise se va proceda la revizia, la
inlocuirea electrozilor şi refacerea circuitelor prizelor de pământ astfel ca valoarea
masurată a rezistentelor să se incadreze în limitele normale.

16
 Bibliografie

♦ Scott Mueller, PC Depânăre şi modernizare, Editura Teora, Bucureşti

1999
♦ Rudu Mârşanu, Calculatoare personale, elemente arhitecturale, Editura
All,Bucureşti 2001

17